Cu toate că numărul participanţilor este într-o simţitoare scădere, în ciuda faptului că autorităţile au început arestările şi procurorii studiază înregistrările pentru identificarea manifestanţilor, la Chişinău demonstraţiile continuă. Din nefericire, lucrurile spuse de mine ieri se adeveresc: dacă cu alte ocazii, posturile mari de televiziune axate pe ştiri, transmiteau orice încăierare dintre zece săteni din Africa sau Asia, despre Moldova n-a „scăpat” nicio ştire pe nici un canal media occidental. Graniţa Europei şi al NATO a fost stabilită, s-a bătut palma cu Rusia, fiecare îşi vede de treaba lui, fraţi-fraţi, dar gazu’ e la robinet. Represaliile de la Chişinău au început şi în condiţiile în care unicul stat care a luat o poziţie oficială (dură) a fost… Rusia. La unison cu declaraţiile lui Voronin, Rusia a acuzat manifestanţii şi ne-a urecheat şi pe noi pentru intervenţionism în treburile unui stat vecin şi suveran. În paralel ambasadorul României în Republica Moldova, Filip Teodorescu, a fost declarat persoană non grata, caz fără precedent în istoria UE. Şi Ministrul consilier al Ambasadei României în Republica Moldova, Ioan Gaborean, a fost declarat persona non grata. Tot de ieri, Moldova a introdus obligativitatea vizei pentru intrarea pe teritoriul ei al cetăţenilor Români, decizie unilaterală.
Cu toate acestea, la Bucureşti subiectul de top a fost candidatura anunţată a lui Gigi Becali pe listele PRM la Euro Parlamentare. Asistăm la o tentativă Prison Break în versiune dâmboviţeană: evadarea pe listă. Vreau să lămuresc două chestiuni:
1.    întrebarea nu este de ce Gigi e la bulău într-un dosar privind sechestrare de persoane şi vătămare corporală ci de ce alţi cercetaţi în cazuri similare sau mult mai grave sunt în libertate?
2.    n-am nimic cu Gigi, dar serios vorbind: ce să caute un analfabet în Parlamentul Europei şi cum cred alegătorii că prezenţa lui Gigi acolo ne va servii la ceva?

Înţeleg şi scârba şi sictirul şi plictiseala unora faţă de aceste subiecte, dar repet, cu cât facem noi mai puţin, cu atât o să le fie mai greu copiilor noştri şi să mă iertaţi, dar nu avem nicio scuză.

În tot talmeş-balmeşul acesta, uciderea încă unui militar Român în Afganistan, a trecut din nou aproape neobservat.

Nici occidentul nu stă mai bine cu democraţia: britanicul Ian Tomlinson, a fost bruscat de poliţiştii englezi în timpul summitului G20 şi a decedat. Omul nu avea nicio legătură cu manifestaţiile, poliţiştii l-au bruscat…by default.

Cutremurul care a zguduit Italia ia şi nuanţe cinico-comice: Berlusconi a sfătuit sinistraţii să considere situaţia ca pe un camping de week-end. Ce am mai râs!

Dar la anunţul acesta chiar e de râs: „PlayCool anunţă cel mai mare festival de Rock organizat până în prezent îin România: Bucharest Rock Arena .” Până aici toate bune şi frumoase. Am văzut şi afişele prin oraş, s-a anunţat data şi locaţia – 30-31 mai la km 15 de pe Autostrada Soarelui -, s-a anunţat preţul unui bilet: 100, 200, 400, respectiv 800 ron, s-au anuţat şi formaţiile româneşti care vor cânta în deschiderea spectacolului: Celelalte Cuvinte, Vita de Vie, Altar, AB4, Grimus, The Pixels, The Moood si Persona, organizatorii mai au de rezolvat o singură problemă: încă nu ştiu cine va cânta la marele eveniment… ha ha ha! 😛 Frate, am cântat 15 ani, am văzut şi trăit multe, da’ una ca asta niciodată! Conform sitului evenimentului pe 15 aprilie vom afla răspunsul şi la această întrebare minoră. Până atunci vă mai puteţi încerca norocul şi la 6 din 49: duminică se pun în joc 7 milioane de euro.

Din toată presa de azi, o singură „fază” mi-a atras atenţia: ciocnire între Cristian Tudor Popescu şi Mircea Badea. Nu ştiu ce la împins pe „înainte să fiu executat, mai pot să fac un şpargat?”  ( 😛 ) să se ia de CTP, dar e ca şi cum m-aş duce „io” la penitenciarul din Rahova să-i dau un picior în gură lui Tolea. Asta ca să nu încurc nivelul de abordare şi să spun că-l provoc la o partidă de şah pe Gari Kimovici Kasparov.
Îmi permit să citez fragmente din articolul lui C.T. Popescu:
„Invitat marţi seara în emisiunea lui Adrian Ursu împreună cu Emil Hurezeanu, am explicat de ce consider că afirmaţia d-lui Badea relativ la cazul Becali „în Justiţie se judecă faptele, nu persoana”, repetată cu încăpăţânare de acesta, este falsă. Am spus exact aşa: de ce mai există un avocat pledant, dacă nu contează decât faptele, adică dosarul? Avocatul, atunci când susţine cauza clientului, poate face apel pentru a convinge instanţa, la descrierea vieţii învinuitului, a profilului său moral, a relaţiilor lui cu oamenii. Legea prevede asta. Există, de asemenea, un întreg capitol juridic despre circumstanţiere. Circumstanţe agravante, circumstanţe atenuante (…)Finalmente, am argumentat, prin reductio ad absurdum, că dacă n-ar conta persoana judecată, atunci procesele s-ar desfăşura fără oameni, numai cu dosare introduse în calculator, care ar tipări sentinţa pe bază de articole de lege. (…)
Mă gândeam că dl. Badea poate va replica folosind drept contraargumente teorii juridice pe care eu nu le cunosc. Sau va întreba un jurist profesionist şi, lămurit, va face o rectificare pentru public sau va tăcea. Ce-a făcut dl. Badea? A început prin a menţiona ca aspecte relevante pentru caz faptul că eu eram nebărbierit, că purtam un  trening şi că se vedea marca pe bluză, drept care dl. Badea a sesizat CNA-ul pentru publicitate mascată. Asta, probabil, în spiritul zicerii d-sale „faptele contează, nu persoana”. Ca fapt divers, neras şi în trening eram pentru că am fost invitat târziu, pe neaşteptate, în emisiunea la care am participat; în mod normal, eu apar doar vinerea cu dl. Hurezeanu. Cât priveşte „publicitatea mascată” pe care aş face-o, n-am cuvinte că calific gestul d-lui Badea.
Apoi, dl. Badea a înlocuit toată demonstraţia, desfăşurată pe 5 minute de emisie, pe care v-am prezentat-o mai sus, cu un singur cuvânt, pe care telespectatorii ştiu bine că eu nu l-am rostit nici măcar în treacăt: cazier. Pe care l-a calificat drept argument imbecil. Atât. Tânărul domn Badea a răspuns deci printr-o dezinformare ordinară, premeditată, pe care am mai întâlnit-o, desigur, dar la cutre bătrâne venind din vechiul regim. (…)
Rugămintea mea către dl. Badea, înainte de a înceta orice dialog, este să nu mai citească pe post nici un editorial de-al meu, nici măcar parţial. Pe cât posibil, să mă ignore, fireşte, exceptând cazul în care aş sucomba sau aş fi băgat în puşcărie, căci astea fac rating.”

Lui Mircea nu o dată îi mai fuge preşul de sub picioare şi o dă de gard. Tot mai des. Aşa se întâmplă când crezi că popularitatea reflectă valoarea şi dacă eşti vedetă, ai şi dreptate, poţi face, poţi spune chiar ce vrei.  Aşa a crezut şi Gigi. Trist – cum a punctat şi CTP – este că Badea este exponentul unei generaţii (mai) tinere de la care (totuşi) speram altceva.

Nu speranţa moare ultima ci proştii.