„I’m a big rock star
My sales have tanked
But I still got you
Thanks
Download this
Sounds like shit
Keep on bloggin’
‘Til the power goes out
Your battery’s dead
Twist and shout…
There’s a bailout coming but it’s not for you” (Neil Young)
Cu asta am terminat ieri, de aici plec astăzi. Descărcatul (ilegal) dăunează grav…cui?
Tot e valul acesta de Michael mania, albumul său „Thriller” din 1982 s-a vândut în peste 100 de milioane de exemplare. Astfel de performanţe comerciale sunt practic imposibile în era descărcatului de muzică de pe internet.
Mi-am amintit de Ayo care la B’estfest a cântat „music should be free” (muzica ar trebuii să fie liberă). Oare s-a referit să fie gratuită?
Apoi mi-am amintit de la ce a plecat conflictul Limp Bizkit – Metallica: în 2000 turneul „Back to Basics” al celor din Limp Bizkit a fost sponsorizat de Napster, o reţea de file sharing pe care Metallica tocmai o dădu-se în judecată, a fost era în care Lars Urlich avea pata pusă pe descărcatul ilegal şi piraterie şi credea că el este salvatorul industriei muzicale. Sau se gândea la bătrâneţe şi s-a gândit că nişte milioane în plus nu le strică…
Procesul împotriva Napster a început în decembrie 1999 şi s-a terminat în septembrie 2001, Napster a căzut la încelegere cu reprezentanţii Recording Industry Association of America să achite 26 milioane de dolari pentru drepturi de autor utilizate ilegal şi încă 10 milioane avans pentru activitatea viitoare în care Napster a încercat să comercializeze mp3-urile şi astfel să intre-n legalitate. Traficul a scăzut drastic şi în septembrie 2002 Napster a falimentat.
Cel mai nou proces este cel intentat de Warner sitului Pirate Bay, unul din cele mai mari situri de torrente. Verdictul dat de Curtea din Suedia pe 17 aprilie, i-a condamnat la plata a 30 milioane de coroane şi administratorii sitului au primit câte un an de închisoare.
Interesant în decizia curţii este justificarea: „complicitate la încalcarea dreptului de autor” şi nu „încălcarea drepturilor de autor”, altfel spus, vinovaţi sunt toţi utilizatorii, adică un număr impresionat, circa 20 de milioane de persoane. Nu a fost anunţată în schimb nicio măsură de suspendare sau închidere a sitului.
Unul din cele mai utilizate situri este Demonoid. Pe Demonoid găsiţi multe lucruri mai vechi şi multe înregistrări la calitate maximă (flac). Pe lângă materialele piratate, pe prima pagină sunt artişti care îşi promovează materialele în mod gratuit, am descărcat şi ascultat astfel multe formaţii interesante despre care altfel nici nu aş fi ştiut.
Un alt site interesant este mp3Nova. Pe de o parte muzica este sortată pe categorii ceea ce uşurează mult căutarea, pe de altă parte oferă două variante: descărcarea ilegală şi descărcarea legală, contra-cost. Are cam multe reclame…enervante.
Probabil cel mai folosit site este portalul IsoHunt. IsoHunt este un program gen Google care caută pe toate siturile fără înregistrare materialul.
Descărcatul ilegal afectează indiscutabil industria muzicală şi cinematografică. Şi asta se regăseşte şi în calitatea produselor. Este inevitabil. Cel mai afectaţi sunt artiştii tineri, cei la început de drum care încă nu au un fundament solid, n-au apucat să-şi facă o bază financiară. Metallica sau U2, Madonna şi în general artiştii care au apucat şi era pre-internet sunt mult mai puţin afectaţi de piraterie. Au un brand deja impus pe piaţă, chiar dacă vânzările au scăzut dramatic faţă de anii ’80 când pirateria era mult mai puţin răspândită, oricând umple stadioanele, au turneele sold-out, vând merchandise-uri, au contracte de sponsorizare avantajoase.
O formaţie, un artist care abia acum porneşte la drum nu găseşte nici sponsori, nu are banii necesari pentru a se auto-produce la un nivel profesional şi nici nu are cum să umple nici măcar un club, să trăiască din încasările din urma vânzărilor de bilete.
Cântatul este o pasiune, o faci din plăcere, dar implică costuri şi sacrificii.
Nu era simplu să depăşeşti nivelul de „garaj” nici în anii ’80, dar acum este şi mai dificil şi publicul – în mod paradoxal – în loc să vină în susţinerea noilor artişti, le îngreunează şi mai mult ascensiune.
Varianta promovării gratuite.
Nu eşti trupă dacă n-ai pagină MySpace sau – mai nou – Twitter. Multe formaţii s-au lansat şi s-au impus prin pagina MySpace, situl s-a corporatizat şi acum este şi casă de discuri, situl fiind pepiniera principală, locul de descoperire a noilor talente. Trupe ca Hollywood Undead sau Job For A Cowboy s-au impus prin acest site, le-a folosit drept trambulină.
Un alt caz interesant este Nine Inch Nails. De când au scăpat de contractul de disc care se pare că-i stătea ca un nod în gât lui Trent Reznor, noile materiale pot fi descărcate gratuit de pe situl formaţiei. Pentru fanii adevăraţi, trupa scoate şi varianta tradiţională de CD în ediţie limitată, să răsfoieşti cărticica, să primeşti bonusuri… este o delicatese. 🙂
Tot Nine Inch Nails au creat un site adiţional, NIN Remix, unde pun la dispoziţia utilizatorilor track-urile de studio individuale şi oferă posibilitatea ca acestea să fie remixate. Trent a promis că va fi lansat un CD cu remixurile cele mai reuşite, pe site pot fi încărcate şi ascultate.
Ultimul album Radiohead „In Rainbows”, putea fi descărcat opţional gratuit sau contra cost de pe situl formaţiei.
Noul şi mult aşteptatul album Alice In Chains este promovat cu single-ul „A Looking In View” ce poate fi descărcat gratuit de pe situl formaţiei.
Industria muzicală este în impas şi artiştii au viaţă tot mai grea.
Eu descarc tot ce prind, ascult şi ce-mi place merg şi-mi cumpăr. În funcţie de buget. Discurile artiştilor români care îmi plac le cumpăr fără să clipesc, nici nu le caut pe internet.
Cred că mp3-urile ne conferă posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză. N-ai să bagi mâna-n buzunar pentru un disc care are 2 piese faine şi restul este umplutură. Mp3-urile în final obligă şi artiştii să menţină ştacheta ridicată, piaţa este supra-saturată, ambalajul sau eticheta nu mai vinde chiar orice.
Artiştii merită şi trebuie susţinuţi! De suferit, cel mai mult suferă “industria”. Într-un viitor poate o să asistăm la eliminarea intermediarilor, a caselor de producţie şi al caselor de discuri, adică a… profitorilor. 🙂
Odată cu Michael Jackson a murit şi era mega-starurilor, a mega-producţiilor. Poate că este timpul să revină muzica în centrul atenţiei ci nu… producţia. Ultimul său album, “Invincible” din 2001 în ciuda mega-producţiei şi a promovării printr-un video-clip excentric şi costisitor (“You Rock My World”) abia a produs vânzări de 10 milioane în întreaga lume şi a rezistat puţin în clasamentele de specialitate…
Am mai vorbit despre asta, prin scăderea vânzărilor, accentul iar cade pe concerte/turnee. Nu ne iubeşte nici Metallica, nici Madonna mai mult ca acum 10 ani, doar că acum contează – financiar – fiecare spectacol în plus şi astfel şi România, Bucureştiul, a intrat în circuitul internaţional şi avem şi noi ocazia să ne vedem artiştii preferaţi la noi acasă. 🙂
Download shit. Pay for art!
(piesele mele noi, dar şi tot albumul “Frust-rated XXX” al formaţiei Nation’s Slum, piese cu Pansament şi multe alte proiecte, pot fi ascultate şi descărcate din mp3-playerul de AICI. gratuit 🙂 download shit! ha ha ha ha! 😛 )
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI]
poate trebuia sa adaugi cite tzitze… sau pop-upuri trebuie sa induri pina sa ajungi la torentul care trebe ! ma refer la majoritate nu la toate.. Se pare ca trendul e ca de vrei un torent trebe sa iti arzi ochii cu reclame pina ti-l gasesti…
Vezi ca player tau e vechi de cind lumea… widgetul lui Roxanne e mai cool si pe blat … si poti face mai multe inclusiv download … http://roxannetrohmaniac.wordpress.com/
pentru Un Soricel – m-am executat şefu’.
vazt … dar iti trebe right col mai large i nblog sau vezi ca pro version poti sa o configurezi la ce marime vrei tu .. insa iti ei dau codul gresit la pro version.. adica e embed linkul relativ nu absolut deci … trebe sa adugi tu http://…../ manual – ca embed codul asta . Mai stiu un site cu un widget similat care poti sa-ti si vinzi adica are shopping cart trecut prin amazon ca procesare… daca il vrei zi .. e destul de interesant si-ti ti muzica la ei online ca la astia .. nu te mai obosesti cu xml list… bafta
bottom .. get your own …. poti sa-l scoti .. si vezi MY SHARED files poti sa pui ce vrei tu ! uitate un pic la cod si guess ! e simplu
neata:) deci pana la urma e o chestie buna si scaderea vanzarilor, ii pune la treaba pe artisti, in concerte, sa faca muzica adevarata si sa transpire nitel pt .bani 😛
pentru Un Soricel – m-ai băgat în ceaţă…ha ha ha ha! cum adică: “trebe sa adugi tu…” ha ha ha! 😛
băi, şi aşa am toate bărcile scufundate şi-mi vine să mă dau cu capu’ de pereţi…. nu dă nici draq banii pe muzică, parcă am mai pus noi odată nişte chestii… nici nu ştiu de ce şi cum să mă apuc… 🙁
pentru lu – partea şi mai faină poate că este falimnetarea caselor de discuri care nu prea fac nimic, doar iau banii de la cumpărători şi dau mărunţişul artiştilor… 🙂
o seară faină. 🙂
pentru UnSoricel
Si cate dai jos, apoi inceri sa deschizi. Nu merge. Citesti mesajul care-ti spune ca e musai sa iei nu-stiu-ce player; ca numa’ cu ala se deschdie filmul. Intri pe site-ul mentionat intr-un doc-file si urla av-ul in draci. 🙁
pentru Brushvox
Mi-a placut filmuletul de la sfarsit 😀 .
Ziceai asa: “Astfel de performanţe comerciale sunt practic imposibile în era descărcatului de muzică de pe internet.”
Iar eu iti raspund : oh, ba da!
In Japonia un intreprinzator a imprimat CD-uri cu piesele sale imediat dupa ce s-a aflat cu certitudine decesul sau. De abia a reusit sa faca fata cererii.
Pe ebay au aparut o gramada de obiecte, chiar si mici bucati de hartii pe care (cica) el ar fi scris mesaje. Se cumparau la greu.
Biletele pentru participarea la funeraliile sale s-au dat prin extragere, un fel de loterie. S-a specificat ca nu sunt spre vanzare. Cu toate acestea, au aparut cateva pe ebay. Din cate am vazut eu intr-un print-screen, licitatia deja era la 9900 de dolari.
Daca acestea s-au petrecut, de nu ar fi posibila si acea vanzare masiva despre care ai amintit?!
Stii bine ca exista febra suvenirurilor. Mai apoi, exista generatii intregi, nascuti dupa noi, care nu prea stiu cine a fost MJ. Vazand idolizarea acestuia postmortem, isi iau un CD sa asculte ce a cantat tipul asta. De ce nu dau jos free? Tot din cauza mass-media. Despre MJ nu s-a zis ca a avut piesa cutare un hit, sau mai multe piese. Ci ….albumul (!!!) ala a fost asa si asa de premiat. Sau piesa de pe albumul cutare, care mai contine si alte piese bestiale ..etc.
Chiar am fost atenta.
Ca si cum, ai spune despre un actor, spre ex. De Niro, ca a jucat excelent in fimul Nasul. Sau! A avut atatea roluri bune si a interpretat inegalabil in atatea si atatea filme incat nici nu le putem enumera. Astfel, lumea ar avea tendinta sa faca rost de un dvd (sau orice suport electronic compact) pe care sa gaseasca de toate. Toate alea pe care mass-media le-a laudat. Nu are timp sa caute. Trebuie sa gaseasca acuma (!) Iar vremurile in care ne dadeam cu imprumutul cate o caseta (magnetica) insotita de instructiunile “ai grija sa nu o zgarii, sa nu se prinda banda” 😀 … au trecut.
pentru Petra – filmuleţu’ e un pseudo-clip promoţional la materialul la care (încă) lucrez… 🙂
se vor face bani pe seama decedatului, dar vânzări de 100 de milioane dintr-un album nu mai produce nimeni… pentru spectacolul de adio s-au agitat pentru un bilet, dar ai văzut, afară poliţia se aştepta la o mulţime de 1 milion de fani şi nu s-au adunat nici 50 de mii…iar la show au lipsit toate vedetele mari, să nu zic că nici “vinovatul” principal pentru succesul “Thriller”, Quincy Jones n-a apărut… peste 6 luni nimeni n-o să mai vorbească de MJ….
“iar la show au lipsit toate vedetele mari”
Exact asta i-am spus si eu sotului meu. Am citit pe undeva lista interpretilor care au fost invitati sa cante si … sincer, am fost dezamagita. Privind ceremonia, m-am tot benoclat printre randuri …oare nu vad si eu o fata mai cunoscuta, mai …asa cum ai zis si tu, artisti de vaza? Nada!
La faza asta iti dau dreptate. Dar! Acestia sunt in numar mic fata de populatia generala.
Spun acestea dintr-un simplu motiv, pe care noi nu vrem sa-l vedem, pentru ca e al naibii de dureros sa realizezi ca “multimea e multa, dar …” (vorba lui Lapusneanu)
Cel mai penibil moment: (am tras concluzia asta inainte de a se termina ceremonia – deoarece eram ferm convinsa ca mai penibil de atata nu se poate, in cazul dat) clipa in care Usher a pus mana pe coparseu, si-a schimonosit fata spre a plange (mimica de nota 2 la scoala de arte); dupa care cu zambet saltaret pe figura a imbratisat membrii familiei. De fapt, el a fost singurul pentru care Joe, tatal lui MJ, s-a ridicat de pe scaun pentru a-i felicita prestanta.
Cat tupeu a avut ala in el (Usher) sa faca asemenea gest? Stiu ca Joe se invarte pe domeniul lansarii “talentelor” in genul hip-hop … Da’ totusi! Yo-s de parere ca daca te guduri, macar fa-o sa para real.
Si …culmea!
Dintre intervievatii aflati pe strada – imediat dupa terminarea ceremoniei – majoritatea au desemnat ca fiind cel mai emotionant moment: interpretarea lui Usher. Mai ales gestul sau de a se apropia de sicriu. (una a zis, despre Usher, ca era evident afectat si ca a plans sincer, cu adevarat)
Daca din 4 intervievati 4 au raspuns la fel … iti imaginezi restul “gramezii” cum gandesc? Acestia sunt cei care vor da bani pentru orice are inscriptionat Michael Jackson. Iar in asa conditii, este posibila acea vanzare.
pentru Petra – ceremonia cam subţire, vedetele absente, pe străzi lume puţină (şi proastă). rămân la părerea mea: în 6 luni o să întrebe: Michael who?
Asta nu contest. Am vrut doar sa precizez posibilitatea mare a acelor vanzari. O seara frumoasa iti doresc! 🙂