Home › 2010 › October › Page 2

Monthly Archives: October 2010

White Walls – Mad Man Circus (2010)

Posted on by — 20 Comments ↓

Încep cu ce interesează cel mai mult. Albumul de debut al constănţenilor poate fi descărcat GRATUIT şi legal de pe site-ul Asiluum Arts.
Mereu este ingrat să scrii despre artiştii autohtoni, orgoliile sunt mereu exacerbate, sensibilitatea este mare, dacă ai „tupeul” să critici ceva inevitabil eşti bănuit de motive subiective, personale, mai cu seamă de invidie, dacă lauzi este pentru toată lumea la fel de limpede că eşti cel puţin prieten cu careva din gaşcă sau ai vre-un interes legat de ei. Adică poţi s-o dai cum vrei, nu e bine.
White Walls s-a format pe bazele a două trupe de la malul mării, Protest Urban, respectiv Fortuneteller, numele cum cei familiarizaţi cu Metal-ul contemporan pot să intuiască, l-au ales după titlul unei compoziţii Between The Buried And Me şi la doar un an de la primele repetiţii debutează cu acest „Mad Man Circus”, un disc ce conţine 8 piese originale.
Eugen Brudaru – voce, Alexandru-Eduard Dascălu – chitară, Şerban-Ionuţ Georgescu – bas şi bateristul Marian Mihailă abordează un Metal (Alternativ cum e moda să fie definit) modern, progresiv, complex şi de calitate şi cu siguranţă sunt cel mai bun produs din ultimele – şi nu numai – decenii ale scenei autohtone. Şi ştiţi, sunt zgârcit cu laudele.
Elemente Post Hardcore şi Nu Metal, riffuri zgomotoase şi ritmuri săltăreţe, se îmbină cu pasaje, elemente Progresive şi Alternative, regăsim în muzica lor reflecţii Rush (era modernă, mai ales albumele “Roll the Bones” (1991), “Counterparts” (1993) ), Tool, A Perfect Circle, filonul dur, Metalic, cu rădăcini Death Metal este completat ingenios şi inspirat de secvenţe acustice cu inserturi de Jazz, Eugen Brudaru reuşeşte să cânte în stilul lui Geddy Lee, dar este capabil şi de „hârâială” brutală, răguşită când tema, abordarea o cere.
Dacă e vre-un CD pe care să merită să daţi banii, cu certitudine „Mad Man Circus” este unul din ele.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=babEklQj6KA]

Materialul a fost lansat oficial (citeşte impresii, vezi video pe Asiluum) Read more White Walls – Mad Man Circus (2010) ›

trăiesc bine. tot mai bine. mănânc şi azi

Posted on by — 4 Comments ↓

S-a minunat casierul de la supermarket: Făgăraş? Mai există aşa ceva? Şi e ca ăla de pe vremuri? Da, ăsta da, e bun, ca ăla de pe vremuri… 200 gr 3,99 lei, cam scump ce-i drept, dar e bun. E hrana mea zilnică şi – fiindcă fără femei nu se poate! – o Eugenia, cei drept pachet cu 2 bucăţi – între două nu te plouă şi e bine 😀 -, la 0,54 lei, preţ corect, zic eu. Nu e ceafă de porc, mănânc fără roşii import Italia, dar mănânc, e un meniu… echilibrat.
Dorm 3-4 ore pe zi şi cei drept şi acelea tot mai agitat, nu mi-am văzut băiatul de vreo două săptămâni fiindcă stă la bunici în capătul celălalt al Bucureştilor şi pe lângă drumul de calvar de vreo 2 ore dus, 2 întors, biletele m-ar costa 5,20 lei, o mică avere pe care n-o am. 🙂 Dar trăiesc, mănânc şi mă gândesc că dacă treburi ca soartă, destin sau Dumnezeu totuşi există, există şi un rost, un sens şi cine ştie, poate chiar şi un plan în toate acestea.
Mănânc, ce doamna Cristiana Anghel refuză să mai facă de 60 de zile…
Acel cuvânt nobil – solidaritate – este pur decorativ, faptic nu există, nici cadrele din învăţământ n-au intrat în grevă, nici oamenii nu s-au manifestat revoltaţi de ce se întâmplă în general, nici vorbă ca reprezentanţii statului să se fi sensibilizat sau sesizat în vre-un fel.
Fiecare cu Eugenia lui.
Exact ca pe vremuri.
Şi apropo ca pe vremuri, Read more trăiesc bine. tot mai bine. mănânc şi azi ›

