Neil Young – Fork In The Road (2009)

Am obosit. Concert Limp Bizkit, concert Motorhead/Moby şi o noapte cu volumul la maxim în Suburbia.
Am obosit, dar n-am băgat de seamă, am zis, deh, trece, mi-am văzut de ale mele, am ascultat un teanc de discuri, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar n-a ţinut.
Aşa am ajuns la Neil Young. Lumea (tinerii) îl cunoaşte pentru „Rockin’ in the Free World”, o piesă din 1989 de pe albumul „Freedom” şi prelucrată de un şir lung de artişti de la The Almighty, Bon Jovi, Queensryche, Big Country, Hayseed Dixie până la Pearl Jam şi mulţi alţii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PdiCJUysIT0]

Neil Young şi-a început cariera încă de la începuturile anilor ’60. În 1967 împreună cu Bruce Palmer, Stephen Stills, Richie Furay şi Dewey Martin scot primul album Buffalo Springfield, disc de pe care piesa „For What It’s Worth” devine un adevărat succes. Mai scot un disc anul următor, „Last Time Around” după care formaţia se destramă.
În 1968 apare primul material solo autointitulat, urmat în 1969 de albumul „Everybody Knows This Is Nowhere”.
Urmează o perioadă în care Neil Young se împarte între cariera solo şi noua formaţie cu vechii colegi: Crosby, Stills, Nash & Young ca din 1974 să se concentreze asupra carierei solo. Pe majoritatea discurilor este acompaniat de formaţia Crazy Horse, dar apar şi formaţiie Bluenotes, Restless, Shocking Pinks şi pe „Mirror Ball” din 1995 Pearl Jam.
Neil Young a lansat 33 de albume de studio, 6 discuri în concert şi 43 de single-uri.

Noul material, „Fork In The Road” a fost lansat pe data de 7 aprilie 2009. Neil Young la 64 de ani este la fel de proaspăt ca în 1989 când a lansat amintitul album „Freedom”, disc ce la readus în centrul atenţiei. Neil Young este Rock. „Fork In The Road” se referă la maşina Lincoln Continental fabricată în 1959 pe care o deţine artistul şi pe care un mecanic auto, Jonathan Goodwin, a transformat-o într-un autoturism ecologic în cadrul proiectului denumit „Lincvolt”. Neil Young urmează să facă o primă călătorie trans-continentală prin America cu vehiculul modificat şi despre această călătorie va fi realizat şi un documentar de către Larry Johnson. În viziunea utopic-optimistă a lui Neil Young, reducerea consumului de petrol ar conduce la eliminarea războaielor şi implicit la o lume mai paşnică şi mai bună. Un vis frumos şi ambalajul muzical oferit de artist este la înălţime!
Albumul are 38 de minute şi conţine 10 piese.
„When Worlds Collide” începe cu versurile „Taking a trip across the USA”, piesa în sine este o călătorie degajată, ritmul accentuat, chitara care punctează şi cu basul gros în spate, te pun pe roţi imediat. „Coca Cola in my hand In the promise Land, Living my days in the old jail cell, Somehow life just goes to hell With one bad hand Love is love, Hate is hate, Now is now And late it late, Truth is fiction, Truth is lies, Strange things happen When worlds collide”…  Piesa are o atmosferă degajată, un Southern Rock condimentat cu un strop de Blues.
„Fuel Line” lămureşte problema combustibilului: electricitatea. Piesa are acelaşi ritm mediu, chitara zgârie uşor zgomotos în fundal, piesa este îndulcită de un cor dinamic, de căldura degajată de bas.
„Just Singing A Song” este o piesă uşor mai apăsată, într-un ton mai coborât, chitara este mai puternică, atmosfera puţin mai tristă: „You can drive my car Feel how it rolls, Feel a new energy As it quietly rolls, Just singing a song Won’t change the world…” Lumea nu poate fi schimbată cu o melodie, dar Neil încearcă şi poate că măcar reuşeşte să ne pună pe gânduri.
„Johnny Magic” atinge puncte fierbinţi din agenda zilei: „Then the whole world started running out of money, People losing their jobs Right here in Wichita, Wichita The home of the heavy metal Continental, Where the Motor-Head Messiah was tuning the system in Johnny Magic.” Falimentul industriei constructoare de maşini, şomajul, lipsa banilor… Neil Young vorbeşte normal, pe un ton imparţial despre realitate, muzica colorează mesajul, atenuează pe cât posibil impactul.
„Cough Up The Bucks” încearcă să lămurească „unde s-au dus banii?” Refrenul este foarte modern, accentuat, chitara are nerv electric, piesa puls, Neil Young umor: „It’s all about my car, And my girl, it’s all about my world”…
„Get Behind The Wheel” este un Blues vesel, săltăreţ, aminteşte de Blues Brothers şi Quinsy Jones, de atmosfera anilor ’50 din America, respectiv imaginea idilică pe care o avem despre acele vremuri.
„Off The Road” sună a cântec de leagăn, acordurile plutesc, Hammond-ul bâzâie ca un foc de tabără, dar şoferul trebuie să rămână concentrat, nu-şi poate lua privirea de la drum, de la liniile de marcaj care fug şi se pierd în noapte. Sau cum ar spune un prieten: visez drumul acela şi noaptea.
„Hit The Road” dă trezirea din amorţeală, este un Rock pe cât de direct, pe atât de simplu şi aşezat. „She looks so beautiful with the top down, Let’s jump inside and take a trip to the town…”
„Light A Candle” este o melodie Folk cu uşoare intervenţii de Blues ale chitarei, încă trei minute de relaxare totală.
„Fork In The Road” închide albumul zgomotos, plin de energie, motorul este turat la maxim, gustul de Southern Rock se împleteşte armonios cu Blues-ul, Neil este dezarmant:

„I’m a big rock star
My sales have tanked
But I still got you
Thanks
Download this
Sounds like shit

Keep on bloggin’
‘Til the power goes out
Your battery’s dead
Twist and shout…

There’s a bailout coming but it’s not for you”

Ha ha ha ha ha! 😛 😛 😛
Am înţeles mesajul.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=q-7MyOUeVd0&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aDTEz16PuUU&feature=related]
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=QMao6h1RiE8&feature=related]