How to Destroy Angels free download

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nWbfgGDl6XE]

Am dat întâmplător peste acest EP şi habar n-aveam cine sunt şi despre ce este vorba.
Mi-a plăcut din prima, este un Post Industrial aerisit, aşezat, mi-a amintit de Trent Reznor şi Nine Inch Nails, n-am ascuns niciodată faptul că-s un fan (aproape) necondiţionat.
Şi nu m-am înşelat. 🙂 How to Destroy Angels este un trio compus din Trent Reznor (Nine Inch Nails), Mariqueen Maandig (Reznor) – soţia lui Trent şi fosta solistă a formaţiei West Indian Girl (în perioada 2004-2009) şi britanicul Atticus Ross, compozitor, orchestrator, programator, producător, a lucrat pe 4 albume Nine Inch Nails (With Teeth, Year Zero, Ghosts I-IV şi The Slip), pe albumele geniale ale formaţiei – semi obscure – 12 Rounds (Jitter Juice – 1996  şi My Big Hero – 1998), dar şi cu Bomb the Bass, Saul Williams, Zach de la Rocha, Jane’s Addiction, Joe Barresi, Coheed and Cambria, Korn, Union of Knives, Grace Jones, Perry Farrell şi Telepathe.

EP-ul de debut, „How to Destroy Angels” conţine 6 piese şi Read more How to Destroy Angels free download

Cycler – Control Club 3 iunie 2010

Ne spălăm dinţii cu Colgate – majoritatea stomatologilor asta ne recomandă. Sau nu ştiu care asociaţie a stomatologilor. Combate caria. Rufele le spălăm cu Ariel fiindcă aşa ne recomandă nu ştiu care şi câţi din cei mai importanţi producători de maşini de spălat. Şi – evident – adăugăm obligatoriu Calgon. Mâncăm Milka cu lapte din Alpi, bărbaţii beau Bergenbier – prietenii ştiu de ce şi… tot aşa.
Cu muzica ne descurcăm mai greu. Iris – o da! 👿 –, un şir de artişti cu nume de mezeluri, apoi fufe pe care eventual după lungimea picoarelor sau forma şi mărimea silicoanelor le mai deosebeşti – dar asta exclusiv înainte de a treia bere -, de Şuie Paparude parcă-parcă am mai auzit ceva undeva, poate la radio o dată… dar Read more Cycler – Control Club 3 iunie 2010

Musaca şi macaroane

Mâncarea şi mai cu seamă gătitul nu este neapărat calea de a-ţi potoli foamea. Sau nu acesta este scopul exclusiv. Gătitul este un act de creaţie, dar asta nu înseamnă că musai să fie ceva sofisticat şi/sau complicat. Pentru azi am “combinat” o musaca şi un fel de macaroane cu brânză… 🙂 Read more Musaca şi macaroane

Eurovision 2010, Becksperience, varză

N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:

01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte

Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză

PS La Eu când vreau să fluier …

Am văzut cele 94 de minute, adică filmul. În două reprize: ieri vreo 60 de minute, restul azi.
Vorba de duh spune să nu judeci o carte după coperta sa, reiterat în secolul XXI, aş spune să nu judeci un film după trailer. Trailerul e de nota 10, filmul… hm. Noroc că-s sociofob şi implicit cinematografo-fob şi am îndurat vizionarea-n chiloţi, cu ţigara şi cafeaua la îndemână şi mişcându-mă după voie prin confortul căminului.
Nimic nu este întâmplător, aşa că Read more PS La Eu când vreau să fluier …

Eu când vreau să fluier, fluier

„După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment  i se poate întâmpla orice.” ( Cinemagia)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tqeTqmfjOOg]

După 17 ani, filmul lui Florin Şerban „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost prima peliculă intrată în finala Berlinalei şi în condiţiile în care a concurat cu nume grele ca Polanski, Rob Epstein sau Jeffrey Friedman, filmul a câştigat două trofee: „Marele Premiu al Juriului – Ursul de Argint” şi Premiul „Alfred Bauer”. Read more Eu când vreau să fluier, fluier

Lost In Stereo – incursiune în bucătărie

Azi – a doua zi de luni din săptămână (respectiv luni după două duminici 😀 ), vorba lui Flavius – m-am gândit să deschid uşa la o altă bucătărie, nu aceea unde fierbe oala cu mazăre sau ştiu eu ce altă „invenţie” culinară de-a mea, ci „bucătăria” sunetelor, sertarul cu proiectul la care lucrez: Lost In Stereo.

Ştiu, mai am de terminat partea de producţie la „One Bullet Revolution” – discul promis pentru anul trecut, dar da, admit, sunt împrăştiat, lucrurile s-au legat mai greu, dezinteresul constatat (şi) la Cybermental IV toamna trecută, m-a dezumflat niţel…
Dar revin puţin la luni după luni…. E atât de românesc, nu?! Adică Read more Lost In Stereo – incursiune în bucătărie

Brazda Lui Novac în Club Control

Şi a fost vineri seara şi a fost lansarea albumului Brazda Lui Novac la Club Control.
Contând pe „punctualitatea mioritică”, am aterizat la locul faptei cu o oră întârziere, dar şi aşa s-a dovedit că ajunsesem cam devreme.
Nic Cocarlea a început rotitul de platane pe la 10 jumătate, apoi pe la 11 au urcat pe scenă Brum Conspiracy, un trio interesant cu tobar şi chitară live, o muzică Electro-Experimentală cu arome Psihedelice ce-şi au rădăcinile în Avangarda anilor 80 undeva în zona dintre Rock-ul Progresiv şi World Music. Interesant proiect, poate uşor unidimensional, dar cu potenţial.
Victor a preluat scena pe la 12 şi spectacolul său a durat aproximativ 2 ore inclusiv 3 bis-uri. A fost Read more Brazda Lui Novac în Club Control

AC/DC, FMI şi… Puiul Anti-Stres loveşte din nou

Blogul care aduce ploaia. În gură. 😀 Sunt un sadic – mi s-a mai spus. 😛
Dar înainte să provoc pofte dezlănţuite, să vă arăt cum am preparat puiul primit recompensă de la Agricola Bacău pentru Puiul Anti-stres anterior, să vă povestesc una-alta. De-ale mele.

Este marţea de după lunea scutecelor (folosite) şi duminica AC/DC.
Cu ce să încep Read more AC/DC, FMI şi… Puiul Anti-Stres loveşte din nou