Editors – In This Light and on This Evening

Social Buttons by Linksku

Dacă aş simplifica totul, aş spune că lucrurile pleacă de la Ian Curtis şi Editors în 2002 au continuat de unde s-au oprit Joy Division în 1980. New Order sunt o altă poveste. Editors au o strălucire misterioasă şi totodată sunt Dark, au ceva din Glam/Gotic-ul amestecat cu New Wave-ul de la începutul anilor ’80, dar cu un sunet mai realistic, mai Indie, e cumva ca şi cum The Cure are cânta piese U2.
Primul album a fost lansat în 2005 şi din „The Back Room” s-au vândut peste un milion de exemplare, critica din Anglia aducând elogii inepuizabile trupei.
„An End Has A Start” este scos în 2007 şi s-a vândut la fel de bine ca albumul de debut. Discul are aceleaşi amprente de Post-Punk, poate este uşor mai dinamic, chitara are ceva mai mult spaţiu şi sună ceva mai murdar, dar în esenţă, Editors şi-au păstrat stilul şi abordarea, au melodii şi armonii deschise, strălucitoare şi o apăsare Dark, Post-Punk într-o manieră evident britanică, înrudită cu amintiţii The Cure, dar şi cu Depeche Mode.
Cei patru magnifici: Tom Smith – voce, chitară, pian), Chris Urbanowicz – chitară şi sintetizatoare, Russell Leetch (bas, sintetizatoare şi backing vocals şi Ed Lay – tobe, percuţii şi backing vocals; ne-au vizitat vara aceasta, pe 16 august au cântat la Teatrul de Vara Herăstrău, oarecum au nimerit prost în plin sezon de concedii şi pe o agendă supraîncărcată de evenimente.

Editors_70x100

În data de 12 octombrie a fost lansat noul material, al treilea album al formaţiei: „In This Light and On This Evening”.
Conform celor declarate de Tom Smith, de această dată au încercat o altă reţetă, au abandonat abordarea tradiţională având în centru chitara şi au ales un sunet mai Industrial, mai modern. Pentru acest experiment l-au ales ca producător pe Mark Ellis – cunoscut sub pseudonimul Flood – cel care a lucrat cu trupe ca: Depeche Mode, U2, Nick Cave and the Bad Seeds, Nine Inch Nails, The Jesus And Mary Chain, The Smashing Pumpkins, The Sound, Erasure, Curve, Nitzer Ebb, The Killers, Sigur Rós şi PJ Harvey şi în 2006 a obţinut un premiu Grammy pentru albumul anului cu produsul U2 „How to Dismantle an Atomic Bomb”.
Diferenţa se simte, „In This Light and on This Evening” este un disc mai „ciudat”, chiar dacă construcţia de bază, reţeta compoziţională nu s-a schimbat radical, coloratura discului accentuează în mod pozitiv mesajul, stările, ideile din spatele muzicii.
Este un disc ce necesită atenţie şi probabil un timp de digestie mai lung, dar cred că merită încercarea!

Inthislightonthisevening

„In This Light and on This Evening” deschide discul într-un ton sumbru furnizat de sintetizatoare şi vocea gravă a lui Tom Smith. N-am văzut (încă) Londra, dar Tom spune: „I swear to God, London becomes the most beautiful thing I’ve seen”. Piesa explodează zgomotos, dar sunetele sunt aşezate cu atenţie, zgomotul este curat şi controlat, o nebunie sub atentă supraveghere şi cu un final abrupt. Interesantă deschidere, oarecum un semn – un avertisment – că este altceva.
„Bricks And Mortar” vine mai aşezat, are ceva foarte calm şi senin sub straturile de sintetizatoare, ritmurile suprapuse de zgomote şi percuţii, e un amestec ameţitor din U2, Depeche Mode şi mii de alte chestii, se suprapune feeling-ul  New Wave de anii ’80 cu dichiselile sunetului anilor ’90 şi infuzia de Industrial/Electro, vocea lui Tom Smith este fermă, dar are un ton cald, sugerează încredere… „My whole life it’s for you”. Corurile amintesc de U2 şi sună oarecum straniu în context şi în construcţia oarecum mai încărcată, dar dau o culoare aparte.
„Papillon” este primul single, piesa menită să promoveze materialul. Lucrurile sunt mai aşezate, abordarea mai minimalistă: tobă  şi sintetizator, vocea mai incisivă a lui Tom şi un refren eficient, manieră anthem, memorabil şi potenţial imn: „It kicks like a sleep twitch!” Este ca şi cum Depeche Mode ar interpreta o piesă mai incisivă de Post-Punk, să zicem ceva de pe primul album Kaiser Chief.

Clipul Papillon pe canalul oficial Editors de pe YouTube

„You Don’t Know Love” (like you use to, you don’t feel love like you did before…). Sentimentul de răceală, înstrăinare este exprimat prin minimalismul mecanic al tobelor şi sintetizatoarelor, undeva acolo se simte fantoma Depeche Mode, dar totuşi lucrurile sunt diferite, sună diferit, au ceva dement, o nebunie care n-ajunge atât de evident la suprafaţă în gaşca lui Dave Gahan, poate şi fiindcă la Editors amprenta şi moştenirea Joy Division pare mult mai evidentă, este mai pregnantă.
„The Big Exit” ne aruncă în lumea lui David Bowie, chiar şi vocea lui Tom Smith aminteşte fantomatic de Bowie, la refren cu puţină condimentare Depeche. Este o piesă stranie, minimalistă, dar cu profunzime, este ca un vârtej care te ia uşor, dar creşte-n intensitate şi când realizezi că eşti prins în capcană, este prea târziu: „take what once was ours…”
„The Boxer” este un moment şi mai lent, şi mai întunecat, mai straniu, mi-am amintit de o altă trupă veche şi uitată, Japan, eventual un Japan cu acelaşi Bowie la microfon în locul lui David Sylvian. Stranie, uşor anevoioasă construcţia, obscură şi totodată pregnantă, apăsătoare. Editors reuşesc să creeze atmosferă, au sentimente în spatele sunetelor, o calitate parcă tot mai rară… „show me something ugly, show me something free…”
„Like Treasure” animează uşor atmosfera, tema este ceva mai degajată, vocea lui Tom readuce un ton mai cald, sintetizatorul are puţină lumină, dincolo de cinismul lui Tom: „Got to have friends in high places, hiding behind they plastic faces…” Suntem ceea ce mâncăm… şi o înşiruire elegantă de clişee (la mâna a doua), dar paradoxal sună credibil, convingător, melodia este aproape dansantă, bună de bâţâială şi bine balansată.
„Eat Raw Meet = Blood Drool” învie spiritul Post-Punk într-un ambalaj Electro/Industrial, aduce puţin ritm şi o doză mai mare de zgomot, o dinamică ameţită în disonanţele controlate, prin anii ’80 The Stranglers erau experţi în astfel de construcţii contorsionate.
„Walk the Fleet Road” închide discul într-o notă caldă, lucrurile par să se aşterne într-un calm de spital… 🙂 Editors îşi lasă uşile deschise, orizonturile sunt multiple, de aici se pot îndrepta oriunde.

Dacă Depeche Mode au cam dezamăgit cu ultimul lor album şi nici în România n-au mai ajuns, Editor au punctat şi la Bucureşti şi acest nou material este sclipitor ca întunericul, are spirit, pregnanţă şi pentru cei deschişi la urechi şi suflet, poate oferii momente deosebite.

Surpriză plăcută „In This Light and on This Evening”, chiar foarte plăcută.

Site Oficial EDITORS

EDITORS pe MySpace

8 comments on “Editors – In This Light and on This Evening

  1. nu stiu coane tu sti ce si cum … intelesesem ca le publici si pe another.ro sau prin alte locuri care se specializeaza…

    Uneori e greu sa citesti ceva despre un album fara sa-l asculti… alterori poate daca ai structura continutul mai bine poate s-ar lipi de noi mai usor; gen ce e obiectiv si ce subiectiv ! … si alte ori poate daca ai tine-o pe un gen o perioda poate ar inflori repetat anumitzi vizitatori… cred ca poti vedea din stats care ‘gen’ e mai popular la citit…

  2. pentru Un Soricel – da, le pun pe Metalhead. another-ul momentan este nefuncţional.

    nu alerg eu după trafic, faimă şi glorie, doar că toate lucrurile din jurul meu mă scârbesc tot mai mult.
    poate trece. starea… nu şi scârba. 😆

    nici când citeai în Metal Hammer (să zicem) articolele, nu ascultai discul… eu încerc să zugrăvesc o idee despre câte un disc şi în funcţie de asta, cine are chef, îl cumpără/ascultă. that’s all… scriu despre ce ascult şi eu… 🙂

  3. o sa zici ca te invatz eu sa scri … dar nu asta zic. .. iti zic ce vad si cu ce rezonez.

    majoritatea albumelor noi sunt facute azi ca si film ratingurile din programul tv, din pacate … coperta, 100-150 de cuvinte in care scapi 1-3 piese interesante si feelul general plus un verdict preferabil cu stele… inteleg ca te vrei mai elaborat decit atit si idea ta e mai larga .. dar poate daca ai face un sumar scurt la inceput ar functiona mai bine… cam ca ultimul tau paragraf.. cel cu Dacă Depeche Mode au cam …..

    articole mai lungi se fac ca profil al unui artist, sau ca interviu …. momentan uita asta e foarte tare in UK nu stiu daca o sa tina mai mult de anul asta dar e peste tot in interviuri cu copilaria ei si ce ‘ciudata’ a fost de mica…etc…
    http://florenceandthemachine.net/

    pe mine in ultimii ani la tot ce e nou… ma atrag mai mult copertile decit muzica !… adica studiez copertile mai atent… defapt si colectionezi coperti (cu discuri in ele) nu mai colectionez discuri …

  4. pentru Un Soricel – vezi…de asta probabil n-am fost în stare să termin facultatea de jurnalism: nu le am! ha ha ha! 😆

    da, probabil ai dreptate, scriu oarecum ca şi cum aş vorbii cu voce tare, dar pentru mine, nu m-am gândit la cum recepţionează publicul mesajul şi poate că uneori plictisesc sau deviez de la subiect…

    de când cu Cobain, toţi plâng de copilăria nefericită… ha ha ha cei cu o copilărie normală nici nu mai au voie să cânte! ha ha ha! 😆

    picture-discuri… mai ţii minte?

    Editors-ul ăsta e chiar interesant. 🙂 discul.

  5. pentru Victor Popescu – cred că au făcut un disc bun, un material interesant şi pot dezvolta ideea în multe direcţii… 🙂
    păi nu prea era un disc de ratat, zic eu. 🙂
    (fain articolul! 🙂 )

2 Pings/Trackbacks for "Editors – In This Light and on This Evening"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *