Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010)

Dă-l dracu de „goagăl”, torrente şi (file)share-uri – apropo,  “io” ca bou’ l-am căutat în Real “pă” raftu’ de “sidiuri” 😀  – , mergi direct la sursă şi descarcă noul album Şuie Paparude fiindcă băieţii ţi-l dau moca. Şi eu zic, mai bine aşa decât supliment la ştiu eu ce ziar.
Greu la stomac, eclectic ca stil şi abordare, noul disc şi cele 16 piese cuprinse între un intro şi outro ne comută de la Hip Hop la House, de la experimente electronice la Rock/Indie Alternativ, de la piese nostim-amuzante cu iz ironic-cinic, la contorsiuni sonore, cum spuneam, un album eclectic, dar deloc ambiguu, Şuie se „joacă”, experimentează şi de data asta şi o fac la fel de bine, n-au făcut rabat de la calitate, livrează încă un disc „obişnuit”, mai exact cu ce ne-au obişnuit, dar – din păcate – o fac rar şi puţini artişti de pe la noi.
Şuie s-a format în toamna anului 1993 în Club A, ca o trupă tradiţională – tobe, bas, chitară, clape, voce – şi abordau un New Wave-Alternativ după modelul New Order.
Un an mai târziu trei din cei cinci pleacă, rămân doi Mihai, basistul Mihai Dobre şi clăparul Mihai Câmpineanu, se reorientează şi muzical spre zona Industrial sub influenţe ca Front 242, Laibach, Frontline Assembly.
În 1995 este cooptat şi DJ Vasile şi prind cântarea în deschidere la 2 Unlimited şi este scos şi primul album.
Trupa cântă intens live, de pomenit evenimente ca Assos Rave Party sau turneul Camel Planet.
Următorul material, „Salvează-te” este lansat în 1997 care conţine şi hit-ul „Iarba verde de acasă”, piesă pentru care în regia lui Tudor Giurgiu toarnă şi un video-clip.
Pe drum e pierdut DJ Vasile, intră-n scenă DJ Niky4, se filmează şi noi clip-uri la „Ajutor” şi „Mutatia”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=O_Abqp_fEQ4]

Al treilea album, „Urban” este lansat în 2000, invitată-n două piese este Loredana, este efectuat şi un nou turneu, „Future Sound Tour” şi apare clipul „Învataturi”.
În 2001 susţin trei concerte în Belgia şi strecoară piesa „Ajutor” în coloana sonoră a filmului hollywoodian „Inahbited”.
Urmează o pauză, Mihai Câmpineanu scoate albumul solo „Dub Free Romania” în primavara lui 2002, Mihai Dobre merge prin ţară ca DJ sub numele de Haute Culture.
„Atac la Persoane” – următorul album Şuie – este lansat în 2003 şi îi are ca invitaţi pe Junkyard şi Adrian Despot.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=m40cFFGC3EY]

2004 aduce albumul „Scandalos” şi hit-ul „Pentru Inimi”.
Pe 23 iunie 2006 cântă pe stadionul Lia Manoliu în deschidere la Depeche Mode, la festivalul Periam în deschiderea legendarilor The Exploited apoi la Peninsulă, dar nu ratează nici „Liberty Parade”-ul.
2007 aduce albumul „A fost odată”, piesa de titlu devenind încă un succes.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=B0PLR47q5b8]

Bun, am ciugulit niţel din bio-ul oficial al formaţiei, pentru curioşii necunoscători. 😀
Poate că nu Şuie au inventat vizorul – sau soneria 😀 – la uşă, dar per ansamblu mie mereu mi-a plăcut câte ceva de pe discurile lor, fie că-mi aminteau de zgomotosul The Prodigy, fie de experimente mai fine, reflecţii Joy Division sau alte infuzii de tot felul.
Şuie – recunosc – îmi sunt simpatici şi asta pot spune despre mult prea puţine formaţii autohtone, deşi spre bucuria mea, anul acesta parcă-parcă începe să mişte ceva şi pe frontul răvăşitului underground, cam târziu – 20 de ani par infiniţi –, dar e de bine.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uULcomFqvOw]

„E suflet în aparat” este o incursiune în Hip Hop, pare un Paraziţii mai substanţial orchestrat, „Do Right” aminteşte de sonorităţile piesei „A fost odată”, „Moartea Boxelor” are iz de Electro-Dub în maniera Subsource, „O noapte mai lungă” şi „Cea Mai bună zi” au iz Alternativ, cea din urmă cu aromă The Cure, Hip Hop-ul amestecat cu House revine şi-n „Pe lo lo loc”, „Paparudeboy” sună grav, cam tot pe felia Dub-Electro, „Soundcheck” este dansantă, fazele Hip Hop şi Techno se suprapun dibace, „Kung Fu” încearcă încă o dată să ne smulgă boxele cu sunete sfâşiate, nevroză pură care se întinde şi spre „Belladonna” ceva mai comestibilă ca-n „Vino să te cercetez” se întorc la Hip Hop. „Ego” este un experiment Industrial, faină incursiune ca-n „Alain Delon” electronica şi stilul povestit, Hip Hop să puncteze cariera francezului cu ironie pe un fundal ce aminteşte de soundtrack-uri. „Ia-te de mână” este aproape lentă, un moment colorat de experiment de fuziune între Darkwave şi Alternativ cu un arsenal modern de sunete. „Planeta Albastră” rămână oarecum în aceeaşi zonă mai abstractă ca şi finalul cu „Baby Satellite”, un semi-ambiental cu zgomote fine inserate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KIbP0f3M5rU]

Un disc foarte bun, multi-cultural şi multi-dimensional, cu câte ceva pe gustul fiecăruia, dar fără a fi vădit comercial, lucrurile sunt aşezate cu gust, cu mult bun simţi şi pare mai de grabă ceva făcut cu sufletul, decât ostentativ dispersat ca să „placă”. Şi cu siguranţă nu o să placă la toată lumea ce pe undeva e chiar păcat…
Nici mie nu-mi place tot, dar nici nu asta e ideea. 🙂

Suie Paparude – Site Oficial