Stan şi Bran şi ce mai e în presa de azi

Surfând cu telecomanda de pe un canal pe altul ieri seară, m-am împiedicat de Geoană şi Boc pe Realitatea vorbind despre avantajele acordului cu FMI. Erau doi bărbaţi în toată firea, speriaţi de bombe ca şi cum poporul furios ar fi ajuns la porţile palatului şi până la ghilotina din Piaţa Constituţiei n-ar mai fi o cale foarte lungă. Poporul nu bate la porţile palatului, dar cei doi seamănă jenant cu Stan şi Bran. S-au lăudat că au făcut rost de bani pentru plata bugetarilor, şomerilor şi pensionarilor, dar pe mine mă îngrozeşte imaginea stânjenită pe care o afişau. E rău şi o să fie tot mai rău, cam asta ne-au transmis.

Şi datele susţin teoria: Marian Sârbu a cerut o suplimentare a bugetului MMFPS cu 500 de milioane de lei, bani necesari pentru susţinerea şomajului, în condiţiile în care numărul de 525.00 de şomeri estimat iniţial pentru acest an va fi mai mare cu aproximativ 200.000 – 300.000. Asta înseamnă că numărul şomerilor la sfârşitul anului o să ajungă la 800.000 sau chiar un milion. Şi acestea sunt doar cifre oficiale. Ce omit guvernanţii să spună este faptul că foarte multă lume şi-a pierdut slujba şi în zona neagră a economiei, omeni care nu figurează în aceste cifre. La aceştia se mai adaugă românii care vor rămâne fără slujbe în Italia, Spania şi Irlanda şi mai devreme sau mai târziu tot acasă o să se întoarcă.

Caterincă a la Băsescu: încă nu s-a hotărât dacă candidează sau nu la prezidenţiale.

Crin Antonescu devine antipatic. Nici un om de dreapta, nici un liberal nu are voie să spună aşa ceva: „De la Iliescu din ’90 la cel din 2008 e o evoluţie pe care n-ai cum să n-o respecţi.” Iliescu, cel din 90 ar fi trebuit să evolueze la Rahova sau în Jilava, nu pe scena politică şi nu la căldura pensiei de demnitar. Şi Iliescu a declarat că l-ar fi dorit pe Antonescu în PSD… Minunat! Antonescu l-a susţinut şi pe Oprescu în cursa pentru primăria Bucureştiului, deja devine recidivist… Obama de Dâmboviţa? Să  fim serioşi!
Apropierea de stânga a multor tineri liberali este mai mult decât înaltă trădare. Tot pe Realitatea l-am văzut pe Ghişe sărind în apărarea lui Năstase.

Noi împuşcături la Braşov: Un taximetrist a fost împuşcat în mandibulă de un necunoscut care, sub ameninţarea unui pistol, voia să îi fure banii proveniţi din încasările din ziua respectivă. Vestul sălbatic frate!

Am râs ce am râs, dar noul cod civil ne taie şi din raţia de distracţie: „Folosirea numelui, a imaginii sau a vocii cuiva în alt scop decât informarea este atingere adusă vieţii private”. Gata cu pamfleturile, gata cu măscăreala, gata cu Divertis, Mondenii sau cu Cârcotaşii. Articolul 80, litera I din Codul Civil „este un căluş pus în gura presei.” –  a declarat Mircea Toma.

U2 va primi Discul de Platină în România pentru vânzările celui mai recent album al formaţiei, “No Line On The Horizon”, au declarat reprezentanţi ai casei de discuri Universal Music România. Până în prezent, materialul a înregistrat vânzări de peste 3,3 milioane de exemplare, U2 obţinând Discul de Platină în 22 de ţări. (MEDIAFAX)

Am fost uşor urecheat de un cititor că am omis anumite concerte din agendă.
Păi concertele curg, buzunarul să ne ţină!
In Flames vor cânta luni, 30 martie 2009 la Arenele Romane din Bucureşti de la ora 19. În dechidere vor cânta L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw.
Pe 28 martie, la Live Metal Club (tot la Bucureşti) avem Katabasis Festival-ul. Din lista participanţilor: OPERA IX (black metal – Italia),  SINCARNATE (doom death metal – Romania), THE ENOCHIAN (hellenic black metal – Grecia), LOUDRAGE (groovy death metal – Romania), N.O.X (grinding death metal – Romania) şi CYBORG (thrash metal – Romania).
Biletele la festival costa 40 de lei si se pot comanda la email: [email protected] sau tel. 0732 419 972. Pentru Bucuresti, biletele se pot livra imediat ce au fost comandate – am aflat de pe site-ul Metalhead.
Pe 6 aprilie, tot la Live metal Club vin canadienii de la Quo Vadis. În deschidere: Spectral şi Taine.
Iar i-a scos cineva de la azilul de bătrâni şi pe veteranii de la Nazareth: pe 26 aprilie ei vor concerta la Hala. Noua locatie HALA este o sala noua de concerte moderna, ce dispune de toate facilitatile unei sali de concert europene, o cladire situata pe Bd Mihai Bravu 475, situate in vecinatatea statiei de metrou Mihai Bravu.
Pe 23 aprilie, de data aceasta la Cluj, avem Cradle of Filth şi Moonspell. Numărul biletelor este limitat la 1200 şi vor exista trei categorii de preţuri. Prima categorie, cea ofertă promoţionala pentru primii 500 de cumpărători, este la preţul de 85 RON, suma sub media preţurilor practicate în Europa pentru acest concert.
Bilete sunt disponibile deja în reţeaua Eventim, adică în aproape toate magazinele Germanos din ţară. La epuizarea primelor 500 de bilete preţul „sare” la 100 RON iar 110 RON va costa biletul la intrare.

Blogroll de luni

Mă trezesc tuşind, dar asta nu mă împiedică să-mi aprind o ţigară înainte să fie gata cafeaua. E luni – cred – e martie cu siguranţă, am „cules” ieri alte flori şi zâmbetul lor mă face şi pe mine să zâmbesc, să mă pun pe prag şi să aştept soarele rătăcit după bloc, să privesc cerul printre crengile uscate, să trag în piept aerul rece cu gândul la primăvara care sper că nu ne-a uitat şi ne v-a mângâia cu seninătate.
Partea proastă când eşti disponibilizat e că uiţi de tine cu mare uşurinţă. Trec zilele aiurea, nu mai e marţi, nu mai e vineri, nu te mai bărbiereşti, nu te înghesui în metrou, nu ţipă şefu’ la tine şi nu mai ieşi cu colegii la bere. Totul devine ceţos, nu contează la cât te trezeşti sau la cât te culci sau dacă la zece dimineaţa vrei să mai tragi un pui de somn, nu te împiedică nimeni şi nimic. Verifici mailurile, mai trimiţi un CV undeva, dai o tură de net, mai fumezi o ţigară şi-ţi mai faci o cafea, mai vorbeşti cu cineva 5 minute pe mess, da’ lumea e ocupată, munceşte, tu, tu n-ai nimic de făcut…şi mai trece o zi.
Mi-am găsit de făcut o grămadă de treburi. Lucrez la un nou proiect muzical, am împrăştiat pe la cunoştinţe o piesă promo şi am avut un feed-back neaşteptat de pozitiv. E şi nu e foarte diferit de ce fac în mod normal,  o să vă ţin la curent şi probabil am să fac o pagină separată pe MySpace.
Am şi pictat, dar acum m-am cam lipit cu degetele de clape. Îmi place să pictez, altfel nu aş face asta, dar… Mori de foame cu pensula-n mână! Ha ha ha!

Bun, poate mai târziu scriu şi (alt)ceva… acum prefer să hoinăresc puţin.
M-am dus pe la Curvette – sunt un depravat, asta e! am mintea setată pe un singur lucru! ha ha ha! – şi am citit despre sex şi vicii în timp de criză şi un swap party. Mi-a plăcut o frază: „Oamenii au nevoie de senzaţii noi şi încearcă să le obţină plătind mai puţin.” Fain…
La grămada de bobi am lins puţin din cratiţa cu suflete. „Simţurile noastre nu pot fi graniţe decât pentru temerilor celor din jur.” Mă tem că nu mai simt nimic şi că s-au şters toate graniţele. „Cerem involuntar irealului. Crezând apoi, că poate aşa, ne înfrumuseţăm realul…” Da, suntem captivi în coliviile pe care singur le-am creat să ne protejăm de cei din jurul nostru… Dar fix de cei din jur avem nevoie câteodată.
Iren (mintea de ceai) mi-a amintit de cubul lui Rubick şi de faptul că eu am fost leneş şi cred că mi-am îngropat creierul în cutia cu cuie.
Moretta s-a trezit mai târziu şi mai veselă, deschide fereastra larg şi s-a gândit să scrie un roman pe blog. Roman să fie! Până atunci să vedem şi ce zice bunica-n zaţ.
Anna m-a delectat cu o imaginară conversaţie, dar problema de fond rămâne: până nu pui punctul unde trebuie, nu poţi începe o frază nouă. Am o grămadă de puncte de pus şi cu toate acestea deschid noi şi noi propoziţii. Sunt varză.
Anestisia m-a întâmpinat cu seriozitate  , dar m-am dumirit repede că nu-i grav, e doar puţină melancolie de ploaie.
La blondă m-a distrat titlul: „Bloggerii scriu pe prezervative”. Este vorba despre concursul LovePlus şi despre viaţa dincolo de blog, adică….după bloc.
Ultimul Unicorn tot tristă este şi asta mă enervează, îmi ajunge tristeţea mea! Ha ha ha! „De unde mă cunoşti? De unde te ştiu? (…) Suntem aici dar în acelaşi timp suntem şi acolo… acum şi atunci… Din nou îmi arunci lumile in aer…” Nu despre mine-i vorba, eu sunt expert doar să-mi tai craca singur. Şi de atâtea ori m-am dezamăgit încât nu mai vreau să dezamăgesc pe nimeni…
Zappy nu scrie azi, da’ în general e haioasă.
Thanata în obişnuitul ei stil m-a amintit de Fuckutură… Ha ha ha. „Io” la faza asta scot nişte Sepultura că tot am fost lunea trecută la Soulfly şi-mi mai crestez creierul puţin! Ha ha ha!
Am terminat plimbarea la verzi şi uscate şi concluzia este una: „O să fie bine. Ce bine sună asta. O să…”

Am fost doar pe la fete, ce chestie!  “O să” vizitez şi băieţii…. Ha ha ha!

Azi creşte iarba?
Habar n-am, vă las cu florile mele, să fiţi cuminţi!

09-03-22_0409-03-22_0509-03-22_0309-03-22_0209-03-22_01

Unde-s escortele?

Postarea despre dame de companie, escorte mi-a adus o grămadă de vizitatori şi inevitabil, înjurături. Omu’ caută şi el, ca tot omul ( 🙂 ), o fată de ocazie şi în loc de ofertă serioasă, dă peste un blog de rahat. Nu prea înţelegeam eu, totuşi de unde atâta disperare? Doar am văzut site-uri una peste alta… cum de atâta lume naufragia fix pe pagina mea?
Aşa că… am intrat şi eu pe un site să văd care-i treaba. Apoi am  pus mâna pe telefon… şi am înţeles.

x-host1

Violeta, Lory, Alexa, Luana, Andreea, Sonia, Roxana, Olivia,  – „pentru moment abonatul (companiei X) nu poate fi contactat, vă rugăm…”  Laura, Monica, Mihaela, Simona, Corina, Nicole, Diana, Raluca – „număr nealocat”. Mona, Julia, Alina, Claudia, Laura – „eşti în reţeaua….” Lavinia, Alexandra, Amalia, Adina, Mariana, Lumi, Elena, Ana – nici un răspuns. Frate! Până dai de o fată, îţi cheltuieşti banii alocaţi distracţiei pe cartele telefonice şi başca, se termină şi week-endul!
Mai că ai impresia că toate conturile-s făcute de companiile de telefonie mobilă… ha ha ha!

Dar unde-s fetele??! (aştept… provincia.)

Suni, nu suni, vremea trece… şi nici codrul nu-ntinereşte că l-a defrişat Verestoy. 🙂

Speranţa moare ultima…dar totuşi, unde-i Tanţa?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AfD_gMipO-8&feature=related]

Săptămâna în retrovizor

Scorul săptămânii: 873 la 546. Crin Antonescu este noul preşedinte P.N.L. iar prim-vicepreşedinte a fost ales Ludovic Orban. Roxana adeptă al fostului premier este evident supărată: „Deci, după peste patru ani în care Băsescu s-a chinuit din răsputeri să-l dea jos pe Călin Tăriceanu, a reuşit cu mâna liberalilor. PNL a înfrânt în această zi. (…) Oricum, PNL a ratat şansa istorică pe care a avut-o, aceea de a propulsa candidatul capabil să devină preşedintele-simbol al despărţirii de comunism, după 20 de ani de la despărţirea teoretică de regimul comunist. Păcat. Liberalii şi-au anulat realizările fără precedent din perioada guvernării. De aici înainte, falsa imagine a “grelei moşteniri” va deveni noul brand al PNL.” Eu nu aş dramatiza. Tăriceanu nu avea nicio şansă în confruntarea cu Băsescu pentru fotoliul de la Cotroceni. Patru ani de guvernare i-au şifonat imaginea inevitabil şi realist vorbind, popularitatea domnului Tăriceanu în rândul alegătorilor n-a trecut pragul celor 25 de procente niciodată. Este drept, nici Antonescu nu are şanse reale în acest moment. Am mai vorbit despre asta, toate partidele lasă impresia că nu cred în posibilitatea de a-l învinge pe Băsescu. Imediat s-a terminat şi luna martie şi încă nici un posibil contra-candidat n-a început campania electorală. Nu este imposibil să-ţi construieşti o strategie şi un discurs în câteva luni, dar este total neprofesional. Parcă toată lumea speră ca „independentul” Oprescu să reuşească pe ultima sută de metri să-i tragă preşul marinarului la Cotroceni. Nici un partid nu caută şi propune un profil de preşedinte apt pentru această funcţie, potrivit pentru acest rol ci toate partidele vorbesc exclusiv de un contra-candidat al lui Băsescu, lucru care din punctul meu de vedere – ca simplu alegător – este şi nefiresc şi incorect.

Sper ca P.N.L. să nu se sfărâme cum a făcut-o P.N.Ţ.-C.D. şi să lase România şi fără ultimul bastion al dreptei. „Alternanţa” la putere a unui singur partid de stânga cu două capete mă înspăimântă.
Preşedinţia lui Antonescu începe cu stângul, el a declarat în dimineaţa aceasta: „Ne sfătuim dacă renunţăm la prezentarea listei candidaţilor pentru PE în faţa Congresului. Nu avem lista. Sunt doar 20 de candidaţi şi nimeni nu ar înţelege nimic, în Congres”. Sincer, nici eu nu înţeleg cum vine treaba asta…

(sursa Mediafax)
(sursa Mediafax)

Vorbeam cu un vecin, noul administrator al blocului, care are o pensie de 700 ron şi acum doi ani s-a gândit să-şi cumpere o maşină, i-au calculat rata la 500 ron. Acum rata a ajuns la 750 ron… Mai ia şi pentru administrarea blocului ceva bani, dar pare nefiresc cum au săltat băncile ratele şi vor să ne ia şi banii pe care nu-i avem… Poziţia lui Băsescu pro-bănci nu cred că-i aduce prea multă popularitate. Băsescu are dreptate – din nefericire – este cel mai mare şi singurul său adversar.

Elena Băsescu a demisionat din PDL şi candidează ca independent la Euro Parlamentare. „Sunt conştientă că nu am şanse reale de a ocupa un loc în Parlamentul European, mai ales că legea prevede ca până la 7 aprilie să adun un număr de 100.000 de semnături, lucru aproape imposibil de realizat, aşa că există posibilitatea ca nici măcar să nu strâng acest număr de semnături, dar o să încerc”, a declarat ea. Abordarea pozitivă este tot ce contează! Ha ha ha!

Este săptămâna în care am aflat că se moare tot mai de tânăr în România şi pragul de pensionare creşte. Cu alte cuvinte, sunt şanse mari să nu mai apuci pensia. Asta da protecţie socială!

Tot de protecţia socială ţine şi următoarea ştire alarmantă: 12.000 de angajaţi CFR vor fi disponibilizaţi. Rata şomajului a atins deja nivelul prognozat pe tot anul în curs şi este evident că falimentele şi implicit disponibilizările nu se vor oprii aici.

Rompetrol a majorat cu şapte bani, preţul unui litru de benzină, după ce Petrom şi Lukoil, principalii competitori ai companiei pe piaţa distribuţiei de carburanţi, au operat creşteri similare pentru acest sortiment. Am mai spus-o: pe biciclete fraţilor!

Cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu a murit joi, în locuinţa sa, ca urmare a unui stop cardiac. Trupul neînsufleţit al lui Ion Dolănescu va fi depus, sâmbătă, la Ateneul Român, unde, începând cu ora 11.00, cei care l-au admirat pe celebrul cântăreţ de muzică populară îi vor putea aduce un ultim omagiu. Artistul va fi înmormântat duminică, la ora 14.00, la cimitirul Bellu din Capitală.

Un tânăr, masterand în anul întâi la specializarea Bănci şi Pieţe Financiare din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor din Iaşi, este acuzat că a spart serverele Departamentului de Apărare al Armatei SUA. Suntem şmecheri. Păcat că ne duce capu’ numai la ilegalităţi.

A fost săptămâna în care iar am dat cu flori în fete profitând de şmecheria cu 8×2 martie, am fost la concertul Soulfly şi am făcut o schiţă a câtorva evenimente muzicale de bifat lunile următoare, am fost naşul cuplului perfect, v-am povestit despre fatalitatea cifrei 27 în lumea muzicii şi am schiţat schema comunicării prin sex în ideea că dacă nu faci, măcar să vorbeşti! Ha ha ha!

Zâmbiţi, e tot mai naşpa. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K5EoTU4oj8Q&feature=related]

Sex doar sex (comunicare prin sex, partea 2

N-am mai scris introducere ca ieri fiindcă mulţi s-au împiedicat de el şi n-au mai apucat să treacă pragul… Ha ha ha.

Nu sunt nici micul Einstein – adică un tip inteligent -, nu sunt nici Freud sau măcar canapeaua lui. Sunt doar un tip comunicativ. Îmi place sexul.  Şi nu mă feresc niciodată să vorbesc despre lucrurile care mă interesează. 🙂 Ce atâta tura-bura? Jos textila! Ha ha ha!

Cercetările ne arată că în comunicarea interumană, doar 7% se face prin transmitere verbală iar 38% este transmis prin elementele para-verbale. 55% din totalitatea mesajelor pe care le comunicăm sunt transmise prin limbajul trupului – elementul non-verbal. Elementele para-verbale sunt: tonul, ritmul şi volumul vocii.
Elementele non-verbale încep de la aspectul fizic, contactul vizual, expresia feţei (mimica), gesturile, poziţia şi orientarea corpului, proximitatea (distanţa şi poziţia persoanelor implicate) şi se termină cu contactul direct, corporal. Într-un cadru intim la acestea se adăugă şi factorii externi (ambientali) care pot accentua pozitiv sau negativ demersul nostru: contează ce parfum „purtăm”, este importantă lumina, contează muzica. Toţi ştim cât de mult contează prima impresie, dar cu toate acestea nu ţinem cont de acest fapt. Se vorbeşte şi despre limbajul tăcerii, limbajul spaţiului.
Tăcerea se leagă de ascultare şi de recepţionarea corectă a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilitatea de a-şi exprima ideile sau sentimentele care, altfel, ar fi rămas ascunse. O comunicare eficientă se bazează pe alternanţa rolului de receptor – emiţător şi pe interacţionare. Este ca un dans în care rolul conducătorului se schimbă aleatoriu.
Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este denumită „metacomunicare” (cuvântul grecesc „meta” înseamnă „dincolo” sau „în plus”).

Dar n-am să scriu nici de data aceasta un referat şi nici nu sunt în măsură să dau sfaturi. Poate toată discuţia este aiure atâta timp cât sunt oameni care nu ştiu nici să răspundă civilizat la telefon. Dar să nu confundăm educaţia fiecăruia cu limbajul corporal (body language) pe care-l avem toţi şi care ne trădează.
Cercetările arată existenţa unei legături directe între nivelul de pregătire, statusul social şi disponibilităţile de vorbire ale unei persoane  şi numărul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj.
Chiar şi atunci când nu vorbim, trimitem mesaje în exterior, uneori neintenţionat, alteori controlat.
De foarte multe ori una spunem şi alta gândim sau nu suntem atenţi la ceea ce ni se comunică.
Există corelaţii între mesajul verbal şi cel non-verbal transmis de individ. Când între cele două mesaje există discordanţă, oamenii au tendinţa să se bazeze pe mesajul non-verbal întrucât este, de regulă, mai sincer şi mai puţin supus controlului conştient.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=6n6zO_FnnIw]

Nikki Sixx (basistul din Motley Crue) spunea despre un album de-al lor că este ca o târfă cu care ţi-ai trage-o 24 de ore din 24, dar n-ai duce-o niciodată acasă s-o prezinţi mămicii. Femeile de obicei neagă cu vehemenţă ideea de „sex doar sex” şi argumentează că ele sunt mai emoţionale, mai sentimentale şi mai cerebrale. Poate că au dreptate, dar există şi excepţii. Asta ştiu sigur. He he he.
Totuşi nu există sex doar sex. Cred că avem o problemă de comunicare (hi hi hi), mai exact, de definiţie. Sexul implică un ansamblu complex de comunicare, un schimb de mesaje la toate nivelurile, implică emoţii şi reacţii chimice. Există sex fără marea iubire, fără a te îndrăgostii, fără întrebări şi conflicte gen „cine duce azi gunoiul?”. Pentru a face sex este totuşi nevoie cel puţin de atracţie. Simplul fapt că vrei să i-o tragi sau să ţi-o tragi cu cineva este o emoţie. Cu siguranţă nu putem neglija nici factorul strict animalic, instinctiv, dar nu cred că putem trece pe seama lui toate atracţiile pe care le avem atâta timp cât există şi fenomenul invers, sunt persoane pe care nu le agreăm şi cu care cu siguranţă nu ne dorim nici un fel de contact şi acest fapt nu mai are legătură cu animalismul.
Cum nu există Făt Frumos, nu există nici Femeia Minune gospodină, inteligentă şi „curvă” în pat. Există o mai mare sau mai mică potrivire dintre parteneri şi aceste punţi sau obstacole pot fi ajustate prin comunicare. Lipsa de comunicare conduce la rutină, monotonie şi plafonare iar sexul este doar una din punţile ce leagă două persoane. Sau dezleagă. De la un sex „bun” poţi ajunge la o relaţie mai complexă, dar de la un sex „prost” (să zicem nesatisfăcător) niciodată relaţia nu va evolua.

Vorbeam despre alfabetul comun. Acesta se „învaţă” şi se dezvoltă activ prin schimbul de mesaje. Plăcerea sexuală nu este doar orgasmul, împlinirea finală ci explorarea, parcurgerea drumului la orgasm şi acest parcurs este presărat de aceste schimburi de mesaje uneori verbale, dar mai ales non-verbale care ne fac plăcere. Trupul vorbeşte, totul e să-i acordăm atenţia cuvenită, să-l ascultăm şi să-i răspundem.
Putem să ne ascundem în spatele cuvintelor sau chiar şi a gesturilor, dar nu la nesfârşit.

Plus, primăvara încinge hormonii… ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ROnXv7Z7v28]

Mojo (comunicarea prin sex, partea 1)

Vreau să mă dau cu preşul pe linoleu, să stau cu nasul în mochetă, să adulmec zambilica, să dau la lopăţică până behăi şi când mă satur de dat la elicopter să trec la scufundat corabia, barbadeală frate! în seara asta am s-o proptesc, o bubui rău de tot, dau la geantă până nu mai pot şi când nu mai pot, tot îi mai rup coloana încă o dată. De control. Doar sunt un macho de mioriţa. 🙂

Dicţionar obligatoriu:
a te da cu preşul pe linouleu
mochetă
zambilică
lopăţică
a da la elicopter
a scufunda corabia
barbadeală
a o propti cuiva
a bubui (pe cineva)
a da la geantă
a rupe coloana

Mojo…  Şarm, magnetism personal, atitudine. Un complex de comunicare, ce transmitem, cum şi cui. Este important modul, forma în care comunicăm, abordarea, conţinutul mesajului şi receptorul, relaţia noastră cu el.
Ne „trădează” mimica, gesturile, limbajul folosit.
Nu mă pot decide dacă-i dulce limba ce-o primim sau pe care o dăm, nu reuşesc să vorbesc de fiecare dată cu fiecare interlocutor „pe limba lui” şi uneori „fiecare păsărică  pe limba ei piere”.  🙂
Treaba dracului comunicarea asta!

„Now roll it up and smoke it again.
Now light me up and snort it again.
Now fix it up and shoot it again.
I can’t believe I did it again.

Keep haunting me, taunting me,
but they’ll never get through to me

It’s my party, but I’m waiting for someone to start it…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9pcvBFFflEc]

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii în interiorul perechii emiţător – receptor. Astfel comunicarea presupune prezenţa a cel puţin 2 interlocutori.
E drept, mă mai trezesc vorbind şi de unul singur. În acest caz îmi aleg prost mijloacele sau partenerul, am mesajul nepotrivit sau forma în care-l transmit este inadecvat.  🙂 Pentru o comunicare eficientă avem nevoie de un „alfabet” comun.
Esenţiale pentru actul de comunicare sunt: relaţia, schimbul şi modificarea. Când o informaţia este transmisă se produce o acţiune asupra receptorului şi un efect retroactiv asupra persoanei emitente.

COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică. v. anunţare. 2. (concr.) anunţ, aviz, încunoştinţare, înştiinţare, mesaj. (Am primit acasă o ~.) 3. (concr.) informaţie, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 4. v. transmitere. 5. v. declaraţie. (DEX)

Sexul este comunicare. Într-o formă rafinată, subtilă, într-un mod special de a da şi de a primii, de a împărtăşii.
În percepţia generală, sexul este pus în legătură mai cu seamă cu dragostea, cu iubirea şi mai puţin cu o formă complexă de comunicare.
Sexul implică atât comunicarea verbală cât şi cea non verbală. Practic, sexul constituie ansamblul proceselor psihice şi fizice prin care două persoane relaţionează, interacţionează.

(va urma) 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2gR6zB3-Cr8]

Club 27

3 iulie 1969, Brian Jones, chitaristul formaţiei Rolling Stones se îneacă în piscină. 18 septembrie 1970, Jimi Hendrix se îneacă-n somn cu propria vomă după o supra doză de droguri. 4 octombrie 1970, Janis Joplin moare în urma unei supra doze de heroină. 3 iulie 1971, Jim Morrison decedează la Paris, nu s-a făcut autopsie şi cauzele rămân necunoscute, conform versiunii oficiale, a avut o disfuncţionalitate cardiacă.
5 aprilie 1994, Kurt Cobain, chitaristul şi solistul formaţiei Nirvana, se sinucide.
Lista este lungă, alte nume, mai mult sau mai puţin cunoscute din lumea muzicii (Rock) au decedat, toţi la vârsta de 27 de ani.

brian_jones

Alan Willson, vocal în Canned Heat, Ron McKernan, clăpar al formaţiei Grateful Dead, Peter Ham, clăpar şi chitarist în Badfinger, Gary Thain, basistul din Uriah Heep sau Pete de Freitas bateristul formaţiei Echo & the Bunnymen.
Strict tehnic vorbind, „tăticul” clubului este Robert Johnson, chitarist de Blues, decedat pe 16 august 1938.
Cel mai misterios membru al clubului este Richey James Edwards, textierul şi chitaristul formaţiei Manic Street Preachers, dispărut fără urmă la date de 1 februarie 1995.
În 1969 chiar şi despre Paul McCartney s-a zvonit că ar fi murit în urma unei supra doze şi că ar fi fost înlocuit cu o sosie. În anul respectiv Paul avea evident 27 de ani.
Clubul 27 este o obsesie şi un coşmar în rândul Rockerilor, se tem de această vârstă, dar este şi un fel de oanoare să pătrunzi în… selectul club.

Nu, Club 27 n-are nicio legătură cu “Emo”…

Azi am avut şi eu un club 27. Douăzeci şi şapte de vizitatori au căutat „dame de companie”, „escorte şi dame de companie” sau „escorte Bucureşti”. Sper că n-au plecat dezamăgiţi de articol. 🙂 Pe mine nu mă dezamăgesc niciodată fetele. Mă omoară. Şi nu mai am nici 27 de ani…

club_27

club_27_căutare

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Y8xkuOQ3H9o]

Cuplul perfect

Într-o lume a evoluţiei fără evoluţionism, al E-urilor prin excelenţă, e-mail, Explorer (opt) şi emoticoane, o lume cu cât mai globalizată cu atât mai străină, dar unde mereu tot şi orice este la „doar un click îndepărtare”, lumea în care banii dezlănţuie cele mai fierbinte sentimente şi totul pare de vânzare sau de cumpărat,  o lume a ratelor la bancă, al leasingului şi al uzurii, o lume în care omul îi ţine locul lui Dumnezeu, dar maşinile create de om nu reuşesc să înlocuiască omul, o lume în care căsătoria înseamnă nuntă cu dar şi divorţul scandal şi partaj, o lume în care s-a erodat chiar şi erosul, ore mai există iubire şi dragoste dezinteresată? Oare există încă un cuplu fericit şi nepătat?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=S6fVhYTRVp8]

Ea, o suedeză blondă, cu pielea catifelată, sâni perfecţi, epilată şi mereu disponibilă, el un tip tăcut, viril, nu sforăie niciodată, nu bea, nu fumează şi nu urmăreşte nicio transmisiune sportivă.
Cuplul perfect?

Le plastique c’est fantastique!

Bang bang, t’as le cœur à l’envers
Juste avant de te rouler les mécaniques
Tu sais que pour lui faire l’affaire
Il vaudrait mieux sortir les élastiques…

Le plastique, c’est fantastique
Le caoutchouc, super doux
Nous l’affirmons sans complexe
Nous sommes adeptes du latex
Le plastique, c’est fantastique
Le caoutchouc, super doux
C’est une question de réflexe
Nous sommes adeptes du latex... 🙂

realdoll and pussypall

Ea este femeia cu scheletul perfect, flexibilă şi naturală, siliconată şi cu carnea fragedă şi proaspătă, pielea moale şi fină, mereu zâmbitoare. Nu te plictiseşti de ea niciodată: are 16 feţe şi poate fi adaptată conform cerinţelor.
El? O minune a tehnicii, cum s-ar spune. Ştie să facă de toate. Şi ce nu ştie, învaţă. Are un iepuraş vibrator adăugat la baza jucăriei şi este poziţionat în aşa măsură încât să ofere clitorisului cea mai puternică excitaţie pe care a avut-o vreodată. Oferă o stimulare delicată părţii exterioare a vaginului numită labia minoră folosind o serie de bile gen perle. Acestea se rotesc uşor în timp ce dispozitivul funcţionează masând această zona a vaginului. Deşi Punctul G este o zonă misterioasă a vaginului este conceput în aşa fel încât să-l găsească de fiecare dată. Capătul vibratorului se roteşte de jur împrejur masând Punctul G prin lovituri uşoare şi delicate astfel încât el nu provoacă durere precum alte jucării.

„El a fost creat de o femeie pentru femei şi testat de mii de ori pentru a se asigura plăcerea maximă.” Ha ha ha ha!

Nu-mi rămâne decât să le urez: “Casă de…plastic!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eHkanM4TVn8&feature=related]

Concerte văzute şi de văzut

Da, am fost ieri seară la Soulfly. Da, a meritat.
Am ajuns cu o mică întârziere, formaţia Truda deja cânta şi i-am auzit doar din hol (scuze!), dar ştiţi cum e la câte un astfel de eveniment: te vezi cu prieteni, amici, schimbi o vorbă, o impresie, întrebi de alţi prieteni absenţi. Fundaţia Culturală (şi Penticostală – cred) Phoenix ne-a rezervat şi o mică surpriză: în Polivalentă nu se fuma şi de ieşit nu se putea din motive neprecizate. Pe lângă tricouri şi cd-uri la vânzare numai sticksuri şi băuturi răcoritoare, aşa că pot spune că a fost pe departe cel mai cuminte concert Rock la care am participat vreodată. Data viitoare poate distribuie şi nişte cărţi de rugăciuni. E drept, pe la zece seara în hol toţi şi-au aprins o ţigară şi jandarmii s-au dovedit neputincioşi: nu poţi da afară circa 1000 de oameni, he he he.
După Truda scena a fost preluată de Richie Cavalera, fiul vitreg al lui Max şi trupa sa Incite. Un Thrash Metal corect, dar atât. Dacă amintita legătură de rudenie n-ar exista, trupa din Texas, Arisona n-ar câta în polivalentă ci în cel mai bun caz într-un club gen Suburbia. Şi n-am nimic cu amintitul club.
A urmat o pauză mult prea lungă în care am audiat Metallica. Soulfly au intrat pe scenă abia la zece şi un sfert şi au început direct cu „Blood Fire War Hate”, piesa care deschide şi ultimul lor album „Conquer”. N-a lipsit nici „Back to the Primitive” sau „Prophecy” şi spre bucuria publicului, clasice Sepultura ca „Roots Bloody Roots” sau „Refuse/Resist”. A fost un moment semi-acustic de chitară al lui Marc Rizzo (ex-Ill Nino – abia acum am realizat ce chitarist bun este!) interpretat pe un double 6 şi un solo de tobe condimentat cu percuţie in-corpore a întregului trib, Max a tras pe scenă şi un fan din public. N-am făcut fotografii, dar vă recomand galeria Metalhead.
Una peste alta, un concert corect, polivalenta a fost pe jumătate plină (sau goală?), se pare că 2000 de oameni sunt interesaţi constant de acest gen de spectacole. Afară ne aştepta o ploaie măruntă, rece şi bezna parcului Tineretului, o plăcere de traversat la aceea oră.

bilete_la_concerte

Parcul Izvor
Sunt curios cum s-au gândit organizatorii să transforme parcul în stadion. Avem Depeche Mode pe 16 mai şi Madonna în cadrul turneului „Sticky and Sweet” pe 26 august. Bilete la Depeche Mode nu mai sunt, doar la „mâna a doua” cu 250 de lei, iar la Madonna preţul unui bilet este între 120 şi 800 de lei, da’ eu zic să vă grăbiţi, şmenarii cumpără en-gros.

Pe 17 mai revin la Arenele Romane şi Gogol Bordello într-un spectacol produs de One Event, biletele se vor pune în vânzare în cursul acestei săptămâni, preţurile fiind următoarele: 75 de lei până la 12 aprilie, 100 de lei în perioada 13 aprilie – 16 iunie şi 125 de lei, la intrare, în ziua concertului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VDU6TJcrZdA&feature=related]

B’estfest.
B’estfest este un experiment curios. E ca şi cum ai încerca să-i faci lipeala lui Naomi cu un băiat din Noua Dreaptă. Ha ha ha. Îmi amintesc cu greaţă de Wu-Tang-Clan înfipt de-an pulea între Alice Cooper şi Marilyn Manson. Pe de o parte n-aveau nicio legătură, pe de altă parte a fost la fel de prost concertul ca Negură Bunget în deschidere la Paradise Lost. Wu-Tang-Clan nici boxele n-ar putea să le care la Cypress Hill de exemplu, ca să rămân tot la Hip Hop şi la artişti ce au trecut pe şi prin B’estfest.
Programul de anul acesta este tot după această reţetă cocktail: pe 1 iulie avem The Killers, Thievery Corporation şi Patrice, pe 2 iulie Ayo, Moby şi Motorhead, pe 3 iulie  Klaxons, Orbital, Franz Ferdinand şi The Faint şi pe 4 iulie The Charlatans, The Ting Tings şi Santana. În fiecare seară e ceva de văzut/ascultat, da’ eu am ales doar seara 2 iulie, Moby şi Lemmy fac toţi banii! Mi-ar fi plăcut şi Thievery Corporation (pe care i-am ratat elegant şi anul trecut), Orbital sau Franz Ferdinand, dar… mai vedem!
Pierderea mare este Iggy care şi-a contramandat toate concertele pentru anul acesta din cauza decesului chitaristului The Stooges, Ron Asheton (R.I.P.).
Abonamentele de trei zile, valabile pentru 2, 3 si 4 iulie, costa 270 lei iar preţul unui billet pe seară este între 110 şi 150 de lei: 110 până în data de 1 aprilie, 130 de lei în perioada 2 aprilie – 30 iunie şi 150 pe durata festivalului.
Biletele pentru acest spectacol vor fi puse in vanzare luni, 16 martie, pe MyTicket, urmand ca de joi, 19 martie, acestea sa fie disponibile şi în reţeaua magazinelor Diverta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ITO2zFpB__o]

La B’estfest AFTERSHOCK, 5 iulie 2009, avem Manowar şi HolyHell iar biletele sunt disponibile în două categorii de preţ, în funcţie de poziţia faţă de scenă: 100 lei şi 150 lei (Zona A, din faţa scenei).

“Thank you Bucharest, we will come back soon!”, a spus solistul trupei Placebo, Brian Molko la sfârşitul concertului din vara lui 2006. Nu ştiu câţi l-au crezut sau l-au luat în serios, dar britanicii se-ntorc la Bucureşti pe 21 iunie 2009 şi vor susţine un concert la RomExpo. Biletele sunt puse în vânzare la preţul de 175 RON (Zona A – in fata scenei) respectiv 100 RON (Zona B). Biletele pot fi procurate online la MyTicket, din reţeaua Diverta, Magazinul Muzica şi din cluburile Control, Fabrica şi Fire (toate din Bucureşti).

Am lăsat la urmă, probabil evenimentul anului: Kraftwerk la Bucureşti pe 12 iunie la Sala Palatului. Asta mă obligă să scriu un articol separat despre germanii avangardişti.

Nu ştiu piesa fredonată de Boc cu puşca şi cureaua, nu aplec urechea la toţi imbecilii, da’ merită strânşi banii pentru câte o seară de muzică.

Şi ceva pentru seara asta, 17 martie la Suburbia începând cu ora 20.00 “HELLECTRO” cu: SoSk, AKM, Creep şi Katalepsys. De la drum&bass la power-noise si breakcore. Mai multe informaţii pe:  Another Kind of Music
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VXa9tXcMhXQ]

8×2 martie. (Fotoblog cu text minimal)

Undeva, soarele ne zâmbeşte. Chiar şi atunci când ne orbeşte sau când stă ascuns după nori şi nu-l mai vedem cu zilele. Undeva chiar acum cineva îşi aprinde o ţigară şi undeva este cinci dimineaţa. Este cineva care ar vrea să-ţi zâmbească şi să-ţi atingă mâna, dar rămâne nemişcat.
Încremeniţi în gânduri, zilele se sfărâmă încet şi rămânem zgribuliţi în colţuri opuse.
Cuvintele sforăie lipite de tavan. Durerile de cap şi gustul amar al mahmurelii tipice zilelor de după s-au scurs după canapea. O altă zi, alte cuvinte ce ne servesc drept colivie.

Te-ai îngropat, dar mai eşti vie?

09-03-15_00109-03-15_00209-03-15_00309-03-15_00409-03-15_00509-03-15_00609-03-15_00709-03-15_00809-03-15_00909-03-15_010

Dintr-un colţ de buză surdă îţi arunc un strigăt mut
Ne face cu mâna o umbră, strigi şi tu, dar nu te aud.
Jos sub pat, în buzunarul de la cămaşă, pe un şerveţel am salvat un mic sărut
Aş vrea să-l pipăi încă o dată, să-l păstrez proaspăt şi ud.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]

8×2 martie. 🙂

Ne îngropăm după cuvinte, ne ameţim cu spuma şi surâsul lor, spunem de prea multe ori altceva decât ceea ce gândim sau simţim.
Uneori nu simt nimic şi uneori şi acest nimic pare o povară mult prea mare.
Zâmbesc din spatele norilri de fum, cafeaua îşi împrăştie aroma proaspătă şi muzica dansează de una singură dintr-o boxă-n alta.

Începe o altă zi, o altă săptămână, schimbăm cămaşa, asortăm cravata, alegem un parfum şi ne mascăm după un zâmbet efemer proaspăt bărbieriţi.
Oraşul tremură, tramvaiul trece nepăsător în aceeaşi rotaţie. Punct şi de la capăt.
N-am rupt florile de 8 martie şi n-am să le rup nici astăzi.

Toată lumea oferă flori pe 8 martie, mă rog, cel puţin aşa pare “normal”, Doamnelor şi Donişoarelor, mereu cu capul în nori,  dar tot timpul cu sufletul în flăcări,  vreau să vă dăruiesc aceste flori şi un zâmbet (şi) astăzi.

Să aveţi o primăvară senină şi pe placul inimii!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GTKzdCX-Nyc&feature=related]