Liars sunt o gașcă Post-Punk din New York (cu rădăcini în L.A.), înființați la finele anilor 90 și acest „Sisterworld” lansat în data de 9 martie este al 5-lea lor album de studio.
Cei trei (care au speriat Vestul) sunt filipinezul Angus Andrew – voce, chitară; Aaron Hemphill – chitară, sintetizatoare, percuții și bateristul Julian Gross.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FaMbPbFz8h0]
Au adunat o grămadă de etichete de la Art și Noise Rock la Post-Punk, Dance-Punk, dar probabil cel mai bine li se potrivește cea de Rock Experimental. Nu sunt o gașcă ușor de digerat, Dance-Punk-ul pare cea mai neadecvată etichetă, tare aș vrea să văd pe cineva dansând pe acest „Sisterworld” ha ha ha! 😛 Nu le-am urmărit activitatea de la începuturi, însă ascultând muzica mi-am amintit de nume ceva mai consacrate ca britanicii Crass sau tot americanii Earth Crisis, dar uneori și de momentele mai experimentale ale celor din Sonic Youth. Liars nu sunt la fel de zgomotoși, sunt mult mai aerisiți, dar au aceeași apăsare, sunete schizofrenice șerpuiesc uneori într-un aparent haos sonor, dar dincolo de asta, băieții reușesc să transpună „ceva” prin ceea ce fac.
De gust puteți accesa pagina lor MySpace, pagina LastFM, site-ul noului album și site-ul official al formației.
Discul a fost lansat în două variante, albumul conține 11 piese iar în ediția Deluxe avem aceleași 11 piese remixate de nume sonore ca Thom York (Radiohead), Tunde Adebimpe (TV On The Radio), Alan Vega (Suicide), Kazu Makino (Blonde Redhead), Melvins, etc. Băieți totuși au contract cu o casă de discuri grea, Mute.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=auUj3JHZtRA&feature=related]
Nu sunt un produs de consum în masă, generația Green Day probabil s-ar șoca (și) de Liars cum evident s-ar șoca de la multe produse Punk sau cu rădăcini Punk în comparație cu ciunga pe care o consumă sub eticheta Punk servită cu nonșalanță de industria muzicală, dar pentru bătrânei ca mine și ascultători deschiși și familiarizați cu zona experimentală, (și) acest „Sisterworld” rezervă suficiente momente interesante.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_ZzjH8vWOfI]
Momentele mai liniștite, muzicale, alternează cu pasajele haotice, armoniile sunt combinate cu disonanțe, ritmurile zgomotoase sunt condimentate cu percuții misterioase, în toată nebunia mai mult sau mai puțin aparentă, Liars creează atmosfere, au o vibrație aparte, reușesc să capteze atenția.
Este un experiment și ca orice experiment doar timpul poate decide cât de reușit sau nu este acesta. Punk-ul nu este nici atât de obosit, nici atât de plastifiat cum vor unii „specialiști” să ni-l prezinte. 😀
Eu i-am ascultat cu plăcere și mi-am amintit (și) de Șerban și proiectul său Oedip Piaf. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-Jn7-KuRdDU&feature=related]
