Viața nu este o plimbare-n parc într-o dimineață de duminică însorită. Este un soare cu dinți, dar nu asta ar fi problema. Tot am coborât să-mi cumpăr o pâine și țigări.
Bat câmpii și încerc să fiu dezinvolt și să păstrez o umbră de eleganță și șarm. Dar… până la urmă nici la asta nu (mai) țin cu orice preț.
Am tot felul de gânduri, frânturi de gânduri, rămășițe și firimituri de idei împrăștiate de te miri prin ce colțuri. Obsesii și căutări, semne de întrebare ce lasă-n urma (umbra) lor neliniști și nasc vise zbuciumate. Niciodată n-am pătruns în adâncul tălmăcirii viselor, însă de copil m-am ghidat după ele, le-am controlat într-o oarecare măsură, mi-am rezolvat multe probleme noapte prin intermediul unor vise conștiente… Mda, sunt un tip ciudat, nici măcar nu încerc să ascund sau să neg asta.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=G4lTMOmH8Dw]
Habar n-am ce tot vorbesc aici (și acum)!
Am rămas prins între două filme văzute ieri seară, primul „2010 Doomsday” văzut 80 % pe derulare și apoi „Final Destination” (1), ambele blocându-mă la ideea de șablon, tipar, destin, soartă, patern… fixat. Read more nu mă luați în seamă. aiurez. ›