A day In the Life

„I read the news today oh boy
About a lucky man who made the grade
And though the news was rather sad
Well I just had to laugh” (Lennon/McCartney)

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=di7fKh3Vbj8]

M-am trezit dimineața și m-am dus la chioșc să-mi cumpăr țigări. Vânzătorul mi-a zâmbit, mi-a spus că s-a scumpit pachetul cu un leu și fiindcă-s client bun și fidel, mi-a oferit o brichetă bonus.
M-am întors acasă, mi-am pus cafeaua, mi-am aprins țigara și Read more A day In the Life

Strategia Națională de Sărăcire

Mi-a rămas în cap un „detaliu” pomenit de Ilie Șerbănescu: jumătate din populația considerată săracă din România fac parte din categoria angajaților. Și tot săraci sunt și majoritatea pensionarilor care au muncit și implicit au contribuit o viață de om la Stat.
Între toate nefirescurile intrate-n banalitatea cotidiană acest fapt cred că este cel mai supărător, stupid și dureros. Muncești să fi sărac.
Ne dăm membrii UE, vorbim despre reformarea Statului și elaborăm tot felul de strategii, dar suntem undeva în lumea a III-a. Sau sub.
Lucrurile se explică relativ simplu, au furat „ăștia” tot, nu mai avem o seră, o fermă, un câmp sau o livadă cultivată, nu mai avem o fabrică sau o uzină, importăm tot și predominant căcat, „strategiile elaborate” ale ultimilor 20 de ani, pas cu pas, metru cu metru, ne-au băgat în pământ.
Totuși, noi unde eram și făceam ce?
Fluieram. Read more Strategia Națională de Sărăcire

(Foto) Trip de Brașov

În fapt a fost un trip LA Brașov, dar cumva am trăit încă un trip DE Brașov.
Dacă nu înțelegeți nimic, nu-i nimic, îmi este la fel de neclar. 😀
Brașovul „ăsta” cumva nu mai este Brașovul „ăla”, este același oraș, cunosc aproape fiecare colțișor, nu mă derutează nici sensurile unice – sau nonsensurile – apărute, nici rondelele și nici clădirile, construcțiile noi și uneori hidoase, văd schimbările și știu exact de ce se întâmplă și cum se scurg bani mulți în buzunare precise sub ochii naivi ai contribuabililor.

Am avut oarecum senzații contradictorii, e bine acasă, dar nu mai e acasă… Read more (Foto) Trip de Brașov

Nasol moment, mișto colivă

Și – cum era previzibil – a picat și moțiunea. Guvernul poate să bea șampania pe șustache și să taie pe față.
Mai semnificativ și mult mai grav este ceea ce a spus bravul cârmaci ieri seară la ceremonia depunerii jurământului de către noii judecători al CCR:
“Sper ca, alături de ceilalţi judecători ai Curţii Constituţionale, veţi face ca, deasupra proiectelor de legi şi a voinţei Parlamentului, să se aşeze Constituţia ţării”.
Președintele controlează armata, seviciile, parlamentul și mai bine de jumătate din mass-media, și-a subordonat guvernul, a obținut controlul asupra CCR-ului și astfel orice act neconstituțional al său sau al partidului și guvernului său capătă manta constituțională, implicit democratică.
Cei care avertizează despre o iminentă dictatură sunt cu câteva cadre rămași în urmă. Dictatura s-a instaurat pe nesimțite peste mirosul aspru al sărăciei Read more Nasol moment, mișto colivă

Am trăit să

…o văd și pe asta. Și e de rău.
În termeni Astrologici probabil s-ar spune că este o conjunctură nefavorabilă. Cu toate că îmi este tot mai silă de toate bullshit-urile New Age, gen gândire pozitivă, lecții de viață menite să ne fortifice, Secretul și în general toate bazaconiile, opiu pentru fraieri – îmi vine să zâmbesc. Domne, trăim vremuri de căcat și vremurile sunt așa datorită nouă. Nu pot da vina pe nimeni: nici pe guvern, nici pe băse, cu atât mai puțin pe Marele D, grupul de la Bilderberg, masonii și reptilienii… Cred – dacă nu mă înșel – că ungurii sunt de vină, eventual țiganii. Să zici că evreii e deja un clișeu. 😉
Generalizările sunt cretine – la modul general 😆 – însă există o vină colectivă compusă din vina individuală a fiecăruia din noi, ovină ( 😆 ) latentă, abstractă și – în general 😛 – neasumată. E ca la bloc: dacă 3-4 locatari acumulează datorii, apa rece se închide la tot blocul. Sau ca la alegeri: dacă 5 milioane de amețiți, pentru o găleată portocalie, un kilogram de zahăr sau de teama fantomei lui Iliescu au votat un personaj malefic, suferă și toți ceilalți care n-au votat sau au avut altă opțiune. Teoretic treaba aceasta se cheamă democrație, practic trăim o dictatură.

Premierul României: Elena Boc
Premierul României: Elena Boc

Toți mai greșim, dar este imposibil ca 5 milioane de ființe, bipezi, să admită vreodată public ca un personaj sinistru al fostului regim că au fost dobitoci.

E de rău, dar să-mi suflu în vuvuzea dacă Read more Am trăit să

Ne învârtim în cerculețe

și îmi pun întrebarea unde o fi tunelul?
Îmi amintesc de o piesă Paraziții în care la final Andrei Gheorghe spunea: România este locul în care niciodată nu se termină nimic. Și acest nimic nedefinit – fiecare cu al său nimic – este tot ce avem.

Creierul este o legumă Read more Ne învârtim în cerculețe

Instantanee

M-a întrebat o prietenă cu ceva vreme-n urmă dacă în afara mâncării pe care o gătesc mai fac și alte poze? Mai fac și poze și uneori și… fotografii. Instantanee. Imaginile clipelor care se nasc și mor concomitent.
Urăsc arta și artiștii… Detest lamentările, nu accept neputiința. Prefer arta ca un glonț, ci nu cea integrată în absolut. Pun link-uri și nu se uită nici dracu, dar eu tot le pun. Sunt încăpățânat. Am spus-o și ieri. Mie nu mi-au ajuns trei zile de libertate. Și nu mă poate oprii nimeni și nimic.

Coerența
Coerența

Orașul se trezește Read more Instantanee

Când am împușcat democrația?

De facto, democrația a fost împușcată fix între ochi în data de 25 decembrie 1989 la Târgoviște.
Iar dacă e să-i dăm un nume glontelui criminal, acel nume este Ion Iliescu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

„După 20 de ani – 1989 an de cotitură în istoria națională și în viața internațională” este titlul cărții lansate “cu cântec”, joi de fostul președinte Ion Iliescu în cadrul Bookfest-ului de la Romexpo unde a fost huiduit de câțiva tineri ai grupului „Noii Golani”.
George Simion, liderul grupării a fost dus la Secția 2 de Poliție și amendat pentru această acţiune cu suma de 300 lei pentru tulburarea liniștii publice.
George și ceilalți tineri n-au trăit Mineriada din 13-15 iunie 1990, este de admirat că sunt interesați de evenimentele de atunci în condițiile în care marea majoritate a populației parcă a uitat și continuă să ignore istoria Read more Când am împușcat democrația?

Conopida – meniu complet

Mark Twain spunea: „Conopida nu este nimic altceva decât o varză cu studii superioare”. 😛
Spusele lui au o explicație simplă: această legumă provine din Cipru, ca atare la început a fost numită „varză de Cipru”. Popular, i se mai spune și „varză înflorită”.
Ea este cunoscută de circa 2500 ani, a fost cultivată în Egiptul şi Persia antică, ulterior în Italia, pentru ca în secolul al XVI-lea să se popularizeze în întreaga Europă.
În bucătăriile contemporane este utilizată în special la ciorbe, supe și salate. Se serveşte fiartă în întregime sau crudă în salate. Probabil cea mai răspândită rețetă este conopida la cuptor, evident voi încerca altceva. 😀
Conţine potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, fluor, caroten și vitaminele C, K, B1, B2, B6. Enzimele care se găsesc în conopidă ajută la detoxificarea organismului. Enzimele specifice, împreună cu vitaminele şi mineralele conţinute în conopidă dau acestei plante proprietăţile sale anti – cancerigene.

Chiar dacă prin fierbere orice plantă (legumă, fruct, vietate…) își pierde o mare parte din calități, am fiert-o și am pregătit o supă și o salată cu piept de pui. 🙂
Altfel spus: ce avem felul întâi? Conopidă. Și felul doi? Tot conopidă! Super… Read more Conopida – meniu complet

Note din subsol: I Declare War, Bury Tomorrow şi Attila

Termenul de „muzică underground” a apărut în anii ’60 şi se lega de muzica Psihedelică şi cultura Hippie, în anii ’70 odată cu era Punk a apărut şi noţiunea de DIY (Do It Yourself) – adică descurcă-te singur, artiştii, trupele se ocupau de toate aspectele independent şi individual.
Nume sonore ca Velvet Underground, MC5, The Grateful Dead, Patti Smith şi The Stooges au fost asociate termenului şi una din cele mai bune definiţii a dat-o Frank Zappa: „mainstream-ul vine la tine, dar tu trebuie să mergi în underground”.
Artişti cu greutate ca britanicii Discharged au rămas exclusiv în zona underground.
Dacă mişcarea underground din occident a reprezentat în mare parte opoziţia vis a vis de muzica de „mase”, de mainstream, în blocul fost comunist – mai puţin la noi – a reprezentat singura modalitate pentru artişti de a se exprima necenzurat sau împotriva regimurilor comuniste.
În Vest underground-ul s-a dezvoltat şi a condus la înfiinţarea Cluburilor, a Caselor de Discuri Independente şi a presei independente (Fanzin-uri şi mai nou blog-uri).
La concertele din cluburi vin pe lângă fanii devotaţi, jurnaliştii independenţi, reprezentanţii caselor de discuri, manageri în căutarea noilor talente. Pentru mulţi underground-ul rămâne locul de „joacă”, dar majoritatea visează la marile scene şi consideră underground-ul ca fiind o trambulină. Din perspectiva mainstream-ului este sita care cerne din milioanele de trupe cele câteva mii care dovedesc potenţial comercial…
Etapa underground este cea de rodaj, de căutări şi aşezări pentru fiecare trupă, un şir de succese şi eşecuri, speranţe şi dezamăgiri. Vorbim aici de ani de muncă care uneori aduc rezultate, de cele mai multe ori nu. E nevoie de ambiţie, entuziasm, talent, dar şi de noroc.
Noi n-am avut underground şi nu-l avem. Rezistenţă faţă de regimul trecut n-a existat iar după ’90 nu s-a dezvoltat nici o reţea solidă de cluburi şi nici n-au apărut ca ciupercile Casele de Discuri şi Fanzin-urile. Dacă totuşi la începutul anilor ’90 a existat un entuziasm şi un interes masiv pentru zona Metal de exemplu, treptat valul s-a stins, majoritatea trupelor s-au dizolvat în neant.
Este trist, dar oarecum firesc. Pe de o parte vânzările de discuri ale artiştilor din mainstream sunt insignifiante, banii se fac la nunţi, baluri şi chermeze câmpeneşti pe bani corporatişti, pe de altă parte cumetria de care am tot vorbit a anihilat orice idee de Revoluţie Rock din faşă.
Şi mai este un aspect semnificativ: trupele româneşti sunt mereu cu doi-trei paşi în urma trendurilor din Vest, predominant sunt „copiile imitaţiilor” iar puţinul public este segmentat pe sub-genuri şi consumator exclusiv al trupelor din mainstream-ul Occidental… dar toţi după primele trei-patru concerte deja sunt „vedete” şi pretind respect.
Aproape mă amuză atitudinea unora, însă şi aceasta este profund mioritică. Ce pretenţii poţi avea de la politicienii aflaţi la putere atâta timp cât reacţia multora din artiştii aflaţi în underground este una ostilă, criticile le consideră ofensatorii?
Rolul presei n-a fost, nu este şi nu va fi să mângâie pe cap pe nimeni. Cine vrea mângâiat pe cap să meargă la… mama lui. Read more Note din subsol: I Declare War, Bury Tomorrow şi Attila