3 discuri pe rotisor – Yeasayer, BLK JKS şi Ov Hell

Ameţitor de multe discuri, o avalanşă de lansări cu care este imposibil să ţii pasul. Este la fel ca în blogosferă: toată lumea scrie şi nimeni nu citeşte. Dar despre asta mai târziu sau altădată!
Toată lumea cântă, nimeni nu mai ascultă muzică. Dar toţi se pricep mai ceva ca la fotbal, economie şi – inevitabil – politică. Cine pretinde că ascultă tot ce apare şi cum s-ar spune „este la curent”, este un mincinos. Am mai spus, am un teanc impresionant de materiale „leftovers” de anul trecut şi noile produse vin ca valul, împing în spate discurile mai vechi. Mai „vechi” înseamnă în unele cazuri nici 2-3 luni. Uneori acest fapt este absolut incorect, am şi azi un disc din 2009 pe care l-am ratat la momentul lansării, dar ascultând-ul acum, m-a făcut să-mi revizuiesc lista discurilor favorite pe anul trecut.
Pe taraba virtuală de azi am servit Yeasayer (un Pop Psihedelic amestecat cu faze de Rock Experimental), BLK JKS (revelaţia de care pomeneam!) şi Ov Hell (Black Metal excepţional), adică „marfă” pentru toate gusturile. Eu le-am îngurgitat şi digerat pe toate cu poftă, mă bucur de fiecare dată când găsesc în fluxul tot mai masiv de produse – majoritatea de serie şi de calitate îndoielnică – artişti şi albume care rup rândul, sparg tiparele, mai fac muzică cu… suflet. Sunt parcă prea multe produse…
…şi asta în ani şi condiţii de criză. Anomaliile fireşti al declinului civilizaţiei pe muchie de cuţit. Se termină calendarul în 2012, nu se termină, habar n-am, dar ceva-ceva trebuie să se întâmple că aşa nu mai merge clar! Însă teoria omoară practica şi practica infirmă teoria, aşa că mai bine să ne vedem de… muzică. 🙂

Yeasayer – Odd Blood (2010)

Am auzit întâmplător – cum bine ştiţi, nu cred că este ceva întâmplător în viaţa aceasta – piesa „The Children” şi m-a fermecat din prima. Aşa am ajuns să sap după trupa Yeasayer.
Gaşca din Brooklyn a debutat cu albumul „All Houer Cymbals” în 2007 şi acest „Odd Blood” lansat anul acesta pe 8 februarie este al 2-lea lor album auto-produs şi comercializat de casa de discuri independentă Secretly Canadian.
Avem de a face cu un trio: Chris Keating – voce, clape; Anand Wilder – chitară, clape, voce şi Ira Wolf Tuton – bas, voce. Au fost catalogaţi Rock Experimental, dar şi Pop Psihedelic, ambele etichete li se potrivesc. Ascultând tot albumul, de la un moment la altul, mi-au venit în minte diferite nume de la Mike Oldfield la Japan şi o serie de trupe din anii ’80, predominant din zona Synth Pop ca Spandau Ballet de exemplu. Produc un cocktail foarte colorat, predomină notele Pop însă dozează inspirat elemente de Rock şi Psihedelic la acestea, pasaje sau sonorităţi experimentale şi rezultatul este o muzică proaspătă, reconfortantă, aş numi-o simplu „feel good music”.

Cele 10 piese ce compun albumul „Odd Blood” sunt în aceeaşi notă colorată ca materialul albumului de debut, poate într-un ton ceva mai Pop, mai comercial, mai digerabil, ambalate mai pentru consumatorii de masă. Amintitul „The Children” este mai experimentală, îmbibată cu nuanţe Psihedelice şi sonorităţi cu iz oriental, era interesant dacă rămânea tot albumul în această zonă puţin mai sumbră, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tot mai experimentală este doar „Strange Reunions”, în rest sonorităţile Psihedelice şi micile ieşiri experimentale sunt inserate doar de coloratură, dar cu gust în teme ce oscilează între Synth Pop şi un Rock degajat. Interesante sunt toate piesele, în fiecare au adăugat câte ceva colorat, mi-a plăcut „Ambling Alp”, „Madder Red”, „I Remember” şi pulsantul „Modegreen”, dar cum spuneam, tot discul este colorat, curge şi se face ascultat.

BLK JKS – After Robots (2009)

Discuri noi şi nu chiar atât de noi. 🙂 Habar n-aveam de gaşca aceasta, am dat peste ei săpând după Yeasayer, sunt tot în curtea celor de la Secretly Canadian şi acest album de debut a fost lansat pe 9 septembrie 2009.

