Home › Posts tagged Băsescu

Băsescu

Avem un nou premier! Ridică ţara până la cer!

Posted on by — 2 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QX9tXvvxmXk]

boc, treci la loc. „Mă văd nevoit” – spune băse pe ton grav – la 10 şi 12 minute şi-l desemnează pe fostul premier şi actualul interimar în funcţia de premier. PNL n-a vrut nici în ruptul capului să stea capră, să pună botu’ la vrăjeală şi-n final probabil să-şi asume responsabilitatea pentru dezastrul iminent.
Mă bucur că e boc premier: n-am să aud – sper – discul acela zgâriat cu „greaua moştenire”. era bine pentru portocalii să aibă PNL-ul alături să ducă greul şi să poartă vina incompetenţei. planul n-a mers.

vin sărbătorile, ca niciodată simt nevoia să-i mulţumesc cuiva că mi-a adus o rază de bucurie. lui Crin Antonescu care ieri, la Cotroceni i-a dat peste ochi lui băsescu cum nu i-a dat nimeni niciodată. unii spun că Antonescu e rigid, atitudinea aceasta nu-i serveşte nici lui, nici partidului, dar mie mi-a dat o satisfacţie fantastică. băse nu se aştepta la asta, replicile lui au fost palide eschive şi iar l-am văzut cu capul plecat. şi sper să-l mai văd aşa cu toate că sunt conştient că-n corzi şi cu capul plecat vom fi noi toţi.

băse e foarte trist. şi tristeţea lui mă bucură enorm. dar să nu ne lăsăm păcăliţi! războiul pentru dezintegrarea PNL-ului este abia la început. majoritatea fragilă obţinută pe moment nu este suficientă pentru transformarea României într-un stat prezidenţial, opoziţia solidă PSD-PNL nu-i pe placul lu’ Popey. lipsă de imaginaţie, lipsă de soluţii, de perspectivă. în vremuri de criză maximă, unica soluţie a lui băse este un căţeluş impotent re-pus în funcţiune şi… funcţie. soluţiile lu’ băse sunt alea care “nu este”. în schimb vom avea circ şi război politic. interesant este că băse a subliniat că vrea să fie consultat şi să avizeze personal miniştrii şi – cel mai important – 6 miniştrii vor fi membrii CSAT, adică băsescu subordonează direct prezidenţiei guvernul şi oarecum prin asta substrage guvernul de sub controlul parlamentului. dubioasă şi totodată interesantă mutare. securizarea guvernului sper că nu este ceea ce sună! ha ha ha! 😛
se depun eforturi pentru tulburări şi-n zona socialistă şi-n tabăra liberală. băse cu toate că a spus că nu mai are ambiţii politice, dincolo de discursul grav despre criză, cred că preocuparea majoră rămâne eliminarea adversarilor politici.
nu ştiu cât ne mai costă şi această obsesie, ce preţ are dorinţa de răzbunare prostească şi nici cât de potent şi potrivit este încă un guvern boc, cel mai slab şi cel mai neperformant premier din ultimii 20, dacă nu 100 de ani pe care i-am avut. da’ nici nu putea băsescu să pună un premier independent care eventual dădea de urma delapidărilor, găsea contractele dubioase, prindea urma scurgerilor de bani în anul electoral… şi, am tot spus asta, campania costisitoare trebuie achitată, cu siguranţă s-au acumulat datorii noi şi masive, trebuia să pună, să menţină conducerea portocalie.
Dar, vox populis, ne-am dus pe… Prut. să nu spun ceva mai… „organic”.

La Chişinău au vin bun, sunt fete frumoase şi au cam scăpat de comunişti. O fi greu să obţii cetăţenia Moldovenească? Promit, dacă ajung la loc sigur, votez şi eu cu băse… ha ha ha! 😛 nu mai candidează? ei nu! modifică constituţia, mare şmecherie! nu, nu din ambiţii politice ci în interes naţional! recordu’ de vreo 25 de ani a lu’ ceauşescu nu e chiar aşa de dificil de egalat! 😀

Ce ne aduce moşu’?

Posted on by — 12 Comments ↓

Păi… nu vorbesc în numele altora, da’ eu clar n-am fost cuminte, nici ghetele nu le-am lustruit, am prea-curvit – ca de obicei -, am mai băut, am tot fumat, înjur tot mai des, pe la biserică n-am mai dat de peste 10 ani – da’ nici ăl bătrân nu m-a căutat -, nu m-am înscris în nici un partid şi i-am criticat pe toţi – fecioară cârcotaşă, ce să-i faci?! – şi… şi…şi.

Exclus să ningă, aşa că i-am dat drumul şi eu zăpezii artificiale de WordPress. Ţine până pe 4 ianuarie. 🙂

Mi-am amintit de Mălina şi sper că strădania ei să aducă un zâmbet pe faţa unor copii n-a fost zadarnică… Am experienţe multe şi amare vis a vis de caritate şi încercări eşuate de a ajuta copii. Suntem toţi captivi într-o lume prea mică, prea izolată, prea a noastră şi prea copleşită de propriile noastre nevoi şi satisfacţii, nu prea e loc pentru altcineva, nu ne pasă de ce este dincolo de un braţ distanţă. Am căutat la ea şi m-am bucurat şi eu pentru maşinuţa lui Florentin.

Oamenii „mari” sunt preocupaţi cu alegerile… Tot ce sper este ca în cazul înfrângerii marinarului să nu pună botul lumea la manipulare, să nu iasă în stradă, să nu se mai îmbete încă o dată cu mireasma falsei revoluţii. Dacă în decembrie ’89 s-a produs o schimbare de regim, ar fi stupid ca în decembrie 2009 să asistăm la o tentativă de menţinere a unui regim. Încă nu înţeleg cum de au prins toate manevrele lui băse, cum de au reuşit să introducă în circulaţie cu atâta abilitate atâtea teme false? Şi cum de toate acestea au prins la un electorat teoretic de dreapta şi predominant tânăr… A fost o manipulare pusă la punct de specialişti. Şi mă tem că nu s-a terminat. Dacă în ’90 era clar cine sunt „golanii”, cei care au (am) protestat aveau o faţă, acum „revolta” este dirijată din umbră de experţi, siturile zgomotoase nu au „faţă”, nu le-a asumat nicio persoană şi nicio organizaţie, se lansează chemări la manifestaţii din umbră. Ce s-a întâmplat la Timişoara a fost flagrant: organizare impecabilă, dotări – pancarte, steaguri, bannere – adică o maşinărie propagandistică impecabilă şi dirijată. Aşa ceva n-a fost nici în decembrie ’89 şi nici la manifestaţiile din „Zonă liberă de (neo)-comunism”. Îmi pare sincer rău pentru toţi care chiar cred în ideea „anti-comunismului” şi acum sunt victimele acestor manipulări. Însă aici nu se pune problema nici unei lupte reale anti-comuniste. Din păcate. E o fantomă falsă ce acoperă adevăratele probleme: dezastrul economic şi politic, criza morală şi financiară, lipsa de soluţii.
Nu sunt nici pe departe fan geoană şi cu atât mai puţin psd… dar asta e situaţia. Alianţa poate aduce o guvernare coerentă şi ţara – cred – că de asta are nevoie acum, nu de guverne intermediare, nu de alegeri anticipate, nu de luni şi luni de haos prelungit. Eu unul nu vreau un stat prezidenţial – mi-a ajuns ceauşescu – şi nu cred nici în Popey care se ia la trântă cu toată lumea şi le ştie el pe toate. Tot ceauşescu era la fel de meşter la toate.
Ieri dimineaţă – extra campanie – mi-a venit un mail de la [email protected]. Consider inacceptabilă implicarea unei facultăţi în campania electorală! Mailul conţine un apel şi îndrumă studenţii să-l voteze pe băsescu.
Cred că organele abilitate ar trebuii să cerceteze şi cine se află în spatele site-urilor care instigă acum la manifestări, cine trimite sms-uri şi astfel de mail-uri şi ar trebuii sancţionaţi. Ştiu, pare nedemocratic, pare o încălcare a dreptului la libera exprimare, dar în fapt este vorba de democraţia prost înţeleasă, mai grav, cum subliniam, despre o manipulare şi asta – zic eu – este o treabă penală. „Drogurile uşoare” încă n-au fost legalizate, din câte ştiu. Realitatea mi-a confirmat încă un lucru esenţial: la o revoluţie nu participanţii contează – aceia sunt doar carnea de tun – ci contează cine o controlează. Indiferent cât de dezamăgitor sună: nu este vremea revoluţiei. Votaţi cum vă duce capul… dar gândiţi-vă la ziua de mâine, la copii noştrii, la realitate: nu avem guvern,  putem pierde sprijinul extern şi nu cu fantomele trebuie să ne luptăm ci cu realitatea imediată. 2010 o să fie un an foarte-foarte dificil şi cu un guvern cu sprijin politic, dar fără guvern…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8HFyPoRGe00]

Da’ să nu termin în tonuri sumbre, una bună:

O băbuţă în cabina de vot… trec 5 minute, trec 10 minute, trec 15 minute, toată lumea o aşteaptă…
Scoate baba capul şi întreabă:
– Maică, futu-vă-n gură se scrie legat sau despărţit? 😛 😛 😛

Şi pentru toţi votanţii ameţiţi a lu’ băse marinaru’, sărbători fericite:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=S53Pl5mYzTM&feature=related]

M-am (mai) gândit…

Posted on by — 26 Comments ↓
M-am mai gândit. Nu, nu m-am răzgândit. Sau…
Bun! Pentru mine campania s-a terminat de vreo două zile. M-am săturat. Mi-a ajuns până peste cap vorbăria, m-a dezgustat radicalizarea discursurilor deviate complet de la subiectele stridente, m-am săturat de politicieni, de jurnalişti, de analize şi dezbateri.
M-am uitat o oră la dezbaterea dintre băsescu şi geoană şi m-am plictisit. Am dat pe fotbal, dar după al doilea gol încasat de CFR m-am enervat şi am dat înapoi la dezbatere.
Nu mă întrebaţi cine a câştigat. Cred că au pierdut ambii. Şi iar – cinismul sorţii! – am pierdut noi. Candidaţii cred că au pierdut nişte voturi şi alegători. Mulţi cred că nu se mai sinchisesc să-şi piardă vremea cu mersul până la secţia de votare. Din asta cine o să iasă-n avantaj, vedem la numărarea voturilor.
Ce am aflat este: geoană a afirmat despre S.O. Vîntu că ar fi malefic, apoi la miez de noapte-l vizitează şi după dezbatere, la Ora de Foc a intervenit domnul Vîntu şi a spus că e prieten cu geoană de 4 ani şi acesta l-a vizitat să se relaxeze. Bestial!
Pe partea cealaltă băsescu întrebat fiind dacă l-a lovit sau nu pe acel copil, a jurat că nu l-a lovit cu pumnul în plex sau în faţă. Excelent!
Cred – sincer – că ambii sunt perfect inadecvaţi celei mai înalte funcţii din Stat.
Acum, dacă duminică nu plouă, dacă o să am chef să traversez tot Bucureştii dintr-un capăt în altul să-mi exercit dreptul de vot, am să-l votez tot pe geoană şi nu pentru el ci pentru promisiunea unui guvern independent şi – sper eu – apt să ia măsurile cele mai bune pentru a ieşii din actualul impas. Nu ştiu cât o să reziste alianţa, nu ştiu cât de independent o să fie Johannis şi cât o să reziste guvernul său, dar măcar există o cât de mică posibilitate care din partea băsesciană nici măcar ca idee nu există. O campanie în care o parte spune NU geoană şi cealaltă NU băsescu, este contra-productivă şi spune cam tot despre ambele părţi. dacă băsescu se agaţă cu disperarea lui Ceauşescu de putere şi nu este doar fotoliul său de la Cotroceni în joc ci tot pardidul şi gaşca din spatele său (băse a început să vorbească despre Statul Prezidenţial la care visează şi pe care l-a vizat şi prin referendum…) , de partea cealaltă există acel mic licărit de speranţă prin guvernul Johannis… dar…
geoană este o soluţie. din păcate nu rezonabilă ci conjuncturală.
Ce o să fie, vom vedea. Ce este ştim: suntem într-un mare rahat. Mergem înainte… sau unde o fi. Rămâne totul cum AU stabilit… Perfect.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nu0h-gZxmZI]

Iubim România: huo!

Posted on by — 20 Comments ↓

1 decembrie, Ziua Unirii, Ziua Naţională a României devine de la an la an tot mai mult ziua Dezbinării.
De ceva vreme mă frământă această constatare: căutăm cu disperare conflictele, lucrurile care ne separă, ne deosebesc, ne dezbină, produc scandal, incită şi nici în ruptul capului nu vrem să tragem dracului o linie şi să încercăm să facem ceva împreună.

Hagi este mai iubit în Turcia, Nadia este mai respectată-n America şi dacă ne întoarcem în timp vedem că Brâncuşi şi mulţi alţi artişti şi intelectuali români au cunoscut aprecierea în Franţa sau în lume, dar nu acasă.
Acasă ne furăm căciula unul altuia, ne dăm în cap, ne împroşcăm cu noroi. M-a stârnit oarecum ce a spus ieri o prietenă: Încă sper în ziua când vom fi mândri că suntem români…
Am mai vorbit despre mituri şi mitocănii, despre discrepanţa dintre ce spunem şi ce facem. Acuzăm politicienii că vor să confişte fiecare sărbătoare în interes personal, în scop electoral, dar nici noi nu suntem mai breji. Dacă mulţi nu ştiu cu exactitate ce se sărbătoreşte de fapt pe 1 decembrie cum nu ştiu nici Imnul Naţional, asta nu ia împiedicat nici anul acesta să se îmbulzească la fasolea cu cârnaţi împărţită moca.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MNKInZjliLU&feature=PlayList&p=24C0EC83C843EE7B&playnext=1&playnext_from=PL&index=1]

Ce se petrece acum este nu doar încă o anormalitate fabricată şi întreţinută din umbră, dar şi un joc extrem de periculos. Campania mutată pe internet este un mod neasumat de a duce un război, de a intoxica şi a manipula oamenii, de a-i stârnii şi a-i incita unul împotriva celuilalt.
Peste noapte, în plină campanie au apărut situri ca NU Geoană şi „România Anti-PSD”. Oamenii sunt chemaţi la mitinguri, primesc steaguri, afişe, se pun bannere, este o desfăşurare de forţe ce necesită pe de o parte o organizare impecabilă, structuri funcţionale şi nu în ultimul rând bani. Mulţi bani.
Mă întreb ce făceau aceşti „bravi anti-comunişti” răsăriţi din neant în anii ’90 când FSN şi Iliescu câştigau autoritar alegerile şi minerii făceau „ordine” prin Bucureşti?
Şi apropo „noua revoluţie”: o fi un alt patent original românesc, ca democraţia lu’ Iliescu, dar cine a pomenit de o revoluţie ce vine în susţinerea actualei puteri şi al actualului preşedinte şi atacă… opoziţia?
De o săptămână tot repet că este o intoxicaţie, o manipulare ingenioasă şi grosolană pusă la cale de specialişti, de experţi şi mi-am luat şi eu porţia de muie şi huo. Oamenii sunt chemaţi la manifestaţii, la contra-manifestaţii, se incită la violenţă şi se exploatează – ca şi la referendum – un trend existent în opinia publică. Oamenii ies în stradă, s-a umplut internetul cu bannerele şi widget-urile anti-PSD, anti Geoană şi… portretele bravului cârmaci, băsescu. Internetul nu este televiziune, nu există un CNA, sub oarecare anonimat lumea manipulează şi este manipulată cu multă uşurinţă.

S-a vânturat din nou Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
Documentul a fost redactat în urma manifestaţiilor anti-comuniste din Piaţa Operei din Timişoara în data de 12 martie 1990.
Punctul 8 spune aşa:
„Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor ţn viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. (…)”

Cei care fac acum referinţă la acest punct 8 şi-l arată cu degetul pe Geoană, trăiesc într-o gravă confuzie: aplicarea acestui punct din Proclamaţia de la Timişoara i-ar îngrădii accesul la preşedinţie nu lui Geoană ci exact candidatului susţinut cu atâta înverşunare, Traian Băsescu.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=J1NiSh7CpMU&feature=fvw]

Ieri la Timişoara alianţa politică formată în jurul candidatului Mircea Geoană a semnat ieri, împreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede susţinerea liderului social-democrat în turul doi. Mulţi ne-am dorit ca liderul PNL, Crin Antonescu să fie în turul doi şi să ajungă preşedinte. Mulţi, dar nu suficienţi. Mă repet, cu Antonescu preşedinte, tot la o alianţă PSD-PNL se ajungea. Faptul că Klaus Johannis a fost desemnat ca viitor premier şi această alianţă promite o guvernare corectă, menită să ne scoată din criză, ne place sau nu, dar este singura şansă pe care se pare că o avem la ora actuală. Nu ştiu de ce, dar când cineva încearcă să scoată capul din cutie, la noi sar toţi să-i dea în cap…
Poate că nu a fost cea mai inspirată alegerea Timişoarei şi nici ziua de 1 decembrie. Zic poate, însă sunt convins că scenariul contra-manifestaţiei s-ar fi desfăşurat identic şi la Craiova, Iaşi, Cluj sau Braşov.
Disperarea din tabăra băsesciană a încercat devierea discuţiilor din zona reală într-o zonă abstractă şi… a reuşit.

Nu mai vorbim nici de criză, nici de un an imposibil de dificil care ne aşteaptă, nu se discută despre ce se poate face pentru ţară, ce putem construii împreună ci după 20 de ani în care foştii securişti şi activiştii partidului comunist au condus din umbră sau la vedere ţara, au jecmănit-o şi au îngropat-o, suntem iar învrăjbiţi sub apăsarea propagandistică a aceleiaşi maşinării pentru a menţine la putere un grup de interese.

Nu mă îndoiesc de sinceritatea unora care îşi afirmă temerile faţă de PSD şi opoziţia faţă de foştii comunişti şi securişti însă din nefericire sunt victimele manipulărilor acestora şi nu fac altceva decât pun umărul la prelungirea agoniei în care ne-a adus guvernarea portocalie şi setea nesăbuită de putere pe care o are băsescu ascunsă în spatele unor sloganuri şi vorbe goale…

…şi încă un film trucat cu băsescu!

Ieri, de Ziua Naţională am mai văzut un film trucat cu preşedintele băsescu, de data aceasta în direct: la terminarea manifestaţiilor de la Arcul de Triumf, băsescu a dat mâna cu membrii guvernului interminabil intermediar apoi s-a blocat şi şi-a întors spatele foştilor preşedinţi Constantinescu şi Iliescu.
Nu, n-a fost o chestie de nesimţire, nu, nu-i lipsesc cei 7 ani de acasă, nu, nu a fost o încălcare a protocolului ci încă un trucaj mizerabil al presei complotiste.

Idiocraţia – ce te faci cu două stângi?

Posted on by — 10 Comments ↓
MIRCEA şi TRAIAN

Tot bâlciul la care asistăm de o săptămână, dincolo de grotesc, are şi un aspect amuzant: prima oară în 20 de ani securiştii se bat între ei.
Iluzia unei campanii de bun simţ, o campanie civilizată s-a dus pe Dâmboviţa din primul tur, însă ce se petrece acum întrece orice aşteptare.
Întrebarea cheie rămâne: avem două mâini stângi, le tăiem pe amândouă? La parcă prea eternul „io cu cine votez?” nu există răspuns comod.
Dacă înainte exista informaţie din „sursă sigură” acum avem intoxicaţii din „surse”…
Trăim într-o idiocraţie, nu o democraţie, mă întreb cum o să fie într-o dictatură idiocrată?
Mă depăşeşte de ce căutăm în continuare cu disperare lucrurile care ne despart, ne dezbină ci nu căutăm soluţii pentru ceea ce ne apropie, de toţi fluturata dragoste de ţară…
Mai avem ceva, avem două cuvinte: pula şi nu. Pula sună rotund, ne umple gura, are greutate iar nu vine să susţină faptul că suntem grei, avem coaie. Avem pulă şi ne-o băgăm. Măcar cu gura să ne dovedim fantasma latino-macho. Iar NU este mereu la îndemână să dovedească faptul că suntem nesupuşi, suntem anti-sistem, suntem duri, hotărâţi, fermi. Nu contează care este subiectul, spunem NU fără să clipim din prima şi de cele mai multe ori şi fără să ştim despre ce este vorba.

Vreau să reafirm din capul locului anumite lucruri: n-am văzut revoluţia la televizor, ci am fost în stradă şi asta după ce securitatea m-a arestat în prealabil deja-n 1988, n-am certificat de nici un fel, nu m-a interesat. N-am votat cu stânga niciodată: nici cu Iliescu, nici cu Năstase şi nici cu… Băsescu. La dileme anterioară, Iliescu-Vadim am spus pas, fie ce-o fi, eu ştampila pe Iliescu nu o pun nici bătut. De fapt, cred că sunt dintre foarte puţinii oameni care spun că şi de ar apuca Iliescu 90 de ani şi atunci ar fi condamnat la detenţie pe viaţă, m-aşi simţii mult mai bine.
De ani de zile spun că nu mai votez, eram sceptic şi anul acesta, dar în final m-a convins Antonescu şi l-am votat.
Ce ne facem acum? Este plin internetul cu NU PSD şi sincer, ultimii omeni pe care vreau să-i mai văd în prim-planul vieţii politice sunt Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Voiculescu, Vanghelie, Mazăre sau… Geoană.  Însă dacă mă uit în partea cealaltă, Băsescu, Ridzi, Udrea, Videanu, Blaga sau Boc, mă ia aceeaşi ameţeală.
Pe net cum spuneam se dă o campanie aprigă împotriva PSD-ului, avem România ANTI-PSD, pe Mahmuri Între Fantome găsiţi mai multe variante la „10 Motive pentru care NU aş vota PSD” şi lista este lungă…

Sincer, cred că este doar încă o intoxicare, o manipulare ingenioasă. Pseudo-campania s-a desfăşurat pe internet, pe subiecte irelevante şi mulţi au intrat în jocul creat şi controlat de…. băieţii deştepţi.
Băsescu este la fel de roşu ca foştii lui tovarăşi de partid.
Avem mintea scurtă.
Băsescu cu Roman s-au rupt din partidul roşu şi într-o mare măsură sunt responsabili pentru bâlciul şi dezastrul Convenţiei, îngroparea PNŢ-CD-ului. Apoi au încercat să rupă şi PNL-ul, Stolojan a plecat cu o halcă importantă ruptă din partid şi Băsescu a încercat să îngroapă partidul liberal cu orice preţ, am asistat la un război surd şi absurd între Cotroceni şi Palatul Victoria pe toată perioada guvernării lui Tăriceanu.
Uităm şi marele vis înfăptuit al preşedintelui Băsescu: alianţa pentru guvernare cu PSD-ul. Atunci mă temeam de refacerea FSN-ului, dar Băsescu nici cu foştii colegi nu s-a înţeles, ţara a ajuns într-o derivă greu de imaginat în lipsa unei guvernări.
Şi am ajuns în punctul zero: ce şi cu cine votăm? Cum am ajuns să confundăm stânga cu dreapta?

Nu reiau teza mea, nu mă repet, nu vreau să conving pe nimeni de nimic, dar cred că este momentul unui vot raţional ci nu al unui vot emoţional. Ţara trebuie guvernată, trebuie cumva să ieşim din impas. De răfuieli politice avem timp după…

Totuşi, mai ales din partea celor atât de vehemenţi cu NU PSD, aş vrea să aud măcar tot 10 motive de ce l-aşi vota pe Băsescu?