Home › 2008 › November

Monthly Archives: November 2008

Human Papilloma Virus

Posted on by — No Comments ↓

„Campania pentru vaccinarea celor 110.000 de fetiţe de clasa a IV-a a demarat, de luni, cu organizarea de şedinţe cu părinţii în fiecare şcoală. Autorităţile de sănătate publică au trimis medicii şi asistentele şcolare pentru a-i convinge pe părinţi de eficacitatea vaccinului împotriva cancerului de col uterin. Cadrele medicale au misiunea de a citi la şedinţele din şcoli broşura despre vaccinul HPV editată şi trimisă de Ministerul Sănătăţii. Până acum însă, părinţii s-au arătat foarte reticenţi în acceptarea vaccinului.
Broşura Ministerului Sănătăţii are ca slogan „Protejează-ţi fiica” şi afirmă că acest vaccin ar oferi protecţie împotriva cancerului de col uterin. Totodată, în broşura informativă se precizează că infecţia genitală cu HPV (virus papilloma uman) este cauza a peste 99% din totalul cazurilor de cancer de col uterin. „Nimeni nu a dovedit că HPV determină apariţia cancerului uterin, ci doar că este un factor favorizant. Este greşit să se spună, şi sub sigla Guvernului, că acest vaccin este împotriva cancerului de col uterin. Este un vaccin împotriva a patru subramuri virale de HPV, în condiţiile în care există 100 de subramuri virale ale HPV. Eu nu le pot spune mamelor că vaccinul le protejează pe fete de cancerul de col uterin, pentru că dacaă aceste fete se vor îmbolnăvi de cancer mă vor da în judecată pentru că le-am minţit”, ne-a declarat dr.Gabriel Lemnete, membru al Societăţii Române de Obstetrică-Ginecologie.
Vaccinurile împotriva HPV au stârnit scandaluri chiar în Statele Unite, unde au fost aduse acuzaţii referitoare la 20 de decese asociate cu administrarea vaccinului. Totodată, au fost anunţate efecte secundare grave ale vaccinului, care au mers până la infertilitate, paralizie şi tulburări neurologice, toate acestea infirmate de compania producătoare şi de autorităţi, care au stabilit că nu ar exista o legătură de cauzalitate între vaccin şi efecte secundare. În plus, producătorii nu cunosc durata de protecţie pe care vaccinul îl are. „Nu au fost făcute studii clinice serioase, cu întindere în timp, care să dea certitudini ştiinţifice”, afirmă dr.Gabriel Lemnete.” ( Gândul )

“Condilomatoza genitală a fost descrisă încă din antichitate şi reprezintă una dintre cele mai răspândite infectii cu Transmitere Sexuală. Această infecţie se mai numeşte şi “vegetaţie veneriană”, “creasta de cocoş” sau pur şi simplu “negi genitali”.
Până acum au fost descoperite aproape 100 de varietăţi de Human Papilloma Virus care infectează celulele pielii sau mucoasele organelor genitale. Dintre acestea aproximativ 30 sunt transmisibile pe cale sexuală. Câteva dintre acestea dau naştere unor mutaţii în celulele colului uterin iar altele sunt direct răspunzătoare de apariţia cancerului cervical în cazul în care este infectat colul uterin.
Principala cale de transmitere a infecţiei cu virusul Human Papilloma este contactul sexual neprotejat – vaginal, anal sau oral. Se poate transmite şi prin simplul contact al pielii din zona pubiană.
O altă posibilitate de transmitere este cea “pe verticală” – de la mama infectată la făt.” ( Seximus )

[b]Sunt câteva lucruri clare de punctat:[/b]
Vaccinarea se face in scop profilactic, adică la prevenirea infecţiei. Vaccinul nu vindecă cancerul de col uterin, nu poate vindeca o infecţie cu HPV deja apărută. Deasemenea nu exclude posibilitatea dezvoltării unui cancer de col uterin produs de o altă cauză decât infecţia cu virusul Papilloma Uman.
Este un vaccin împotriva a patru subramuri virale de HPV, în condiţiile în care există 100 de subramuri virale ale HPV.
Nu au fost făcute studii clinice serioase, este un vaccin nou şi producătorii nu cunosc durata de protecţie pe care vaccinul îl are.
În Statele Unite au fost aduse acuzaţii referitoare la 20 de decese asociate cu administrarea vaccinului. Totodată, au fost anunţate efecte secundare grave ale vaccinului, care au mers până la infertilitate, paralizie şi tulburări neurologice.
Celălalt aspect deloc de neglijat este aspectul educativ. Nu ştiu, dar nu ar fi mai normal şi firesc să fie bine educaţi copii, să cunoască toate riscurile la care se expun când vine vorba despre viaţa sexuală şi eventuala activitate sexuală neprotejată, decât să-i injectăm cu tot felul de seruri şi…chimicale?
Tot o chestiune de educaţie este şi vârsta la care copii noştri îşi încep viaţa sexuală. 12 ani cred că totuşi este o vârstă nepotrivită şi clar dacă se întâmplă aşa părinţii şi tot sistemul educaţional îşi pot prezenta demisia în masă!

Nu este cazul să fac teoria chibritului, nu sunt nici medic, nici filozof şi dacă stau bine să mă gândesc, nu sunt nimeni şi nu ştiu nimic, nu mă pricep la nimic, dar ceva este foarte în neregulă cu noi.
Sincer, întreb ca prostul, din ce am mai citit şi eu la viaţa mea dimineaţa pe toaletă şi la muncă de plictiseală pe internet, am constatat că joaca de-a Dumnezeu a cercetătorilor ne-a cam băgat la apă în loc să ne fi scos. Pornind de la primul cartof modificat genetic, lucrurile au luat-o razna şi cred că evoluăm într-o direcţie greşită. Să ne gândim de exemplu la penicilină. A salvat milioane de vieţi. Bun. Folosirea fără cap a antibioticelor însă a condus la imunizarea şi fortificarea viruşilor şi astăzi suntem în situaţia în care cu cât facem un medicament mai puternic, viruşii se dezvoltă şi ei şi devin şi mai puternici şi mai agresivi…
Pe de altă parte este îngrijorător numărul în creştere vertiginoasă a bebeluşilor şi copiilor mici care suferă de boli grave cum ar fi cancerul sau leucemia, boli care până acum 10 ani se manifestau numai la o vârstă mult mai înaintată…

La nivel naţional costul total al acţiunii este estimat la 23 de milioane de euro. L-am văzut la televizor foarte vehement pe Eugen Nicolăescu şi nu numai. Tot felul de medici şi specialişti fac lobby agresiv pentru a convinge părinţii despre necesitatea vaccinării. Recunosc, am devenit paranoici când vine vorba despre Staul Român şi bani, dar din trista experienţă a ultimilor 18 ani, mereu unde a fost vorba de bani, a fost vorba şi de interese.
Să dau şi eu în scenarita tradiţională şi să presupunem că o companie producătoare a dat o şpagă substanţială la persoana potrivită, reprezentantă a autorităţilor pentru achiziţionarea vaccinului şi folosirea pe post de cobai a copiilor noştri. Sună halucinant, este monstruos, dar niciodată exclus. Nu în România.

Oaia neagră

Posted on by — 4 Comments ↓

În 1991, la doi ani de la căderea zidului Berlinului, America părea să fie unica superputere rămasă pe scenă şi capabilă să intervină ferm în ori ce problemă ivită. Rusia era doar ruina Uniunii Sovietice iar China eterna promisiune.
Succesul intervenţiei Americane în Irak după ce acesta ocupase Kuweitul, incapacitatea Rusiei de a se opune ne-au făcut să credem în realitatea visului American, în fiabilitatea democraţiei şi în adevărul suprem şi unic oferit pe tavă ca un sandwich de Unchiul Sam.
Mirajul s-a rupt pe 11 septembrie 2001. Epoca Bush şi administraţia absolut aberantă de la Washington a reuşit în timp record să epuizeze resursele economice şi umane a unei Americi cu o imagine de atlet şi zâmbet impecabil de Hollywood.
Bush şi ai lui Republicani ies şifonaţi din scenă de un război care a măcinat nu doar sistemul şi societatea Americană, dar a condus la un seism în lanţ ce a bulversat tot circuitul financiar şi economic global.
Rusia între timp a “inventat” arma Gasprom, China s-a integrat într-un sistem economic mondial, Europa pare mai vitală şi reuşeşte să-şi coordoneze acţiunile mai eficient, chiar dacă vedem cum Occidentul încearcă să supravieţuiască pe spinarea Estului şi ne-am cam trezit din visul frumos al capitalismului democratic şi am constatat că gardurile nu-s din cârnaţi şi câinii n-au covrigi în coadă, ba, uneori prietenii te muşcă pe la spate.
În acest context mondial, sarcina Democraţilor şi a noului preşedinte, Barak Obama, este una extrem de ingrată. Obama poate devenii simbolul salvării, dar tot aşa uşor poate să se transforme într-un ţap ispăşitor peste noapte. Oaia neagră…

Principiul “câştigătorul ia totul”

Posted on by — 1 Comment ↓

Astăzi votează America. Noua administraţie de la Washington are ingrata sarcină să soluţioneze o criză economică ce tinde să dărâme un întreg lanţ economic planetar. Pare inexplicabil cum administraţia Bush în doar opt ani a reuşit performanţa de a îngropa o economie aparent extrem de virilă, moştenită de la mult hulitul Clinton. Nu ştiu ce simt sau gândesc Americanii de rând, dar eu sincer prefer sexul oral în camera ovală, decât războiul şi praful din Irak sau Afganistan.
Problema este că părerea mea contează la fel de mult ca opţiunea poporului American. Adică aproape deloc.
SUA nu au un sistem de vot unificat şi în funcţie de comitatul, districtul sau oraşul în care locuiesc, alegătorii americani vor vota în cinci metode de vot diferite.
Alegătorii vor vota de fapt pentru un grup de mari electori, reuniţi într-un organism numit Colegiul Electoral, căruia îi revine sarcina de a-l desemna pe noul şef al statului. Colegiul Electoral este o relicvă istorică a Constituţiei din secolul al XIX-lea, creat în baza amendamentului al XII-lea, datând din 1804.
Colegiul are 538 de membri. Fiecare stat este reprezentat de mari electori, al căror număr este egal cu cel al senatorilor şi reprezentanţilor săi din Congres.
Modul de desemnare a marilor electori variază de la un stat la altul. Constituţia americană nu precizează calificările necesare pentru a deveni mare elector. Candidatul la preşedinţie trebuie să obţină majoritatea absolută a voturilor marilor electori pentru a câştiga, adică 270 de voturi din cele 538. În caz de egalitate, Camera Reprezentanţilor este cea care desemnează viitorul preşedinte şi Senatului îi revine sarcina să aleagă vicepreşedintele.
În baza acestui sistem, este posibil ca un candidat să devină preşedinte fără a obţine majoritatea voturilor populare, aşa cum s-a întâmplat în anul 2000 şi în alte trei rânduri în istoria SUA.
Această anomalie se produce pentru că în aproape toate cazurile – cu excepţia statelor Maine şi Nebraska – candidatul care câştigă obţine automat toţi marii electori ai statutului respectiv. Astfel, este suficient ca un candidat să obţină cu un vot mai mult decât rivalul său în California pentru a dobândi susţinerea tuturor celor 55 de mari electori.
Din cauza acestui sistem complex, candidaţii privilegiază câteva state mai importante (Florida, Ohio, Pennsylvania, Michigan, Colorado), care trec dintr-o tabără în alta şi pot să hotărască soarta alegerilor.
În 2000, George W. Bush a câştigat alegerile, având un număr mai mic de voturi la nivel naţional decât adversarul său democrat. În 2004, rezultatele au fost decise de statul Ohio, câştigat tot de Bush cu mai puţin de 120.000 de voturi diferenţă, dintr-un total de 5,6 milioane de voturi exprimate.

Scrutinul pentru Casa Alba din 2008 va fi “cel mai costisitor din istorie”, circa 2,4 miliarde dolari, adică dublu faţă de cel din 2004 si triplu fata de 2000, se arată într-un comunicat al organizaţiei independente Centre for Responsive Politics.
Această explozie a cheltuielilor politice a fost generată în primul rând de încasările democraţilor, responsabili de 60% din sumele colectate si consumate. Ei au primit cu 52% mai multe contribuţii decât în 2004, în timp ce trezoreria republicanilor nu a crescut cu mai mult de 2%. Numai Barack Obama a strâns şi a cheltuit 605 milioane de dolari pentru a cuceri Casa Alba.

Obama sau McCain? Chiar dacă sondajele îl desemnează pe Obama favorit, pronosticurile sunt rezervate chiar şi în tabăra democrată. Pentru prima oară în istoria SUA, un candidat de culoare are şanse să devină preşedinte iar în cazul în care McCain va fi desemnat câştigător, republicana Sarah Palin, va deveni prima femeie vicepreşedinte.
Dacă în Formula 1 pentru prima oară un concurent de culoare, Lewis Hamilton de la McLaren-Mercedes a câştigat titlul de cel mai bun pilot al sezonului, posibila victorie a lui Obama nu mai pare imposibilă.
Mă tem de America, mă tem de ce şi cum se va alege şi de faptul că din nou alţii aleg şi pentru noi. Suspiciuni de fraudă au existat de mai multe ori şi interesele sunt mereu deasupra sistemului, fie el şi presupus democratic.

Ne place, nu ne place, viitorul Americii determină în foarte mare măsură şi viitorul nostru. Cu Cheeseburgerul şi Coca Colaul de la McDonalds şi cu un Marlboro aprins în colţul gurii stăm cu ochii pe America.

(surse: 1 , 2 )