Muzică pentru popor: The Enemy

Căutam cu totul altceva, nu mai ştiu ce, când în primăvara trecută am dat peste albumul „We’ll Live and Die in These Towns” lansat în iulie 2007 al celor de la The Enemy. Piesa care dă titlul albumului îţi rămâne-n cap, este radiografia vieţii într-un cartier mizer şi rece unde perspectiva este…”and there’s absolutely nothing that you can do…” şi „toilets smell of desperation” şi „just a matter of time before you break”.  „Aggro” este o combinaţie reuşită între spiritul The Clash şi abordarea a la Kaiser Chiefs, „Away From Here” este un la la la plăcut în spirit britanic şi cu amprentă de abordare Sex Pistols, „Pressure” readuce în prim plan iar veteranii The Clash şi sonoritatea Kaiser Chiefs, „Had Enough” este un Indie britanic uşor comercial, radio friendly cum se spune, dar este ok, „You’re Not Alone” are spiritul Pistols, dar e de azi, e Pop Punk şi Indie simultan, „It’s Not OK” te menţine-n ritm, curge ca tot albumul, te regăseşti în versuri şi cânţi de bucurie sau tristeţe, „Technodanceaphobia” şi „40 Days And 40 Nights” au mirosul The Clash şi puţină aromă The Sranglers, totul amestecat cu ce se poartă astăzi, „This Song” este o soră a piesei de titlu, dar mai cuminţică şi mai pentru radio ca-n final să mai fie şi o baladă adevărată, „Happy Birthday Jane”, o piesă drăguţă. Pot fi uşor acuzaţi de a fi comercial, se simte dorinţa lor de a devenii populari, dar în definitiv care artist nu-şi doreşte succesul şi aprecierea publicului? Amintitele rezonanţe nu sunt deranjante, mie chiar mi-a plăcut paralela The Clash şi cred că atuul cel mai important al materialului au fost melodiile bine scrise, orchestrate şi interpretate.

The_Enemy_We'll_Live_And_Die

Uşor nefericită alegerea numelui, există o formaţie tot britanică şi tot de Punk Rock din anii 80 cu acelaşi nume şi cu două albume la activ („Gateway to Hell (1983) şi Last But Not Least (1984) ), o formaţie din Noua Zelandă de la sfârşitul anilor 70 şi „băieţii noştri”, trioul din Coventry adunaţi sub această titulatură în 2006.
Albumul de debut a fost bine primit de public şi critică: până la finele anului s-au vândut 222,000 de exemplare şi în primăvara anului următor au trecut de 300,000 de exemplare vândute şi astfel discul a primit certificatul de Platină. Sinle-ul „We’ll Live and Die in These Towns” a fost numărul unu în topurile britanice şi a devenit de două ori disc de Platină, dar şi următoarele single-uri, „Away from Here” şi „Had Enough” au ajuns printre primele 10 poziţii în top.
Au prins deschiderea unor turnee pentru The Fratellis, Kasabian, The Paddingtons, Ash, Manic Street Preachers şi Stereophonics, au participat la turneul „Rock ‘N’ Roll Riot” alături de Lethal Bizzle şi The Wombats şi au cântat în deschiderea concertului The Rolling Stones la O2 Arena.
Momentan sunt în propriul lor turneu în Anglia şi Irlanda şi alături de cei de la Kasabian vor cânta în deschiderea turneului Oasis.

The_Enemy_Music_for_the_people

Am aşteptat noul lor material, nu ştiu exact ce aşteptam de la el, dar am o uşoară nostalgie Punk şi în fine, pe 27 aprilie 2009 a fost lansat „Music for the People”.
„Elephant Song” începe târziu, abia după un intro de peste un minut şi când în sfârşit explodează melodia aminteşte obsesiv de Rock-ul sănătos al anilor 80, de nume ca Stone Roses, Terrorvision, Saigon Kick, sună foarte Rock, foarte familiar, dar surprinzător când mă aşteptam la… The Clash. Ha ha ha! 😛
„No Time For Tears” păstrează sunetul Big Time Rock, este plăcut, totuşi acomodarea cu această abordare merge greu.
În „50st State” intră abrupt mult aşteptatul The Clash, suntem chemaţi la revoluţie… Mai crede cineva în aşa ceva chiar şi la 16-17 ani?
„Sing When You’re in Love” este exact ce spune şi titlul, un cântecel de dragoste, uşor amar, dar săltăreţ şi ascultabil.

Urmează o altă piesă lirică, o baladă ce ne aruncă uşor înapoi în timp, la sfârşitul anilor 70, începutul anilor 80, tot în zona Rock-ului clasic şi tradiţional: „Last Goodbye” – numai pentru dezamăgiţi în dragoste! Ha ha ha!
„Nation of Checkout Girls” reanimează discul, mi-a amintit puţin de New Model Army, dar numai puţin.
Am ajuns la „Be Somebody” pentru care aproape ar putea să-i dea în judecată Sex Pistols 😛 Ha ha ha! Refrenul aduce o relaxare Indie şi o abordare mult mai Pop, dar este un moment bun al discului. Păcat că şi Kings Of Leon au o piesă genială cu acelaşi titlu, la fel şi W.A.S.P.  şi parcă şi 3 Doors Down au un „Be Somebody”, ca să nu revin la „I Wanna Be Me” şi la Sex Pistols.
„Don’t Break the Red Tape” este poate singura piesă care încăpea lejer şi pe primul disc, are chestiile acelea care-i trebuie, boaşe şi melodie ca la carte.
„Keep Losing” readuce chitările acustice, melancolia de ploaie britanică, ceva viori şi suma unei beri amare: keep loosing, keep boozing… Nu e o piesă rea, era la fix dacă piesele precedente aveau ceva mai mult nerv, mai multă energie, mai mult sictir.
Surpriza cea mai mare este eposul de peste 11 minute din capătul discului, „Silver Spoon”, o construcţie ce imediat mi-a amintit de „Tomy” şi The Who. O fi anul revival-ului The Who, şi ultimul Green Day este condimentat cu elemente ce mi-au redeschis apetitul pentru The Who, dar refrenul acestei piese şi fraze gen: „which is which and who is who” te aruncă înapoi în acea lume magică şi uitată a Rock-ului sănătos şi adevărat. Şi plăcut. 🙂
Un disc care m-a surprins şi plăcut, m-a şi dezamăgit puţin, nu este continuarea albumului de debut, cred că trioul vrea parcă prea mult succesul de această dată şi nu ştiu dacă abordarea este cea mai potrivită. Rămâne de văzut. Până atunci de pe discul acesta sunt 3-4 piese de ascultat şi scot din sertar primul album.

14 comments on “Muzică pentru popor: The Enemy

  1. for jamessandlin – well, I write it down, it’s not the luckiest choice of name for this british band, I know about – and I mentioned in this post – that there’s a british Punk Rock band and a band from New Zeeland with the same name…. this one which one is it? ha ha ha! 😛
    Thanks. 🙂

  2. pentru lu – da, sunt un tip prietenos… ha ha ha 😛 azi tătic full time: m-am jucat, ne-am plimbat, am gătit… cu mâncatul mai greu…ha ha ha! 😛 pana mea, nu sunt mămică ori ce aş face! ha ha ha! 😛
    ce am gâtit? mâine…. 🙂

  3. for jamessandlin – well, my english is far too be perfect, but I do my best. 🙂
    I’m listening all kind of music from classics to Beatles, Punk Rock, Rock and Metal, Electro stuffs and s*it, Jazz….so, almost everything if I find it interesting…

    I’m a musitian… http://www.myspace.com/ropeofhope
    and here, you can save to your computer almost 50 songs from different projects of mine:
    http://brushvox.weblog.ro/

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI]

  4. for jamessandlin – P.S. I listen “Fall of lucifer and man”, it’s interesting. 🙂 I bookmarked the page, I will return later for a closer look. Thanks.

  5. Thanks Brushvox, your english is good ! I will post some Beatles videos 0n your blog. I belong to Sonys Acidplanet,
    its a site where musicians post original music, I make original music videos.
    Here is a Beatles Video, See ya I,m going to the gym to workout .
    James

    The Beatles live in Germany

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xEQsI6WUd0Y&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6&border=1]

  6. The Beatles – Paperback Writer (Live In Japan)

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8AoeM3V0LDg&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6&border=1]

  7. for jamessandlin – wow man! this is like a spaming….ha ha ha! 😛
    you said “get back”? ha ha ha! 😛

  8. Şi eu am început, nu de mult (de cam 2 luni) să ascult The Enemy. Le-am văzut videoclipul “No Time For Tears” pe MTV TWO, tăticul melodiilor vinatge, alternative şi a tot ce ţine de rock :).

    Când am auzit melodia, am rămas straight-face. Nu credeam că se mai fac melodii tip ‘anthem’. Bine, trecând peste emoiziunea “Teenagers” a lui My Chemical Romance,de mult n-am mai dat de aşa ceva.

    Apropo de spirit revoluţionar, melodia e “51st State” :”>.

    Sunt uimită de cât de multe ştii în materie de muzică! Cred că nici măcar cei trei n-ar fi în stare să-şi prezinte produsul aşa cum l-ai prezentat tu.

  9. pentru roxannetrohmaniac – bună. 🙂 ei, ştiu una-alta fiindcă sunt un bătrânel cârcotaş…. ha ha ha! 😛
    mai erau unele lucruri de spus, chiar mă gândeam că pentru cei tineri unele chestii probabil sună foarte proaspăt şi inedit… 🙂 Au abordarea aceasta de “anthem”-uri ca să nu folosim neaoşul şlagăr… ha ha ha! Dar mie îmi plac chiar dacă rămân la părerea că primul disc a fost mult mai cu nerv… 🙂 Dar decât 50 Cent sau back Street Boys, prefer aceste şlagăre…. ha ha ha! 🙂
    Audiţie plăcută! 🙂

1 Pings/Trackbacks for "Muzică pentru popor: The Enemy"

Leave a Reply

Your email address will not be published.