Oraşul ieri, oraşul astăzi

Oraşul respiră greu, sudoarea curge-n valuri şi se lipeşte de noi, devorează tot. Mai bifez o staţie, o zi, un vis împuşcat, împănat, pus ca trofeu pe cerul negru şi indiferent. Dau mai tare muzica, înfig cât pot de adânc căştile-n urechi, urăsc dopurile acestea, urăsc transpiraţia, am o listă neîncăpătoare pentru tot ce urăsc şi am obosit tot urând totul.

„it’s not like I made my self a list
of new and different ways to murder your heart”

Jos, în burta oraşului ritmul este diferit, zâmbetele zugrăvite cu lumină de neon se reflectă prietenos pe pereţii pătaţi cu amintiri, stropiţi cu bere, zgâriaţi de dezamăgiri înecate-n fum…

„I’m just a painting that’s still wet,
if you touch me I’ll be smeared,
you’ll be stained
stained for the rest of your life”

Prima bere, prima ţigară, prima privire, prima atingere, prima firimitură dintr-o poveste neîncepută şi sortită sfârşitului, primul sunet, primul ciob, primul strigăt surd.

”So turn around ,walk away
before you confuse the way we abuse each other
you’re not afraid of getting hurt
and I’m not afraid of how much i hurt you”

The Legendary Pink Dots. N-ai ce povestii despre un concert Psihedelic într-o eră a consumului în care este mai şic să fi „post” sau „retro” prăfuit, să fi orice numai tu însăţi nu, când este mai important să fi văzut decât să vezi şi conversaţiile se termină inevitabil cu: „ce vremuri au fost acelea!”.

”I’m well aware I’m a danger to my self
are you aware I’m a danger to others ?
there’s a crack in my soul
You thought it was a smile”

Zâmbesc. Am bătut sistemul acum 20 de ani şi mi-am dat seama că am să-l mai bat. Coşuri de gunoi pline…

„whatever doesn’t kill you…
it’s gonna leave a scar…”

Mă uit la afişul cu The Amsterdams şi îmi amintesc de „Portocala Mecanică”, muzica lor (îmi) aminteşte de Midnight Oil şi Kaiser Chiefs în egală măsură, băieţii au strâns 11 piese pentru albumul lor de debut „Adolessons” şi-l lansează în seara aceasta la Silver Church la ora 20.30.
Intrarea costă 25 RON şi primeşti şi CD-ul pentru banii aceştia sau poţi cumpăra ultimul număr al revistei Sunete care conţine o invitaţie pentru spectacol.

09 05 21_727509 05 21_731609 05 21_732109 05 21_737409 05 21_742609 05 21_736309 05 21_738209 05 21_739409 05 21_740309 05 22_658509 05 21_748509 05 22_665109 05 22_668009 05 22_671809 05 22_674009 05 22_674509 05 22_676109 05 22_676909 05 22_677509 05 22_679409 05 22_681709 05 22_676609 05 22_7190

8 comments on “Oraşul ieri, oraşul astăzi

  1. pentru Un Soricel – lăzile de gunoi de pe calea rahovei sunt sexy, măi?! ha ha ha! 🙂
    am stat la poveşti cu trupa, cu fani Pansament care erau mai mulţi decât cunoscători legendary pink dots şi…era să bat un prost de la un post de radio. o noapte reuşită…. ha ha ha! 😛
    fete…? hm…. 😛

  2. nu stiu nu cunosc lazile de gunoi de pe rahovei (inca)… dar cum se face pe cele care eu le stiu, dupa 3-4 beri si ceva picioare de femeie …iti spun sigur ca si lazile mi s-au parut sexy de un numar de ori … ha… ti-am zis si eu ca esti ‘Mr Punksament ‘ dar ai zis ca n-ar fi drept pt ceilalti … cu publicu nu te pui ..

  3. pentru Un Soricel – eu mi-am făcut un fix din a fotografia lucrărilor de artă modernă efectuată cu aceste coşuri… 🙂 şi nu doar în rahova.
    beri au fost cam multe, fete suficiente (ha ha ha 😛 ) şi mda, am dat peste nişte băieţi care ştiau şi versurile de la unele piese de care eu am şi uitat… 🙂 fain.
    brandul sunt eu… he he he. asta cu Mr. Punksament îmi place… ha ha ha! 😛
    week-end fain!

1 Pings/Trackbacks for "Oraşul ieri, oraşul astăzi"

Leave a Reply

Your email address will not be published.