Jan Garbarek – Dresden şi o haltă la Bucureşti

Nu Jean de la Craiova ci Jan de la Mysen.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Mjgr9UJuODM&feature=PlayList&p=EB4C4594BF854829&index=100]

Cu muzica lui Garbarek – ca de altfel cu Jazz-ul în general – m-am împrietenit relativ târziu. De prin ’87 am fost la festivalurile de Jazz de la Sibiu, mergeam la toate concertele care onorau Braşovul, dar în adevăratul sens, realmente, am început să percep, să simt, să rezonez cu Jazz-ul prin 1992 când am început să-i „gust” pe Steve Coleman, Jhon Coltrain, Rova, Stan Getz, Miles Davis, Jan Garbarek, Keith Jarrette, Victor Wooten, Hasidic New Wave şi mulţi-mulţi alţi artişti. Muzica – încă o dată – m-a luat ca un val… 🙂
Într-o perioadă am pictat exclusiv ascultând Miles Davis, Keith Jarrette şi… Jan Garbarek.
M-am îndrăgostit de muzica lui prin albumul „Twelve Moons” apoi unul câte unul am devorat toate discurile.

garbarek

Jan Garbarek s-a născut pe data de 4 martie 1947 în Norvegia, tatăl său fiind polonez, mama norvegiancă.
Abordează un Jazz modern şi colorat cu inflexiuni de World Music şi muzică clasică. Are un ton aparte al saxofonului, un sunet magic, multe din temele sale alungite amintesc de muzica orientală, de chemările credincioşilor la moschee. Construieşte de multe ori din linişte, din nimic, din sunete discrete „vrăjeşte” armonii senzuale, are un puls natural, un crescendo inteligent, mult bun simţ şi mult-mult feeling, sensibilitate, dar şi un apetit de joacă (play). Garbarek are un aer mistic, o strălucire ezoterică, ceva ce te farmecă şi te ţine legat, o vibraţie, o trăire specială, o călătorie dincolo de convenţional şi graniţele muzicii Jazz şi o experienţă sonoră unică şi multiculturală.

Şi-a început cariera la sfârşitul anilor ’60, a colaborat pe rând cu George Russell, Terje Rypdal, Keith Jarrett, Ralph Towner, Bill Connors, Bill Frisell, David Torn, Gary Peacock, Fateh Ali Khan şi mulţi alţii.

http://www.garbarek.com/

Oarecum paradoxal, cel mai de succes album al său este „Officum” din 1994, o lucrare alături de corul Hilliard Ensemble din Anglia, ce amestecă abordarea aerisită şi subtilă care caracterizează muzica lui Garbarek cu muzică Renascentistă şi Gregoriană a corului. Un experiment extrem de rafinat şi inedit, o fuziune aparent imposibilă, dar miraculos realizată şi reuşită de Garbarek între sobru şi experimental, între tradiţional şi modern. Discul a devenit cel mai vândut titlu al casei de discuri ECM şi a pătruns în majoritatea clasamentelor muzicale europene, fapt inedit pentru un astfel de material.
Ultimul album de studio semnat de Jan Garbarek este „In Praise of Dreams” din 2003, un disc cu ton proaspăt, viu, putem spune deja clasic pentru Garbarek pe linia „Visible World” şi „Rites” – un material genial – şi după un alt album mai sobru din 1999 cu acelaşi cor, Hilliard Ensemble.

Anul acesta Garbarek ne-a dăruit primul său disc live, intitulat „Dresden”, un material ce conţine 16 piese care ne plimbă prin toate momentele evoluţiei artistului, reinterpretările însă sunt mult mai incisive, saxofonul lui Garbarek în unele locuri mi-a amintit de stilul şi abordarea lui Miles Davis de la sfârşitul carierei, momentele liniştite, caracteristice artistului au fost condimentate cu o interpretare foarte dinamică, elementele moderne, infuzia de Fusion şi Acid s-au integrat organic şi rezultatul este – din nou – fascinant.

Pe 25 noiembrie, sub egida Masters of Jazz ne aşteaptă un concert de clasă, un eveniment unic şi obligatoriu.

