Nu pot să cred!

Mereu rămân lucruri nespuse. Unele importante, altele haioase, iarăşi altele uitate pur şi simplu.
La mesajul de ieri spunea o Doamnă/Domnişoară: „Mulţumesc mult pentru floare. Poate nu crezi, dar e prima floare pe care o primesc pe ziua de azi. Şi cred că singura…” Nu pot să cred! Şi nu a fost singura persoană care a spus asta. Încă nu m-am dumirit dacă este vorba de nepăsare sau nesimţire…
Aşa mi-am amintit de Braşov, de Schei unde am stat o vreme şi unde mai tot timpul vedeam femeile cum cară sacoşele de la piaţă, cum urcau dealul anevoios, singure sau pe lângă ele cu bărbatul cu mâinile-n buzunar sau fumând nepăsător. Apoi mi-am amintit de o altă fază din tramvaiul 32, a urcat un tip cu o tipă, tineri, tipul cu mâinile tot în buzunare, fata căra o geantă mare de voiaj şi o sacoşă. Băiatul (de băiat) a văzut un loc liber, s-a înfipt cu viteza luminii, s-a trântit pe scaun şi şi-a scos telefonul mobil şi a început să butoneze. Fata a stat lângă el în picioare şi cu bagajele-n mână. Au coborât la Gara de Nord… Un voiaj de vis…
Poveşti mărunte, poveşti de lângă noi. Cotidianul aşa cum este, nefardat, cu cearcăne la ochi şi cu uşor damf de brânză cu ceapă.
Naturaleţea cu care aruncăm biletul perforat după coborâre pe jos se reflectă în naturaleţea cu care se defrişează bezmetic pădurile din toată ţara. Adică nu prea ne putem înjura conducătorii atâta timp cât sunt la fel ca noi, atâta tot, joacă cu mize mult mai mari. Nu poţi pretinde de la alţii lucruri pe care nici tu nu le ai sau nu le faci. Ei bine da, unii pot, dar intrăm în alte poveşti!

Doamnelor şi Domnişoarelor, vă ofer şi astăzi o floare, să fiţi iubite şi să aveţi o primăvară senină şi frumoasă. Eu vă respect şi vă ador în continuare cu încăpăţânare.

035_roseoftheroses

Apropo de „nu rupeţi florile”, Geoană visează să culeagă ghiocei în grădina de la Cotroceni. Vise plăcute prostănacule! Ha ha ha! Nu pot să cred! Adică ţara-i praf şi Geoană vrea să culeagă floricele! Vă zic eu, nici pe el nu o să-l vedem cărând sacoşele de la piaţă!
Întâmplător am auzit la radio-n autobuz ieri o dezbatere despre cursa pentru Cotroceni. Ce m-a surprins (sau nu chiar) a fost faptul că toate partidele căutau un contra-candidat pentru Băsescu, analizau şi schiţau presupusul portret robot al celui care ar putea să-l bată pe marinar. Idiot cum sunt, mie mi se pare nefiresc. Adică ideea e să-l bată cineva pe Băsescu sau să avem un preşedinte capabil, responsabil, o persoană adecvată funcţiei? Este cam aceeaşi situaţie ca şi cu alegerile pentru Parlament: toţi vorbeau despre preluarea puterii, nimeni despre guvernare şi asta se şi vede acum în fapt: bugetul s-a făcut anapoda, banii s-au împărţit după interese şi criterii politice şi aşa zisele măsuri anti-criză sunt simple cârpeli de moment, nici acum nu există o viziune generală şi o strategie pe termen lung pentru remedierea problemelor care macină toată societatea şi tot sistemul românesc.
Lucrurile nu stau pe roze nici în dreapta, nici în stânga. PSD se agaţă de Geoană sau Năstase, nici unul din cei doi nu prea se bucură de popularitate sau aprecierea electoratului. În dreapta, la liberali, îl avem pe Crin Antonescu şi pe Tăriceanu. Tăriceanu niciodată n-a sărit în sondaje de 25%, şanse să ajungă la Cotroceni sunt minime iar Antonescu nu este nici măcar prezent în conştiinţa şi ochiul public. Habar n-am ce strategi şi ce şefi de campanie au partidele, dar suntem deja în martie şi încă nimeni n-a desemnat un candidat, de promovarea acestuia nici nu poate fi vorba! Sunt doar două posibilităţi: 1. nimeni nu s-a gândit serios că ar putea să-l învingă pe Băsescu, 2. cei din fruntea partidelor nu sunt doar incompetenţi, dar sunt şi proşti şi rupţi de realitate.
Ar mai fi şi o a treia variantă, dar nici nu vreau să mă gândesc! În secret toţi speră ca Oprescu (candidatul surpriză independent) să-i fure fotoliul pe ultima 100 de metri lui Băse. Un bătrânel amorţit şi adormit ne lipseşte de la Cotroceni! Autostrăzi tot nu o să avem, da’ poate de Crăciun anul acesta, Oprescu ne trage un cârnat de la Baia Mare la Constanţa…

Trăim în România şi asta ne excită!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OH3EaO5AMDU]

8 martie: nu rupeţi florile!

Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată de majoritatea ţărilor.
Prima oară Ziua Femeii a fost sărbătorită la 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Aceea dată a fost aleasă de femeile germane pentru că în 1848, în urma unei revolte, regele Prusiei a fost forţat să promită adoptarea unei serii de reforme, printre care şi introducerea votului pentru femei.

Nu-mi plac florile rupte, nu-mi plac florile tăiate, nu-mi place distrugerea, violenţa şi moartea inutilă, lipsită de sens. Aşa că vă ofer aceste flori:

flori_01flori_02flori_03

Iubesc femeile. În fiecare zi, nu doar de 8 martie, 1 aprilie sau 31 decembrie sub vâsc. Le iubesc şi le respect. Pe toate şi în fiecare zi. Pe toate, nu doar pe cele pe care le aburesc sau cu care ajung în pat. Indiferent ce ochi frumoşi are avea, nu contează ce discuţii interesante sau amuzante avem cu ele, în final tot în pat vrem să ajungem. Toţi. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc! Mereu bat câmpii, ha ha ha!
Vorbeam despre lucrurile simple, banale, normale. Să cedezi locul în tramvai unei femei, să-ţi speli singur ciorapii şi farfuria din care tocmai ai mâncat, să cari sacoşa de la piaţă.  Să o asculţi, chiar de asta uneori este cel mai greu şi poate dura şi ore… ha ha ha! Asta înseamnă să iubeşti femeia. În fiecare zi. Oferiţi un zâmbet femeilor din viaţa voastră. Zilnic.
La Mulţi Ani Doamnelor şi Domnişoarelor, vă iubesc!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=D4dlqVlj6UA]

P.S.

“There’s a part of me in chaos that’s quiet
And there’s a part of you that wants me to riot
Everybody needs to cry or needs to spit
Every sweet-tooth needs just a little hit
Every beauty needs to go out with an idiot ( ha ha ha! 🙂 )
How can you stand next to the truth and not see it?
Change of heart comes slow..

It’s not a hill it’s a mountain
As you start out the climb
Do you believe me or are you doubtin?
We’re gonna make it all the way to the light
But I know I’ll go crazy if I don’t go crazy tonight…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WmVFyYmUmBE&annotation_id=annotation_274515&feature=iv]

slalom printre vise

Lumea s-a schimbat. Computerul şi internetul a schimbat radical omul. Menite să susţină o comunicare şi o informare mai eficientă, parcă lucrurile au luat o întorsătură diametral opusă. Nu este singular cazul în care constat că omul reuşeşte să-şi dea cu ranga-n cap, cu băţul în baltă sau cu mucii în fasole.
Nici cum poţi abandona viaţa în favoarea Second Life-ului  nu prea pot să înţeleg. Sexul în favoarea sexului virtual. Atingerea pielii s-o dai pe…tastatură. Ne-am rătăcit?
Slalom printre vise? „Zi de zi, într-o lume mică şi murdară aşa cum o ştii…” Colectăm ID-uri de Mess, adrese de mail, fotografii sau ne zâmbim jovial pe web-cam. Stupid? Trăim tot mai mult o imitaţie de viaţă şi comunicăm prin semne, emoticoane.
bucurie:  : ) – 🙂 şi  tristeţe: : ( – 🙁
Am auzit o ştire la radio acum două-trei săptămâni despre drogurile digitale. Nişte fişiere audio care induc stări halucinogene. Nu mai „bagi în vene”, bagi la căşti. Ce mai urmează?

0001000200030004

Luna agăţată într-un colţ de umbră, mă sărută, se coboară, mutilată pare acuma cum pe străzi agale umblă.
Îmi face semn discret cu mâna, îmi şopteşte ultima oară…
Rătăcesc împiedicat prin gândurile mele, cuvintele se leagă şi se destramă în voie…N-am să le aşez pe foaie: am un blog, le las în ploaie. Când totul pare fără sens şi-n ceaţă, scormonesc un fir de aţă, mă agăţ, ies pe fereastră, strig tăcut: viaţa-i albastră…

Dar altceva vroiam să spun! Vroiam să spun că vreau să ţip, vreau să respir, vreau să adulmec parfumul teilor, vreau să mă preling pe pielea ta, chiar daca habar n-am cine eşti Tu, vreau să vrei şi să mă vrei, vreau să nu ne mai strecurăm printre cuvintele cu grijă alese, vreau să ne jucăm, să ne excităm şi apoi să râdem, vreau să-mi iau viaţa înapoi, vreau să îţi dau viaţa înapoi, vreau să te vreau din nou şi din nou, să te las, apoi să te strâng în braţe, să plec fluierând şi să mă opresc tresărind la colţ, vreau să plâng, sunt băiat mare! şi să râd când îmi amintesc de lacrimile dulci amare, vreau să bem cafeaua seara împreună şi să nu mai mergem la culcare, vreau tot, vreau acum, vreau şi ce nici n-am vrut vreodată!
Am un vis, ascuns într-o batistă, o am tot timpul într-un buzunar ferit, cred că visul e o larvă şi mai cred că o să zboară…

0005

“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!”
(Cântarea Cântărilor, versetele 1,2 şi 3, Vechiul Testament)

00070008

Sunt viu. În micul meu univers. Respir şi visez cu ochii deschişi. Dau albul la o parte şi dedesubt eşti…tu. Vie. Visez?

0009

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=niIcxMuORco&feature=related]

vreau şi “io” un laptop!

De ce fugi nu scapi. Nu scap de mine niciodată. Şi mă enervează la culme! Persoana mea, nepăsarea mea, egoismul meu, problemele mele, cariile mele. Uneori mă enervează şi simplul fapt că-mi văd umbra sau că respir. Aş bea să uit de mine, să mă înec în mine, să-mi înec amarul sau aiurea să mă înec pur şi simplu. M-am săturat eu de mine aşa că-mi dau seama ce v-aţi plictisit voi de mine.
N-am deschis televizorul, n-am citit ziarele, nu mă interesează în ce zi suntem şi cât este ceasul. Ce am mai făcut? Vezi şi tu…

brush_09030601

Sunt trist că n-am prins finala la Blogfest. Că n-am slujbă, că soarele apare de după nori la 5-7 zile pentru 3 ore şi cerul gri parcă mi-a căzut în cap şi mi s-a lipit de retine şi s-a înşurubat în suflet , că n-am chef de nimic, că mi-au ieşit coşuri şi îmi cad dinţii, că nu câştig la loz în plic şi nici la 6 din 49, că nu mai beau, nu mai mănânc şi nu mai fut nimic şi toate astea n-au nicio legătură cu postul paştelui, nu are nicio relevanţă, dar că am ratat finala de bloage îmi sfâşie inima! Îmi vine să mor, noroc că-s mort copt de-a binelea de nici nu-mi mai simt mirosul de hoit.

M-a vizitat Thanata şi mi-a lăsat acest mesaj:   „Am ajuns în finală! Pe ei voinicii mei, sa-i nimicim! Te aştept cu un vot, mi-am pus şi buton pe site să fie mai simplu! Sunt în primii 20, alături de mircea badea , dono şi visurât la categoria blog personal! Contez pe tine!” Pe mine nici măcar eu nu mai contez şi eu tocmai mi-am şters butonul…ha ha ha! Cine-i dono, cine-i visurât? Fatoooooooo! Mă oftic de mor şi de când am aflat că n-am prins finala, am numai vise urâte chit că n-am închis un ochi! Vreau şi eu un laptop!

Văd că această competiţie încinge spiritele mai rău decât aş fi crezut. Se înjură lumea ca la uşa… şatrei. Am aflat că pot să mă consolez cu un laptop dacă fac campanie unuia din finalişti. Alţii îl înjură pe respectivul că dă un laptop. Alţii înjură pur şi simplu de dragul de a mai umple un rând sau o pagină. Iarăşi alţii îşi văd de viaţă şi de blog sau de viaţă sau… de blog. Sau de ploaie şi de cerul gri şi de anunţurile de la mica publicitate şi de capra de vecină că-s varză şi e postul mare şi nu-i permis cu… carne. Of!

O iau uşor, cu cafeaua-n mână, mă pun pe citit, pe răsfoit pagini în browser. Mă duc la Thanata. Blogjob – vorba ei. „Am inventariat puţinele-mi resurse şi am dat de câteva cuvinte simple pe care le plimb tacticos printre dinţi: pulă, spermă, supt, cuvinte, iubire. Cu atât am mai rămas.” Tot e ceva, eu am sentimentul că nici măcar cu fermoarul în mână n-am mai rămas, dar asta e o altă poveste!
Uneori se exprimă mai neortodox, dar îmi place. Are coaie fata faţă de mulţi din blogăraşii care poluează netul cu nesimţire. E dreptul lor, nu, nu mă fute grija de nimeni.  Mi-am dat seama că blogul este ca pe vremuri chitara: băieţii care vroiau să dea pe spate gagicuţele se apucau de zdrăngănit la chitară, acum se pun pe scris bloguri. Mi-e rău! Sau nu? Şi acum pe bune, prefer să votez o curvă decât să risc cu un tip frustrat care-şi face 500 de conturi de mail pe zi să se voteze cu mânuţa lui la o competiţie de o asemenea importanţă care are şi o trupă oficială: Hi-Q. Am zis importanţă sau impotenţă?

thanat_eros

Am trecut şi pe la Mircea dar mare lucru nu era de citit, o referire la genialu’ de Victor care o face troacă de porci pe Elena şi încă o însemnare despre o amendă încasată de la CNA pentru expresii precum „garoi” sau „ţigani borâţi”. Uneori şi mie îmi vine să înjur, Udrea nici mie nu îmi este dragă, da’ nu m-am gândit niciodată să o „fac” „ţărancă parvenită”, „chivuţă cu mâinile-n şold” şi nici să zic chestii genul „să-ţi plimbi tu curu’ mare”. Adică, domnilor, argumentele-s una, să fi grosolan este altceva. Înţeleg eu că netu’ e curte fără gard şi fiecare spune ce-l taie capul pe propiul său blog şi nici nu e cazul să-ţi asumi responsabilitatea, dar dacă unii se tot dau rotunzi şi pătraţi cu şcoli şi studii, am pretenţii. Presă, hă? Despre care deontologie profesională vorbim? Sau… e blog personal şi asta scuză orice?

Îmi văd de pictat, de fotografiat, de zdrăngănit la taste, de toate avioanele din capul meu şi de bărcuţele înecate din suflet, dar de toate astea o să vă povestesc mai târziu sau… mâine. M-am întors. 🙂

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=7qTUBBQfL5M&feature=related]