se modifică, dar nu se schimbă nimic!

Cazul jafului de la Braşov pare tot mai mult o vânătoare de ţap ispăşitor. Temutul Serghei Gribenco, cel de-al doilea suspect arestat în acest caz, este caracterizat pe un ton grav de actualul ministru Dan Nica ca fiind un personaj cu sânge rece care ştia fiecare pas al anchetatorilor,  extrem de periculos, specializat în crimă organizată, dar şi în contrainformaţii. Cu toate acestea, personajul era dat în urmărire internaţională din 2003 pentru că a înşelat mai multe firme folosindu-se de file cec fără acoperire si provocând pagube de câteva miliarde de lei vechi. Cireaşa de pe tort la toată povestea aceasta cusută cu frişcă, pardon! cu aţă, este că temutul infractor în 2007 respectiv 2008 a fost de două ori oprit şi amendat de Poliţia Rutieră.
Dacă unii vorbesc despre incompetenţa poliţiştilor de la Braşov, eu cred că lucrurile sunt mult mai grave: este vorba despre corupţie şi de o mare tovărăşie între poliţie şi infractori. Adică devine tot mai lizibil cine organizează crima…
Nu ne mai miră nici faptul că la Braşov nici cazul farmacistelor, nici cazul Elodia n-au fost nici în ziua de azi soluţionate.
Mai este un aspect, sunt curios cine o să fie ministru de interne săptămâna viitoare? Dacă aceea declaraţie dramatică despre Serghei Gribenco ar fi fost făcută de Liviu Constantin Naghi, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Braşov, nu ar fi fost situaţia atât de gravă, dar mă întreb cum este posibil ca ministrul de interne să fie la modul acesta dezinformat de proprii săi subalterni şi împins practic să se facă de…cacao.

Nu mai e mult şi deloc surprinzător vom afla ştirea bombă de la Dan Diaconescu în Direct că Eugen Preda l-a ajutat pe Cioacă să scape de cadavrul Elodiei! Ceva pute la Braşov…şi nu doar acolo!

Dar să nu ne îndepărtăm foarte tare nici de la problema smulsului de ţăruşi. România Liberă a găsit un caz similar cu cel al doamnei Marişca Chiş în Penitenciarul de maximă siguranţă de la Iaşi . Costică Dima are 80 de ani şi este condamnat la un an de detenţie tot pentru că a smuls doi ţăruşi. Bătrânul suferă de insuficienţă hepatică, hernie multiplă cu eviscerare, prostată şi a fost dus cu targa la penitenciar.
Dacă presa o să facă suficientă vâlvă probabil şi domnul Dima o să fie graţiat, dar nu cred că este treaba preşedintelui să graţieze zilnic asemenea cazuri şi în general nu asta este soluţia.

Cum se mişcă treaba în Justiţie? Executivul a aprobat ieri patru Coduri ale Justiţiei – penal, de procedură penala, civil şi de procedură civilă. „Aceste Coduri sunt absolut necesare pentru îmbunătăţirea sistemului juridic din România”, a afirmat Ministrul Justiţiei care a mai precizat că „toate cele patru Coduri vor fi cel mai probabil implementate peste un an şi jumătate – doi”. Bun aşa!

Multe nu se ştiu încă despre noile prevederi din codul penal, dar Pro Sport deja vine cu o ştire surprinzătoare (?): „Gigi Becali e aproape de a scăpa de condamnare în dosarul Valiza!
Noul Cod Penal, adoptat astăzi de Guvernul Românei şi trimis la vot în Parlament, prevede că fotbalistul nu mai e asimilat unui funcţionar. Astfel, premierea fotbaliştilor de la Universitatea Cluj nu mai poate fi considerată mită.”

Concluzia nu poate fi decât una: se modifică, dar nu se schimbă nimic! Puşcăriile vor fi umplute tot de bătrâni ca doamna Chiş şi domnul Dima şi câţiva borfaşi mărunţi iar adevăraţii infractori rămân să-şi vadă de treabă protejaţi de lege şi de organele abilitate. Putem ieşii în stradă, dar grijă mare la genţi şi portofele!

Gândul furnizează un „top 10 Dosare „omorâte“ de mâna procurorilor”:
„01) Eugen Preda, liderul clanului de la mall. A fost pus în libertate pentru că anchetatorii nu au depus suficiente probe la dosar.
02) Alexandru Diaconescu, acuzat de uciderea celor 2 farmaciste din Braşov, împuşcate în cap în anul 2004. A fost achitat definitiv şi acum cere despăgubiri de la statul roman.
03) Corneliu Iacobov a fost achitat de Tribunalul Bucureşti. Judecătorii au stabilit că nu au existat infracţiunile stabilite de anchetatori, respectiv spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
04) Ion Alexandru Tiriac a fost achitat de către Curtea de Apel Bucureşti de acuzaţiile de trafic de droguri şi punere la dispoziţie a locuinţei pentru consum de droguri. Judecătorii au renunţat la probele audio-video „pentru ca sunt neclare“ şi pentru că nu exista transcrierea acestora la procurori
05) Iosif Pop, fostul preşedinte al Băncii Transilvania, a fost arestat de procurorul Gheorghe Şuhan de la DNA, care – ulterior – i-a dat soluţia de scoatere de sub urmărire penală. Pop a fost arestat sub acuzaţiile de acordarea de credite neperformante, spalare de bani şi abuz în serviciu.
06) Elena Pop Blaga, judecătoare din Oradea, a fost arestată şi trimisă în judecată, fiind achitată definitiv. Ulterior, a dat statul în judecată solicitând daune morale. Judecătoarea a fost acuzată de corupţie. Înregistrările folosite pentru acuzarea sa au fost efectuate ilegal
07) Csibi Istvan a fost achitat definitiv pentru complicitate la tâlhărie, pentru că fapta nu exista. Această soluţie a fost pronunţată de trei instanţe. Omul de afaceri a mai fost achitat în alte trei dosare. pentru lovire, lipsire de libertate şi ultraj.
08) Mircea Gutău, primarul din Râmnicu Vâlcea, trimis în judecată de DNA pentru corupţie, a fost achitat. Procurorii nu au reuşit să demonstreze că a fost vorba de luare de mită. În plus, stenograma casetelor era diferită ca conţinut de ceea ce apărea pe înregistrări.
09) Omar Hayssam a fost achitat în dosarul Foresta Nehoiu pentru că fapta pentru care a fost acuzat iniţial, bancruta frauduloasă, a fost abrogată, iar legea penală nu prevede infracţiuni de natura celor pentru care sirianul a fost trimis în judecată.
10) Gavril Mârza, preşedintele PSD Suceava, a fost achitat pe motiv că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii. El a fost acuzat de procurorii anticorupţie că s-a folosit de funcţiile deţinute în partid în scopul obţinerii de foloase necuvenite.”

Şi acesta este doar un timid vârf al icebergului!

Justeţea Justiţiei

O femeie, Marişca Chiş, în vârstă de 54 ani, a fost condamnată la 7 luni de închisoare fiindcă a smuls câţiva ţăruşi înfipţi într-un pământ pentru care se află în litigiu cu un vecin. Eugen Preda a fost eliberat, conform judecătorilor, nu reprezintă pericol public. Nici Sile Pietroi sau Genică Boierică. Lucrurile se petrec simultan în aceeaşi Românie unde numai noi, fraierii contribuabili ne mai mirăm cum un personaj dat în urmărire generală ca Gorbunov se antrena într-o sală alături de poliţişti.
Autorităţile, în frunte cu proaspătul ministru de interne Eugen Preda, ne asigură că Poliţia veghează. Dacă doar dormeau în post, cum era vorba, poate era mai bine. Realitatea însă este alta: poliţia este mituită şi chiar dacă uneori mai este arestat câte un Predoi sau un Pietroi, sunt scoşi pe uşa din spate al Justiţiei. Cu ce tam-tam a fost adus Tolea din Spania să fie eliberat în doar câteva luni, spălat şi pieptănat pe chelie. De la infractorii mărunţi până la marii corupţi din vârful clasei politice, toţi sunt vedete de televizor, defilează cu nonşalanţă şi se declară victime ale unui sistem care le asigură prea multă prezumţie de nevinovăţie. Pentru bună purtare sau o boală mai mult sau mai puţin misterioasă, toate aceste jeguri revin în societate şi îşi văd nestingheriţi de „afaceri”. Cotizează unde trebuie, iar oamenii ordinii întorc capul, justiţia închide ochii, unor politicieni le mai răsare o vilă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Buic70du4k8]

Am citit şi nişte cifre amuzant absurde: la 60.000 de poliţişti avem 122.000 de bodyguarzi. Sunt 1.120 de companii de pază şi siguranţă. Păzea! Mă simt mult mai în siguranţă…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0HOIRnbb0XE]

„Potrivit Codului penal, pericolul social este atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite prin lege. Aceste valori sunt: “România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.” (sursa: Gândul )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hmuDO6ha0-8&feature=related]

Frattini vrea garanţii că nu vor mai ajunge infractori români în Italia. Nicio problemă, le va avea când Italia o să garanteze că nu vor mai ajunge mafioţi Sicilieni în America, de exemplu. Nu vreau să fiu răutăcios cu „fraţii latini”, dar până una alta sunt mai celebrii pentru macaroane şi mafie la export decât pentru Botticelli, da Vinci, Rafael, Paganini sau Vivaldi.
Culpabilizarea colectivă nu rezolvă situaţia nici la ei, nici la noi şi nicăieri. Combaterea criminalităţii se face prin prevenire, să prinzi un borfaş după comiterea faptei nu o să elimine niciodată infracţionalitatea. Corupţie este şi la ei ca şi la noi şi se impun măsuri drastice.

Discursurile menite să ameţească publicul şi electoratul nu duc nici ele nicăieri.
Pe de altă parte şi eu susţin ideea că infractorii ar trebuii ţinuţi în ţară şi sub strictă supraveghere chiar dacă acest fapt contravine principiilor şi legislaţiei mult prea permisive din Uniunea Europeană.
Este încă un caz în care constat că Uniunea este disfuncţională şi ideea unei lumi globalizate trebuie să ţină cont de specificul local. Cred că sistemul American, fiecare stat cu legislaţie proprie, poate fi un model bun de urmat.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DkfQ5KA3SBA]

America nu ne-a „dat” doar Coca-Cola, McDonalds, Star Wars şi Michael Jackson, ci ne-a binecuvântat şi cu Oscaruri. 🙂 Dar despre Oscaruri îl las pe prietenul meu Alin să-şi dea cu părerea, la filme nu mă pun cu el! Heil Mickey Rourke!

“Praise the Lord
and Praise the Holy Spirit
to save us from your
Freedom, Justice, Peace
Accordance and Illusion
from Arrogance and Pride
from Violence and Confusion
the Great Despair
and Great Depression
Satanic verses
of your superstition
the Land of Plenty…

The Bill of Rights
the Enterprise
the Free Will
and the Unbroken One
your Self-Esteem
and Self-Desire
your Trust in God
and in Religious Fire…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aVFctjhkGjI&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4w9EksAo5hY]

Între Bamboo şi Biserică

N-am fost niciodată la Bamboo. Nu-s genul de petrecăreţ la „Corporate Parties”, nu mă duc undeva să fiu văzut ci merg ca boul să mă simt bine-n pielea mea, în hainele mele absolut obişnuite şi n-am nici maşină de fiţe, mobilul meu n-are blue-tooth, nu face poze şi n-are mp3 player, nu trag cocaină pe nas să par relaxat sau să rânjesc şi nu port nici femeia pe post de bijuterie. Era să zic podoabă. N-am mai fost la o biserică de nici nu mai ţin minte exact cât timp. Sexul şi credinţa ţin de intimitatea fiecăruia şi cum nu defilez cu măciuca-n mână pe Lipscani, aşa nu-mi scot nici sufletul pătat şi petecit la vedere-n public. Cred că am o relaţie normală cu Dumnezeu, nu dialogăm prea des, dar ne tolerăm cu discreţie. Nu dau niciodată vina pe el, dar nici nu-i cer ajutorul. O fi rivalitatea masculină – fiindcă mi s-a indus şi mie ideea că Dumnezeu este un bătrânel cu barbă, uneori foarte răzbunător – sau egoismul meu exacerbat, dar m-am obişnuit să-mi rezolv singur problemele. Sunt persoane cu care e plăcut să bei un ceai, să ai o discuţie agreabilă, dar să nu le ceri niciodată nimic! Acesta este Dumnezeul meu şi cu asta pace!
Am citit prin ziare o veste minunată: salariile cresc şi în 2009 cu 2-13%. Apoi am aprofundat subiectul şi am înţeles că vor creşte salariile directorilor. Să-mi mai zică cineva că unora nu li se îndeasă-n sac că fac ca trenul în gară! Cei de la Bamboo pot sta relaxaţi: partyurile la piscină nu vor lipsii nici anul acesta. Vorba lu’ Ţiriac: „Criza îi face bogaţi pe cei cu bani şi îi sărăceşte pe cei săraci”.
Dar demnitarii s-au gândit şi la omul de rând. Astfel: Vasile Mocanu, PSD: „La biserică ajunge omul şi când se mărită, şi când se botează, şi când moare”; Doru Leşe, PD-L: „Sunt relativ credincios”; Cristina Pocora, PNL: „Vreau să stimulez turismul ecumenic” şi Raluca Turcan, PD-L: „Am făcut-o pentru oameni”.
Amendamentele admise în discuţiile legate de  buget vizează alocarea de sume de bani pentru 806 lăcaşe de cult. 55 de milioane lei noi.
Cum era vorba aceea? Cu aia-n aia, cu degetul în… şi cu sufletul în Rai nu se poate? Uite că se poate.

Cu bani de la buget.

biserica

Leapşa se întoarce

LEÁPŞĂ, lepşe, s.f. (Pop. şi fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. De-a leapşa = numele unui joc de copii. – Formaţie onomatopeică. (DEX)

Mi-a dat-o Thanata şi nu ştiu dacă din joacă de copil sau în formă de palmă meritată ori ba. Whatever! Intru-n horă horcăind… Pun receptorul imaginar la ureche şi cu o mică teamă indusă de vizionarea filmului Matrix, dau drumul la… telefonul fără fir.

01. Îmi place vinul roşu
02. Îmi plac blondele. Brunetele. Roşcatele… chiar şi chelele, vezi cazul Sinnead O’Conner
03. Spun adevărul şi când nu este cazul
04. Mă las dus cu uşurinţă
05. Nu aş schimba nimic la alţii
06. Joc la plezneală
07. Îmi place să mă pierd pe drum
08. Merită să faci orice
09. Până mâine uit ce-am făcut astăzi
10. Iubesc marea
11. Stau unde pot
12. Caut punctul G să trec la H
13. Mai mult tac când nu vorbesc
14. Sunt timid. Sau tâmpit?

Mai aveam vreo  55 (trecute) fix de idei de adăugat, dar stau domol. Mişc uşor apa-n gură…Is there anybody out there?

P.S. Pur întâmplător – fiindcă nu cred că ceva este întâmplător cât trăim – am găsit o  sursă alternativă la leapşă… Unde dai şi unde crapă? Şi…de ce?

Roblogfest 2009

Mare lucru nu ştiu despre acest festival-concurs cu premii. Am picat şi „io” în el ca musca-n lapte, sau cum mai pică cineva pe pagina mea dând căutare-n Google la „gigolo”, „diabonal” sau „sonatele lui Shakespeare”. Ţeapă. Noroc că nu-s mulţi sau mai bine spus, sunt tot mai puţini.
Noroc că dorm la fel de bine şi când am 30 şi când am 300 de vizitatori şi în general nu mi-am pus în cap vre-un gând de a deveni mai popular ca cel mai pişat copac de câinii din Rahova. Treaba cu traficul, cu traficul MARE văd că-i boală…mare.
De infirmitatea de a-mi dori popularitate am scăpat cam prin clasa a 5-a. În clasa întâi am luat premiul întâi, anul următor premiul doi, apoi trei şi-n clasa a 4-a o menţiune. În clasa a 9-a eram olimpic la istorie şi corigent la rezistenţa materialelor şi fizică. Nici aşa nu era bine aşa că am revenit la sentimente mai bune şi m-am păstrat în zona confortabilă între cinci şi opt. Uneori este mult mai bine să nu fi băgat în seamă şi să poţi respira relaxat. Şi îmi place discreţia. Nu şi mediocritatea, dar asta-i deja o altă poveste!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GbfCSg8GeP0&feature=related]

“Being attractive is the most important thing there is
If you wanna catch the biggest fish in your pond
You have to be as attractive as possible
Make sure to keep your hair spotless and clean
Wash it at least every two weeks
Once every two weeks
And if you see Jhonny football hero in the hall
Tell him he played a great game
Tell him you like his article in the newspaper”

Teoretic este ca un festival de bere: lume pestriţă, unii cu spuma alţii cu…scursura. Hop şi eu! Era să zic: îmi votaţi şi mie motanul, vă rog?!

roblogfest2009

Dă click aici, please! Hahahaha! 🙂

Trei doze de bere şi o sticlă de Cahor
mă fac mai isteţ întins lat pe covor,
ce blogu’ meu fac iar la cinci dimineaţa?!
în loc să-mi trăiesc, îmi analizez viaţa…
Computerul rânjeşte şi o să-i sparg monitorul
mai citesc un mesaj, beep! am udat iar covorul!
nu mai comentez ziare şi nu mă mai uit la poze
în set erau şase, unde-s celelalte trei doze?!
Mai iau o îmghiţitură din sticluţa cu aftershave
“I can’t get no satisfaction”, mai…give me a break!
Pardon, mă scuzaţi, iertare, îndurare
demisionez de pe pagină să-mi fac o deblogare.
V-aş lăsa, da’ nu am autografe digitale
aşa că vă rog, acceptaţi trei emoticoane

3emoticoanebrush

îmi fac o cafea, în loc de zahăr pun sare
pot să mă omor online să fac trafic mare?
N-am bani să plec la mare, mă arunc în vană
nu o să mai deranjez, promit! mă tai cu o lamă.
Am să-mi şterg profilul şi am să-mi schimb sexul
mă trec pe lista neagră şi îmi restricţionez accesul!

🙂 M-am născut poet, nu?
Mă uitam unde dracu mă încadrez… Aici chiar am o problemă. Mereu am avut una… Too young to die, too old for Rock’N’Roll! Păăăăiii… e blog personel, exclus colectiv şi nerecomandat minorilor. Dacă nebunia amuză, e de divertisment şi dacă holbatul în decolteurile din tramvai e sport, e şi de s-porc! Sunt “politically corect”…cred. Filme am numa’ în cap şi treaba cu popularitatea am clarificat-o câteva pasaje mai sus. Informativ nu aş spune că sunt, nici cel mai cârcotaş, însă asta cu „cel mai sexy microblogger” îmi surâde!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ipZDG6__Zfc]

Vă place Brahms?

Nu ştiu câţi oameni au auzit numele scriitoarei Françoise Sagan, nu ştiu câţi dintre voi aţi văzut filmul „Goodbye Again” din 1961 regizat de Anatole Litvak şi în rolurile principale cu Ingrid Bergman şi Yves Montand, cum nu ştiu nici câţi dintre dumneavoastră ascultaţi dimineaţa la cafea Brahms, Chopin, Grieg sau Tchaikovsky.
Sincer vorbind, nu ştiu câţi am auzit numele lui Marian Cozma înaintea tragicului eveniment, eu unul cu siguranţă nu. Nu ţin minte nici când am citit despre vânzările spectaculoase de disc ale unor artişti ca Iris, Voltaj sau ori cine altcineva, în schimb da, citim zilnic despre tot felul de starlete şi vedete bârfe şi aşa-zise „mondănităţi”, trăim într-o ţară unde parcă avem numai jafuri, crime, sinucideri şi violuri, unde brand-uri devin nume ca Cioacă, Gorbunov, Simona Sensual şi Sexy Brăileanca, unde tot felul de băbuţe visează să devină tinere speranţe ale industriei pornografice şi unde autorităţile par ocupate doar cu umplutul propriilor buzunare iar noi, fraierii, ne păzim buzunarele-n tramvai de concetăţenii care rătăcesc cu mâinile prin ele…

[youtube=www.youtube.com/watch?v=tibeoDFsrkI]

Nu cred că nu sunt medici extraordinari care cu toate că n-au la dispoziţie cele mai performante aparate nu salvează vieţi în fiecare zi, nu cred că nu sunt profesori dăruiţi meseriei care nu predau şi-n condiţiile nu rareori inadecvate zi de zi copiilor la şcoală, nu pot să cred că nu avem artişti deosebiţi, sportivi care fac performanţă, cum nu pot să cred că nu avem ţărani care se trezesc zi de zi cu noaptea-n cap să-şi muncească pământul şi să-şi poarte de grijă gospodăriei, nu cred că nu mai sunt oameni obişnuiţi care-şi fac treaba fără mare vâlvă, oameni fără de care în fapt nimic n-ar mai funcţiona.
Mă repet şi spun că m-am săturat de senzaţional, de extraordinar, de ştirile bombă şi explozive, vreau să citesc şi eu în ziar, să văd la televizor ceva obişnuit, ceva simplu, ceva…uman. Ştiu, sunt un tâmpit, un prost şi un ciudat, nici măcar paşaport biometric n-am şi nu-mi fac griji nici pentru apocalipsa din 2012, dar cred că nu sunt singurul. Sau cel puţin aşa sper…

goodbye_again

dreapta

…sau să o spun pe aia dreaptă: democraţia nu e pentru proşti că se găseşte cineva să-ţi dea cu ea în cap. Am zis asta puţin altfel şi într-un alt context, dar cam asta este esenţa, cam aşa stau lucrurile, nu pretind nici că am inventat-o eu, nici nu zic că sigur e adevărată afirmaţia, este doar o constatare.
Sunt zile în care parcă fuge tastatura de sub degete, nu se leagă nimic, televizorul merge-n gol şi orice muzică mi-aş pune, trece pe lângă urechi. Încerc să înţeleg ceva din cursul pentru examenul de mâine, dar (iar) nu-mi stă capul la materie, nici nu ştiu dacă mai am cap şi chiar de aş mai avea, nu văd sensul să stea undeva… V-am lămurit?

Brambura prin browser am dat de un blog despre un băiat de opt ani din Iran, prins la furat şi căruia pentru fapta sa, i s-a zdrobit mâna. Act crud, barbar, comentarii revoltate. Am stat să rumeg cele citite, faptul în sine este trist, nimic de zis, dar cred că lucrurile nu stau chiar aşa. Noi, occidentalii, judecăm lucrurile după ocaua noastră, vedem strict faptul şi nu ne gândim la context şi la dedesubturile lucrurilor. În Iran se trăieşte după regulile Islamice care pentru furt prevăd tăierea mâinii. Atâta lucru ştiu şi eu, cu toate că nu-s foarte familiarizat nici cu Islamul, nici Coranul nu l-am aprofundat ci doar l-am citit superficial. În condiţiile date cred că cel care trăieşte şi a crescut în cunoştinţa acestor reguli când fură îşi asumă conştient riscul pedepsei în cazul în care este prins. Adică ştie exact la ce se expune, nu?

copil_de_8_ani

Apoi mi-am amintit de modelul German. Credeţi că nemţii sunt mai arieni? Pe draq! Civilizaţia s-a impus şi la ei prin reguli stricte şi pedepse/amenzi drastice. Aruncai gunoiul pe jos şi erai văzut, săreai cu vreo 500 de Mărci din buzunar! S-a impus şi perpetuat şi modelul hitlerist conform căruia „se raporta” orice încălcare a regulilor. Un prieten uşor băut, seara ajuns cu maşina acasă a lovit copacul din faţa casei. Un vecin responsabil a anunţat Poliţia şi prietenul meu a rămas fără carnet. Turnătorie sau spirit civic? Practic nici nu mai contează, ideea era că şi în Germania standardele de civilizaţie s-au impus printr-o serie de reguli stricte.
Admitem sau nu, dacă nu suntem forţaţi, nici gând să ne civilizăm.
Cred că după 90 ne-am trezit peste noapte liberi şi habar n-am avut ce să facem. Mai cred că „modelul original” despre care a tot vorbit la vremea respectivă tataie Iliescu, a fost mai nociv ca toate mineriadele laolaltă. Am crezut că putem linge frişca de pe tort fără să ne murdărim mâinile…
Valorile occidentale nu înseamnă doar liberă circulaţie, „merţane”, cârnaţi fără stat la coadă şi filme, muzică şi cărţi, cum mulţi cred că am crezut. Am ales modelul occidental iar acest model include şi prostituţia, pornografia, drogurile şi…şomajul, concurenţa, falimentul, etc.
Tot acest sistem funcţionează pe baza unor reguli stricte. Din nefericire noi am adoptat o legislaţie destul de permisivă, ambiguă şi cu prea multe portiţe, başca, de multe ori ea nici aşa şchioapă cum este nu se aplică la categoria aşa numiţilor „băieţi deştepţi”!
Biserica nu mai îndeplineşte de mult rolul de educator şi modelator de caractere, nu mai este un îndrumător spiritual. Şi atâta timp cât vom mai vedea preoţi înjurând din jeepanele lor şmechere-n trafic, nici nu vreau să am de-a face în vre-un fel cu aceşti păstori ciobanizaţi. O mai fi preoţi cu vocaţie, nu zic nu, dar ei nu se văd, nu-i vom găsi pe internet toată ziua în război cu cipurile…

Am mai spus asta, traversăm un moment dificil şi dacă este o criză reală, aceea este criza spirituală, criza morală. Cu tradiţionala atitudine „merge şi aşa” nu o scoatem la capăt. Tranziţia la noi parcă nu se mai termină niciodată şi singurul rezultat vizibil este măcinarea reperelor şi al valorilor reale. Nu-mi surâde ideea de a mă raporta la ceva, dar şi lipsa totală a unor repere ne conduce în deşertăciune.

Presa s-a tabloidizat. Chiar şi presa cu ceva pretenţii este tot mai mizeră şi să vorbim despre independenţa ei este cel puţin un gând pueril. Nu-i prea mai văd nici rolul de informare şi nici atribuţia de formare de opinie. Pe de o parte presa deserveşte interesele finanţatorilor ei, pe de altă parte s-a pliat după cerinţele şi nevoile publicului larg. Într-o societate (relativ) sănătoasă Sexy Brăileanca sau Magda Ciumac nu prindeau nici pagina cinci, nici ştirile populare de la aceeaşi oră…

Şi am ajuns (înapoi) la Justiţie. E trecut de al doisprezecelea ceas, dar poate că încă nu este prea târziu.  Avem nevoie de reguli dure şi măsuri aplicate cu stricteţe. Nu vorbesc despre o convertire la Islamism, poate că pentru un furt nu tăierea mâinii este singura măsură aplicabilă, poate că nici întoarcerea la statul fascist nu este soluţia, dar o legislaţie fermă şi pedepse aspre ar putea să stăvilească actuala stare de fapt. M-am săturat de hoţi, corupţi, violatori şi criminali, m-am săturat să fie puşi în libertate fiindcă „suferă” de otită, herpes sau – vezi Doamne! – claustrofobie.

Nu-mi place ce văd în jurul meu şi dacă stau bine să mă gândesc, nici de mine nu-mi mai place. Dacă nimeni nu mă pedepseşte, într-un fel sau altul mă voi pedepsi singur… îmi prind degetele-n mouse. Click!

Cântarea României

Tot discursul Preşedintelui Băsescu a fost interesant şi off-topic. A plecat de la a se dezice de Guvern, a continuat cu „epurarea etnică”, a vorbit în mod misterios despre corupţia din cadrul Guvernului şi a terminat triumfător cu mogulii din presă şi jurnaliştii „tonomaţi”.
Asta la investirea noului ministru de Interne, Dan Nica şi fără să aducă nicio atingere subiectelor grave legate de acest „sector”.
Să înţeleg că siguranţa cetăţenilor este rezolvată, că infractorii stau la rece şi că presa rea-voitoare este de fapt unica sursă a nemulţumirilor cetăţenilor? Mai sunt câţiva corupţi la nivel Guvernamental, dar tataia Băsescu îi ştie şi veghează. Şi-a început Traian Băsescu campania electorală? Nu, Traian Băsescu este tot timpul în campanie…

De câteva zile am sentimentul că lucrurile o iau razna, că ne afundăm tot mai mult în incertitudine, suspiciune, călcăm pe un teren dacă nu minat, cu siguranţă alunecos.
Asasinarea lui Cozma la Veszprem a inflamat spiritele în ţara vecină. Conflictul dintre unguri şi etnicii ţigani era un foc mocnit care a primit canistra de benzină de care avea nevoie ca să explodeze.
În contextul general tensionat social şi economic de criză, un astfel de fitil poate fi letal. De aici şi elanul autorităţilor din Ungaria de a soluţiona cazul cât mai rapid, de aici şi temerile exprimate făţiş de Premierul Ferenc Gyurcsany.
În acest context vine cuvântarea preşedintelui Băsescu care vorbeşte nici mai mult, nici mai puţin decât despre „epurare etnică”. Îmi este greu să înţeleg dacă a fost inconştienţă, o greşeală de exprimare cum s-au grăbit unii să afirme sau simplă prostie. Nu a trecut nici un an de când Preşedintele Băsescu petrecea week-enduri vesele în Harghita-Covasna lingând la gulaşul secuiesc cu vădita intenţie de a destabiliza UDMR-ul. Mişcarea a eşuat, UDMR-ul a reuşit să atingă pragul electoral, astfel a fost nevoie de o altă mişcare pentru excluderea lor de la guvernare, excludere de altfel absolut justificată. Sunt unul din maghiarii care nu se simte în nici un fel reprezentat de UDMR. Dar nici de aşa-numitul partid al secuilor. De exemplu, fostul ministru al mediului, Attila Korodi mi-a fost simpatic, dar nici măcar numele lui Attila Verestoy nu mai vreau să-l aud.
Dar să revin. În ceea ce priveşte „epurarea etnică” din Covasna-Harghita, semnalul tras de Preşedintele Băsescu este unul cel puţin extrem de întârziat: UDMR-ul controlează zona de imediat 20 de ani, nu cred că ieri, 11 februarie 2008 era momentul zero în care Preşedintele să sune trâmbiţele şi să inflameze spiritele. Unica explicaţie poate fi faptul că PD-L-ul doreşte să-şi impună proprii oameni şi în funcţiile administrative locale şi să scape de UDMR-iştii aflaţi pe posturi, dar o astfel de mişcare nu justifică intervenţia Preşedintelui în mod public.

Autonomia locală este un fapt în toată lumea şi nu ţine de etnie, rasă, sex, religie sau…apartenenţă politică. Faptul că la noi nici acum nu se doreşte o descentralizare efectivă se datorează faptului că marea caracatiţă a corupţiei de la centru nu vrea să-şi piardă tentaculele din teritoriu.

„EPURARE ETNICĂ: Expulzarea forţată a unui grup etnic de către un altul, în scopul creării unei populaţii omogene.” (Sursa: Studenţie.ro )

12022009

De corupţii fără nume m-am cam plictisit, dar chiar sunt curios ce funcţionari mărunţi vor pica iar de fraieri în urma acestei intervenţii Prezidenţiale. Nu cred că vreodată dosarul „Flota” sau dosarele lui Adrian Năstase se vor soluţiona în mod corect.

În ceea ce priveşte presa, rolul ei este clar de a omagia fiecare mişcare a Preşedintelui, al bravului conducător şi al realizărilor măreţe iar instituţiile statului funcţionează impecabil, doar presa denaturează realitatea.
Totul este minunat!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LOOUEh5Mp8c]

1. Băsescu s-a delimitat de Guvern ca în cazul eşecului guvernării să aibe mâinile spălate. 2. Este supărat fiindcă n-a reuşit (deocamdată) să macine PSD-ul şi să asigure o guvernare PD-L independentă. 3. Atacacul la UDMR a fost un avetisment şi un act de şantaj: vrea să se asigure că în caz de nevoie, are susţinerea lor şi totodată vrea să-i ţină la respect.

De câteva zile am sentimentul că lucrurile o iau razna…

Tragedia lui Marian Cozma

De imediat două zile nu mai interesează criza, bugetul, petrolul şi gazele din Marea Neagră, declaraţiile belicoase ale lui Năstase, nu mai caută nimeni armele evaporate de la Ciorogârla şi nici sexy Brăileanca nu mai este aşa de sexy, nici Alina Plugaru nu mai este suficient de porno, toată lumea este cu ochii pe cazul asasinării în Ungaria a handbalistului de numai 26 de ani, Marian Cozma.

Un astfel de caz este o pâine bună de mâncat pentru toată presa, dar şi pentru blogosferă. Spiritele s-au încins, circulă jumătăţi de informaţii şi zvonuri. Constat încă o dată lipsa de profesionalism, rea voinţa şi/sau imaturitatea unora. În mod paradoxal sursa multor informaţii este Gazeta Sporturilor transformată ad-hoc dintr-o publicaţie cu specific sportiv într-una de investigaţii. Şi ieri şi astăzi m-am uitat prin presa on-line din Ungaria şi multe din „informaţiile” pe care le-am găsit la noi, nu se regăsesc acolo, mai mult, unele publicaţii se referă ca la zvonuri lansate dintr-o singură sursă: Gazeta Sporturilor şi atrag atenţia asupra pericolului de a inflama spiritele în mod iresponsabil. Şi s-a găsit şi Realitatea TV să preia şi să popularizeze astfel de “informaţii”…

Îmi pare sincer rău pentru viaţa curmată a lui Marian Cozma. Orice viaţă de om risipită prematur este o tragedie.  Este trist şi faptul că se vorbeşte despre sport şi despre sportivi tot mai des legat de întâmplări extra-sportive şi tot mai rar despre performanţele lor. Dar care performanţe? Suntem după cea mai slabă participare la o Olimpiadă, este un an în care iar nu avem nicio echipă de fotbal calificată în „primăvara europeană”, calificarea Naţionalei de fotbal la  Campionatul Mondial din Africa de Sud pare la fel de realistă ca prezumţia de nevinovăţie a lui Adrian Năstase…

Nu vreau să fiu prost interpretat, dar totuşi nu înţeleg ce căuta un sportiv profesionist la cinic dimineaţa într-o cârciumă? Oare de ce Nadia sau Hagi nu-şi pierdeau nopţile şi făceau performanţă? De ce acum sportivii devin uşor vedete peste noapte, dar nu, nu pe teren, nu în sala de sport ci…în noapte? Cum nici să nu te poţi duce noapte într-o discotecă de frica borfaşilor nu este normal.
Dar vina o au bozgorii, ţiganii, vecinu’ de la patru, guvernul, internetul, diavolul din paşapoartele biometrice şi hard discul crăpat de la compania de telefonie mobilă pe care s-au stocat convorbirile înregistrate între Tanţa din Ferentari şi Lucica de la Obor.

Nici acum nu ştim cine a ucis cu sânge rece două persoane în jaful armat de la Braşov, în schimb în cazul lui Cozma deja trei suspecţi se află-n arest şi este căutat şi un al patrulea. Dar nici asta, nici altceva nu-l mai aduce pe Marian Cozma înapoi.

Sursă imagini INDEX – Barakonyi Szabolcs

cozma_05cozma_02cozma_04cozma_03

ciunga

Mestecăm ciunga şi înghiţim în sec. De câte ori cineva deschide gura, primeşte o ciungă. Nu ţine de foame, dar mesteci la ea pe-ndelete şi te ţine ocupat. Faci balonaşe… „Acelaşi gust, fără zahăr”?

Nici gândul că Statul Român ar putea repeta figura frumoasă Petrom – O.M.V. şi-n variantă maritimă nu mi s-a uscat în colţul creierului şi a şi răsărit scandalul Sterling.

„Contractul iniţial de concesiune al perimetrelor Pelican şi Midia a fost atribuit, în 1992, în timpul Guvernării Stolojan, firmei Enterprise Oil, care a devenit, astfel, prima companie străină care fora în zona maritimă a Româ­niei. În 1997, Enterprise Oil a renunţat la concesiune, în urma acutizării diferendelor dintre România şi Ucraina refe­ritor la delimitarea platformei marine. În 2006 Sterling a deve­nit unic concesionar, prin achiziţia a 80% din drepturile asu­pra perimetrelor Pelican şi Midia de la partenerul său, Talisman Energy. Prin Hotărârea de Guvern 1446 din 12 noiembrie 2008 s-a aprobat al XI-lea act adiţional, de 42 de pagini, la Contractul de exploatare şi împărţire a producţiei pen­tru perimetrele Pelican şi Midia.” (sursa Gândul)

Desecretizarea actului adiţional conform actualelor condiţii impuse de lege nu se poate face fără acordul firmei/companiei implicate. Puţin probabil că Sterling Resources îşi va da acordul. Cât pierdem de fapt este tot atât de dificil de calculat. Am însă aşa o presimţire că gazul din platforma marină care o să ne revină nu ne ajunge nici să fierbem un ibric de cafea iar petrolul nici să alimentăm o…bicicletă.

România – Ucraina 1–0? În toţi anii aceştia lupta s-a dat pentru insula Şerpilor, teritoriu acordat conform deciziei de la Haga, Ucrainei. Dacă la acest fapt adăugăm şi contractul de concesionare a platformei marine, rezultatul final este România – Ucraina 0-2. Golul doi fiind un frumos autogol dat prin minutul 92. Nu este deloc dificil să construim o întreagă teorie conspiratistă în jurul „poveştii” în care interese străine şi „obscure” ne-au tras-o din nou, dar tare mă tem că încă o dată ne-am făcut-o cu mâna noastră.

Aceeaşi „băieţi deştepţi” care nu se satură niciodată. Nouă ne rămân resturile şi mestecatul de ciungă. Ei se îngraşă, noi ne înfigem tot mai adânc în pământ…

wringley

Tot iz de ciungă are şi povestea urmăririi penale a domnului Adrian Năstase. Mătuşa Tamara poate să-şi vadă liniştită de investiţii imobiliare şi-n următorii ani: una din proprietăţile ciungii este că se întinde. În acest caz la nesfârşit.

Dacă în ceea ce priveşte bugetarii de rând nu vor fi creşteri salariale şi s-au mai tăiat şi o serie de sporuri, lucrurile stau diferit în Parlament. Bugetul Camerei Deputaţilor a crescut cu 22% faţă de anul 2008. În semn de austeritate s-a renunţat la studioul de televiziune al Camerei şi la sera Palatului Parlamentului… La cât rahat mănâncă unii, este clar că folosesc o ciungă inodoră cu gust de usturoi!