Pet Shop Boys – Yes şi Christmas EP

Pet Shop Boys sunt istorie. Dincolo de propria lor istorie sunt oglinda muzicii Pop din anii ’80 până-n prezent. Multă vreme mi-au fost indiferenţi, făceau parte din categoria de formaţii care nu mă deranjau, dar nici nu-i căutam. Le ştiam piesele, dar nu le aveam şi nu-mi lipseau.
Apoi cumva, într-un anume context s-a lipit de mine:
„All day, All day – Watch them all fall down
All day, all day – Domino Dancing…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=76BO1NBHdvs&feature=related]

Probabil pare o prostie, dar m-a prins imaginea valurilor şi analogia cu piesele de domino care cad… Textele lor au un alt conţinut, o altă abordare vis a vis de majoritatea artiştilor din zona Pop, au un soi de realism rece, analitic şi puţin din şarmul cinismul britanic. M-au câştigat definitiv cu piesa „Rent”.

„You dress me up, I’m your puppet
You buy me things, I love it
You bring me food, I need it
You give me love, I feed it

And look at the two of us in sympathy
With everything we see
I never want anything, it’s easy
You buy whatever I need

But look at my hopes, look at my dreams
The currency we’ve spent
(Ooooh) I love you, oh, you pay my rent…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pixzMy7iD2A]

Asta ar fi abordarea emoţională, personală.
În date şi cifre, duo-ul alcătuit din Neil Tennant – voce, clape, chitară şi Chris Lowe – clape, voce, s-au dovedit a fi cel mai rezistent şi de succes duo din istoria muzicii. Şi-au început colaborarea în 1981 şi până-n prezent au vândut peste 100 de milioane de discuri, au avut 42 single-uri în top 30 şi 22 Top 10 hit-uri în Marea Britanie. În 2009 au primit distincţia pentru „contribuţie majoră la dezvoltarea muzicii” din partea BRIT Awards-ului.
Greu de crezut că sunt oameni care să nu fi ascultat măcar o dată piese ca „It’s A Sin” sau „West End Girls”.
Vorbim despre compoziţiile proprii sau cover-uri remodelate pe stilul lor ca „Always On My Mind” (Elvis), „Go West” (Village People) sau „Where the Streets Have No Name” (U2 combinat cu hit-ul din anii ’60 „Can’t Take My Eyes Off You”), Pet Shop Boys au o abordare cursivă, orchestraţii minimaliste, dar cu mult bun simţ, reuşesc prin simplitate să se reinventeze, să se facă ascultaţi.
Au remixat cu succes piese ca „Girls & Boys” (Blur), „Hallo Spaceboy” (David Bowie) sau „Mein Teil” (Rammstein) şi au compus, furnizat hit-uri şi pentru alţi artişti. Pet Shop Boys sunt una din formaţiile cele mai active din ultimele decenii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J4S-r3owLRM&feature=related]

„Yes” lansat anul acesta în luna martie este al 10-lea album semnat Pet Shop Boys. Cele 11 piese noi păstrează standardele trupei, menţin ştacheta ridicată. Ediţia specială mai conţine un CD cu piesa „This Used to Be the Future” şi 6 remixuri al unor piese de pe album.
„Love etc” a devenit rapid un hit, o abordare modernă, uşor întunecată a Synth Pop-ului minimalist care-i caracterizează, „All Over the World” combină sample-uri împrumutate de la Tchaikovsky cu tonurile moderne şi armoniile ce ne trimit înapoi în anii ’80, „Beautiful People” are din nou tonuri mai grave şi un refren deschis, luminos; „Did You See Me Coming” rupe ringurile-n discoteci şi cluburi, are aceea căldură minimalistă care persistă în majoritatea compoziţiilor celor doi: „Vulnerable” balansează între lirism şi un puls modern Electro; „More Than A Dream” sună gros, grav şi modern; „Building A Wall” reduce puţin tempo-ul şi pe lângă sunetele moderne introduce şi note tradiţionale, textul este excepţional; „King of Rome” este aproape o baladă, un strop de Trance modelat după conceptul P.S.B.; „Pandemonium” bubuie boxele cu sunetul plin, combină din nou cu succes minimalismul Retro cu tonurile aduse la zi; „The Way It Used To Be” pulsează cu seninătate ca-n final „Legacy” să facă o analiză a finalului de deceniu:

That’s it, the end
But you’ll get over it, my friend

Time will pass, governments fall
Glasses melt, hurricanes bawl
High speed trains, take us away
North or south… and back the same day

And you, you’ll get over it
You do, you get over it

Seasons will change, more or less
Species vanish, art perplex
Resentment remain, both east and west
Police expect… an arrest

For now, you’ll get over it
Somehow, you’ll get over it

You’ll be there, the king over the water
In despair, recoiling from the slaughter
They’re raising an army, in the North
From York Minster to the Firth of Forth
The pilgrimage of grace, you won’t believe it
Such a human face… when you receive it

And you will, get over it
With time to kill, you’ll get over it

There’s a cruiser waiting, at Scapa Flow
To take you away from all you know
The old man agonized
He really has compromised
Public opinion may not be on your side
There’s those who think they’ve been taken for a ride

You’ll get over it, I’m on your side because
You’ll get over it, and what a ride it was

It’s dark, but you’ll get over it
On your mark, you’ll get over it…

That car phone warehouse boy has been on the phone
He wants to upgrade the mobile you own
Have you realized your computer’s a spy?
Give him a ring, he’ll explain why

The bourgeoisie will get over it
Look at me, I’m so over it
And you, you’ll get over it
You do, you’ll get over it… in time”

Poate să pară blasfemie, dar mi-a amintit de Roger Waters şi “Amused to Death”…

Este un album de sinteză, o radiografie rece, realistă, ambalată comercial, domestic, pentru consumatorul mai nepretenţios, dar cu un conţinut şi pentru cei care (mai) caută şi dincolo de suprafaţă.
Neil Tennant şi Chris Lowe au reuşit să compună încă un album cu hit-uri, s-au reinventat fără să se îndepărteze de cine sunt şi cultura Pop pe care o reprezintă. Este un disc în egală măsură de ascultat şi de dansat, pe mine m-au convins încă o dată şi – părerea mea – merită tot respectul.

Cadou pentru fani – şi nu numai – pe 14 decembrie au lansat un EP intitulat „Christmas”, cu 5 track-uri:
“It Doesn’t Often Snow At Christmas” (new Version produced by Marius de Vries), “My Girl” (originally written by Mike Barson), “All Over the World” (new Version produced by Marius de Vries), “Viva la Vida”/”Domino Dancing” (Pet Shop Boys/Guy Berryman, Jonny Buckland, Will Champion, Chris Martin) şi “My Girl” (Our House Mix).

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PRdVlHVUWk4]

6 comments on “Pet Shop Boys – Yes şi Christmas EP

  1. Oh, my god, ce tineri si frumosi eram cand ascultam muzica asta! Brush, tu ti-ai propus cu obstinatie sa ne faci Craciunul mai frumos, vad… Have a nice day, my friend…

  2. de morti numai de bine … pt mine sunt genul de duo ce se conserva criogenic cite 5-10 ani si dupa aia cind lumea aproape i-a uitat se dezgheatza si produc un nou album care iese bine… nu stiu cine/ce le apasa butonul sa se dezghetze dar cind tocmai eram convins ca nu mai exista vad ca au aparut dinou… I-as numi cel mai norocos duo din istoria muzicii pop, motivul pentru care mi se pare ridicola muzica azi si nu mai putin faptul ca nu e viitor… deci ei par a fi totul din moment ce aceasta pozitie de regi le este rezervata… Si ca sa inchei ei sunt o victorie pentru homosexualitate ca talent.. un lucru cu care in vest te intilnesti tot mai des… aparent a fi straight si talentat si cu noroc nu prea se poate decit daca faci rap vulgar si rock jegos .. daca e vorba de talent aparent fundu trebe sa ti-l pui la bataie ca sa fi vazut ca ‘sofisticat’ fara sa sochezi !… De la Suburbia si West End Girls nu mai pot sa-i ascult si ala a fost primul lor album pe care din pacate zic eu nu l-au depasit niciodata… dar ei ar zice nici ca nu au avut intentia sa-l depaseasca niciodata !..Din atitudine si inteviuri sunt exact genul de trupa care dispar up their own ass (expressie englezeaca)… si prin asta sunt celebri…

  3. pentru Papillon – sincer, nu credeam că PSB o să-mi crească popularitatea…(l-au citit 9 oameni…ha ha ha!) 😛
    mă bucur că ţi-au plăcut. 🙂

  4. pentru UnSoricel – ştii ce e ciudat? am ascultat câteva sute de albume Indie şi am senzaţia că sunt mult mai de plastic decât tot Pop-ul acesta Retro de anii ’80 re-ambalat în sound-urile moderne… Măcar PSB asta fac de 20 de ani şi o fac cu stil…
    ştiu că treaba asta cu homosexualii a devenit obsesie în Vest (de aici o fi şi Go West? ha ha ha 😛 ) şi îmi ştii părerea (şi toată lumea care a citit versurile sau a ascultat piesa Pop Floor of Shame [Death of the Dance]): e perfect să fi negru, evreu şi homosexual dacă vrei o carieră de artist… ha ha ha! 😛
    habar n-am dacă Neil şi Chris sunt gay sau straight, este o chestie care când le ascult muzica nu mă interesează şi nu mă interesează nici în general. am mai spus, din partea mea să fie toţi gay, îmi rămân mie mai multe gagici…ha ha ha! 😛
    uite, pe Elton Jhon nu-l suport, îmi place mult George Michael… nu găsesc nimic sofisticat nici în a fi gay, nici în a fi hetero… însă evident există o mafie solidă gay şi-n muzică, şi-n pictuă, şi-n modă (de aici a pornit cred) şi-n film… parafrazînd-ul pe Manson: use your fist and not your… ass. 😀

    I’ll get it over, You’ll get it over… 🙂

  5. pet shop boys…………..

    🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    it’s a sin……………………..

    🙂 suna bine pt. ceea ce vor ei acolo …..

    este pop este p.s.b. este bine ca sunt acolo si ca revin , rezista, e bine ca avem asa ceva.

  6. pentru rifeor – bine că nu m-ai certat… ha ha ha! 😛 Robbie Williams, Air, Pet Shop Boys… ce mai urmează?!
    Lady GaGa, evident! Ha ha ha! 😛

    ‘neaţa. 😀

1 Pings/Trackbacks for "Pet Shop Boys – Yes şi Christmas EP"

Leave a Reply to brushvox Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *