Sharm el-Sheikh – Savita Resort & Spa

Ruby îmi spunea acum o săptămână: „pare un colţişor interesant de văzut şi explorat”. Acum aş adăuga, un colţişor de paradis şi…paradoxuri. Coexistă un Egipt de vis, de basm, de 1001 de nopţi şi un Egipt real, izbitor, crud şi care eclipsează cel mai teribil grotesc. Sunt multe de povestit, la unele lucruri am să revin, tot grupul nostru a fost extrem de impresionat şi acest lucru ia impresionat şi pe egiptenii cu care am luat legătura, ideea ar fi să facem ceva pentru copii egipteni, vom încerca să strângem măcar haine şi jucării într-o primă fază şi să încercăm să le trimitem unor familii nevoiaşe şi unor organizaţii non-guvernamentale. Lângă hotelul de lux, reciful de corali, apa incredibil de curată şi peştii care înoată lângă tine, la nici doi paşi, peste gard, realitatea este foame şi mizerie. Un contrast ţipător de care se pare că majoritatea turiştilor nu par deranjaţi, întorc pur şi simplu capul. Pe noi ne-a izbit, asta poate şi prin prisma faptului că din grupul nostru – 9 adulţi şi 3 copii – 2 sunt de profesie asistenţi sociali… Însă nu trebuie să fi sociolog să realizezi diferenţa dintre sărăcia de la noi şi ce am găsit în Egipt.
Dar despre asta o să mai vorbim.

Îi mulţumesc şi lui Lilith pentru sfaturi şi informaţiile despre Egipt, chiar dacă le-am citit abia acum la sosire… 🙂

Am plecat sâmbăta, 23 ianuarie de pe ex-Otopeni cu ceva întârziere, dar a fost un zbor lin, fără probleme şi în mare parte am recuperat toată întârzierea pe parcurs. Stewardesele au fost foarte amabile, am primit sucuri, apă minerală, cafea şi ceai, o porţie de orez cu 3 cuburi de piept de pui şi un mic desert, dar nu călătoream să ne îndopăm! Pentru mine a fost primul zbor, dar a fost absolut ok. M-am mirat de cât de mulţi români au optat pentru o mini vacanţă-n Egipt pe timp de iarnă. Lume pestriţă, pensionari, tineri teribilişti, familişti, cupluri la 40-45 de ani şi… amanţi. 🙂
Dacă la Bucureşti erau -7 grade, la Sharm el-Sheikh la ora 11 erau +24. 😀 Vama şi formalităţile au durat destul de mult, viza costă 15 $ de persoană, dar una peste alta, egiptenii s-au arătat destul de amabili, n-au fost probleme. Ne aşteptau două autocare şi 2 ghizi ai firmei Tez Tours, am fost împărţiţi pe grupuri în funcţie de hoteluri. Drumul până la Savita a durat cam 15 minute, ne-au surprins desele baraje ale miliţiei/armatei şi gardurile de beton cu cioburi în vârf.
Savita este un hotel construit recent, în 2005 şi încă se mai construiesc corpuri suplimentare, vile adiacente şi porţiuni de plajă. Chiar dacă la prima vedere – şi mai ales în fotografii – arată destul de butucănos, în fapt Savita este chiar un hotel cu un oarecare stil, are o căldură familiară care contrastează plăcut cu dimensiunile sale (369 de camere), cu spaţiile largi.
La recepţie a fost îmbulzeală, am fost sfătuit să strecor 10 $ în paşaport pentru o cameră mai bună, aveam numai bancnote de 100 şi o singură hârtie de 5, am „sacrificat-o” pe aceasta. Ni s-a spus că vom primii camerele abia la ora 14, aşa că îmbrăcaţi bine de iarnă, ne-am înfipt pe terasa centrală cu bar şi ne-am răcorit cu bere. La ora 13 ne-am mutat în sala de mese şi am luat prânzul. Faţă de ce am găsit în Turcia anul trecut, sortimentele de mâncare au fost mai puţin diversificate şi spaţiul lor de expunere foarte restrâns, astfel se crea înghesuială şi s-a cam stat la coadă, dar nimic din prostiile citite pe net nu s-au confirmat. La primul prânz am mâncat un escalop de vită delicios, zilnic puteai opta între o supă cremă şi o supă de legume, garnitură aveai mereu orez, cartofi sau diverse paste, era un colţ de pizza şi un colţ Egiptean unde găseai tot felul de preparate din vită, oaie sau peşte, aveam salate şi fructe. Mai ales unii bucureşteni s-au plâns de meniu, ca să citez „se aşteptau să fie serviţi regeşte”, da’ „io” zic că astea-s fiţe, la 200 de euro cât a costat practic cazarea şi All Inclusive-ul pentru o săptămână (restul de 114 euro fiind biletul de avion), totul a fost mai mult decât satisfăcător. Pe ăştia cu figuri i-aş trimite la Vama Veche să vedem în ce condiţii se cazează şi ce pot să mănânce şi să bea 7 zile de banii aceştia! Mâncarea însă în general a fost bună, puţine lucruri n-am gustat, de exemplu mezelurile nu mi-au câştigat încrederea şi nici crenvurştii, dar era brânză, caşcaval, miere, tot felul de gemuri, ouă. Dimineaţa se făceau ochiuri, omletă şi clătite pe loc, în faţa ta, tot timpul găseai mere, pere, pepene galben, mandarine şi banane, produse de patiserie şi tot felul de prăjituri. Eu nu sunt de fel foarte mofturos iar modul de gătit arăbesc nu este foarte diferit de cel ardelenesc, însă cred că nimeni nu moare de foame cu ce găseşte acolo. Băutura. Votcă, brandy, whisky, rom, gin, sucuri, vin şi bere. Toate egiptene, mai ales tăriile de proastă calitate, dar gurgitabile şi acestea. 🙂 Problema era că ţi se dădea un singur pahar. Adică nu puteai să mergi să ceri 6 beri să duci şi la prieteni. Într-o seară era să-l iau de gât pe unul din băieţi că a stat nevastă-mea la coadă pentru 2 pahare de suc, eu cu fi-meu stând mai deoparte să nu-l calce-n picioare ruşii pe pitic iar bou’ n-a vrut să-i dea decât un pahar de suc. Dar cu 10 $ şpagă pe seară, acelaşi ospătar îţi aducea toată băutura din lume direct la masă fără să mai stai la coadă şi 10 $ în cazul grupului nostru de exemplu nu era un capăt de lume. 😀 Şi aici, diferenţa faţă de Turcia este că dacă la turci dai 10-15 $ şpagă în prima zi, nici dacă-l baţi nu-ţi mai acceptă alt ciubuc, cât timp egiptenii întind mâna zilnic… Ospătarii cel puţin. La barul de pe plajă de exemplu zilnic le strecuram 1 $ ospătarului să ne dea bere câtă ceream şi-n pahare mai mari… Ha ha ha! 😆 În schimb cafeaua este oribilă! În sala de mese te serveai cu „American Coffee”, un fel de cafea la filtru extrem de slabă şi-n rest la bar găseai pliculeţe de ness, însă am dus lipsa unei cafele adevărate. Pe o terasă-n oraş am băut cu 3 $ o cafea, dar tot apă chioară a fost şi-n final, la întoarcere, în aeroport am băut un expresso adevărat, e drept a fost 5 $ în sala pentru fumători.
În hotel se intră la etajul 7 din 8. La acest „parter” este recepţia, sala de mese cu o terasă imensă spre mare, o sală de conferinţe, este un restaurant şi un bar pe bani, internet cafe compus din 2 computere ( 😆 😆 😆 ), sunt birourile agenţiilor de turism, magazine şi-n centru o terasă deschisă cu barul care uneori seara funcţiona şi ca discotecă.
Noi am fost cazaţi în camera 1403 la etajul 4. Tot ţărmul în aceea zonă este stâncos, s-a săpat practic acel spaţiu imens până la nivelul mării în aceea stâncă, din acest motiv este sus parterul, interesantă abordarea. Camerele foarte spaţioase, în cele 2 paturi încap lejer şi 3-4 oameni, baia era dotată cu vană, camera avea o terasă măricică cu vedere la mare. Decorat drăguţ, am fost încântat. O parte din prietenii noştri au fost cazaţi în una din clădirile de lângă corpul principal, un bloc de două etaje, camerele sunt identice cu cele din hotel, doar la baie este doar cabină de duş în loc de cadă.
N-am pierdut vremea, ne-am dus pe plajă.
Dacă aerul avea 24 de grade, apa avea 23. Nu pot să vă descriu cât de curată, transparentă este apa, vezi la 2 metrii fără probleme prin ea, se văd coralii, nu sunt alge deloc şi peştii înoată lângă tine ca într-un acvariu. Incredibil! Intrarea-n apă se face de pe un ponton, asta pentru a proteja coralii. Pontonul în funcţie de condiţiile meteo uneori se balansează destul de puternic, într-o după-masă l-au şi închis din cauza valurilor mari, trebuie să fi atent cum păşeşti pe el. Plaja este şi ea în trepte, malul este destul de abrupt şi stâncos, sunt două locuri pe unde puteai intra direct în apă, însă sunt semi închise, e pus un semn de interzis însă paznicii cam întorc capul şi te mai gonesc din când în când mai mult formal. În schimb este interzisă hrănirea peştilor şi ruperea coralilor şi la asta evident ţin cu sfinţenie. N-ai voie să aduni scoici, corali nici dacă-i găseşti morţi pe ţărm, la vamă dacă te găsesc cu aşa ceva amenda este între 300 şi 1000 de euro, suma este în funcţie de toanele vameşului iar marfa se confiscă, poţi risca şi o interdicţie pentru Egipt. În schimb poţi cumpăra corali şi scoici prelucrate de localnici, cu acestea nu sunt probleme.
Turişti. Foarte mulţi ruşi şi cum spuneam, surprinzător de mulţi români pentru vremurile de criză, însă preţul fiind atât de mic, lucrurile au totuşi sens. Şi doar pentru ideea de a te lăfăi în mare şi la plajă-n ianuarie, în toiul iernii şi tot merită experienţa! În rest, ceva englezi, francezi, câţiva nemţi şi în ultimele zile au venit un grupuleţ mai consistent de italieni. Tot personalul vorbeşte rusa, cu alte limbi te înţelegi mai greu cu ei… 😆
Soarele apune pe la 4 jumătate, 5, este totuşi iarnă şi-n Egipt, iar când apune se răceşte simţitor, temperatura coboară la 14-16 grade destul de brusc. Răsăritul este pe la 6 dimineaţa, pe la 7 deja este cald din nou, însă ziua este totuşi scurtă, doar 10 ore.
Distracţii. Poţi merge-n oraş, sunt cluburi, cafenele şi un bazar, însă mai interesante sunt ofertele agenţilor de turism şi servicii. Noi ne-am împrietenit cu Adam, un băiat simpatic, vorbea bine şi engleza şi ne-a făcut oferte bune, reduceri substanţiale. Dacă de exemplu Tez Tours ofereau drumul la Cairo cu autocarul la aproape 200 de dolari, Adam ne-a furnizat exact acelaşi pachet la 65 de dolari. Tez sunt cei mai scumpi şi serviciile sunt identice indiferent de operator. De Moise n-aveam chef, în schimb au fost multe pensionare care au venit pentru exclusiv pentru el. 😀 Asta nu înseamnă că nu merită excursia pe muntele Sinai şi la mănăstirea Sfântei Caterina. Data viitoare! 😀 Nici la safari n-am fost, dar cei care s-au dus din gaşca noastră au spus că a fost fain. Am ratat şi o plimbare cu barca la insula Tiran, asta chiar merită, o oră costă 100 de dolari, a doua oră – în caz că vrei să-ţi prelungeşti şederea – costă 80, în barcă încap 2 cupluri – la acelaşi preţ – aşa că merită să te combini. Insula Tiran are plajă superbă de nisip şi plaja privată îţi conferă intimitate maximă, vine Valentine’s Day-ul, o mică vacanţă-n Egipt cu o astfel de „escapadă” este o idee genială şi face toţi banii! 🙂
Dacă duminică ne-am lăfăit la soare şi-n apă, luni pentru 45 de Dolari de persoană – mai puţin copii – ne-am dus la scufundări în faimosul Parc Naţional Ras Mohammad. La banii aceştia, cu o barcă am fost duşi în 3 locaţii pentru scufundări sub supravegherea unor instructori profesionişti. Primele 2 locaţii au fost în incinta parcului cu durate de 30, respectiv 40-45 de minute iar a 3-a, în afara zonei ocrotite, într-un loc liniştit cu program de voie de circa o oră, o oră jumătate. Dacă n-ai echipament poţi închiria la mal, dar au şi băieţii pe barcă. Ochelarii sunt 3 Dolari pe zi, de cumpărat găseşti produse de calitate la 15-20 de Dolari. Nu doar merită, dar este obligatorie investiţia, sub apă descoperi o lume fascinantă, nu doar coralii minunaţi, dar zeci de specii de peşti absolut splendizi. A fost o zi cu vânt mai puternic, pe barcă ne-am cam zguduit, din 9 adulţi 6 au şi dat afară plus am cam îngheţat toţi, luaţi-vă haine mai groase cu voi şi prosoape suplimentare. Masa s-a servit pe barcă, a fost ok, intră-n preţ. Toată tura a durat cam 7 ore, am plecat la 9 dimineaţa şi am revenit la hotel pe la 4 după-masa. Pe barcă era şi un camera-man profesionist care a filmat toate momentele importante din excursie şi pentru 30 de Dolari făcea un montaj din material la care se adăugau filmări subacvatice din parcul Ra’s Mohammad, dar şi un filmuleţ cu un tur complet al Egiptului, un DVD cu o durată totală de 2 ore. Dacă ruşii şi englezii de pe barcă l-au refuzat, noi l-am comandat. 🙂
Parcul Naţional Ra’s Mohammad este la 12 km de Sharm el-Sheikh, punctul sudic al peninsulei Sinai unde se întâlneşte Golful Arab cu Golful Sued, loc în care apa are o adâncime de 700 metri. Este zonă protejată din 1983 şi a devenit punctul de atracţie al zonei fiind cea mai mare atracţie turistică şi principala sursă de venit din zonă. Parcul are o suprafaţă de 480 km² din care 345 km² sunt pe apă. Un adevărat paradis!

Egiptul este o democraţie mai mult formală, Mohamed Hosni Mubarak este un fel de Ceauşescu, este preşedinte de 28 de ani şi chiar dacă oficial puterea este împărţită între preşedinte şi prim-ministru (din 2004 Dr. Ahmed Nazif), practic toată puterea este-n mâna lui Mubarak.
Localnicii n-au acces în zona hotelurilor cu excepţia angajaţilor, dar şi turiştii au o libertate limitată de mişcare. Puteam ieşii cu taxiuri sau microbus-uri în oraş, însă în afara oraşului doar în excursii organizate sau cu o aprobare specială de la Poliţia locală. Nu poţi să închiriezi o maşină şi să pleci de capul tău… Sunt filtre militare la tot pasul.
Sărăcia este izbitoare. Mereu m-a preocupat cum o civilizaţie avansată şi măreaţă cum a fost şi cea din Egipt a decăzut în mod misterios şi au ajuns codaşe, sub dezvoltate. Din ce am vorbit cu localnicii, autorităţile nu se implică în nimic, protecţia socială este noţiune necunoscută şi drama sutelor de mii de nenorociţi, oameni fără adăpost, fără venituri, fără minimul de sub-existenţă ne-a impresionat.
Nu ştiu ce putem face efectiv, dar cum spuneam, vrem să facem ceva.
Eu nu m-am dus în excursia la Cairo, dar a fost aparatul meu foto şi David. Nevastă-mea a fost aşa impresionată de o femeie cu o grămadă de copii de i-a dat toate hainele de schimb al lui David şi unor copii de pe stradă mâncarea. Ce este trist – şi înspăimântător – este că nu sunt zeci cum mai vezi şi la noi, sunt mii, sute de mii la tot pasul. Întâmplător, joi când ei erau la Cairo iar eu la masa de prânz, mă gândeam ce risipă este totuşi şi All Inclusive-ul… Lumea îşi umple farfuria de dă pe afară apoi lasă jumătate în ea. În fapt mă gândeam la mâncarea rămasă neatinsă şi de ce nu se face lângă hotel o cantină de ajutor social…

David şi-a descoperit un nou idol: Pamut. Adică Tut-ankh-Amon. 🙂 Mi-a explicat şi că soţia lui Pamut avea doar o ureche, chestie pe care nu ştim de unde a scos-o. Tutankhamon (1341 î.Hr. – d. 1324 î.Hr.) a urcat pe tronul Egiptului la vârsta de 9 ani şi a fost ucis la vârsta de doar 18. Nu se ştie cu exactitate cine l-a ucis, suspectă este şi soţia sa, Ankesekhamon, dar şi Ay, succesorul său la tron. A făcut parte din făcând parte din aşa numitul Noul Regat, dinastia a 17-a, numită şi Epoca de aur a faraonilor. Notorietatea s-a post-mortem se datorează în mare parte faptului că mormântul său de lângă Teba, din Valea Regilor a fost descoperit de britanicul Howard Carter în 1922 şi astfel este singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat nejefuit.

Joi mare parte din gaşcă s-a dus în excursia de la Cairo, eu m-am odihnit şi am terminat lecturarea cărţii de concediu: Pascal Bruckner „Iubirea faţă de aproapele”. Poate o să povestesc şi despre asta.
7 zile au trecut ca 3… vacanţele sunt parcă mereu prea scurte şi admit, încă sunt buimac, ameţit, probabil aş mai putea povestii multe. Nu-mi iese din cap nici imaginea peştilor de lângă noi din apă – parcă o armonie firească a omului cu natura care pare tot mai fantastică, ireală – şi nici sărăcia oamenilor locului, o tristeţe amestecată cu revoltă şi acea furie pe care o simţi când ceva este atât de nedrept şi nici nu ştii ce ai putea face. Sper să putem face ceva, dar sunt conştient că nu sunt nici Crucea Roşie, nici O.N.U…

Întoarcerea a fost cam de calvar. Am plecat ieri dimineaţă la 9 de la hotel, urmând să decolăm la ora 11 şi un sfert cu o cursă Tarom. La aeroport am fost anunţaţi că există o întârziere de 3 ore, apoi au spus 30 de minute, apoi două ore jumătate şi iar 3 ore… În final pe la 13 jumătate a sosit avionul, ne-am îmbarcat, dar surpriză, cică aveam 2 pasageri întârziaţi de aşteptat! Pasagerii s-au certat cu stewardesele, stewardesele nu prea aveau răspunsuri şi nici nu au reuşit să comunice prea convingător, a intervenit şi pilotul, dar tot degeaba. Acesta din urmă ne-a ameninţat că la 5 iese din tură şi ne lasă baltă…ha ha ha! 😛 😛 😛
În final am decolat pe la ora 16 şi la ora 19 am ajuns la Bucureşti. A durat mai bine de o oră descărcatul bagajelor aşa că în final, acasă-acasă am ajuns după ora 21, au fost 12 ore cam obositoare.

Sper să mă mai întorc în Egipt, dar acum am să mă întorc la treabă. 🙂 Am făcut peste 2000 de poze, am selectat 471 să vedeţi o mică parte din ce am văzut, dar nici o imagine nu este nici măcar o frântură faţă de lucrurile văzute acolo.

Mare shopping n-am făcut, câteva atenţii pentru rude, mi-am cumpărat o eşarfă, m-am întors cu câteva pietricele în buzunar. 🙂 La trei persoane ai dreptul la 60 de kg în cală, noi am avut nici 20… 😛

Egiptenii vor să transforme zona într-o rivieră după modelul Antalia însă mai au ceva de lucrat cu serviciile, însă oferta naturală este fascinantă. Nouă cameristul ne-a sustras cei 25 RON lăsaţi de rezervă într-o gentuţă de cosmetice-n cameră cu toate că l-am “premiat” cu 5 Dolari şi în penultima zi, în timpul mesei de prânz cineva ne-a uşurat şi de un prosop ce ne-a mai costat 15 Dolari, dar asta e, se mai întâmplă… 🙂

8 zile am fost rupt de realitatea flăcărilor mov, al celor minus 20-30 de grade, al noului dopaj a lu’ Mutu… Ajuns ieri seară în Piaţa Unirii, eram cu căştile în urechi când m-a “interceptat” o puştoaică frumuşică, cu părul vopsit roşu şi pearcing în buze. Mi-a spus ceva din care am înţeles doar că-mi cere bani, i-am spus că mai am doar o hârtie de 1 RON, m-am scormonit de portofel şi i-am dat-o. Mi-a mai spus ceva din care am înţeles doar că mi-a mulţumit că am ascultat-o – ce din cauza muzicii din căşti nu era adevărat – şi am mai înţeles cuvântul “ţigări” aşa că m-am căutat prin buzunare şi de pachetul de ţigări şi i-am dat câteva…

Bine v-am găsit. 🙂

39 comments on “Sharm el-Sheikh – Savita Resort & Spa

  1. Bine ai venit! Ma bucur pentru voi trei si iti multumim ca impartasesti cu noi (astia care ne-am oprit la granitele Europei) impresiile tale! Se vede din imagini ca a fost superb… (N-ai pierdut nimic cat ai lipsit… the same shit… hahaha)

  2. daaa, e clar ca a meritat! 🙂
    natura are rezerva ei nesfarsita de surprize, macar daca am sti si am avea cand sa ne bucuram de toate darurile ei.

    pe de alta parte, e trist contrastul acela izbitor dintre maretia locurilor si saracia majoritatii localnicilor despre care povesteai. oare spre ce se indreapta omenirea asta?

    superbe pozele, multzam, si felicitari pentru o vacanta, cu cat mai neasteptata, cu atat mai faina! 🙂

  3. pentru Papillon – n-am fost numai noi 3 ci cum spuneam, un avion plin de români şi alţii veniţi cu alte curse… 🙂
    mă bucur fiindcă lui David i-a plăcut mult, piramide, mumii, peşti, mare, nisip… soare. 🙂
    win some, loose some… 🙂 dar de minus 30 de grade parcă n-aveam chef…ha ha ha! 😛

  4. pentru Ruby – natura funcţionează firesc, oamenii au luat-o pe o cale paralelă, greşită… din păcate cu mici excepţii, distrugem şi natura…
    cum spuneam, realitatea este mai minunată decât pozele… acum mă certa nevastă-mea că am fotografiat numai tâmpenii… ha ha ha! 😛 nu toată lumea este încântată de lucrurile pe care le fac… 🙂

  5. pentru vanatorul – mă “declimatizez”…ha ha ha! 😛
    mă bucur dacă v-am delectat măcar.
    David este un mare vrăjitor. 🙂

  6. Merci mult ptr. detalii! Frumoase si fotografiile! Tare m-as duce si eu, dar al meu prieten, cu ideile lui preconcepute de american, nu vrea (unul din motive fiind si saracia, de care vorbeai). Adevarul e ca si eu m-as duce din Romania, mai degraba si as folosi pasaportul romanesc. Cred ca ar fi mai convenabil din toate punctele de vedere.
    Si stii ce m-ar mai atrage? Te-ai gandit la o calatorie in batrana Rusie? N-am fost niciodata, desi se putea si pe vremea LUI… As vrea sa vad Sankt Petersburgh, de exemplu … Apa limpede am tot vazut. Daca ar fi sa aleg acum, nu m-as duce la Mediterana; as face o croaziera in Marea Nordului sau Baltica. Sau mi-as lua o caciula din aia ruseasca, m-as urca in tren si-as calatori zile-n sir de-a lungul si de-a latul Rusiei.
    Usor de zis, nu? Cand stai in Florida cu fundu’ la soare, in timp ce cei de-acasa ingheata la -20…
    Ultima data am fost la New Orleans. Saptamana trecuta. Interesant oras. Imi aduce aminte de Key West. Acelasi stil de viata decadent (unii zic ca de-aia le-a trimis Dumnezeu “Katrina”…) Centrul vechi e de vizitat. Acolo am si stat, intr-un hotel vechi din French Quarter. N-am nimerit perioada mascaradelor cu iz burlesc de pe strazi -sunt in februarie-, dar e destula nebunie oricum si oricand. Turisti cu carul; am auzit si vorba romaneasca pe Bourbon Street – cea mai faimoasa, probabil, desi fiecare casa, nu doar colt de strada e renumita ptr. ceva sau cineva. Toate denumirile sunt frantuzesti, dar se vorbeste engleza (broken english, ca-i patria negrilor). Bineinteles, asta ptr. ca Louisiana a apartinut francezilor multa vreme. Restaurante bune, cu fructe de mare proaspete (am invatat demult sa le mananc si pe astea, inca crude), dar am preferat sa gust mancaruri locale -jambalaya, de ex.- mancare a negrilor… Mi-a placut si arta, tot “neagra”, care-i pe “toate gardurile”; barurile sunt cat se poate de vii; jazzul e char la mama lui, acasa -ca doar aici s-a nascut-, ca si voodoo… Bordeluri multe… etc. Batranul Mississippi taie orasul in doua si se varsa in Golful Mexic. E impresionant! L-am vazut si sus, in nord (in Minnesota), la doar 50 de mile de unde izvoraste si mi s-a parut enorm, darmite aici, in sud!… In rest, mlastina.
    California mi-a placut mai mult. Am fost in octombrie, luna cea mai frumoasa a lor. Atunci e vara la ei. In rest e multa ceata, cica. Odata ajunsi in San Francisco, dupa cateva zile petrecute acolo, am condus de-a lungul coastei inspre sud, trecand prin Los Angeles, unde am stat la Hollywood (iaca l-am vazut si pe asta -n-am fost f. impresionata, dar asta-i alta poveste), apoi San Diego. Special n-am zburat, ca sa vedem mai bine coasta Pacificului. Imagini superbe! Am facut o gramada de poze. Am vrut sa ma scald in ocean, sa nu zic ca numai in Atlantic m-am bagat, dar mi s-au taiat picioarele, de cum am intrat… E f. rece! Tot timpul anului. Numai nebunii impatimiti de surfing intra. In rest…am umblat pe urmele starurilor, am stat in istoricul Hotel Coronado (super scump), unde s-a turnat filmul “Some like it hot”, in traducerea comunista: “Unora le place jazzul” cu Marilyn Monroe, Tony Curtis si Jack Lemon. Au si un intreg muzeu acolo dedicat acelui film si nu numai… Multe s-au petrecut de-a lungul a mai mult de un secol si jumate. Observi ca aici un secol jumate inseamna o vesnicie! Ce sa mai zica egiptenii!!!
    San Diego are iz mexican deja…
    Bine ca n-am prins ceata! Asa am putut vedea din avion desertul si multe altele la intoarcerea pe coasta de est, ca din Virginia plecaseram…
    Dar ar fi multe de povestit. Nu cred ca are cineva chef de americanisme, cand sunt atatea lucruri extraordinare pe-acolo de vazut!
    Cat despre saracie… Exista peste tot. Chiar si aici… Eu o fotografiez si pe asta. Cei de sub poduri, adunati in jurul containerelor de gunoaie, carora le dau foc sa se-ncalzeasca… Traiesc intr-o lume aparte. Am vazut un negru, care purta o pancarda pe care scria: “I didn’t get layed in more than three months. I’m too ugly. But if you help me, I could get a hooker..”
    Cum sa nu ti se rupa sufletul! Ha! Ha! In nenorocirea lui, inca mai are chef de gluma! Sau poate nu glumea, mai stii…

  7. pentru anna bee – te cred că eşti sătulă de mare…ha ha ha…însă să vezi peştii aceia înotând lângă tine – şi-n pozele mele nu se vede, dar am “vâslit” şi lângă peşti de 60-80 cm – şi să vezi minunăţia de corali este ceva deosebit. 🙂
    planuri cu Rusia am şi eu – şi nu cum ar crede cititorii mei, legate de rusoaice ha ha ha! 😛 – ,dar despre asta am să vorbesc când reuşesc să şi realizez ceva din ele… 🙂
    ce-i drept, Marea Nordului şi Baltica mă înspăimântă din cauza frigului…ha ha ha! 😛 asta iar o fi dezavantajul că nu stau în soarele din California… 🙂
    locuri de văzut….păi eu n-am văzut Delta Dunării (de teama ţânţarilor şi fiindcă nu mă omor după mâncatul peştelui…ha ha ha! 😛 ), vreau să ajung în Maramureş – când lucram la revista România Pitorească am avut un număr cu Maramureşul şi am văzut şi editat mii de fotografii extraordinare – şi uite, vineri s-a redeschis ocna salină de la Turda ( http://www.realitatea.net/boc-si-udrea-inaugureaza-salina-de-la-turda_696572.html ) pare ceva extraordinar! Mereu m-a deranjat ideea de a merge turist în lume şi să nu fi văzut tot ce-i de văzut în ţara ta…
    sărăcie este peste tot… nu putem întoarce capul şi să pretindem că ea nu există…
    americanii chiar par “american idiots” cum cântă Green Day…ha ha ha! 😛 uite şi acum în Haiti americanii par să încurce mai mult lucrurile decât să ajute… în fine!
    şi-n America ar fi multe de văzut, New Orleans-ul îmi doresc să-l vizitez şi eu….dar nu numai.
    Faină pancarda negrului…..ha ha ha! 😛

    mă bucur că se pare că eşti ok. 🙂

  8. Comentariu interesant, cu amanunte folositoare si pt. alti eventuali doritori de a vizita zona turistica mentionata. Foto bine facute, profi.

    Multumesc,

    VST

  9. pentru VST – este un colţ de paradis care merită vizitat, pachetul Tez Tours luat prin Last Minute ( http://www.infoturism.ro/last-minute// )este mai mult decât rezonabil, ghida pe timp de iarnă de acolo, Ilona e o tipă ok, faţă de ceilalţi operatori locali Tez oferă ghizi vorbitori şi de limba română ce pentru unii probabil este un avantaj, însă cum spuneam, au cele mai mari preţuri, uneori duble faţă de ceilalţi…
    din ce am văzut, un hotel deosebit este BARON Resort – http://www.hotelscombined.com/Hotel/Baron_Resort_Sharm_el_Sheikh.htm , dar nu ştiu dacă vre-un operator din România are contract direct cu ei şi nu ştiu dacă sunt pe sistem All Inclusive… în schimb au o plajă de vis, 12 restaurante, baruri, terase, piscină… 🙂
    ei… am un aparat foto modest, cei drept, pe de altă parte mă descurc binişor cu el şi am experienţă în domeniul vizual şi am lucrat şi în presa de turism o vreme, lucrurile se leagă, chiar dacă nu este domeniul meu principal. 🙂
    mulţumesc pentru aprecieri.

  10. Sa inteleg ca ai petrecut revelionul turismului ! Superb locul cu ale sale pisaje si cu tot ce tine de Egipt de fapt . Si ca de obicei ai reusit sa ne starnesti invidia cu splendoarea acelor peisaje .Dar despre egiptence nu ai dat nici un detaliu .

  11. pentru iulia m – nu invidia am vrut să o stârnesc şi eventual pofta de a vizita un loc deosebit şi – zic eu – la un preţ absolut rezonabil în această perioadă, 314 euro nu este o sumă considerabilă pentru o astfel de vacanţă. 🙂
    Egiptencele umblă în acoperite complet şi nici n-am prea văzut… aşa că… rusoaice!!!!!!! ha ha ha! 😛

  12. 314 pt o sapt nu e rezonabil: e pomana! Asta considerand si distanta destul de mare.Am fost intr-un city break(excursii de weekend) la copenhaga pt 400E.Deci 7 zile vs 2 zile..are avantaj clar egiptul 🙂 Pe de alta parte la copenhaga nu tre sa lasi nici o spaga nicaieri ca sa te asiguri ca serviciile is ok 🙂

  13. pentru dave – şi eu ziceam că e pomană, dar cum spun mulţi – din păcate – 300 de euro sunt puţini când îi ai… mulţi români n-au banii aceştia, tot mai mulţi trăiesc de pe o zi pe alta sau chiar mai rău…
    Copenhaga este altceva. 🙂
    dacă îţi place şi snorkeling-ul, Sharm el-Sheikh este locul perfect.
    a meritat fiecare cent.

  14. bine ai venit ! minunata calatorie si cine nu se bucura de ea pt ca se asteapta la fazani fripti pe unde pleaca nu stie sa ia din ce se ofera ce-i frumos si inedit, fitosi cum spuneai . Frumoase poze, ti-am furat cateva cu David 😛 si cateva pentru desk :))

  15. pentru lu – cu mine nu fură nimeni pozele…ha ha ha! 😛 😆 😛
    cum am spus, a meritat fiecare bănuţ excursia şi sper să mai pot merge măcar o dată să văd şi ce n-am apucat să văd acum… 🙂

  16. super coane, ti-am zis ca te respecti … asa e si bine … n-am inteles daca facusi baie… ca eu nu rezistam fara … sper sa poti sa-i convingi si pe alti co-nationali ca a fi roman nu (mai) e chiar asa rau in marea schema a lucrurilor … desi majoritatea dupa cum ai vazut si tu si cind totul e OK tot vor si mai mult sa fie ‘ospatz’ cind altii nu au nici un pantof peste gard …

    Oricum mi s-a spus de mult de altii mai umblati .. ca saracie ca in Africa nu o sa vezi nicaieri in lume si nu ti-o poti imagina … pina nu o vizitezi … pardoxul acelei lumi e socant … intre opulentza si saracie nu exista nimic decit o prapastie enorma !

  17. pentru UnSoricel – dacă ar fi o prăpastie poate ar mai fi cât de cât rezonabil, dar este la o întindere de mână şi cu un gard de beton cu cioburi de sticlă în vârf şi soldaţi cu mitraliera între… adică mitraliera este asistenţa socială din Egipt ceea ce este crâncen.
    am înotat, evident, zilnic – sunt câteva poze, de asta le-am şi pus, temperatura era de 25-26 de grade ziua şi 14-16 noaptea iar apa era de 23-24 de grade. cel mai super a fost însă când am fost cu barca la snorkeling şi am înotat la ultima oprire în larg, departe de ţărm unde apa parcă a fost şi mai caldă…
    ar mai fi fost multe de povestit, recunosc sunt încă chiaun… la Bucureşti ninge şi iarna vine din nou peste noi… e frumos, dar nu mai am nici un spirit pentru frig şi zăpadă…ha ha ha! 😛
    paşaportu’ românesc în unele locuri este chiar avantajos şi în general a devenit confortabil – de asta se şi agită moldovenii pentru cetăţenia românească – însă majoritatea co-naţionalilor tot…nişte ţărani snobi şi indolenţi.

  18. Bine v-ati intors sanatosi! Doamne, m-ai dat gata cu pozele, vreau sa le vad pe toate, ce bine ca nu te-ai zgarcit, adica nu ai postat doar cateva. Si David, ce frumos l-ai surprins dormind, zici ca e un ingeras. Vezi ce bine va potriviti, tu si sotia ta? La fel ai fi facut si tu, ma bucur mult sa aud asta.
    Multumesc mult de tot pentru poze, ti-am zis ca si eu imi doresc sa ajung acolo. Ai domnit-o, auzi +24 de grade…. Sa nu te opresti din scris! 🙂

  19. Vezi ca o sa-ti fur si eu cateva poze, stai linistit ca nu le postez nicaieri, ca nici nu am unde, si nu cu tine in slip… hihihi!!!

  20. pentru Minelus – David doarme când îl apucă, unde-l apucă, fără nicio jenă. a dormit şi în sala de mese la cină cu capul pe masă…ha ha ha! 😛
    au fost şi 26-27 de grade şi apa la 25… 😉 da, boierie, recunosc…şi nu mă simt deloc vinovat. 😀
    cu potrivirea…mă abţin.
    mă bucur că pozele au plăcut şi “furatul” face parte (şi) din riscurile internetului… chiar, poate apar pe ce ştiu eu ce site pozele mele în slipi… ha ha ha! 😛

  21. Ma uit la David, baiat de baiat! 🙂 Azi vorbeam cu fetele, nu stiu cum venise vorba, si le-am zis ca mi-as fi dorit sa fi lucrat ca educatoare (de cand ma stiu mi-au placut copiii), coafeza sau mai nou (am vazut ca sunt buna) la investigatii. 🙂

  22. pentru Minelus – “am poze de dat…” Ha ha ha! ca să parafrazez o piesă celebră-n 2009. 😀
    David – nu doar fiindcă este băiatul meu şi asta mă face profund subiectiv – este un copil surprinzător. abia a început să vorbească, să lege cuvinte şi deja face nişte afirmaţii de mă lasă mut… şi nu numai: desenează (pe tot ce prinde), cântă la clape şi bate tobele, etc, etc.
    eu încă mă zbat să fiu eu şi încă nu-mi iese tot timpul. 🙂 o fi lipsă de vocaţie? Ha ha ha! 😛
    o zi faină. 🙂

  23. Si tu, Brush, sa ai o zi frumoasa!
    Asculta asta,

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SiPTzj1zY8g&feature=PlayList&p=8E0A42EEA7327BBE&index=6&playnext=7&playnext_from=PL]

    recunosc ca nu ascult decat rareori manele, cand am o anumita stare…. 🙂

  24. pentru Minelus – vai! să ştii, şi eu remixez rar manele…ha ha ha ha! 😆 😆 😆

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qRj35sVWN2s]

  25. am ronţăit pe nerăsuflate povestea ta de vacanţă…
    iar cînd am ajuns la poze… miammmm!

    frumuseţea locurilor, a urmelor unei istorii măreţe
    transparenţa lichidă a mării şi cumplita sărăcie din jur…

    mulţumesc pentru această gură de aer şi soare şi atîta omenesc! ce a mai crescut David! un băiat pe cinste!
    să aibă soartă şi noroc! şi voi pe lîngă el 🙂

    bine ai revenit! pot să iau ceva poze?

    p.s. dacă strîngeţi ceva, dă un semn…

  26. pentru liloo – oh da, creşte micu’ “Pamut” incredibil. 🙂
    şi-a dat drumul şi la vorbă, spune tot felul de trăsnăi… 🙂
    şi încă o dată: o da, a fost o vacanţă frumoasă şi interesantă…cu detoate. 🙂
    o să “sap” după legături şi soluţii, să văd cum putem rezolva transportul şi formalităţile şi evident o să fac un apel (colectiv) pe blog pentru strângerea de haine şi jucării. 🙂
    merci. 🙂

  27. Bine ai revenit :). Este bine ca te-ai distrat, pozele sunt faine.

    Pacat insa ca a trebuit sa dai spaga peste tot. Asta ma face sa tai Egiptul de pe lista destinatiilor de vacanta, indiferent cat de frumoase sunt peisajele.

  28. pentru Garm – eu nu aş fi atât de drastic… oamenii muncesc foarte mult pentru bani foarte puţini… nici mie nu-mi surâde ideea de ciubuc, dar este un obicei global în aceste sectoare de servicii (ospătari, portari, camerişti, etc), chiar dacă da, egiptenii sunt uneori neprietenoşi fără să le oferi micile premieri… dar şi acolo sunt oameni şi oameni. într-o seară am uitat la cină în sala de mese sticla gen biberon cu apă al lui David şi am fost ferm convins că nu o mai recuperez, însă băiatul care curăţa mesele a trimis-o la recepţie… asta în contrast cu cameristul care mi-a ciordit cei 25 de RONi din gentuţă…
    nu pot nici să judec, nici să condamn oamenii, nu cred că am căderea.
    iar cum spuneam, egiptenii duc o viaţă mai chinuită decât ce am trăit noi sub ceauşescu…

    eu sper să mă mai întorc în Egipt. 🙂

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XtzQSc4h0ec&feature=PlayList&p=BF2FA1B17B07FB76&playnext=1&playnext_from=PL&index=75]

  29. rock dude, locul frumos , poze faine ……da , cu saracia dinafara resortului am patit si eu anu trecut in cuba ……naspa rau ce e afara din resort…….si inca o chestie care a facut sa raman stana cateva secunde , slipii, trebuie sa schimbi slipii aia ….dude, aia sunt de om cu probleme psihice, nu stiu daca ai purtat chestia aia dinadins (ca gluma ) sau e pe bune!!!! ………este funny sa iesi in lok public cu slipi de genul ala, cred ca aici te aresteaza de iesi in fata copiilor cu faze dalea…..

    parerea mea , investeste intr-un slip gen bermuda…mult mai confortabili, decenti, practici….si lasa genul ’60 , italienesc , pentru … , pentru altii….

    welcome back.

  30. pentru rifeor – dude, eram la plajă în slipi şi într-o poză pe barcă după ce tocmai ieşisem din apă… prin hotel umblam şi “io” în bermude. 😀 probleme psihice? probabil că am… am tot felu’ de probleme, fix psihice să n-am?! 😛
    acum că tot zici, habar n-am de unde şi de când am slipii, nu-s din anii ’60 da’ sigur nu i-am luat anu’ trecut… niciodată nu m-am gândit la fashion stuffs…

    fain locul şi… sărăcia înspăimântătoare. şi nu doar sărăcia… sistemul acela care pare mai crunt ca ce am trăit noi cu ceauşescu… cred că şi-n cuba e cam la fel… ştii, mereu omul crede că rahatul lui este cel mai mare şi deobicei când vede că altul este-n mizerie şi mai mare, se bucură în loc să ajute… a fucked up world…

    back on track. 🙂

  31. Superbe fotografii… felicitari! 🙂 Mai ca mi se face dor (din nou) de Egipt…
    Totusi, sa stii ca eu am iesit neregulamentar… cu un taxi si fara aprobare. A fost o istorie… :))

  32. pentru Lilith – 🙂 sărut-mâna: locurile au fost superbe, meritul meu este neglijabil. şi a fost o experienţă deosebită.
    destul de riscante evadările, poţi ajunge la mâna şi bunăvoinţa autorităţilor… şi rişti o interdicţie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *