Mulţi pretind că au inventat lopata, dar dacă te uiţi la mâinile lor bătăturile nu-s de la muncă…
E şi o vorbă românească potrivită: după război mulţi viteji se arată.
Dar dacă e să vorbim pe bune, cum şi scena/underground-ul Rock/Metal scârţâie dacă-l luăm la bani mărunţi, despre zona Industrial practic nici nu se poate vorbi.
Throbbing Gristle sunt desemnaţi de majoritatea specialiştilor ca fiind responsabili pentru formarea şi înrădăcinarea genului Industrial, un nume de care probabil foarte mulţi nici n-au auzit. Monte Cazazza, Cabaret Voltaire, Einstürzende Neubauten sau Laibach sunt la fel nume relativ obscure pentru mulţi.
De Laibach ştiam de la Liviu Hoisan (Tectonic) şi la aceea vreme ascultam fascinat VoiVod. Datorită lui Kuky – pe atunci chitaristul formaţiei braşovene Detector – în ’90 am avut primul contact cu Nine Inch Nails (Pretty Hate Machine), Ministry (The Land of Rape and Honey şi The Mind is a Terrible Thing to Taste) şi Malhavok (The Release), discuri primite de acesta prin intermediul unui prieten plecat în Canada.
Noile trupe şi sonorităţi ne-au marcat şi… tentat.
Acum lucrurile sunt simple, dar în ’90 un computer personal încă era o raritate şi tehnologia era într-un stadiu incipient, experimental (şi primitiv). Şi hardware-ul şi software-ul.
Trupa Detector s-a desfiinţat în ’93, Mari (chirară), Mărinu (bas) şi Zoli (tobe) s-au alăturat noului meu proiect, Nation’s Slum (mai am o restanţă şi aici de povestit) după ruptura mea de Pansament iar Kuky a trecut prin Experimental şi împreună cu Mari s-au apucat de… experimentat şi pe noul tărâm ivit: Industrialul.
Inspiraţi de videoclipul formaţiei Bile „I Reject” (Bile – pagină MySpace) şi descinderea unei alte găşti americane la Bucureşti, Schnitt Acht, s-a născut proiectul REJECT.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9AJYa58Zg80]
În iarna anului ’95 Read more Reject – prima formaţie Industrial din România
Pentru 2010 noile prognoze indică scăderea PIB cu 1,5-1,8%, iar pentru 2011 cu 0,5% – aflăm din Ziarul Financiar.
În schimb blogul meu a avut o creştere neaşteptată Read more I don’t like mondays
perfect day,
Problems all left alone,
Weekenders on our own.
It’s such fun.
Just a perfect day,
You made me forget myself.
I thought I was someone else,
Someone good.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j2JXy1Z9ovs]
Well… Read more Just a
Ia-i românului şi ultima alinare: algocalminul. Lasă-l pe fraier să sufere, să se tăvălească.
Analgezicul cel mai popular, mai prieten cu românul decât codrul de zeci de ani este pus pe lista neagră.
Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) a decis ca Algocalminul să nu se dea decât cu reţetă, de la sfârşitul acestui an.
Medicamentul conţine metamizol ce poate produce independent de doză şi durata tratamentului, scăderea globulelor albe şi implicit a imunităţii.
În plus, el este interzis şi-n alte ţări din Uniunea Europeană.
Pentru dureri există şi alte medicamente care nu conţin metamizol, de exemplu Nurofenul. Problema este diferenţa de preţ. O cutie de Algocalmin costă 8 lei, în timp ce una de Nurofen Read more Algocalmin
Mint, dar să presupunem totuşi că înţeleg nostalgia pentru „epoca de aur”. Că nebuni – doamne ajută! – sunt cu nemiluita. A ajuns Ceauşescu să deţină şi blog personal, dacă apuca s-o şi trăiască..! Că pupincurişti au fost şi sunt fără număr, fără număr şi mănâncă rahat cu o poftă neasemuită… ştiam. Ştiam şi că sar dintr-o barcă-n alta. Sau… groapă-n alta?
Ieri că trei ameţiţi se împingeau la gardu’ cimitirului să vadă „marea deshumare” – sau cum am auzit, ba chiar văzut şi scris „dezhumare” – am înţeles. Sunt mulţi – mai ales pensionari – care înjură democraţia şi nu-i pot condamna având în vedere tratamentul pe care-l primesc. Însă ieri toate televiziunile pretins serioase, alea de ştiri cică, s-au transformat ad-hoc în Funeral.TV, indiferent de sigla din colţul ecranului toate arătau şi s-au comportat leit ca mult blamatul OTV. De la 7 dimineaţa până după ora 23 am avut exclusiv dezgroparea (asta-i cu „z” de la Zorba 😀 ).
Dacă înţeleg motivele familiei în demersul lor – privat -, nu înţeleg senzaţionalul contrafăcut de media. Parcă alaltăieri am văzut circul îngropări lu’ Mădălina, zău nu ştiu cu-i trebuia un astfel de bâlci cu dezgropare. Ne-am obişnuit că puterea aruncă tot felu’ de petarde şi fumigene pe piaţă pentru distragerea atenţiei, dar ce s-a întâmplat ieri a fost iniţiativa şi dovada de „profesionalism” al jurnaliştilor privaţi al televiziunilor mogulilor.
Şi dacă tot pomeneau despre adevăr, sincer mă interesează mult mai mult ce s-a întâmplat de fapt în decembrie ’89, cine este responsabil pentru singura „revoluţie” sângeroasă, ce s-a întâmplat în anii ’90 de la falimentarea industriei şi îngroparea agriculturii până la mineriade, evenimentele de la Târgu-Mureş, mă interesează cine a băgat mâna în fondul de pensii şi unde s-au dus banii, ce s-a întâmplat cu flota şi dacă aceasta este inclusă în „vânzările anterioare”? Asta aşa, doar câteva exemple. Dacă tot e să dezgropăm fantome, măcar să o facem cu folos şi să învăţăm ceva din istoria recentă.
Şi mai am o problemă: degeaba dezgropăm morţii, băgăm capu’ în nisip, realitatea Read more Presa pe preş – 22.07.2010.
Şeful statului s-a arătat profund nemulţumit şi îngrijorat de expresiile dure folosite în raport, în care se afirmă: „România şi-a încălcat angajamentele luate la intrarea în Uniunea Europeana”.
Problema încrucişătorului de la Cotroceni – cum inspirat l-a poreclit Mircea Badea – este că pe de o parte nu poate controla Comisia Europeană, pe de altă parte n-are relaţii de nici un fel cu nici un alt şef de stat european.
M-am uitat pe site-ul oficial al preşedintelui la Politica Externă, la agenda preşedintelui pe anul acesta: Vizita oficială în Republica Moldova (Chisinau/Cahul, 27-28 Ianuarie 2010), Vizita de stat în Republica Kazahstan (Astana-Karaganda, 2-3 martie 2010), Vizita de lucru în Republica Islamică Afganistan (Kabul, 4 martie 2010), Vizita oficiala în Japonia (Tokyo, 9-11 martie 2010), Vizita oficiala a domnului Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, (Bucuresti/Suceava/Iasi, 27-28 aprilie 2010), Vizita oficiala în Republica Macedonia (Skopje, 27 mai 2010), Vizita oficială a domnului Mihail Saakashvili, preşedintele Republicii Georgia (Bucuresti, 2-3 iunie 2010), Vizita oficială în Republica Albania (Tirana, 8 iunie 2010), Vizita oficială a domnului Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene,( Bucuresti, 12 iulie 2010), Vizita oficială în Republica Lituania, Vilnius, 14 iulie 2010)… în rest dineuri oficiale, reuniunile Consiliul European la care am văzut, Traian Băsescu mereu este lăsat la o parte singur şi stingher, mai o înmormântare (funeraliile Preşedintelui Republicii Polone, Lech Kaczynski).
Izolarea în care a ajuns România Read more Raportul CE pe Justiţie: Înainte sus!
Câte case atâtea obiceiuri – se spune, la mine este şi mai grav, de câte ori gătesc ceva… iese altceva. Este rezultatul faptului că nu am citit cărţi de bucate, nu m-a învăţat nimeni să gătesc şi nu ţin cont nici măcar de „reţetele” proprii.
Şi uite aşa sar de la Big Mac la ceva mult mai neaoş: tocăniţa de cartofi cea de toate zilele. Sigur am mai făcut, sigur nu la fel, parcă am pus şi pe blog. 😛 Şi ştiu sigur că am un prieten care se linge pe bot Read more recurs la tocăniţa de cartofi
Muncim ca să mâncăm sau mâncăm să avem forţă de muncă?
Cu ce se măsoară pofta şi care este paritatea corectă?
Euro este supraapreciat cu circa 17% vis a vis de moneda americană şi paritatea celor două monede ar putea ajunge la 1 la 1. Asta arată Big Mac Index-ul, o găselniţă din septembrie 1986 al celor de la „The Economist” prin care se calculează paritatea dintre diferite monede. Indicele a fost lansat mai mult ca o glumă, ci nu ca un instrument economic exact, însă s-a dovedit reprezentativ în timp şi lista este publicată anual şi include 32 de ţări.
Calculul este simplu: în America preţul unui Big Mac este de 3,10 dolari, se ia preţul calculat tot în dolar al produsului dintr-o anume ţară apoi se calculează diferenţa de preţ vis a vis de cursul oficial de schimb. Cei care contestă acurateţea instrumentului au în vedere argumentele solide: costul ingredientelor, al forţei de muncă şi taxarea diferă de la un stat la altul şi nici volumul vânzărilor nu este acelaşi, toţi factorii aceştia influenţând preţul produsului.
Dar să vedem un calcul concret. În Elveţia – de exemplu – un astfel de hamburger costă 6,30 franci asta rezultând un curs al dolarului de 2,03 franci vis a vis de cota oficială care este de 1,21. Astfel indicele Big Mac arată o supraevaluare a francului elveţian de 68 la sută.
Preţul mediu al unui Big Mac în Uniunea Europeana este de 3,58 dolari, de aici s-a dedus supraaprecierea monedei europene cu 17%.
Chiar dacă luăm în considerare şi diferenţa de costuri, de taxare, de vânzări şi a forţei de muncă, indicele arată Read more Indicele Big Mac
Au fost câteva zile toride în capitală iar eu mă încăpăţânez să nu pornesc aerul condiţionat – detest invenţia!
Dimineaţa vă povesteam de Facebook şi încă nu-mi explic cum reţelele de socializare virtuală creează dependenţe. Este tragi-comic şi faptul cum unii reuşesc să exploateze şi slăbiciunile umane şi efectele crizei şi fac bani mulţi pe seama celor mulţi şi… fără bani. Dar asta e o altă poveste! E bine, încă nu este obligatoriu să ai profil Facebook şi să-l utilizezi zilnic cum o altă scamatorie financiară prin care unii fac avere pe seama celor mulţi şi pricăjiţi – asigurarea locuinţelor – a devenit prin lege obligatoriu. Dar şi asta este o altă poveste. 🙂
Ce vreau să vă spun este că dă-l dracu de internet, televizor, canapea şi telecomandă!
După ce mi-am terminat treburile ce vreau-nu vreau mă leagă de computer şi internet, mi-am pus aparatul foto de gât şi Read more Evadare în decor