Home › Posts tagged religie › Page 2

religie

Pe când Udrea versus Bistriceanu?

Posted on by — 6 Comments ↓

„O bună parte din presa românească de azi mă face să mă simt prost. Păi, aşa şi eşti, Cetepulea! au şi sărit cretineţii, după lectura acestei prime propoziţii. Mă simt prost, adică mă simt jenat, mi-e ruşine că mă numesc gazetar în România, stimaţi cretini ai netului. Şi asta pentru că nu sunteţi nici mai proşti, nici mai lipsiţi de caracter decât mulţi, din ce în ce mai mulţi, dintre colegii mei de breaslă – gurnaliştii.”
Tudor Popescu a fost elegant, cei despre care vorbeşte sunt curnalişti, nu gurnalişti! Ha ha ha.
N-am mai citit de mult ziare, cam din motivele amintite de Tudor Popescu, cum nici televizorul nu l-am mutat de pe Cartoon Network. Mi-am luat mouse-ul în dinţi şi m-am înfit în browser… 🙂

Tot din Gândul am aflat că: „Elena Udrea este cea mai vizibilă femeie din blogosfera românească, conform unui barometrului realizat de ZeList,  care acoperă perioada 10 decembrie 2008 – 10 martie 2009.”
N-am mai trecut prin blogul doamnei Udrea de ceva vreme, am intrat acum, dar zău dacă e mare lucru de citit. Atacurile deja plictisitoare la adresa PSD-ului, ce sunt uşor stupide, având în vedere logodna de ciolan la guvernare… Dacă Udrea este etalon, stăm prost. În paginile cu anunţurile de escorte am citit chestii mai interesante! Ha ha ha!

Tot Udrea este-n prim-plan şi-n Jurnalul Naţional . „Virgil Cârstea, regele parcurilor din Capitală, detronat de primarul Sorin Oprescu din boiereasca poziţie, a fost înscăunat de Elena Udrea la SC Mamaia SA, unde acţionar majoritar este Ministerul Turismului.” Cârstea este celebru pentru şmenurile cu spaţiile verzi din capitală, cum a fost şi mânăreala de la Ştrandul Moghioroş. Zilele trecute, Virgil Cârstea a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al SC Mamaia SA, unde acţionar principal al societăţii este tot Ministerul Turismului. Să vedem ce pun la cale, litoralul e mai lat ca ştrandul! Ha ha ha! Sunt lucruri care la noi nu se schimbă niciodată: cum este rotarea cadrelor…

Din Ziua am aflat că Geoană şi-a tras şi el o Udrea. Acum înţeleg şi de unde romantismul cu pajiştea şi strânsul de ghiocei în sufletul preşedintelui PSD! Da’ să vedem ce spune Mircea despre bruneta menită să combată blonda: „Dragi colegi si dragi prieteni, sunt bucuros sa o salut pe cea pe care o sa o vedeţi in multe clipuri publicitare, pe Magda Bistriceanu, mama a doi copii, are 37 de ani, e frumoasa foc.” Muza din Kiseleff e în cărţi din 2007 şi a semnat anul trecut un contract până în 2010 cu social-democraţii. Chiar dacă nu toţi şefii de la PSD sunt extaziaţi de doamna-n cauză, poate vedem şi noi o bătaie-n noroi între Udrea şi Bistriceanu… Tot a fost tare seacă campania trecută.

udrea_versus_bistriceanu

Alt titlu din Gândul peste care n-am putut să trec cu vederea: „Patriarhia Română pledează pentru menţinerea lui Dumnezeu la liceu”. Mi-a crescut tensiunea brusc! Nu, n-am nimic nici cu biserica, nici cu ortodocşii. Chiar nimic. Mai mult, chiar am atâta bun simţ să nu mă piş pe nici un locaş sfânt cu toate că uneori după trei beri mă abţin cu greu.
Treaba stă aşa, abia-abia l-au strecurat înapoi în manuale pe săracul Darwin, se dau bătălii mari ca să nu se reducă şi mai mult orele de sport când pe stradă văd tot mai mulţi copii obezi de atâta McDonalds şi Coca-Cola, programa şcolară este depăşită şi nu e nici un secret că şcoala nu-ţi foloseşte la nimic, nu te învaţă nimic practic şi nu te pregăteşte nici pentru viaţă, nici pentru carieră, dar vine biserica şi-şi împinge preoţii la catedre. Am tot spus, biserica să-şi vadă de oile ei! Nu-i treaba bisericii nici programa şcolară, nici microcipul din paşaport şi în general, să lase treburile laice în seama celor care de bine, de rău se ocupă de ele. Bunica mea, să se odihnească-n pace! a făcut şcoala catolică la Braşov unde predau călugăriţe. Din ce am înţeles, era o şcoală bună. N-am nimic împotrivă ca biserica, ortodoxă, catolică, musulmană, pe banii ei, bani din chetă, sau cutia silei, pardon, milei cum se spune, să construiască şcoli şi să umple pereţii cu icoane şi programa şcolară cu ore de religie, dar nu în şcolile de stat şi nu pe banii publici!

„În plină criză financiară, Serviciul de Protecţie şi Pază îşi construieşte, peste drum de Cotroceni, un sediu format din opt corpuri plus o biserică.” – anunţă Cotidianul. E bine, pentru biserică mă bucur în mod special. M-a certat cineva că Ceauşescu a dărâmat bisericile şi acum tre’ făcute altele noi că stau enoriaşii ca sardelele-n conservă şi noi fraierii în blocuri. Mda. O dată pe an, de Paşti, eventual… În Rahova din capăt, până-n Unirii la Mitropolie, doar la şosea sunt 3 sau 4 biserici. Dacă stau să mă uit sunt cazinouri, farmacii, bănci şi biserici. Şi saloane de masaj, da’ acelea nu sunt tot timpul la vedere. Dacă vrei să cumperi ac şi aţă, ai bulinat-o!

Din Evenimentul Zilei am aflat că o să împrumutăm circa 20 milioane Euro de la F.M.I. timp în care o cincime din companiile din România iau în calcul să-şi reducă numărul de angajaţi. Problema cu împrumutul este că trebuie rambursat. Atâta timp cât stăm prost şi la capitolul de investiţii şi la producţie, iar vorba cuiva, ăla micu’, P.I.B.-ul nu se simte nici el prea bine, un împrumut luat aiurea, doar în ideea să fie, ajunge piatră de moară de gâtul nostru al tuturor. Tot repet că văd că unora nu le intră-n cap nicicum, statul suntem noi, contribuabilii.

escorte, dame de companie, salon de masaj

Posted on by — 41 Comments ↓

„Sunt escortă ca să nu spun altceva şi asta e tot.
Studii: Liceu; Culoare ochi: Albaştri; Culoare păr: Şaten; Constituţie: Minionă;  Înălţime: 150 cm;”

„Ţi s-a întâmplat să întorci capul după mine pe stradă şi nu ai avut curajul să mă abordezi? Acum ai ocazia să petreci momente unice de relaxare , într-un ambient ultracentral, printr-o comunicare intimă profundă, alături de o femeie de o calitate deosebită…
Studii: Facultate; Culoare ochi: Verzi; Culoare păr: Brunet; Constituţie: Slabă; Înălţime: 173 cm;”

„BUNĂ SCUMPULE NUMELE MEU ESTE ROXANA ŞI SUNT O DULCICĂ…TE AŞTEPT ALĂTURI DE MINE ÎNTR-O LOCATIE DE VIS…UNDE VEI AVEA PARTE DE CLIPE DE NEUITAT ŞI SENZAŢII TARI…MAI AM ŞI O PRIETENĂ…kiss!”
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Aşa şi aşa; Înălţime: 170 cm;”

„Dulcică şi sexy… ofer clipe frumoase, doar domnilor şi cuplurilor educate şi generoase care au peste 30 ani. dacă nu ai peste 30 ani, te rog nu insista… mulţumesc!
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Slabă; Înălţime: 167 cm;”

„Nimfomană, nonconformistă şi fără prejudecăţi, îmbin plăcutul cu utilul, contactează-mă şi nu vei regreta!
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Aşa şi aşa; Înălţime: 170 cm;”

şi ofertele curg… şi curg şi curg…şi curg.

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

Fără prejudecăţi, cred că din acest punct ar merita să purtăm discuţia. Prostituţia există cu sau fără voia noastră, dar din moment ce există ofertă înseamnă că există şi cerinţă pentru aceste servicii. Şi sincer, nu văd nimic rău în toate acestea. Sexualitatea face parte din firea omului, din normalitate, dorinţele sunt menite să fie satisfăcute… sau curiozitatea.
Locuiam la Budapesta şi într-o zi am sunat la un „serviciu de escorte”. Am găsit anunţul într-o revistă, am ales o fată din câteva zeci de fotografii şi pe baza descrierii. Am stabilit ora şi cu punctualitate de ceas Elveţian a sunat soneria uşii mele. Pe prag era un tip tânăr, jovial şi fata, îmbrăcată sumar dar elegant, zâmbitoare. Am achitat tariful destul de piperat, tipul a spus că revine într-o oră după fată şi a plecat.
Recunosc, mă simţeam stânjenit şi aveam emoţii. După o conversaţie politicoasă fata a făcut un duş şi s-a întors goală din baie. Era frumoasă…
Fiind mult mai rentabil să-ţi comanzi fata nu la oră şi pe noapte, am mai chemat-o de 2-3 ori. Am stat la poveşti, am ascultat Depeche Mode, i-am gătit, am făcut sex sau am dormit împreună pur şi simplu. Uneori mai vorbeam la telefon – mi-a lăsat numărul ei particular – şi de câteva ori ne-am întâlnit în oraş la o cafea. Cred că a fost o relaţie „no strings attached”, o experienţă pentru mine pe care nu o regret şi nu m-a deranjat nici faptul că am plătit-o de câte ori am sunat şi am chemat-o de la firmă. Nu a fost o romanţă şi nici o aventură. Mă bucur că am cunoscut-o, că mi-a împărtăşit povestea ei şi că am petrecut ceva timp împreună.

off  topics: (Până la urmă este anevoioasă relaţia unui bărbat cu o femeie, uneori ne este dificil să ne comportăm ca adulţi responsabili şi… să “scoţi” o fată în oraş la “suc” şi să o “abureşti”, tot bani costă…. hahahahaha! )

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

Roxana, Alina, Corina, Dana, Diana, Alexandra, Delia sau Elena, fiecare în parte o viaţă şi o poveste.

Cred că există o dimensiune umană, unică în spatele fiecărui nume şi există problema socială care trebuie abordată şi tratată ca atare. Însă nu cred că este etic să abordăm subiectul strict tehnic fără să includem şi aspectul uman. Nu fac nici o pledoarie pro-prostituţie şi nu încerc nici o abordare romantică a subiectului.

A fost Ziua Femeii, am văzut la televizor femei de succes, femei de carieră, femei realizate. Rar sau aproape niciodată nu sunt prezentate femeile simple, muncitoare, gospodine, ţăranca care îşi munceşte pământul şi îşi îngrijeşte gospodăria zi lumină, nu vedem femeia de lângă noi, femeia obişnuită, femeia care trudeşte de cele mai multe ori mai mult ca ori care bărbat şi nu se vorbeşte nici despre… prostituate.
Şi chiar şi-n cazul prostituatelor se face o diferenţiere între fata de la Gara de Nord şi dama de companie dintr-un apartament luxos din centrul Bucureştiului… şi nu despre diferenţa de preţ vorbesc.
Pudoare? „Murdăria” măturată sub preş? Politica de struţ..?
Făţărnicie.

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

PROSTITÚŢIE s.f. Faptă (infracţională) comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă. Casă de prostituţie = bordel. Viaţă dusă de o prostituată. Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution. (DEX)

Legalizarea prostituţiei nu ştiu în ce măsură soluţionează şi problemele pe care le implică prostituţia.
Din cauza taxelor, evaziunea fiscală rămâne la un nivel ridicat în România şi în cazul „serviciilor” o contorizare reală a activităţii este practic imposibilă.
Există şi funcţionează saloanele de masaj şi serviciile de escorte.
Ce pot spera este ca fetele să beneficieze de asistenţă medicală, de asigurare socială şi medicală şi de un statut social normal.
Abordarea lui Emil Boc: „Nu ştiu dacă un lucru care nu este sănătos pentru societate trebuie neapărat încurajat” nu mi se pare o abordare corectă. Nu cred că legalizarea prostituţiei este tot una cu încurajarea ei.
Pe de altă parte, la cum se aplică legislaţia la noi, legalizarea prostituţiei poate că nu o să îmbunătăţească ci din potrivă, o să înrăutăţească situaţia. Proxenetul va devenii peste noapte întreprinzător manager…

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

PROXENÉT, -Ă, proxeneţi, proxenete, s.m. şi f. Persoană care mijloceşte prostituţia, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituţia (pentru a trage foloase materiale personale); codoş. – Din fr. proxénète. (DEX)

Cu toate acestea, fetele se expun tot timpul unui anume risc, ele într-un fel sau altul trebuie protejate şi strict fizic, nu doar social şi medical.

Şi n-am vorbit despre fetele care sunt constrânse, sunt forţate să se prostitueze. De alte persoane sau pur şi simplu de situaţie, de starea de fapt din societate…

Sau fetele dependente de droguri care ajung să se prostitueze pentru încă o doză….

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

„O tânără din Constanţa, care-şi face veacul pe şoseaua de centură a Focşaniului în căutare de clienţi, a ajuns la Spitalul Judeţean cu traumatism cranio-cerebral, mâna dreaptă fracturată şi multiple plăgi şi contuzii toracice şi faciale, după ce a fost bătută cu bestialitate de un „peşte”. Seigean Iasar, în vârstă de 23 de ani, susţine că la sfârşitul săptămânii a fost sechestrată, jefuită şi bătută cu ranga…” (Ziarul de Iaşi)

„O tânără din Timişoara, care-şi făcea veacul prin zona Gării de Nord, în căutare de clienţi, a fost bătută cu ferocitate de ”peştele” ei. Tânăra, de 28 de ani, a fost scoasă din mâinile agresorului de poliţiştii comunitari. Scăpată de furia bărbatului, pe jumătate goală, femeia a încercat să se sinucidă. Agenţii au prins-o în momentul în care ea era la un pas de a sări în Canalul Bega.” ( Timiş Online)

„Un bărbat din Petroşani a fost arestat ieri, după ce a bătut şi a încercat să violeze o femeie care îşi oferea serviciile sexuale pe centura municipiului Petroşani. După ce a lovit-o pe prostituată, agresorul i-a luat banii şi telefonul. Femeia a ajuns la spital cu mai multe traumatisme.” ( Ştiri Locale)

„Autorităţile italiene au descoperit, în nordul Italiei, la periferia oraşului Ferrara (regiunea Emilia – Romagna), cadavrul unei prostituate românce de 19 ani, care se pare că a fost omorâtă în bătaie şi arsă.” ( Ziare)

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

BISERICA. Atitudinea socială a bisericii, implicarea ei în toate subiectele de la paşapoarte la icoanele atârnate în şcolile publice este o reminiscenţă feudală. Biserica „suge” bani frumoşi de la bugetul de stat, adică din buzunarul nostru, al contribuabililor indiferent de religie, dar statul nu poate controla utilizarea banilor de către biserică. Nici a banilor, dar de exemplu, nici a pădurilor retrocedate către biserică unde se produc adevărate dezastre ecologice…
Biserica pe bani publice se aruncă în proiecte megalomane cum este şi Catedrala Mântuirii Neamului, intervine în politic şi social în mod absolut nejustificat, dar prea rar şi prea puţin se implică la modul „creştinesc” în viaţa  pricăjită a enoriaşilor.
Parcă avem o tradiţie în a împrăştia banii aiurea. În locul amintitei Catedrale, în actualul context social şi economic, cred că ar fi şi mai creştinesc şi mai util să înfiinţeze cantine pentru săraci, refugii pentru bătrâni şi nevoiaşi, aziluri şi orfelinate, de ce nu, şcoli.

Nici legalizarea, nici ignorarea subiectului nu sunt soluţii.
Ca şi în cazul infracţiunilor, nu pedepsele rezolvă problema ci prevenirea. Acest lucru implică măsuri sociale şi educaţie.
Nu ştiu câte din acele fete chiar au facultate, dar cum sunt taximetrişti cu facultate, cu siguranţă sunt şi prostituate cu studii superioare…

Constat încă o dată că avem un stat impotent.

Şi constat că închidem ochii sau întoarcem capul de foarte multe ori…

Rămâne votul deschis şi aştept opiniile voastre.   Ador să fiu înjurat.

Imagine MARIUS SUDITU

http://www.mariussuditu.ro/
http://www.mariussuditu.ro/

paşaport spre iad?

Posted on by — 19 Comments ↓

Paşapoartele biometrice, nedesluşitul 666, frica exacerbată de venire a apocalipsei şi în final prostia omenească mereu proaspătă şi fascinantă, rămân subiecte „hot and kinky”. Jale mare!
Mi-am amintit de „Tatăl Nostru” şi al cincilea vers: „Facă-se voia Ta”. Care ar putea fi dovada mai vie şi mai pregnantă a adevărului Biblic şi Creştin decât împlinirea profeţiilor şi nu înţeleg nici teama Creştinilor îndârjiţi de apocalipsă atâta timp cât Dumnezeu le-a promis credincioşilor salvarea. Dacă eu, un păcătos netrebnic cum sunt, nu mă tem, ei de ce-şi fac griji? Cred că au o problemă de credinţă.
Dar nu despre asta vreau să discutăm!
pasapoarte biometrice
Subiectul a stârnit şi în Parlament discuţii aprinse. Olguţa Vasilescu a sărit ca arsă: „Prea repede aplicăm prevederile UE. A ajuns ţăranul să nu-şi mai poată paşte o capră în curte fără avizul consiliului ştiinţific al nu ştiu cui”. György Frunda s-a exprimat şi el în aceeaşi direcţie: „Nu cred că este cazul să fim mai iuţi decât celelalte ţări europene”. Referitor la fatidica cifră Varujan Vosganian a punctat: „Nu putem să nu credem în numere. Chiar CNP-ul este un număr care ne identifică. Eu cred că orice superstiţie vine din lipsă de informare, iar noi nu am fost informaţi suficient”. Dezbaterea s-a înfundat şi Puiu Haşotti le-a propus colegilor săi retrimiterea ordonanţei la Comisia Juridică şi reluarea discuţiilor săptămâna viitoare.
De partea cealaltă, Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a încercat să liniştească spiritele: „Acest număr este menţionat în Apocalipsă, dar e un număr ca oricare altul. Nu înseamnă că dacă vedem numărul 666 scris undeva pe un gard trebuie să avem o problemă cu acest număr. Avem la telefonul mobil aceste numere şi nu există vreun argument teologic susţinut de cei care sunt împotriva paşapoartelor biometrice în legătură cu acest număr. Din păcate am văzut pe posturile de televiziune fel de fel de monahi care din mândrie şi din precară pregătire teologică au produs mai mult panică decât să prezinte exact care e poziţia bisericii.”

Totuşi biserica Ortodoxă a solicitat Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului schimbarea legislaţiei în vigoare după modelul Serbiei, pentru a face posibilă eliberarea pentru românii care invocă motive de conştiinţă sau religioase de paşapoarte temporare care nu conţin date biometrice. Astfel infractorii sau teroriştii vor putea invoca aceste motive şi vor beneficia de paşapoarte „normale”. Chiar şi fără o astfel de prevedere, în cadrul U.E. poţi circula liniştit şi fără paşaport, deci cei care nu doresc să fie supravegheaţi, pot trăii liniştiţi fără paşaport sau să-l lase pe acesta acasă.

De supravegheat, oricum suntem supravegheaţi: internetul şi activitatea oricui poate fi supravegheată, telefoanele mobile pot fi interceptate şi monitorizate, prin cardurile bancare se poate urmării activitatea fiecăruia, chiar şi prin televiziunea digitală se poate şti cu exactitate cine ce program urmăreşte. De toate aceste lucruri cel mai mult se tem cei ce au ceva de ascuns şi mai puţin oamenii  care ridică problema strict din punct de vedere etic şi al dreptului fiecărui om la intimitate.

Un alt aspect a fost al măicuţelor şi călugărilor care populează posturile de televiziune şi internetul în campania anti-paşapoarte: „Biserica se dezice clar de declaraţiile lor.” Majoritatea acestor personaje n-au nicio legătură cu biserica şi sunt doar în căutare de popularitate sau unii – să mă ierte Domnul – sunt simplii nebuni.

În România anului 2009 mai sunt sate fără reţea electrică, de gaze şi canalizare, sunt oraşe cu străzi neasfaltate şi fără canalizare şi apă, sistemul sanitar este la pământ, nu este asigurată siguranţa cetăţeanului iar sistemul de învăţământ nu mai răspunde nevoilor directe şi reale de pregătire vis a vis de piaţa muncii. În aceste condiţii cred că nu se justifică cele circa 70 de milioane de euro „investite” în paşapoartele electronice. Cum nici cu investiţiile de 55 de milioane Ron în biserici nu pot fi de acord. Ca să nu amintesc din nou de proiectul megaloman ceauşist al Catedralei Mântuirii Neamului.

Vorbim despre criză, despre buget de austeritate şi se aruncă cu banii absolut aiurea. Nu Diavolul ne este duşman ci suntem noi proprii noştrii duşmani.

Omul nou, religios?

Posted on by — 7 Comments ↓

Freud a spus: „Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”. O discuţie despre religie este dificil de imaginat fără pietre şi înjurături. Omul religios nu o dată s-a dovedit fanatic orbit de furie şi exponent al intoleranţei. E oarecum paradoxal, având în vedere că religiile impun anumite coduri morale care ar trebuii să-l facă pe om mai docil, mai supus. Dar latura cealaltă, întunecată a religiei îl face pe om manipulabil. Dacă credinţa s-a născut din frica de supranatural, religia a explorat teama omului pentru al controla. Puţine religii fac excepţie de la acest fapt, dacă sunt asemenea religii. Religia este vânzătorul de umbrele, când umbrelele sunt la tot pasul şi pe toate gardurile gratuit. Ne naştem cu umbrela în suflet dar o rătăcim.
Şi vine religia şi ne oferă o altă umbrelă. Nu, nu este umbrela noastră, dar ei spun că a lor e mai bună, este umbrela adevărată. O umbrelă super-turbo. Teleshopping. Totul trebuie să fie „super” sau „turbo”. Dacă e super-turbo ai dat lovitura…

Religia este o formă de explicare a lumii, în condiţiile lipsei unei cunoaşteri sau explicaţii ştiinţifice. Religia s-a născut din teamă, nu din dorinţa de a cunoaşte şi a găsii explicaţii. Niciodată n-am înţeles sensul expresiei „frică de Dumnezeu”. Mie nu îmi este frică. Dacă Dumnezeu este bun, de ce m-aş teme? Dacă el este Creatorul, Tatăl nostru, de ce mi-ar fi frică de el? Pe taică-meu îl respect şi îl iubesc, dar nu mi-a fost frică de el niciodată. Nu cred într-o relaţie bazată pe frică. Cred în relaţiile bazate pe comunicare şi respect reciproc. Cred.
Când plouă îmi place aerul proaspăt, îmi plac umbrelele. Mii de umbrele colorate pe străzi. O privelişte minunată. „Am două umbrele, fac ce vreau cu ele…” Am o umbrelă albă şi am o umbrelă neagră. Aleg calea dreaptă. Calea mea. Calea Rahovei. Tramvaiul roz. Un tramvai numit dorinţă. „…în ori ce situaţie, îmi dau satisfacţie!” O joacă. Viaţa. Credinţa. Sex fără lumânărele, beţigaşe parfumate şi prezervativul tras pe cap. Prea multă rigiditate în tot ce facem şi spunem.

„Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio – a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înţelesului vieţii. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine socotesc cuvântul “religie” ca “legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu”. (Wikipedia)
„Religia se explică din perspectiva biologiei şi antropologiei prin existenţa unor baze biologice identificabile ce caracterizează specia sapiens. Din perspectiva biologiei, se pot identifica două mari clase de factori care acţionează întru apariţia şi persistenţa religiei, anume factorii proximali (neurologia, genetica, endocrinologia) şi factorii ultimi (numiţi şi “evoluţionişti” ) ; aceştia din urmă ţin de natura socială a speciei. Ei sunt ultimul palier explicativ al comportamentului religios.” (Wikipedia)
Succesul religiei se datorează în principal faptului că omul se teme şi crede în supranatural, îi plac ritualurile (ceremoniile) şi doreşte să aparţină unui anume grup.

Ne naştem şi suntem botezaţi. Practic ni se ia dreptul de a alege. Comunitatea ia o decizie majoră în ceea ce ne priveşte. Cred că fiecare om are dreptul de a-ş alege singur credinţa. Credinţa este o opţiune extrem de intimă. Doar religia a exteriorizat-o. Purtăm cruci şi ne facem cruci…
Biserica interferează nesănătos cu lumea laică. Agăţăm icoane în şcoli, biserica îşi extinde influenţa în şcoli, văd preoţi parlamentari. Banii se risipesc în proiecte grandomane cu iz ceauşist, gen Catedrala Neamului, cânt tot mai mulţi cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei în mizerie…

Ministrul sănătăţii se sfătuieşte cu patriarhul în legătură cu avorturile. Îmi amintesc de controversatul Osho: la avort, ucidem trupul, nu şi sufletul. Simplu.

Văd vile şi jeepane. Făţărnicie şi somptuozitate. Lipsesc însă modelele morale. Le-am fixat pe cruci.

Ca să alegi corect, e necesar să cunoşti toate răspunsurile posibile. Ce şi cât cunoşti despre religia ta? Ai ales-o sau ai „nimerit” în ea fiindcă aşa „trebuie”?
Umbrele şi umbreluţe colorate. Creştinismul ester fragmentat în biserici şi bisericuţe. Dar există Islam, Hinduism, Taoism, Budism, Sikhism, Iudaism, Bahá’í, Jainism, Shintoism, Zoroastrism, Asatru, Wicca, Satanism şi Druidism. Şi există multe altele. Nu vreau să mănânc mere toată viaţa fără să fi gustat vreodată o pară. Nu ştiu dacă e mai bună para. Sau pruna sau…banana. Vreau doar să le gust înainte să…înjur.

Daţi cu pietre fraţilor, am banana tare!

umbrela

Posted on by — 4 Comments ↓

Legea de bază a Finanţelor (a lui Jerome K. Jerome): “Banca este o instituţie care-ţi împrumută întodeauna o umbrelă când e timp frumos şi ţi-o cere mereu înapoi când plouă.”

Credinţa este umbrela de care ne agăţăm în vreme rea şi pe care o uităm prăfuită-n debara pe vreme bună.

Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.” (Petre Ţuţea)

Adevărul… Iubirea… Vorbe. Cuvinte care devin din ce în ce mai goale, cuvinte rotunjite, măsluite cu măreţie, meşteşugite, dar fără sau cu tot mai puţin conţinut. Nu o dată constat că ne referim la Dumnezeu când nu mai avem nimic de ce să ne agăţăm, în momentele în care deznădejdea ne cuprinde de umeri şi ne trage-n jos, când nu mai avem idei sau scuze, îl găsim pe Dumnezeu şi „ne-am scos”. Dar o fi Dumnezeu ăsta un tip aşa de gaşcă să sară-n ajutorul nostru de câte ori noi renunţăm să ne mai ajutăm? Maimuţa din mine are rezerve. Nu vă gândiţi la banană! Înnecatul la mal ca sport naţional… Strategia: jocul la marea plezneală. Rezultatul: 2:2. Zero barat.

Mai am o gură de cafea şi un strop de credinţă. O nouă zi, o nouă săptămână, fără planuri şi bagaje pregătite. Plan… Există un plan universal, un plan „B”, există ceva? Poţi să dai o căutare pe Google când ştii sau când bănuieşti răspunsul. Ironic? Când sunt pierdut, când celebrul ultim pai nu atârnă nicăieri, conexiunea la internet conduce doar la pagini goale, când nu mă mai satisfac nici literele înghesuite-n cuvinte, cuvintele în fraze şi tânjesc de fapt după o atingere banală dar atât de salvatoare sau măcar un semn… Când toate acestea se adună ca norii ameninţători iar acea mână întârzie să ţi se întindă, întorc privirea şi-l caut pe Dumnezeu. „Dumnezeu este punctul de tangenţă dintre zero şi infinit.” (Alfred Jarry) Ajung în punctul mort şi atunci vina o dau tot pe Dumnezeu. Dar şi Dumnezeu şi vina este în mine. Rezultatul? Păi nu tot Dumnezeu este de vină?! Ha ha ha. Credinţa ne separă de restul fiinţelor vii. Animalele respectă spiritul naturii, noi credem în el şi… Hm. Nu cred că munca sau gândirea ne-au separat de maimuţe. Şi maimuţele prestează – ca să zic aşa -, şi maimuţele sunt organizate, se pliază pe o anumită structură organizatorică gândită. Cu toate exagerările inacceptabile din punct de vedere ştiinţific, după o simplificare la „os” a tuturor argumentelor, cred că nu ne rămâne altceva decât credinţa.

În mod corect credinţa şi religia trebuie separate. Oamenii nu fac asta. Noţiunile se amestecă nesănătos. Dumnezeu nu are ce căuta pe bancnota de un Dolar, Dumnezeu nu merge la biserică. Moise nu avea nevoie de translator, eu de ce aş avea? Omul este un animal. Este slab. Spiritul de haită îl face să se simtă mai puternic, mai în siguranţă. Credinţa a fost pervertită în religie. Religia nu este credinţa pe limba tuturor, ci un fel de înlocuitor artificial. Se pretinde fidelitate faţă de biserică, nu şi faţă de Dumnezeu. Numele lui Dumnezeu este pretext şi monedă de schimb. Iuda este în fiecare din noi. Preţul corect! Ha ha ha. Ne-am rătăcit, am pierdut legătura firească cu natura. Cu Dumnezeu. Revoluţia tehnologică a condus la involuţia spirituală. Fatalitate? Lucrurile se întorc nu neapărat împotriva, dar cu siguranţă asupra noastră.

Dumnezeu este umbrela: când ne protejează de ploaie pare firesc să fie acolo, dar dacă o uităm acasă…vinovată este tot umbrela. Ploaia vine ca o binecuvântare. Spală străzile, spală praful din suflete…

“Este păcat că singurul lucru pe care un om îl poate face opt ore este să muncească. Nu poate sa mănânce opt ore; nu poate sa bea opt ore; nu poate sa facă dragoste opt ore.” – William Faulkner (Ei, unii dorm opt ore, da’ nu e cazul meu!)