De foarte multe ori spunem despre cineva că este nebun. Sau rezolvăm totul cu un dat din mână: ce lume nebună! Suntem toţi nebuni. Nebunie…. normalitate? Nu există nebunie la fel cum nici normalitatea nu există. Toţi avem o debara secretă cu schelete prăfuite, toţi ascundem ceva. Sub aparenţa nebuniei sau sub o fadă normalitate, în spatele unui zâmbet, amestecat într-un dialog banal, din colţ, în spatele veiozei, pitit după o umbră, nu ştim niciodată ce se ascunde.
Nu ştiu dacă sufletul unui om sau mintea lui este mai întortocheată? Cuvintele lui contează sau gesturile? Cine ar putea trage linia precisă dintre lumină şi umbră, dintre imaginar şi realitate? Ce transformă şoapta într-un ţipăt şi zâmbetul amar într-o lacrimă? O lume nebună plină de nebuni… priveşti pierdut spectacolul şi nu eşti cu nimic mai normal ca cel de lângă tine sau cel din faţa ta. Eşti la fel de singur şi la fel de… nebun.
Ieri seară de la ora 21 s-a jucat piesa lui Paul Emond, „Iubiri Inaccesibile” la clubul-restaurant „La Scena”. Mutarea teatrului în spaţii neconvenţionale nu mai este un fenomen avangardist, devine… normalitate. Piesa jucată într-o încăpere mică, cu lumină proastă, dar în mijlocul publicului, are avantajele şi dezavantajele ei. Povestea sa derulat într-un bar, astfel punerea ei „în scenă” într-o încăpere de bar, n-a reprezentat o problemă. O mână de oameni a plătit biletul de 20 RON să urmărească drama celor trei personaje cărora le-au dat viaţă actorii Eugen Cristea, Carmen Ionescu şi Orodel Olaru în regia lui Răzvan Popa.
Într-o lume răvăşită, dominată de tensiuni sociale şi scandaluri politice, de nuditate şi nulitate, de ştirile de la ora cinci şi de fetele de la pagina cinci, lipsa de interes pentru orice fel de act cultural este tot atât de firesc şi normal pe cât este de nebunesc.
Drama celor trei personaje, o ospătăriţă trecută şi cu vise fragile, un măcelar tulburat şi copleşit sub povara moştenirii, dar aparent un om banal şi un artist expansiv şi exploziv îşi confruntă vieţile în jurul unei mese şi destinele interferează şi se ciocnesc într-un final uşor previzibil. Ca şi în cazul ştirilor de care pomeneam, nu faptele sunt determinante şi de ce-ul din umbra lor, semnele de întrebare agăţate-n fumul obscur din mintea şi sufletul omului. Enigma persistă: este mai determinant conştientul sau inconştientul, mintea sau sufletul? Uneori umbrele exprimă mai mult decât faţa de complezenţă afişată-n lumină. Adevărul ne înnebuneşte sau nebunia este adevărata normalitate? Se sting luminile şi suntem tot mai singuri…
(Cum spuneam, lumina difuză nu m-a ajutat deloc şi ca de obicei m-am încăpăţânat să lucrez fără blitz, mai ales fiind vorba despre un spaţiu mic, ar fi fost deranjant şi pentru actori şi pentru public, dar sper ca aceste câteva cadre să vă facă suficient de curioşi să vizionaţi spectacolul pe viu cu următoarea ocazie.)
Ok, m-ai convins şi o să merg să-l văd. Are un program anume?
O lipsă de informare şi formare, ideea că dintre toate lucrurile plătibile, cultura poate fi dată la o parte ( şi când trăieşti din puţine sute pe lună, alegi priorităţile), apoi biletele sunt uneori exagerate(ştiu că au nevoie de bani pen multele cheltuieli, dar cum să atragi oamenii?)…..Cauze-s multe.
pentru adnana – nu ştiu dacă are un program anume, pe site la “La Scena” sigur apare când se mai joacă…şi acolo tot timpul sunt spectacole. 🙂
cultura e un moft şi au acces la el predominant snobii… trist, dar asta este!
Pentru unii averea cea mai de pret este cultura generala. Macar aceia au parte de liniste, pentru ca nu le poate fura nimeni averea.
Iar ai fost la spectacol, iar eu iar am uitat de cand n-am mai fost.
Citit a doua oara despre Pansament… Nu ma pricep la muzica, nici la pictura, dar apreciez activitatea ta… iar celor care te-au crezut depasit, n-ar strica sa le faci o bucurie revenind la rampa. Bafta si-o saptamana cu voie buna!
pare interesant spectacolul, mai ales prezentat de tine ,dar cum spui , accesibil mia mult unora care poate nu inteleg nimic din el.
pentru Pacifistu’ – faptul că stau la Bucureşti are şi unele avantaje. spectacole sunt multe, timp să ai fiindcă sunt unele şi gratuite… 🙂 timp şi interes.
cu muzica…. sper să-mi termin discul nou, o să scriu şi despre a doua trupă şi despre proiectele ulterioare… 🙂
este dezamăgitor că între timp n-a apărut şi n-a crescut o genraţie puternică… în fapt, parcă nu s-a întâmplat nimic şi dacă deschizi radioul sau televizorul vezi aceleaşi feţe de acum 30 de ani…
o zi şi o săptămână faină. 🙂
pentru lu – am mai spus, sunt şi spectacole gratuite, lumea totuşi nu se înghesuie… totuşi şi ieri au fost şi tineri la spectacol, ce este bine. 🙂
Eu sunt de parere ca pozele au iesit foarte bine. 😉
“Piesa jucată într-o încăpere mică, cu lumină proastă, dar în mijlocul publicului, are avantajele şi dezavantajele ei.” E drept. Totusi, eu as privi avantajele. Printre care accesibilitatea mai mare a publicului larg. E de stiut ca la opera, la teatru e necesara o anumita tinuta. De asemenea, se stie, ca omul care doreste si contribuie la cultura (in ziua de azi) nu are finante. Pretul este accesibil, zis eu.
Multumim brushvox pentru info. Sa avem o zi frumoasa!
pentru Petra – nu sunt foarte mulţumit de fotografii, dar în condiţiile date n-am fost capabil de mai mult. 🙂 nici “io”, nici aparatul.
am mai spus, la Bucureşti sunt şi multe spectacole gratuite mai ales în astfel de spaţii neconvenţionale. interesul este destul de scăzut, dar m-am bucurat că am văzut şi ieri seară şi tineri. 🙂
o să mă străduiesc să anunţ în prealabil, dar cine este interesat găseşte pe net cu uşurinţă informaţii. 🙂
probabil cei mai multi sunt prea ocupati sa joace in comedia/drama vietii lor… aia de zi cu zi.
ar trebui sa incercam sa scapam din cotidian.
motivatia lipseste! 😛
pentru ultimulunicorn (zburător) – sau prea ocupaţi/obosiţi cu mutatul… 😆
da… este şi vară, lume plecată în concedii (de vis)… 🙂
cultura rămâne totuşi un simplu moft… şi dramele, ne interesează exclusiv ale noastre, cum şi spuneai…
nu ştiu ce lipseşte, cred că nu vizualizăm golurile…
o zi şi o săptămână faină. spor! 🙂
ba eu le vizualizez si pe ele 😀
sunt in stare sa ma holbez o zi intreaga la un perete…
😛 merci, si tie!
pentru ultimulunicorn – oooo da! cred că la privit peretele gol se pricep mulţi… îmi amintesc de fostu’ loc de mucă…şi de cum duduia economia de la privitu’ acesta… 😆 😆 😆
frumos albastrul de la tine. o zi faină. 🙂
proaspat zugravit. 😉
pentru ultimulunicorn (albastru) – am văzut. să ai grijă de el să nu se transforme-n gri. 🙂
te-am introdus şi cu locaţia nouă în blogroll. 🙂
deci nu numai ma citesti, ma si traduci 😛
acum sunt aproape omniprezenta.
mai sunt si alte platforme?
sunt in expansiune…
pentru silly girl – ooooo…..auch! am ameţit…! cine este cine şi… de ce atâta expansiune??!
tradus…citit… bine că nu şi trădat….