Detachments – Detachments (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Insularii – aka britanicii – suferă de tot felul de obsesii şi traume. Sindromul The Beatles i-a bântuit şi obsedat decenii, au încercat să-i reinventeze, să-i reproducă, să găsească înlocuitorul şi cu Oasis au ajuns – cred – cât s-a putut de departe. Dacă mai mult nu s-a putut, în ultimii ani au încercat clonarea celor din The Who, dar şi aceste tentative au eşuat consecutiv. Persistă şi obsesia Debbie Harry (Blondie), dar ea este de import.
Un alt reper obsesiv este Ian Curtis (Joy Division), poate mai puţin pregnant, dar la fel de căutat. Depeche Mode au reuşit cât de cât să exploateze acest segment electro-întunecat, totuşi performanţa majoră aparţinând celor din The Cure.
Îmi este foarte clar că dacă candidatul se dovedeşte docil şi manevrabil, industria – manager, producător, casa de discuri – măcar pentru o noapte poate face vedetă şi din cel mai improbabil subiect. Muzica de mult nu mai este o artă, nici vorbă de căutări interioare şi auto-exprimare, ci este doar un produs să satisfacă (prostească) publicul (consumatorul) tot mai tâmp. N-aş merge până la teoria conspiraţiei, mai de grabă este o schemă standard, funcţională şi aplicabilă.
Pe Detachments Read more Detachments – Detachments (2010) ›

Boţiunea de centură

Posted on by — 6 Comments ↓

Mă întreb dacă cineva chiar crede că Moţiunea de Cenzură înaintată de PSD-PNL are vreo şansă ori ba sau este doar un joc de gleznă şi imagine pentru actuala opoziţie.
Nu-i musai să fi terminat Ştefan Ghiorghiul să ştii, cheia Moţiunii e la UDMR.
În primul rând, Moţiunea va fi votată miercuri, cu o zi înaintea votării controversatei Legi al Învăţământului, unul din obiectivele majore al UDMR-ului. Altfel spus, timing-ul este cât se poate de prost.
În al doilea rând toată construcţia aceasta pare şubredă şi cârpită. Anul trecut când opoziţia a dărâmat Guvernul, exista un proiect clar care a adus împreună cele 3 Partide într-o majoritate solidă şi contextul era total diferit. Mergând puţin înainte, chiar dacă Moţiunea ar dărâma guvernul, nu există o majoritate consistentă a opoziţiei care să impună un alt Guvern şi astfel un nou Guvern băsescian, fie el şi un nou Guvern boc, are toate şansele să treacă prin Parlament fluierând. Toată numărătoarea asta cu voturile lipsă – 20-25 – plecând de la numărul voturilor de la Moţiunea anterioară, este oricum complet greşită fiind cu totul alt context acum, nu toţi care data trecută au votat împotriva lui boc, o vor face automat şi de această dată, de exemplu, Teo Trandafir a spus că de data aceasta susţine Guvernul şi nu cred că este singura.
Nu este de neglijat nici faptul că Read more Boţiunea de centură ›

Marc Ribot – Silent Movies (2010)

Posted on by — No Comments ↓

Dacă numele lui Marc Ribot nu vă sună familiar, poate unele din aceste nume da: Tom Waits, John Zorn, David Sylvian, Robert Plant, Elvis Costello, Allen Ginsberg, Foetus, The Black Keys, McCoy Tyner, Cassandra Wilson, The Jazz Passengers, Cyro Baptista, Akiko Yano, John Medeski, Jack McDuff, Wilson Pickett, The Lounge Lizards, Marianne Faithfull, Arto Lindsay, T-Bone Burnett, Martin and Wood, Cibo Matto, Elysian Fields, Sam Phillips, David Poe, Susana Baca, Stan Ridgway, Vinicio Capossela, Alain Bashung, Hector Zazou,  Madeline Peyroux,  Leonid Fedorov, Tonio K – aceştia fiind o parte din artiştii cu care Ribot a colaborat ca producător, compozitor, chitarist, trompetist şi… vocal. Ce-i drept, nici pe „ăştia” nu cred că i-aţi auzit la Radio Zu – puteam înşira oricum toate posturile radio, Guerilla, Radio 3, Romantic sau Antena Satelor – şi nu-i prea vedeţi nici pe MTV 2…
Ribot este un muzician multi-instrumentist implicat în stiluri diferite de la Rock Alternativ – şi experimental – la Jazz, muzică electronică (No Wave), muzică cubaneză şi Hardcore Punk.
Având preocupări – artistice – atât de colorate şi – aparent – divergente, Read more Marc Ribot – Silent Movies (2010) ›

Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010)

Posted on by — 4 Comments ↓

Născut Roger Keith Barrett, Syd Barrett a fost partea întunecate, nebunul – sau geniul – strălucitor („Shine On You Crazy Diamond”) din trupa Pink Floyd – perioada 1965-1968 -, de numele lui se leagă piese ca „Arnold Layne” şi „See Emily Play”, dar el este responsabil şi de conceptul albumului „The Piper at the Gates of Dawn” îmbibat cu Psihedelism vizionar, dar amprenta sa este pregnantă şi pe următorul „A Saucerful of Secrets”.
Mai ales datorită consumului excesiv de LSD, comportamentul lui Barrett devine tot mai impredictibil la sfârşitul anului 1967, cântă tot mai des cu chitara dezacordată şi nu ţine cont deloc de dificultăţile de a se armoniza cu ceilalţi membrii ai trupei şi astfel este adus în trupă şi prietenul şi elevul său, David Gilmour să-l „acopere” pe Barrett. Planul iniţial a fost păstrarea lui Barrett ca membru neparticipant la live-urile trupei – după modelul Brian Wilson şi The Beach Boys – însă au apărut şi inevitabilele conflicte creative şi în final Barrett a fost debarcat în 1968.
Pink Floyd-ul cu Gilmour a luat o cu totul altă cale iar Barrett a rămas în urmă ca o figură excentrică a muzicii.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=F94vHO7okZQ]

Barrett a scos şi două albume Read more Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010) ›

Frank Zappa – Greasy Love Songs (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

Frank Vincent Zappa a murit – răpus de cancer prematur – la vârsta de 52 de ani pe 4 decembrie 1993. A rămas în urma sa un patrimoniu considerabil: 56 albume de studio şi 29 de live-uri, au fost scoase oficial 14 compilaţii şi după decesul său au mai fost lansate tot felul de discuri cu materiale inedite, remixuri, imprimări recondiţionate, etc. „Greasy Love Songs” a fost lansat anul acesta la începutul lunii aprilie şi este o imprimare din… 1968 al lui Zappa cu the Mothers of Invention. În fapt este prima ediţie pe CD al materialului original al albumului „Cruising with Ruben & the Jets”, cu basul şi tobele imprimate iniţial, plus ceva mixuri inedite cum este şi versiunea mono la „Jelly Roll Gum Drop”.
Discul reflectă interesul din acea vreme al lui Zappa şi colegii săi în muzica Doo-Wop – hai că v-am băgat în ceaţă! 😆 😆 😆 – cu care toţi au crescut şi în buna practică Zappa, umorul, parodiile se îmbină impecabil cu găselniţele muzicale gen schimbările de acord a la Stravinsky, faze favorite ale lui Zappa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=R6h2PnsA6Z0]

Despre Zappa n-ai cum să scrii un blog, eventual Read more Frank Zappa – Greasy Love Songs (2010) ›

TuborgSound sau ştii şi câştigi

Posted on by — 2 Comments ↓

Vineri eram notificat printr-un mail că se cunosc cei 5 finalişti al concursului „înlocuitor pentru Song 2” şi că luni, 18 octombrie, adică ieri vom afla şi marele câştigător. E marţi şi încă n-am aflat câştigătorul, sforile încă n-au fost trase. 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TByqESZekxc]

Cei cinci finalişti sunt Changing Skins, Grimus, Electric Fence, Byron şi Les Elephants Bizarres şi de mă întrebaţi pe mine, aş paria pe Les Elephants Bizarres, dar pe malu’ Dâmboviţei nici ce bagi pe gură, nici ce trage pe… – adică nimic – nu e sigur.
Les Elephants Bizarres au venit Read more TuborgSound sau ştii şi câştigi ›

Charles Lloyd Quartet – Mirror (2010)

Posted on by — 2 Comments ↓

La începutul anilor ’90 l-am cunoscut şi m-am împrietenit cu Romi, unul din marii melomani şi colecţionari de discuri din Braşov. Romi vreme de vre-o 10 ani nu mai ascultase Rock, ci exclusiv Jazz şi când ne-am întâlnit l-am reintrodus să zic aşa în muzica Rock, i-am redeschis apetitul cu o tonă de trupe de la Soundgarden la Living Colour şi Faith No More, de la Ministry şi Nine Inch Nails la VoiVod, de la Tool şi Primus la Kyuss şi Clawfinger, de la Sepultura la Life Of Agony sau Rollins Band. La vremea aceea avem şi eu o colecţie de câteva mii de casete, deh, era vremea casetelor predominant poloneze, nebunia CD-urilor a început cu câţiva ani mai târziu şi mp3-urile încă erau departe.
Mi-am amintit de Romi şi de ce-mi povestea la o cafea sau un pahar de vin, respectiv că-n anii ’80 Rock-ul – generic vorbind – i s-a părut plafonat şi tot mai fad, de aceea s-a reorientat spre Jazz, o muzică mai vie şi mai creativă. Coliziunea noastră a fost ambivalentă, prin Romi l-am descoperit pe Miles Davis, pe Jan Garbarek, pe Keith Jarrett, Jhon Coltrain, McCoy Tyner,Charlie Parker, Egberto Gismonti, Morphine, Dunkelziffer, etc. Am profitat unul de celălalt şi ne-am lărgit orizonturile, ne-am îmbogăţit amândoi spiritual, sufleteşte.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Fn0xsx7r108]

Citeam deunăzi pe Moon Media o treabă: „Mai nou, de 1-2 ani Read more Charles Lloyd Quartet – Mirror (2010) ›