pulpă de vită cu vișine (a la brush)

Mă conformez celor sugerate de Adina și încep cu începutul cum s-ar spune:

„blog interzis pofticioșilor” – „atenție ! de citit după masă!”

Mi-a atras atenția și lu că suntem în post, mea culpa și… mea pulpa. Pulpa de vită de data aceasta. 😀 Vreau să-l liniștesc și pe dave: am pătat fața de masă. 😀

O luăm de la capăt: pulpă de vită cu vișine și ciuperci. Corect cred că așa ar fi, sigur nici eu nu știu, pentru sufletul lui Șerban, am inventat „rețeta” ieri în drum spre casă când a început ninsoarea. 😆

Ceva ceva aveam în cap – carnea de vită de exemplu – dar cum să o prepar nu știam cu exactitate până la capăt. Variante ar fi fost, dar treaba cu vișinele m-a străfulgerat. 😀 Read more pulpă de vită cu vișine (a la brush)

provizorat. permanent.

Citesc tot felul de „chestii” în stânga și în dreapta, cum poate bine știți – adică cum v-am obișnuit – am tot felul de preocupări și interese.

Criza actuală este doar una din ele. Nu, nu vă speriați, nu (neapărat) despre criză voi scrie acum, sau în nici un caz nu exclusiv despre criză.

Am citit recent o idee de-a lui Karl Popper („Societatea deschisă și dușmanii ei”) legat de așa numitul „adevăr obiectiv”, ceva de genul: cunoștințele oamenilor rămân în permanență provizorii. Nu știu cât de obiectiv poate fi adevărul atâta timp cât el este mereu relativ. Însă treaba cu permanentul provizorat mi-a rămas ca un cui înfipt și nu-mi dă pace. N-am să vorbesc despre economie, ci încerc să văd și să așez anumite lucruri în perspectivă. Poate ușor filozofică sau… pseudo filozofică. Lucrurile au legătură una cu cealaltă, economia nu este (chiar) așa de departe de spiritualitate, în esență vorbim despre om și lucrurile omenești… 🙂 Read more provizorat. permanent.

Adio, dar rămân cu mine. Bine?

Bine. 🙂
ce faci băi?! unde umbliiiii?!
Poate indiscretă, dar îndreptățită întrebarea. Nu mi-am premeditat, planificat (semi) dispariția, așa a fost să fie, așa s-au așezat lucrurile.
Am avut câteva zile agitate și mai urmează câteva. Încerc să mă împrietenesc cu mica, dar cocheta garsonieră în care m-am auto-exilat, cu laptopul de împrumut pe care butonez chiar în aceste clipe, cu noua priveliște de pe fereastră, dar da, pot să spun că sunt acasă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9pcvBFFflEc&feature=related] Read more Adio, dar rămân cu mine. Bine?

Aceasta nu este o postare

După gheenă sunt eu care… 🙂 Nu fac nimic. (Ce duminică!)
Nu mă întrebați ce înseamnă „nimic” și nici cum sau pe ce scriu. E public blogul, dar omul mai are și secrete. 😛
Inspirație ioc. ( 😀 ) Dați-mi un pahar cu apă că-mi e o foame de nu știu unde dorm la noapte. 😛 Read more Aceasta nu este o postare

Pagină nouă. Albă.

Există tot felul de teorii ale ciclicităţii, unii spun de 7, alţii de 10 ani în funcţie de calendarele la care fac referinţă, în funcţie de diferitele teorii şi abordări.
Pornim de la un capăt al spiralei, dar nu ştim niciodată unde „aterizăm”.

Aş vrea să dispar….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JTjbwdwWPpc&feature=related]

Read more Pagină nouă. Albă.

V… de la vid

Mi-am amintit – iar – de „V for Vendetta” şi una din repricile memorabile: „Fericirea este închisoare, Evey. Fericirea este cea mai perfidă închisoare dintre toate.”
Eu vreau fericirea în aceeaşi măsură în care îmi doresc libertatea. Nu pot separa una de cealaltă cele două lucruri.
Un prieteni spunea când vă povesteam despre vină acum câteva zile, că – citez:  „Comunicarea, transparenta si…efectuarea de compromisuri de catre AMBELE parti! (…)Sper să mă ţin de cele 3 zise mai sus şi să nu ajung niciodată la divorţ. Mai bine mă calcă trenu’.”

Hm. Eu am divorţat şi n-am nici un regret. Am amintiri frumoase şi amintiri neplăcute din aceea primă căsnicie – şi în general din relaţiile anterioare, dar nu am regrete, n-am ce să reproşez nimănui. O vreme mi-am făcut reproşuri singur, dar… nu m-au dus nicăieri, nu m-au ajutat cu nimic.
Şi m-am despărţit de „n” ori şi n-am regretat şi nu regret. Învăţ şi mă străduiesc să nu repet greşeli.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r8OipmKFDeM]

Inerţia cu care acceptăm uneori anumite situaţii este pe de o parte dovadă de laşitate, pe de altă parte evidenţa – prostească – a ataşamentelor nefireşti.
Bune sau rele, acceptăm lucruri, situaţii sau oameni doar fiindcă ne este confortabil cunoscutul. Comoditatea iadului în flăcări…
Acestea sunt compromisurile… nefericite. Read more V… de la vid

Vina, bate-o vina

Luna de miere durează cât vrem noi. Din păcate se termină pe neobservat şi vina este a noastră.
N-am nici chef, nici forţa să înşir clişee. La vorbe ne pricepem sau măcar pretindem că ne pricepem toţi.
La vorbe, la teorie, la despicat firul în cât mai mult ne pricepem şi…ne şi place. Este un fel de învârtit în jurul cozii. Ne prefacem că amânăm şi de fapt lucrurile – viaţa – trece pe lângă noi.
Iar vina este mereu în exterior şi/sau la celălalt.
Dăm din umeri, vorbim despre „ghinion de neşansă” ( 😛 ), soartă (soacră! 😛 ), destin, Dumnezeu, dracu’ m-a pus. Read more Vina, bate-o vina

Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive

Săritul peste cal este sport naţional, un fel de tradiţie molipsitoare şi tot odată obligatorie. Blogul (şi bloggingul) sunt parte a cotidianului, toţi scriu, nimeni nu citeşte, este o constatare mai veche de-a mea, dar confirmată şi reconfirmată.
Am mai vorbit despre fenomen şi am spus că mulţi sau au pierdut/greşit sensul şi direcţia sau habar n-au despre ce este vorba. Asta că n-au habar, teoretic este până la urmă ok, fiindcă ar putea să însemne că pornesc pe un drum necondiţionaţi însă şi aici se confirmă o altă observaţia de-a mea: practica infirmă teoria şi asta ca urmare a faptului că odată pornit pe un drum greşit, este dificil să ajungi la destinaţia dorită. Read more Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive

Valentine, n-o da de gard! Again.

(Cu şi din dragoste.)

Puteam să dau un simplu copy/paste la ce am scris anul trecut sau să sap prin arhivă după ce am scris pe Netlog (uite cum îţi reactivezi contu’ în căutare de inspiraţie! 😛 ) acum 2 sau 3 ani. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Valentine, n-o da de gard reloaded. Valentin o dă de gard an de an cu încăpăţânarea lucrurilor care nu pot fi decât nasoale. Nasoale fiindcă lucrurile bune parcă se termină prea repede şi se repetă prea rar.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NzJ2NKp23WU]

Read more Valentine, n-o da de gard! Again.

Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 4)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]

Soarele muşca din plapuma groasă de nori rozând-uşi încet tunel să iasă la suprafaţă… ca viermele ajuns la coaja mărului.
Indienii refuzau să se lase fotografiaţi fiindcă se temeau că omul alb astfel încearcă să le fure sufletul.
Am coborât pe scara de incendiu mimând încă o dată evadarea cu aparatul de fotografiat în mână în speranţa că reuşesc să captez o frântură din spiritul răsăritului, că soarele îmi va trimite o rază doar pentru mine, că o voi putea ascunde undeva în colţul sufletului de nimeni ştiut.
Ne agăţăm cu disperare de fiecare rază, uneori de micile nimicuri care ne colorează puţin viaţa, îi temperează nuanţele, îi schimbă tonurile…

Read more Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 4)