O.P.E.N. – Let’s Get It On (2010)

Social Buttons by Linksku

Despre britanicii din O.P.E.N. n-am reuşit să dezgrop aproape nimic. Şi-au dat faţă colorată paginii MySpace, dar la capitolul informaţii: zero. Le-am găsit în schimb canalul YouTube.
O.P.E.N. sună ca nedrept uitaţii Mordred din San Francisco, amintesc de Infectious Grooves-ul lui Cyco Miko, au momente care-i invocă pe Primus („What A Lovely Day!”, „L’Homage Du Fromage”) şi pe Red Hot Chilli Peppers până prin 1989. Adică este un amestec revigorant de Funk şi Metal/Rock/Punk. Băieţii pomenesc de influenţe venite de la Estradasphere, Primus, Textures, Mr Bungle, Fishbone, Pantera, Tool, System of a Down, Jimmy Smith, Jimi Hendrix, Meshuggah, Lamb, Russian Circles, Groundation, Them Apples, Secta Rouge, Don Caballero, The Cat Empire, Oceansize, Maybe Myrtle Tyrtle, Dillinger Escape Plan, etc.

Formulă clasică, cvartet –  voce, chitară, tobă bas în care basul este vioara a-ntâia şi vocalul mai pune şi el mâna pe chitară din când în când.
Albumul „Let’s Get It On” aliniază 12 piese energice, colorate, inutil să spun: extrem de bine ritmate, perfect pentru un pogo dezlănţuit într-un club sâmbăta seara. Şi m-am uitat la înregistrările lor live de pe YouTube şi cântă impecabil.
Poate e puţin old-fashioned way abordarea lor, dar muzica aceasta n-are vârstă, sună proaspăt oricând şi O.P.E.N. o produc şi se produc debordant. Nu este nimic nou, în schimb este dinamic şi exploziv, îşi fac treaba mai mult decât bine. Sau altfel spus, n-au pus ei coaja la banană, da’ conţinutul este zemos. 😀
O trupă nouă, un debut promiţător, viitorul (lor) sună Funky. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *