(Ar fi indecent şi inoportun să vă povestesc despre muzica pe care am mai ascultat-o sau să vă arăt ce am mai gătit. Situaţia mă obligă să vorbesc despre realitatea stridentă şi criza care pare că ne îngroapă. Pe toţi.)
În nebunia tăierilor de la salarii, pensii şi ajutoare sociale ne-a scăpat o ştire pe cât de alarmantă, pe atât de previzibilă şi pe care – din păcate – am prevăzut-o: Indicii bursieri americani au început şedinţa de vineri pe minus: indicele Dow Jones a pierdut 1,4%, Standard & Poor’s 1,81%, în timp ce piaţa Nasdaq a scăzut cu 2,46%.
„Ameţeala” de pe Wall Street a fost pusă pe seama unei „erori informatice”, însă specialiştii vorbesc de situaţia gravă din Grecia. Părerea mea este că această criză n-are încă o soluţionare viabilă nici în Occident.
Evident Bursa de la Bucureşti este şi ea groggy: Societăţile de Investiţii Financiare (SIF), grupate în indicele BET-FI, au pierdut în medie 6,52%, cel mai abrupt declin din ultimele şapte luni. Indicele BET, al celor mai lichide zece companii, s-a depreciat cu 4,34%, pe o piaţă cu un declin de 4,05%.
Şi guvernanţii au uitat ceva, dar au revenit: taie şi alocaţiile copiilor… Nici să înjur nu mai are sens.
Ed Parker, şeful european al agenţiei de evaluare financiara Fitch Ratings, atenţionează că este mai bine să tai cheltuielile decât salariile. Acesta a declarat: „Este esenţial ca România să implementeze un program puternic de consolidare fiscală în următorii ani pentru a reduce deficitul bugetar la un nivel sustenabil. Restricţiile fiscale vor afecta în mod inevitabil creşterea economică şi vor implica măsuri politice nepopulare, dar eşecul de a acţiona va duce la reluarea instabilităţii financiare şi macroeconomice”.
Şi ar mai fi o ştire uşor lăsată deoparte. Media s-a concentrat asupra declaraţiei domnului Isărescu legat de minciunile guvernului, mai interesant însă mi s-a părut declaraţia sa legată de necesitatea unui guvern politic, ci nu a unui guvern de tehnocraţi. Sincer, cred că s-au făcut presiuni asupra lui Isărescu să preia guvernarea şi această declaraţie a fost mai mult un refuz ferm şi public.
Nu că v-ar interesa sau ar conta câtuşi de puţin, dar eu văd lucrurile aşa:
1. implicarea politicului a condus în mare măsură la situaţia dezastruoasă din economie
2. măsurile finanţiste sunt speculative şi fictive, au rezultate matematice temporare, în cel mai fericit caz reprezintă amânări însă nu şi soluţii economice reale.
Într-o ţară de PR-işti, jurnalişti, experţi în comunicare, analişti şi blogări, multitudinea de opinii Read more Principii şi practici