Biletele pentru spectacolul lui Garbarek s-au pus în vânzare la Sala Palatului, magazinul Muzica, în reţeaua magazinelor Diverta, Vodafone, Germanos, la Librăriile Cărtureşti şi on-line:
http://www.bilete.ro
http://www.blt.ro
http://www.ticketpoint.ro
http://www.eventim.ro
http://www.myticket.ro
cu preţuri cuprinse între 100 şi 350 RON.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FzSRemRHwZI&feature=player_embedded]

15 comments on “Jan Garbarek – Dresden şi o haltă la Bucureşti

  1. pentru MicheleLaBelle – păi da, cam la asta m-am gândit şi eu şi am dosit articolul pentru dimineaţa da luni. 🙂

    sper să am bani să merg la concert… 🙁

  2. cind lo9cuiesti aproape de p ‘casa a jazz-ului’, te intrebi, nu fara oarecare nedumerire, de ce bucurstenii sunt atit de privilegiati??
    dar acum, ma multumesc si cu ceea ce am gasit aici
    (si n7 e putin)

    o saptamina cu satisfactii si cu sanatate

  3. titzke,

    in prima si a doua pozä cu garbarek sunt si eu…..
    nu mä vezi pt. cä nu pe mine m-au fotografiat….

    sunt bale dupä el…
    plec de fieacare datä indrägostitä praf de el.
    jur, iti vine… sä-l iei acasä….

    o altä träire,… unicä e cu hilliard ensemble…
    bineinteles e cintatä in bisericä…vin cälugärii cintind din spate…te doare…
    te doare pielea gäinii de pe corp…

    garbarek are o släbiciune pt incäperi…incäperi ale bisericii…

    surorile mele..tuti si clau au plins la concertul din sibiu…..de dacä le bätea tata nu plingeau cu asa poftä ….

    deci e tare gagiul…tare de tare…
    ultima oaräin ro. nu i s-a plätit biletul de avion de la lufthansa aproape un an….si s-a cam necäjit din cauza asta, dar se pare cä nu destul ….dacä mai vine…
    sunt lucruri mai imp. decit un bilet neplätit…

    trebe mers…cu batiste destule…

  4. pentru anto – nu este anul meu bun, anto.
    sunt poate cel mai mare fan Nine Inch Nails, am avut bafta să-i ascult de la primul lor album şi de când au apărut, anul ăsta au ajuns în România şi era şi turneul lor de adio şi n-am putut să merg.
    pe Garbarek l-am ratat cumva de fiecare dată din diverse motive şi acum cu toate că o să fie la câţiva kilometri de mine, n-am 1.30 de bilet de tramvai să merg până acolo, nu 100 RON de cel mai ieftin bilet…
    viaţa e faină, uneori noi reuşim să ne-o facem un iad. 🙂 eu sunt doctor în asta! 😆 😆 😆

  5. intotdeauna mi-au placut barbatii care canta la saxofon, imi dau impresia unor barbati puternici, senzuali…in fine, stiu doar ca eram indragostita dupa saxofonistul Tinei Turner, iar acum Garbarek ma face sa plutesc….
    multumesc brush!

  6. si incepe sä strängi si pt ian. cä vine si boby,
    boby mccfarrin,

    si ästa chair cä te rupe…

    e crimä..in asa timp scurt doi zei…..

    jurä-ti cä nu lipsesti…
    tu sti cä poti…

    ps. mai ai discuri pictate, de vinzare ???

  7. pentru anto – ‘neaţa. 🙂 drăguţ. 🙂 vip zici? România încă e o lume ciudată, dacă aveam “sait” primeam acreditare, am blog, nu primesc. degeaba am 300-400 de vizitatori zilnic (mai nou, a luat-o lumea razna, cred… ha ha ha! 😛 ) şi unul cu un site 3-4, el primeşte acreditare, eu nu.
    înainte mai puneam în laterală afişele, acum m-am enervat şi le-am scos, am lăsat doar alea ale prietenilor: AKM, Superbutt, Brazda… 🙂

    am scris azi, vine şi Diana Krall înainte de Garbarek pe 22… Bobby McFerrin, woaw! n-am mai ascultat de 2-3 ani cred…

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jaoruvvUmok]

    🙂

    bani pui deoparte când ai o slujbă, ai din ce: http://brushvox.wordpress.com/2009/11/16/interviu-pentru-o-slujba/ 😀

    mai am câteva tablouri la Braşov pe disc – în pod la taică-meu… ha ha ha! 😛 – şi câteva tablouri “normale” la Bucureşti… n-am prea pictat anul ăsta… http://mrpanksament.wordpress.com/paintings/

    tot răcită?

  8. pentru Goro – Braşov-Bucureşti nu e aşa o distanţă… Dorel s-a dus din Braşov la Timişoara să vadă Soulfly şi – pana mea – are imediat 60 de ani!
    eu sunt falit, e cea mai mare problemă… mai e şi ăsta mic, cumulate cele două aspecte = probleme…
    artiştii de dincolo încearcă marea cu degetul, vin prin România, dar la cum merg treburile, după un val de multe concerte, probabil încet-încet ieşim iar din schemă şi cine o să vrea concert, o să se plimbe la Sofia sau Budapesta că – se pare – e mai la îndemână.

Leave a Reply to Lizy Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *