Ne spălăm dinţii cu Colgate – majoritatea stomatologilor asta ne recomandă. Sau nu ştiu care asociaţie a stomatologilor. Combate caria. Rufele le spălăm cu Ariel fiindcă aşa ne recomandă nu ştiu care şi câţi din cei mai importanţi producători de maşini de spălat. Şi – evident – adăugăm obligatoriu Calgon. Mâncăm Milka cu lapte din Alpi, bărbaţii beau Bergenbier – prietenii ştiu de ce şi… tot aşa.
Cu muzica ne descurcăm mai greu. Iris – o da! 👿 –, un şir de artişti cu nume de mezeluri, apoi fufe pe care eventual după lungimea picoarelor sau forma şi mărimea silicoanelor le mai deosebeşti – dar asta exclusiv înainte de a treia bere -, de Şuie Paparude parcă-parcă am mai auzit ceva undeva, poate la radio o dată… dar Read more Cycler – Control Club 3 iunie 2010
Concerte după concerte
„Pe strada mea în fiecare zi e sâmbăta…” Sau cum era titlul albumului din 1987 al celor din Aerosmith – Permanent Vacation – care ne vor onora şi ei pe 18 iunie la RomExpo, mai că ai spune că trăim chiar foarte bine într-o ţară fără de griji…
În seara asta ne promite o distracţie pe cinste Cycler în Club Control de pe la ora 22, biletul costă 10 RON.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CgcamhKgu-E&feature=related]
Ieri ne-a onorat cu prezenţa veteranul Bob Dylan. Pentru cel puţin o generaţie, probabil Read more Concerte după concerte
The Melvins – The Bride Screamed Murder (2010)
The Melvins Rocks! Şi Buzz Osbourne este o legendă iar trupa sa, The Melvins, sunt una din găştile etichetate Cult. Cu toate acestea cred că dacă ar venii la Bucureşti pentru un concert n-ar aduna nici 1000 de oameni. Eu unul n-am văzut nici un rocker cu tricou Melvins sau n-am auzit vre-un rocker pomenind de ei şi în ultimii 20 şi de ani am fost la ceva concerte şi m-am perindat ceva nopţi prin cluburi cu specific.
Mai ales peste balta mare lucrurile stau diferit. Trupa înfiinţată de Buzz (chitară şi voce) alături de Matt Lukin (bas) şi Mike Dillard (tobe) la începutul lui 1980 au pornit pe linia HC (Hardcore) Punk desenată de Black Flag introducând note experimentale, tempo-uri lente şi apelând nu o dată la un umor bizar ce aminteşte de Zappa sau Captain Beafheart.
Unii critici i-au desemnat ca fiind adevăraţii naşi ai Grunge-ului şi ascultând materialele Mother Love Bone, dar şi Soundgarden afirmaţiile au susţinere, dar sunt responsabili de formarea în mare măsură al sub-genului Sludge Metal. Pot fi înrudiţi într-o oarecare măsură cu Trouble şi mai ales cu Corrosion Of Conformity.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XBaxRYGtrkI]
„The Bride Screamed Murder” lansat pe 1 iunie Read more The Melvins – The Bride Screamed Murder (2010)
Lena – My Cassette Player (2010)
Pentru cei ce n-au aflat încă, Lena Meyer-Landrut este nemţoaica „picată de pe Lună” care a câştigat Eurovision-ul şi are 19 ani.
Adică mahării din show biz vor să ne convingă că se poate. Că nu trebuie să stai capră, nu este necesar ca tati – sau amantul, unchiul să fie un producător celebru, actor faimos, milionar excentric sau bancher respectabil, că showurile tembele de televiziune gen „American idol” (sau idiot?) sunt pe bune, că… şi lista asta ar putea continua cu: nu este nici o criză, trebuie salvată ciocănitoarea cu creasta violetă, viermele cu două cozi, trebuie să reciclăm deşeurile, nu vine încălzirea globală şi… lumea vrea pace, pacea o vom apăra.
Dragii mei: bullshit.
E fix ca bancul acela cu baba de 99 de ani şi Făt Frumos în pădure când baba îl convinge pe flăcău că dacă i-o trage ea se va transforma într-o splendidă prinţesă de 19 ani şi după ce actul sexual se consumă şi baba tot babă rămâne iar Făt Frumos se arată tot mai revoltat Read more Lena – My Cassette Player (2010)
Plouă pe platane
1 iunie … şi e vreme de numărat copiii şi făcut banii praf.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=83BVi3cPwgs]
Plouă şi e frig, vara pare imposibil de departe ca Luminiţa de la capătul tunelului şi ieşirea din tot mai eterna brambureală. Din rău în mai rău constat că mereu poate fi mult mai rău.
Mă duc în Iad, cine-mi va plăti chiria?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Gj2MCf2G80]
Şi a plouat şi ieri şi a fost şi sPARTY-ul din Suburbia. Read more Plouă pe platane
Promo (moca) şi concerte
Aşa! În seara aceasta avem Read more Promo (moca) şi concerte
Musaca şi macaroane
Mâncarea şi mai cu seamă gătitul nu este neapărat calea de a-ţi potoli foamea. Sau nu acesta este scopul exclusiv. Gătitul este un act de creaţie, dar asta nu înseamnă că musai să fie ceva sofisticat şi/sau complicat. Pentru azi am “combinat” o musaca şi un fel de macaroane cu brânză… 🙂 Read more Musaca şi macaroane
Eurovision 2010, Becksperience, varză
N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:
01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte
Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză
The Chap – Well Done Europe (2010)
Am dat peste gaşca aceasta britanică pur întâmplător.
Deşii activează de prin 2006 şi au deja la activ 3 albume, acesta fiind al patrulea.
La prima incursiune mi s-a părut un disc lejer de vară. Abordează un amestec de Indie cu Pop la modul cel mai minimalist şi lejer posibil, însă deloc superficial. O culoare aparte introduc prin utilizarea viorii (Panos Ghikas – bas, voce, clape, samplere şi vioară) şi al violoncelului (Johannes von Weizsäcker – chitară, voce, clape, violoncel), faptul că folosesc atât instrumente cât şi sintetizatoare şi samplere conferă avantaje certe. Cu toate acestea sunt extrem de aerisiţi, chiar zgârciţi cu sunetele, totul este redus la absolut strictul necesar.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9ZxnhIBsBdU]
Pe „Well Done Europe” lansat în data de 24 mai, avem Read more The Chap – Well Done Europe (2010)
Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…
…şi-n final, după ce tragem linia, fiecare pe cont propriu şi foarte-foarte singur.
Am intrat pe o turnantă extrem de periculoasă, numită de unii cinic „curbă de sacrificiu”, lucru de altfel previzibil, ba chiar anunţat de multe voci de cel puţin de un an, ba chiar doi, cam de la momentul suspendării lui băse, dar ca de obicei poporul s-a dovedit surd şi orb la semne şi semnale. E drept, aceea suspendare a fost mult prea meşteşugită, artificială şi n-am susţinut-o nici eu, în opinia mea băse era obligat să demisioneze imediat după incidentul „ţigancă împuţită”, dar de ce ar fi făcut-o atâta timp cât în adâncul sufletului nostru toţi urâm ţiganii, bozgorii şi pe toţi ceilalţi în general şi aceste mici derapaje băsesciene în fapt i-au adus mereu plus de popularitate?
Acum lucrurile stau diferit, invocarea articolului 53 din Constituţie, cea privitoare la Read more Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…