Vin din Johannesburg, Africa de Sud şi funcţionează din 2000. BLK JKS (Black Jacks 😛 ) au debutat cu un EP – „Mystery” – tot anul trecut, urmat de acest disc. Abordează un Rock Experimental/Progresiv cu infuzie de muzică tradiţională ce le conferă o notă pregnantă de autenticitate, sunt o reală pată de culoare pe paleta muzicală contemporană.
Discul a fost apreciat atât de Rolling Stones Magazine în Marea Britanie cât şi de Pitchfork Media-ul american şi pe bună dreptate: este un material captivant, inovativ, complet diferit de produsele de duzină cu care suntem bombardaţi.

N-ar fi corect să smulg nici o piesă din cele 9 de pe acest „After Robots”, toate au farmec, au puls, elemente de Rock, Jazz şi muzică africană se amestecă fluent şi dinamic, au vibraţie, energie şi suflet. Acest „suflet” mă obsedează tot mai mult în ultima vreme. Dacă piese ca „Molalatladi” sau „Banna Ba Modimo” sunt dinamice, pline de ritmuri ameţitoare şi răsturnări, de combinaţii de Rock, Jazz şi elemente autentice Etno, „Standby” este o incursiune senină de acustic şi Psihedelic, o oază de meditaţie şi introspecţie. În „Lakside” pleacă tot de la o temă aerisită, treptat o colorează cu teme africane ca-n final să răbufnească zgomotos într-un Rock de Fuziune. „Taxidermy” are o structură ritmică fabuloasă, este o piesă tulburătoare, vine-n valuri ameţitoare combinate cu pasaje legănate; „Kwa Nqingetje” cu peste 7 minute ale sale este o altă călătorie fascinantă, Psihedelism şi sonorităţi Rock se amestecă aproape halucinant; „Skeleton” introduce atmosferă Dub, o amestecă cu incisivitate Rock şi pasaje Psihedelice; „Cursor” este încă o compoziţie mai temperată, dar la fel de splendidă şi accentuată cu incizii Rock ca-n final „Tselane” să ne mângâie cu o temă acustică colorată încă o dată cu elemente africane.
Un album genial, o trupă incredibil de proaspătă şi originală, sper să nu se sufoce sub presiunea consumismului occidental.

De pe pagina casei de discuri se poate descărca gratuit piesa „Molalatladi” şi pe pagina MySpace a formaţiei mai găsiţi alte 3 piese.

Ov Hell – The Underworld Regime (2010)

Nu am să mă dau cunoscător în Black Metal fiindcă departe de mine de a fi măcar familiar în curentul acesta. La vremea lui am tocit „At War with Satan”-ul, am fost fan Celtic Frost, am ascultat Mayhem, Marduk, Satyricon şi încă o mână de formaţii şi din (mai) noul val îmi plac mult Dimmu Borgir, dar şi Cradle of Filth. Nu-s chiar cu pluta, dar repet, nu-i punctul meu forte – dacă am aşa ceva 😛 – Black Metal-ul.
Acest Ov Hell este intens promovat, foarte împins şi asta m-a făcut curios şi nu regret nici un minut că am ascultat acest album de debut foarte promiţător şi foarte-foarte mişto!

Ov Hell au tăbărât peste noi evident din Norvegia, sunt un duo format din Shagrath (născut Stian Tomt Thoresen şi devenit faimos ca solist în Dimmu Borgir) şi King ov Hell (născut Tom Cato Visnes şi cunoscut ca fiind basistul formaţiei Gorgoroth) şi practic este continuarea proiectului God Seed care a funcţionat din 2007 până anul trecut.
În studio au prestat pe lângă cei doi: chitariştii  Teloch şi Ice Dale şi la tobe FrostKjetil-Vidar Haraldstad cunoscut din trupele Satyricon, Gorgoroth, 1349, Zyklon-B, Keep of Kalessin şi Gehenna toţi fiind muzicieni de excepţie.
„The Underworld Regime” a fost lansat pe 8 februarie, are cam 38 de minute împărţite-n 8 piese extrem de intense, incisive, bine structurate şi impecabil executate, este un Metal agresiv, tehnic şi inventiv. Ritmurile infernale sunt rupte inspirat, temele zgomotoase sunt punctate cu riff-uri zemoase, au o dinamică remarcabilă, introduc armonii şi teme ce dau culoare, strălucire materialului.
Discul nu are nici un moment mort, este intens şi captivant cap coadă, dar mi-au plăcut în special „Perpetual Night”, „Hill Norge” şi „Post Modern Sadist”.
Chiar dacă nu eşti un adept al Black Metal-ului, dacă îţi place Metal-ul, acest disc nu are cum să nu-ţi placă, să nu te facă să dai din cap!
După Rob Zombie, Fear Factory şi Mnemic, Ov Hell au furnizat încă un material excepţional!

16 comments on “3 discuri pe rotisor – Yeasayer, BLK JKS şi Ov Hell

  1. Nici ciupercile dupa ploaie nu mai pot intrece numarul de ,,artisti cantareti ” ce ies pe banda . Si de aceia de multe ori ne e greu sa mai vedem chiar si ce merita vazut .

  2. pentru iulia m – cam aşa este, însă – fără modestie – eu (mai) reuşesc să găsesc câte ceva tot timpul şi cum au fost şi azi BLK JKS, se dovedeşte că mai sunt şi artişti creativi care reuşesc să inventeze şi reinventeze muzică minunată. 🙂
    ştii, dacă toţi scuipă pe trotuar asta nu înseamnă că eu am scuipat vreodată. nu că-s eu special, dar cred că omul mereu are posibilitatea să aleagă şi eu am fost mereu atent ce aleg.
    doar în viaţă am mai dat-o în bară, dar cine nu ratează niciodată??! 😛 😛 😛

  3. Adevarat ,dar asta mai tine si de avantajul orasului in care te afli . Eram cu fetita mea la un magazin de muzica care voia un CD cu Dan Balan ,si vanzatoarea spunea : nu avem Jaga Jaga . Asta se intampla in Constanta cand eram in concediu la Plaja. Florina m-a intrebat speriata :mami ce spune doamna ?
    Din fericire am gasit eu in unul di raftuti ce cautam si l-am platit si am plecat.

  4. pentru iulia m – ce – doamne iartă-mă – e Jaga Jaga??!
    (Dan Bălan ştiu cine e… 😀 ).

    nu mai ţine de locaţie, toată lumea descarcă de pe net tot ce pofteşte. descarcă mai mult decât ascultă… ha ha ha! 😛 😛 😛

  5. daca iti place Ov Hell asculta si “I”,chiar asa se cheama trupa,proiectul lui abbath de la Immortal.Oricum nu ma asteptam de la tine la o recenzie black metal 🙂 Hail Satan! Oricum o sa ne ia dracu pe toti la propriu pe 30 mai cand ne viziteaza satanul himself aka glen benton si restu echipei de la deicide 🙂

  6. pentru dave – salut.
    sunt un tip plin de surprize. 😀 şi multi-dimensional. îmi plac tot felu’ de chestii… 🙂 he hei, când ascultam Celtic Frost mulţi din Blackerii de azi erau abia în planul cincinal… ha ha ha! 😛
    bun Ov Hell, mi-a plăcut mult. Deicide n-am fost mare fan, bine că i-a trecut lui Benton fixul că moare la 33 de ani…ha ha ha! 😛 mai are cruce întoarsă arsă pe frunte?
    o să sap după “I”. 🙂

  7. Are crucea da s-a mai micsorat,s-a mai redus cicatricea 🙂 Din cate am inteles s-a mai lasat si de baut,baga acum numai o sticla de jack zilnic…obisnuia 1 inainte de concert si 2 dupa 🙂 oricum benton are un incredibil simt al umorului,daca-l vezi in interviuri ce fain delireaza 🙂 Spre deosebire de unii baieti norvegieni care se iau atat de in serios cu satanismul lor,cu originile lor pagane si tot bullshitul…

  8. pentru dave – nu am mai urmărit ce a mai făcut Benton în ultima vreme, recunosc… într-o vreme şi el era dus şi foarte serios, am citit nişte interviuri în care spunea numai bullshit şi el… poate s-a mai maturizat după vârsta de 33 de ani… 😛
    Nordicii au fost creştinizaţi forţat, sunt un alt fel de popor, ţin la tradiţiile lor şi asta pe undeva înţeleg şi respect… însă da, sunt şi mult prea mulţi măscărici de care nu-i nimic dincolo de kg de vopsea de pe faţă… ha ha ha! 😛 – şi asta a dăunat mult şi mişcării, stilului. aşa se întâmplă însă cu toate genurile…. vin poserii şi cei care vor numai bani…

  9. pentru rifeor – Ov Hell am tot ascultat săptămâna trecută, da îmi place albumul însă azi în zori când am dat de BLK JKS am căzut în cur. nici nu i-am mai scos/oprit de atunci. 😀 genial albumul, da’ tre’ să-l asculţi tot. s-ar putea să nu fie chiar pe felia ta, dar dacă asculţi toate piesele o să găseşti chesti care să-ţi placă. sunt super faini. 🙂

  10. Am cam rarit-o cu blackul dar OvHell nu suna chiar rau, mai ales ca Shagrath este un vocalist excelent.

    BLK JKS – nu prea sunt pe strada mea 🙂

  11. pentru Garm – n-am mai ascultat nici eu Black de ceva vreme, dar e chiar bun acest Ov Hell. 🙂 şi…well, BLK JKS m-au spart, foarte tare! gusturi şi gusturi. 🙂

2 Pings/Trackbacks for "3 discuri pe rotisor – Yeasayer, BLK JKS şi Ov Hell"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *