Undeva, soarele ne zâmbeşte. Chiar şi atunci când ne orbeşte sau când stă ascuns după nori şi nu-l mai vedem cu zilele. Undeva chiar acum cineva îşi aprinde o ţigară şi undeva este cinci dimineaţa. Este cineva care ar vrea să-ţi zâmbească şi să-ţi atingă mâna, dar rămâne nemişcat.
Încremeniţi în gânduri, zilele se sfărâmă încet şi rămânem zgribuliţi în colţuri opuse.
Cuvintele sforăie lipite de tavan. Durerile de cap şi gustul amar al mahmurelii tipice zilelor de după s-au scurs după canapea. O altă zi, alte cuvinte ce ne servesc drept colivie.
Te-ai îngropat, dar mai eşti vie?
Dintr-un colţ de buză surdă îţi arunc un strigăt mut
Ne face cu mâna o umbră, strigi şi tu, dar nu te aud.
Jos sub pat, în buzunarul de la cămaşă, pe un şerveţel am salvat un mic sărut
Aş vrea să-l pipăi încă o dată, să-l păstrez proaspăt şi ud.
Ne îngropăm după cuvinte, ne ameţim cu spuma şi surâsul lor, spunem de prea multe ori altceva decât ceea ce gândim sau simţim.
Uneori nu simt nimic şi uneori şi acest nimic pare o povară mult prea mare.
Zâmbesc din spatele norilri de fum, cafeaua îşi împrăştie aroma proaspătă şi muzica dansează de una singură dintr-o boxă-n alta.
Începe o altă zi, o altă săptămână, schimbăm cămaşa, asortăm cravata, alegem un parfum şi ne mascăm după un zâmbet efemer proaspăt bărbieriţi.
Oraşul tremură, tramvaiul trece nepăsător în aceeaşi rotaţie. Punct şi de la capăt. N-am rupt florile de 8 martie şi n-am să le rup nici astăzi.
Toată lumea oferă flori pe 8 martie, mă rog, cel puţin aşa pare “normal”, Doamnelor şi Donişoarelor, mereu cu capul în nori, dar tot timpul cu sufletul în flăcări, vreau să vă dăruiesc aceste flori şi un zâmbet (şi) astăzi.
Puteam să pun problema şi altfel: avem sex, la ce să ne mai folosească şi un creier?
Când ai o problemă, o rezolvi sau te adresezi unui specialist. Sau postezi întrebarea pe un forum …
Povestea e veche, dar de tăvăleală!
“Vă salut pe toţi.
Am şi eu o întrebare, mai „specială” şi poate ciudată dar la care aş vrea să îmi daţi un răspuns cât se poate de serios.
Eu şi prietena mea ne-am „jucat” (frecat unul de altul), îmbrăcaţi amândoi cu pantaloni pe noi şi chiloţi. Eu am ejaculat, am simţit că vine, i-am spus să se dea la o parte, s-a dat iar eu am ejaculat în chiloţi. A curs un pic pe pantaloni când mă ţineam cu mâna. Amândoi eram tare transpiraţi, este posibil, sau este vre-un risc să fi ajuns un pic de spermă prin pantalonii noştri (eu trening ea blugi)?
Din catâ ştim nu a avut nici o pată pe pantaloni, dar ne gândim că fiind aşa transpiraţi …
Vă rog foarte mult .. dacă se poate un răspuns serios!
Mulţumesc anticipat!”
Comentarii:
– „oare cât timp mai trece până voi găsi şi întrebarea “eu eram la mare, ea la munte, am ejaculat gândindu-mă la ea, aşa-i că-i al meu copilu’?”
– „am făcut sex in 3 cu iubita şi prietena ei. am ejaculat în gura iubitei care i-a făcut sex oral prietenei ei. copilul o să fie al meu sau a lor?”
– „e posibil să rămână însărcinată, de la distanţă, dacă te masturbezi, şi ea e la nudişti, la plajă. apoi restul de treabă o fac muştele.”
– „Am si eu o problema asemănătoare, acum o lună eram la ski cu prietena şi am început să ne jucăm în zăpadă şi am alunecat peste ea şi am avut o erecţie şi un orgasm spontan în chiloţi, ţin să precizez că pe lângă salopeta de iarnă aveam şi izmene pe mine, ea fiind îmbrăcată la fel (salopeta de iarnă şi ştrampi numa’ că avea 2 perechi de chiloţi). Dezamăgirea a venit acum după o lună când am aflat că ea nu a rămăs însărcinată după acea experienţă deşi era la ovulaţie când s-a produs incidentul (vreau să vă spun că ne dorim mult un copil). Întrebările mele sunt următoarele: Avem vreo şansă să ducem o viaţă normala şi să avem şi noi un copil al nostru? Puteţi să-mi recomandaţi nişte medicamente cu care să o îndop pe prietena mea ca să fie mai fertilă? Este cazul să o părăsesc şi să caut altceva? Oare dacă n-ar fi avut 2 perechi de chiloţi rezultatul ar fi fost altul? Am multe nedumeriri şi sincer nu ştiu ce să mai fac…Vă rog din suflet să-mi răspundeţi cu cea mai mare seriozitate la aceste întrebări.”
– „tot masturbarea rămâne cea mai sigură soluţie. cu terminare în zăpadă. apoi, cu un bulgăre bine ţintit, şansele cresc!”
– „Şi totuşi dacă bulgărele respectiv nu poate ţinti una bucată ştrampi pe sub care sunt îndesate 2 buc perechi chiloţi tip gogoşar (a la bunica ?) . Ne masturbăm degeaba ?”
Mi-am amintit de povestea glonţului magic care a perforat testiculul unui soldat sudist şi s-a oprit în pântecul unei femei aflată la câţiva metri… 🙂 (Varianta Tom Waits 🙂 )
Părerea mea, serios vorbind, acum că m-am adunat cu greu de sub birou este că sunt şanse mari să rămâi gravidă pe această cale şi să dai naştere unui copil perfect sănătos şi apt să te urmeze, ba chiar să te şi depăşească, DACĂ blugii sunt turceşti, nu americani originali şi chiloţii chinezeşti din en-gros-ul Europa…
Dar sunt absolut deschis la orice altă sugestie ce ar putea ajuta copii…
P.S.andreeako şi BlueAngel m-au convins. Chiar dacă într-o primă fază ne amuzăm, subiectul este alarmant. Avem – dacă mai era nevoie – încă o dovadă a educaţiei defectuoase, a abordării greşite care se face cu atâta încăpăţânare în şcoli, dar şi un semn de alarmă pentru părinţi în ceea ce priveşte comunicarea şi relaţionarea cu proprii lor copii.
Exemplele sunt elocvente. Din păcate.
„Nu mi-am dorit acest copil”. Aceasta a fost declaratia unui copil de numai 12 ani, care in noaptea de 2 spre 3 august 2007 a nascut la Maternitatea Cuza Voda din Iasi o frumusete de fetita perfect sanatoasa. Deocamdata, micuta de 3,5 kilograme nu are un nume si mama inca nu si-a vazut pruncul. Deja a renuntat la copil inca din prima zi de viata a acestuia. Tatal fetitei are 14 ani.” (BZI )
„Alfie Patten, un băiat în vârstă de 13 ani din Marea Britanie, a devenit tată, după ce prietena sa, în vârstă de 15 ani, a născut o fetiţă.” (MEDIAFAX )
Nu-mi place definiţia aceia de “pitzipoancă” . Sună vulgar. Eu o numesc “cosmopolitană”.
Sunt fete naive sau prostuţe care-n dorinţa lor de afirmare îşi pun poze mai deocheate pe diferite site-uri. Nu neapărat deocheate, uneori doar de prost gust. Ştiţi despre ce vorbesc! Poză cu cracii în raftul de la biblioteca ticsită nu cu cărţi ci cu ursuleţi sau bibelouri…
Şi este tipul de fată cu zâmbet perfect şi decolteu asortat. Este studentă sau a terminat ASE sau Drept. Sau a terminat una şi este la Master sau a doua facultate. Jurnalismul nu mai este aşa la modă, dar mai sunt şi fete de modă veche. Acum se poartă Relaţii Publice şi Comunicare.
Nu se dau în spectacol, dar ştiu să se facă remarcate. Sunt conştiente de avantajul conferit de aspectul fizic şi suficient de inteligente să nu vorbească prea mult, să-şi cântărească cu grijă vorbele. Cochetează cu ideea unei cariere politice sau vrea o slujbă cu “funcţie”. Se orientează sau spre o corporaţie sau spre zona administrativă, eventual un job la un minister. Îi plac bărbaţii cu prestanţă, cu aură, genul care „dă bine”. Nu se acceptă rataţii, cei fără maşină, fără studii superioare şi un venit sigur. Nu contează de unde este acel venit. Vorbesc la mişto despre Bamboo şi celelalte locaţii de fiţe şi fente, dar din când în când le place să se afişeze acolo, contează să se ştie văzute.
Sunt fete emancipate, dar în mod paradoxal, consevatoare. Îşi urmăresc cu consecvenţă interesul.
Ce a însemnat emanciparea femeii în fapt? Femeile au câştigat dreptul la PLASĂ. Da, la plasă: să care plasa şi să ia plasă.
Multă vreme femeile au trăit într-o lume guvernată de bărbaţi, în totală supunere, neavând drepturi,ci numai obligaţii. Femeia avea datoria să fie soţie şi mamă bună, să satisfacă mofturile bărbatului şi să se îngrijească de acesta şi de gospodărie.
Pornind chiar de la povestea biblică a creării omului, femeile au fost considerate fiinţe secundare, menite să servească şi deservească bărbatul. Această mentalitate nu a dispărut nici acum şi este greu de crezut că o să dispară vreodată.
Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică şi tipologică a condiţiilor sociale şi psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă.
Primele structurări ale mişcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluţiei franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural şi ale egalităţii în drepturi şi libertăţi. Scriitoarea revoluţionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaraţia drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică.
“În timpul vieţii oamenii învata să reacţioneze şi sunt condiţionaţi de diferiţi factori […] La o anumită vârstă băieţii suferă o schimbare atunci când cunosc „modelul masculin” în care încrederea în sine, curajul şi independenţa sunt condiţii esenţiale pentru succes. Femeile sunt încurajate să fie dependente si emotive, pe când bărbaţilor li se cere să se comporte raţional şi independent. (Claudia Ana Moarcas, Comunicarea si comportamentul in negocierea contractelor)
Acest mod de gândire şi educare face imposibilă schimbarea în esenţă a situaţiei femeii. Sunt automatisme de care nu o să scăpăm niciodată: fetiţele bluziţe roz, băieţeii bluziţe albastre.
Femeia la…cratiţă.
“Ce înseamnă să fii femeie emancipată?
Să ai un job bun, un salariu motivant.
Să ai o familie, copii, să fii gospodină şi menajeră în casă.
Să ai viaţă socială, să ai prieteni, să ieşi în lume, să frecventezi cercuri exclusiviste.
Să te îmbraci bine, să te îngrijeşti, să te respecţi.
Să călătoreşti, să vezi lumea, să-ţi trăieşti viaţa.
Credeţi că e posibil să le faci pe toate?” (cocochannel)
Cred că ideea e să respectăm femeia şi să acceptăm faptul că ea este cea care alege. Şi ne alege, ne acceptă. Asta cred că este esenţa emancipării. Emanciparea femeii fără emanciparea bărbatului nu este posibilă.
Este aproape firesc să afirmi despre o femei sexy şi tânără, care se dă jos dintr-o maşină scumpă, că este curvă. O femeie ajunsă într-o funcţie de conducere, tot o curvă este.
Bărbaţii nu concep succesul femeilor, altfel decât prin performanţe şi prestaţii sexuale.
Aceasta este lumea în care trăim. Acestea sunt mentalităţile care ne guvernează subconştientul şi acţionăm, reacţionăm ca atare. Prejudecăţile acestea, nouă bărbaţilor, ne rezervă privilegii deosebite. Posibilitatea de a abuza.
Când un bărbat spune despre o femeie că ar fi „curvă” în 99% din cazuri asta înseamnă că femeia respectivă n-a vrut să şi-o tragă cu el.
Analiza la noi duce inevitabil la anal: scoatem băşini pe gură despre lucruri făcute cu curul. Bloggingul nu poate face excepţie. Dorinţa soră cu boala de a devenii cât mai popular dăunează grav personalităţii. Am scris într-un post anterior (atunci habar n-aveam că urmează şi etapa anală, pardon! finală) despre cele cinci minute de tăcere şi luciditate versus cele 15 minute de celebritate despre care vorbea Andy Warhol. Bine, eu vorbesc şi verzi şi uscate şi vrute şi nevrute, oricum nu mă bagă nimeni în seamă şi spre norocul meu, nu-s popular, mai am o şansă să scap şi de pe internet întreg (şi integru) cum am scăpat şi din comunism. Stric de dragul statisticii: locul 641 – Brushvox 0.0% – 0 voturi… aşa că mulţumesc şi pe această cale tuturor care m-au votat. Ha ha ha!
Votul meu s-a dus la Thanat Eros (1.52% – 35 voturi) care a terminat elegant pe locul 17, dar de exemplu un blog de bun simţ şi pe care-l citesc de multe ori cu plăcere, (să nu zic şi faptul că este foarte popular) Bed for Love-ul lui Tudor Chirilă s-a clasat doar pe locul 181 cu… doar 2 voturi. Că pe mine nu m-a votat nimeni este „de-a dreptul drept” atâta timp cât nici măcar eu nu m-am votat, da’ la Tudor numărul voturilor pare incredibil ca să nu spun altceva.
Despre fraudă. De la an la an s-a modificat sistemul de votare pentru evitarea acestora. Nu am veleităţi de hacker da’ un IP Hider ştiu să descarc de pe un torent şi nu-i cibernetică nici să-l instalez. Şi asta este doar una din soluţiile mai sofisticate. Adică, dacă cineva vrea să trişeze, o face fără jenă şi fără prea mare bătaie de cap oricum. Treaba cu crearea de cont a întors din drum multă lume şi nicidecum n-a folosit la evitarea fraudării… Dar cum nu există o soluţie optimă şi unanim acceptată, mereu o să existe voci nemulţumite. Şi doamne fereşte să insinuez că cineva s-a gândit doar să trişeze! Noi?! Nu, niciodată! Ha ha ha!
Blog. Vorbim despre socializare, despre relaţionare sistematică. Jorn Barger a folosit termenii website şi logging pentru a-şi diferenţia abordarea de celelalte situri. Ulterior, din glumă, Peter Merholz a despărţit cuvintele în we blog şi astfel s-a născut termenul blog.
De la jurnal public la jurnalism s-a trecut aproape insesizabil, a apărut termenul de citizen journalism şi prin introducerea aşa numitelor medii noi (new media), bloggingul s-a dezvoltat rapid şi s-a extins spectaculos. De exemplu doar astăzi pe WordPress erau 210.986 bloggeri cu 169.663 de însemnări noi.
Goana după popularitate nu este de condamnat. Totul e cu ce preţ, mai exact până unde merge ideea „cu orice preţ”. De exemplu poţi introduce în titlu sau text cei mai căutaţi termeni, cele mai căutate expresii din motoarele de căutare. Porno, free porn, RedTube, PornTube şi alte tuburi pe post de vibratoare virtuale. Sexul vinde, cine dracu nu ştie măcar atât? Sigur o să fie suficienţi fraieri care să pice-n plasă şi să-ţi acceseze din grabă şi neatenţie pagina în căutare de senzaţii tari şi astfel să-ţi crească traficul, adică prestigiul. De exemplu „naomi tunsă şi bătută” sau cifra 666 mi-a adus şi mie extra cititori.
Aveam un prieten şmecher înainte de 89 care avea o pereche de blugi originali. Umbla cu ei prin cârciumi să-i „dea”. Găsea clientul, convingea omul şi la desfăşurarea tranzacţiei schimba pe nevăzute perechea de blugi cu o salopetă frumos ambalată. Nu ştie nici el câte sute de salopete a vândut pe post de blugi. Cam asta e şi cu şmecheria virtuală: ai multe accesări, dar majoritatea vizitatorilor pleacă în câteva secunde înjurând. Aici văd eu buba: de unde dorinţa de a fi băgat în seamă cu orice preţ când n-ai nimic de spus?
Dar să revin la RoBlogFest. Premierea de la Fabrika a început cu două ore întârziere după tradiţionalul model mioritic al oricărui eveniment. Încălzirea a făcut-o un tip cu glume seci pe post de stand-up comedy şi au urmat HI-Q cu un spectacol penibil. Întrebarea cea mai pertinentă ar fi: orare cât au plătit să fie lăsaţi să presteze pe scenă? Ha ha ha! Noroc că a venit Cabral şi n-a lungit-o, premierea a fost să zic aşa, fulgerătoare. VisUrât, VisUrât, VisUrât… Ha ha ha! Mi-e şi milă de el, i-ar fi trebuit Omnitrixul lui Ben Ten să se transforme-n Patru Braţe să ia şi la pachet din câtă carne şi iaurt şi-a luat…şi asta-n plin post! Ha ha ha!
Blog personal – VisUrât (22.84% – 524 voturi)
Blog colectiv – VisUrât (26.45% – 508 voturi)
Blog divertisment – VisUrât (27.92% – 551 voturi)
Blogul cel mai popular – ????? Aţi ghicit! Doamnelor şi Domnilor:VisUrât! (25.25% – 560 voturi)
În rest…cea mai populară a fost mama lu’ VisUrât. Ha ha ha! Numai cuvinte de laudă am citit şi de pe Twitter ieri seară…
Blog sub 18 ani – BoGy-BloggerMic (15.26% – 129 voturi)
Blog muzică – Monden (28.72% – 164 voturi)
Blog sport – adrian georgescu – scriu iute si piperat (15.66% | 55 voturi)
Blog film – TVBlog (43.49% – 294 voturi)
Cel mai informat – Infertilitate (25.83% – 185 voturi)
Cel mai cârcotaş – andymihail (27.21% | 132 voturi)
VIP microblogging – Bobby Voicu (14.4% – 52 voturi)
Cel mai sexy microblogger – andy mihail (22.22% – 126 voturi)
Cea mai sexy microboggeriţă – BadPitzi (14.31% | 62 voturi)
Cel mai popular microbogger – Infertilitate (25.74% | 182 voturi)
Lista completă de premii şi premiaţi e pe situl oficial al competiţiei.
Ce mi se pare uşor ciudat este că la categoriile unde a câştigat VisUrât s-a votat masiv faţă de celelalte. Între 500 de voturi şi 100 este o discrepanţă cam mare. Dar s-a câştigat şi cu doar 52 de voturi… La Blog personal VisUrât a câştigat cu 524 de voturi iar PiticiGratis clasat pe locul doi a avut nici jumătate, respectiv 250 de voturi… Ei, dacă n-a dat cu laptopu-n popor… ha ha ha! Sau cum de având peste 1000 de pretinşi cititori zilnic, într-o săptămă nu aduni decât 500 de voturi? Sunt aspecte care nu se… pupă.
2657 de nominalizări şi 23502 de voturi…. mai rău ca la Parlamentare… Ha ha ha!
„O bună parte din presa românească de azi mă face să mă simt prost. Păi, aşa şi eşti, Cetepulea! au şi sărit cretineţii, după lectura acestei prime propoziţii. Mă simt prost, adică mă simt jenat, mi-e ruşine că mă numesc gazetar în România, stimaţi cretini ai netului. Şi asta pentru că nu sunteţi nici mai proşti, nici mai lipsiţi de caracter decât mulţi, din ce în ce mai mulţi, dintre colegii mei de breaslă – gurnaliştii.” Tudor Popescu a fost elegant, cei despre care vorbeşte sunt curnalişti, nu gurnalişti! Ha ha ha.
N-am mai citit de mult ziare, cam din motivele amintite de Tudor Popescu, cum nici televizorul nu l-am mutat de pe Cartoon Network. Mi-am luat mouse-ul în dinţi şi m-am înfit în browser… 🙂
Tot din Gândul am aflat că: „Elena Udrea este cea mai vizibilă femeie din blogosfera românească, conform unui barometrului realizat de ZeList, care acoperă perioada 10 decembrie 2008 – 10 martie 2009.”
N-am mai trecut prin blogul doamnei Udrea de ceva vreme, am intrat acum, dar zău dacă e mare lucru de citit. Atacurile deja plictisitoare la adresa PSD-ului, ce sunt uşor stupide, având în vedere logodna de ciolan la guvernare… Dacă Udrea este etalon, stăm prost. În paginile cu anunţurile de escorte am citit chestii mai interesante! Ha ha ha!
Tot Udrea este-n prim-plan şi-n Jurnalul Naţional . „Virgil Cârstea, regele parcurilor din Capitală, detronat de primarul Sorin Oprescu din boiereasca poziţie, a fost înscăunat de Elena Udrea la SC Mamaia SA, unde acţionar majoritar este Ministerul Turismului.” Cârstea este celebru pentru şmenurile cu spaţiile verzi din capitală, cum a fost şi mânăreala de la Ştrandul Moghioroş. Zilele trecute, Virgil Cârstea a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al SC Mamaia SA, unde acţionar principal al societăţii este tot Ministerul Turismului. Să vedem ce pun la cale, litoralul e mai lat ca ştrandul! Ha ha ha! Sunt lucruri care la noi nu se schimbă niciodată: cum este rotarea cadrelor…
Din Ziua am aflat că Geoană şi-a tras şi el o Udrea. Acum înţeleg şi de unde romantismul cu pajiştea şi strânsul de ghiocei în sufletul preşedintelui PSD! Da’ să vedem ce spune Mircea despre bruneta menită să combată blonda: „Dragi colegi si dragi prieteni, sunt bucuros sa o salut pe cea pe care o sa o vedeţi in multe clipuri publicitare, pe Magda Bistriceanu, mama a doi copii, are 37 de ani, e frumoasa foc.” Muza din Kiseleff e în cărţi din 2007 şi a semnat anul trecut un contract până în 2010 cu social-democraţii. Chiar dacă nu toţi şefii de la PSD sunt extaziaţi de doamna-n cauză, poate vedem şi noi o bătaie-n noroi între Udrea şi Bistriceanu… Tot a fost tare seacă campania trecută.
Alt titlu din Gândul peste care n-am putut să trec cu vederea: „Patriarhia Română pledează pentru menţinerea lui Dumnezeu la liceu”. Mi-a crescut tensiunea brusc! Nu, n-am nimic nici cu biserica, nici cu ortodocşii. Chiar nimic. Mai mult, chiar am atâta bun simţ să nu mă piş pe nici un locaş sfânt cu toate că uneori după trei beri mă abţin cu greu.
Treaba stă aşa, abia-abia l-au strecurat înapoi în manuale pe săracul Darwin, se dau bătălii mari ca să nu se reducă şi mai mult orele de sport când pe stradă văd tot mai mulţi copii obezi de atâta McDonalds şi Coca-Cola, programa şcolară este depăşită şi nu e nici un secret că şcoala nu-ţi foloseşte la nimic, nu te învaţă nimic practic şi nu te pregăteşte nici pentru viaţă, nici pentru carieră, dar vine biserica şi-şi împinge preoţii la catedre. Am tot spus, biserica să-şi vadă de oile ei! Nu-i treaba bisericii nici programa şcolară, nici microcipul din paşaport şi în general, să lase treburile laice în seama celor care de bine, de rău se ocupă de ele. Bunica mea, să se odihnească-n pace! a făcut şcoala catolică la Braşov unde predau călugăriţe. Din ce am înţeles, era o şcoală bună. N-am nimic împotrivă ca biserica, ortodoxă, catolică, musulmană, pe banii ei, bani din chetă, sau cutia silei, pardon, milei cum se spune, să construiască şcoli şi să umple pereţii cu icoane şi programa şcolară cu ore de religie, dar nu în şcolile de stat şi nu pe banii publici!
„În plină criză financiară, Serviciul de Protecţie şi Pază îşi construieşte, peste drum de Cotroceni, un sediu format din opt corpuri plus o biserică.” – anunţă Cotidianul. E bine, pentru biserică mă bucur în mod special. M-a certat cineva că Ceauşescu a dărâmat bisericile şi acum tre’ făcute altele noi că stau enoriaşii ca sardelele-n conservă şi noi fraierii în blocuri. Mda. O dată pe an, de Paşti, eventual… În Rahova din capăt, până-n Unirii la Mitropolie, doar la şosea sunt 3 sau 4 biserici. Dacă stau să mă uit sunt cazinouri, farmacii, bănci şi biserici. Şi saloane de masaj, da’ acelea nu sunt tot timpul la vedere. Dacă vrei să cumperi ac şi aţă, ai bulinat-o!
Din Evenimentul Zilei am aflat că o să împrumutăm circa 20 milioane Euro de la F.M.I. timp în care o cincime din companiile din România iau în calcul să-şi reducă numărul de angajaţi. Problema cu împrumutul este că trebuie rambursat. Atâta timp cât stăm prost şi la capitolul de investiţii şi la producţie, iar vorba cuiva, ăla micu’, P.I.B.-ul nu se simte nici el prea bine, un împrumut luat aiurea, doar în ideea să fie, ajunge piatră de moară de gâtul nostru al tuturor. Tot repet că văd că unora nu le intră-n cap nicicum, statul suntem noi, contribuabilii.
Ne răcim gura, dar stăm cu mâinile în buzunarul călduţ. Dăm din umeri cu lejeritate, de multe ori spunem „Nu-i treaba mea”. Se întâmplă asta când vedem pe cineva cu mâna-n buzunarul sau geanta altei persoane-n tramvai, când un bărbat loveşte o femeie pe stradă, aiurea în tot felul de situaţii preferăm să nu vedem, să nu auzim, să nu spunem, să întoarcem capul şi să lăsăm privirea în podea.
Neimplicarea are efecte multiple. Azi el, mâine tu… viaţa este imprevizibilă. Cred că societatea, adică fiecare din noi, avem nu doar drepturi ci şi responsabilităţi. Dacă nu faţă de noi, măcar faţă de copii noştri.
Bat câmpii iar?
Voi face referire la câteva comentarii lăsate de un prieten, un şoricel.
„Poate era bine să te gândeşti (…)şi la faptul că vestul a acceptat aşa uşor prostituatele din est… o condiţie pe care se pare că au rezervato femeilor noastre mai degrabă fără nici un fel de scrupule ..nu în necunoştinţă de cauză…”
Întâmplător ( 🙂 ) am cunoscut câteva fete care au plecat ca dansatoare ba în Canada, ba în Italia. Unele ştiau exact la ce se înhamă, altele au picat în plasă din naivitate. Au fost fete care au reuşit să scape de contract, au reuşit să danseze doar, altele au ajuns la prostituţie. Fiecare fată o poveste. Nu toate poveştile au „happy end fericit”…
Există reţele bine puse la punct. Victime sigure sunt fetele de la ţară sau din zonele foarte sărace. Primesc un contract de dansatoare, pare şansa vieţii lor. Îşi fac rodajul într-un club mai jerpelit în provincie, apoi sunt mutate într-un municipiu mai luminat sau într-un club din capitală. Rămân acolo sau sunt trimise la lucru în occident. Odată intrate în circuit este aproape imposibil să scapi.
Cum spuneam şi în postarea anterioară soluţia este prevenirea. Pedepsirea faptei în acest caz este o prostie, legalizarea nu ştiu în ce măsură o să rezolve toate problemele pe care le implică prostituţia.
Proxenetismul, forţarea unei persoane să se prostitueze, abuzurile, trebuie pedepsite şi încă în cel mai aspru mod posibil!
Este nevoie de educaţie, de informare, de măsuri sociale preventive. Aici, din păcate, statul dă rateuri. Sau şi aici. Dar nu vreau să mă repet.
Asistenţa socială face consiliere timidă, peştii nu privesc cu ochi buni abordarea „protejatelor” lor şi teama asistenţilor este firească. Poliţia este mituită, nu se implică sau dacă o face, o face doar formal.
De aici şi teama mea că legiferarea prostituţiei nu va aduce mari schimbări pentru fetele exploatate şi abuzate.
Fetele care aleg benevol prostituţia sunt o altă categorie, dar şi ele au dreptul la statut social, la asistenţă socială şi medicală.
Despre riscuri am vorbit deja în mare parte.
Un şoricel a mai spus un lucru care mi-a rămas în cap: „Poetic spus fiecare individ este o minoritate!”
Este un aspect cel puţin interesant. Într-o lume a globalizării, o lume în care tot mai mult tindem să devenim doar o faţă-n mulţime, un anonim pe internet sau aiurea, într-o lume în care devenim tot mai uniformizaţi şi standardizaţi sub presiunea modei, a trendurilor, a non-valorii impuse şi a consumismului exacerbat, cred că avem şi mai multă nevoie de „ciudaţi”, de nonconformişti, de rebelii fără cauză, de… profesiile liberale.
Avem nevoie de artişti şi avem nevoie de… prostituate. Nu, nu curve.
Da’ pe cine fac eu curvă?!
Curve sunt cei care ne mint în faţă, sunt cei care ar putea şi chiar ar avea obligaţia să facă ceva şi nu fac nimic, cei care ne vorbesc despre criză şi buget de austeritate, dar o fac cu un zâmbet larg îmbrăcaţi în costume scumpe şi elegante şi au nonşalanţa celor care în fapt nu au nicio apăsare, curve sunt cei care ne vorbesc despre moralitate, ne vorbesc despre căinţă din uşa jeepului…
Şi tot de la un şoricel: „O altă idee mai a dracului … e că toţi în capitalism suntem prostituate!… ce facem, toţi facem pe bani nu din convingere .. şi lasă urme!!”
Poate să pară o abordare abruptă, dar cred că este oarecum corectă. Capitalismul, moartea pasiunii. Ha ha ha!
Gata! Încă una şi mă duc! Ha ha ha! Mâine vă stresez cu altceva…ştiu sunt un nesuferit. „România se închide tot mai mult în sine fascinată bolnăvicios de o realitate care pare sincer o angoasă amplificată a unor fapte banale. Lipsa de interes în lumea din exterior, lipsa de interes faţă de lucruri care au un sens nu imediat local, şi mai ales principialitatea ortodoxa par a fi la rădăcina a ceea ce numim masochism. Personal o văd ca lipsă de curaj pe lângă o lipsă de interes în a da credit altor lucruri ce au o valoarea mai largă.”
„Sunt escortă ca să nu spun altceva şi asta e tot.
Studii: Liceu; Culoare ochi: Albaştri; Culoare păr: Şaten; Constituţie: Minionă; Înălţime: 150 cm;”
„Ţi s-a întâmplat să întorci capul după mine pe stradă şi nu ai avut curajul să mă abordezi? Acum ai ocazia să petreci momente unice de relaxare , într-un ambient ultracentral, printr-o comunicare intimă profundă, alături de o femeie de o calitate deosebită…
Studii: Facultate; Culoare ochi: Verzi; Culoare păr: Brunet; Constituţie: Slabă; Înălţime: 173 cm;”
„BUNĂ SCUMPULE NUMELE MEU ESTE ROXANA ŞI SUNT O DULCICĂ…TE AŞTEPT ALĂTURI DE MINE ÎNTR-O LOCATIE DE VIS…UNDE VEI AVEA PARTE DE CLIPE DE NEUITAT ŞI SENZAŢII TARI…MAI AM ŞI O PRIETENĂ…kiss!”
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Aşa şi aşa; Înălţime: 170 cm;”
„Dulcică şi sexy… ofer clipe frumoase, doar domnilor şi cuplurilor educate şi generoase care au peste 30 ani. dacă nu ai peste 30 ani, te rog nu insista… mulţumesc!
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Slabă; Înălţime: 167 cm;”
„Nimfomană, nonconformistă şi fără prejudecăţi, îmbin plăcutul cu utilul, contactează-mă şi nu vei regreta!
Studii: Facultate; Culoare ochi: Căprui; Culoare păr: Blond; Constituţie: Aşa şi aşa; Înălţime: 170 cm;”
Fără prejudecăţi, cred că din acest punct ar merita să purtăm discuţia. Prostituţia există cu sau fără voia noastră, dar din moment ce există ofertă înseamnă că există şi cerinţă pentru aceste servicii. Şi sincer, nu văd nimic rău în toate acestea. Sexualitatea face parte din firea omului, din normalitate, dorinţele sunt menite să fie satisfăcute… sau curiozitatea.
Locuiam la Budapesta şi într-o zi am sunat la un „serviciu de escorte”. Am găsit anunţul într-o revistă, am ales o fată din câteva zeci de fotografii şi pe baza descrierii. Am stabilit ora şi cu punctualitate de ceas Elveţian a sunat soneria uşii mele. Pe prag era un tip tânăr, jovial şi fata, îmbrăcată sumar dar elegant, zâmbitoare. Am achitat tariful destul de piperat, tipul a spus că revine într-o oră după fată şi a plecat.
Recunosc, mă simţeam stânjenit şi aveam emoţii. După o conversaţie politicoasă fata a făcut un duş şi s-a întors goală din baie. Era frumoasă…
Fiind mult mai rentabil să-ţi comanzi fata nu la oră şi pe noapte, am mai chemat-o de 2-3 ori. Am stat la poveşti, am ascultat Depeche Mode, i-am gătit, am făcut sex sau am dormit împreună pur şi simplu. Uneori mai vorbeam la telefon – mi-a lăsat numărul ei particular – şi de câteva ori ne-am întâlnit în oraş la o cafea. Cred că a fost o relaţie „no strings attached”, o experienţă pentru mine pe care nu o regret şi nu m-a deranjat nici faptul că am plătit-o de câte ori am sunat şi am chemat-o de la firmă. Nu a fost o romanţă şi nici o aventură. Mă bucur că am cunoscut-o, că mi-a împărtăşit povestea ei şi că am petrecut ceva timp împreună.
off topics: (Până la urmă este anevoioasă relaţia unui bărbat cu o femeie, uneori ne este dificil să ne comportăm ca adulţi responsabili şi… să “scoţi” o fată în oraş la “suc” şi să o “abureşti”, tot bani costă…. hahahahaha! )
http://www.mariussuditu.ro/
Roxana, Alina, Corina, Dana, Diana, Alexandra, Delia sau Elena, fiecare în parte o viaţă şi o poveste.
Cred că există o dimensiune umană, unică în spatele fiecărui nume şi există problema socială care trebuie abordată şi tratată ca atare. Însă nu cred că este etic să abordăm subiectul strict tehnic fără să includem şi aspectul uman. Nu fac nici o pledoarie pro-prostituţie şi nu încerc nici o abordare romantică a subiectului.
A fost Ziua Femeii, am văzut la televizor femei de succes, femei de carieră, femei realizate. Rar sau aproape niciodată nu sunt prezentate femeile simple, muncitoare, gospodine, ţăranca care îşi munceşte pământul şi îşi îngrijeşte gospodăria zi lumină, nu vedem femeia de lângă noi, femeia obişnuită, femeia care trudeşte de cele mai multe ori mai mult ca ori care bărbat şi nu se vorbeşte nici despre… prostituate.
Şi chiar şi-n cazul prostituatelor se face o diferenţiere între fata de la Gara de Nord şi dama de companie dintr-un apartament luxos din centrul Bucureştiului… şi nu despre diferenţa de preţ vorbesc.
Pudoare? „Murdăria” măturată sub preş? Politica de struţ..?
Făţărnicie.
http://www.mariussuditu.ro/
PROSTITÚŢIE s.f. Faptă (infracţională) comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă. Casă de prostituţie = bordel. Viaţă dusă de o prostituată. Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution. (DEX)
Legalizarea prostituţiei nu ştiu în ce măsură soluţionează şi problemele pe care le implică prostituţia.
Din cauza taxelor, evaziunea fiscală rămâne la un nivel ridicat în România şi în cazul „serviciilor” o contorizare reală a activităţii este practic imposibilă.
Există şi funcţionează saloanele de masaj şi serviciile de escorte.
Ce pot spera este ca fetele să beneficieze de asistenţă medicală, de asigurare socială şi medicală şi de un statut social normal.
Abordarea lui Emil Boc: „Nu ştiu dacă un lucru care nu este sănătos pentru societate trebuie neapărat încurajat” nu mi se pare o abordare corectă. Nu cred că legalizarea prostituţiei este tot una cu încurajarea ei.
Pe de altă parte, la cum se aplică legislaţia la noi, legalizarea prostituţiei poate că nu o să îmbunătăţească ci din potrivă, o să înrăutăţească situaţia. Proxenetul va devenii peste noapte întreprinzător manager…
http://www.mariussuditu.ro/
PROXENÉT, -Ă, proxeneţi, proxenete, s.m. şi f. Persoană care mijloceşte prostituţia, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituţia (pentru a trage foloase materiale personale); codoş. – Din fr. proxénète. (DEX)
Cu toate acestea, fetele se expun tot timpul unui anume risc, ele într-un fel sau altul trebuie protejate şi strict fizic, nu doar social şi medical.
Şi n-am vorbit despre fetele care sunt constrânse, sunt forţate să se prostitueze. De alte persoane sau pur şi simplu de situaţie, de starea de fapt din societate…
Sau fetele dependente de droguri care ajung să se prostitueze pentru încă o doză….
http://www.mariussuditu.ro/
„O tânără din Constanţa, care-şi face veacul pe şoseaua de centură a Focşaniului în căutare de clienţi, a ajuns la Spitalul Judeţean cu traumatism cranio-cerebral, mâna dreaptă fracturată şi multiple plăgi şi contuzii toracice şi faciale, după ce a fost bătută cu bestialitate de un „peşte”. Seigean Iasar, în vârstă de 23 de ani, susţine că la sfârşitul săptămânii a fost sechestrată, jefuită şi bătută cu ranga…” (Ziarul de Iaşi)
„O tânără din Timişoara, care-şi făcea veacul prin zona Gării de Nord, în căutare de clienţi, a fost bătută cu ferocitate de ”peştele” ei. Tânăra, de 28 de ani, a fost scoasă din mâinile agresorului de poliţiştii comunitari. Scăpată de furia bărbatului, pe jumătate goală, femeia a încercat să se sinucidă. Agenţii au prins-o în momentul în care ea era la un pas de a sări în Canalul Bega.” ( Timiş Online)
„Un bărbat din Petroşani a fost arestat ieri, după ce a bătut şi a încercat să violeze o femeie care îşi oferea serviciile sexuale pe centura municipiului Petroşani. După ce a lovit-o pe prostituată, agresorul i-a luat banii şi telefonul. Femeia a ajuns la spital cu mai multe traumatisme.” ( Ştiri Locale)
„Autorităţile italiene au descoperit, în nordul Italiei, la periferia oraşului Ferrara (regiunea Emilia – Romagna), cadavrul unei prostituate românce de 19 ani, care se pare că a fost omorâtă în bătaie şi arsă.” ( Ziare)
http://www.mariussuditu.ro/
BISERICA. Atitudinea socială a bisericii, implicarea ei în toate subiectele de la paşapoarte la icoanele atârnate în şcolile publice este o reminiscenţă feudală. Biserica „suge” bani frumoşi de la bugetul de stat, adică din buzunarul nostru, al contribuabililor indiferent de religie, dar statul nu poate controla utilizarea banilor de către biserică. Nici a banilor, dar de exemplu, nici a pădurilor retrocedate către biserică unde se produc adevărate dezastre ecologice…
Biserica pe bani publice se aruncă în proiecte megalomane cum este şi Catedrala Mântuirii Neamului, intervine în politic şi social în mod absolut nejustificat, dar prea rar şi prea puţin se implică la modul „creştinesc” în viaţa pricăjită a enoriaşilor.
Parcă avem o tradiţie în a împrăştia banii aiurea. În locul amintitei Catedrale, în actualul context social şi economic, cred că ar fi şi mai creştinesc şi mai util să înfiinţeze cantine pentru săraci, refugii pentru bătrâni şi nevoiaşi, aziluri şi orfelinate, de ce nu, şcoli.
Nici legalizarea, nici ignorarea subiectului nu sunt soluţii.
Ca şi în cazul infracţiunilor, nu pedepsele rezolvă problema ci prevenirea. Acest lucru implică măsuri sociale şi educaţie.
Nu ştiu câte din acele fete chiar au facultate, dar cum sunt taximetrişti cu facultate, cu siguranţă sunt şi prostituate cu studii superioare…
Constat încă o dată că avem un stat impotent.
Şi constat că închidem ochii sau întoarcem capul de foarte multe ori…
Rămâne votul deschis şi aştept opiniile voastre. Ador să fiu înjurat.
Să se sau să nu se? Adică legalizeze. Evident opinia cea mai zgomotoasă o să o aibă tot Biserica. Biserica se ocupă de paşapoarte, de învăţământ, la prostituţie clar o să aibă o pâine mare de halit. După o scurtă pieptănare a subiectului prin Google am şi găsit două site-uri contra: Anti-Prostituţie şi Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate pe – unde altundeva? – Creştinism Ortodox .
Este clar, şmecherii stau pe bară cu bordelurile gata amenajate şi aşteaptă mutarea politicienilor. Evident, bordelurile funcţionează bine merci la negru, clientul este mulţumit, nu există control medical, dar există prezervative, nu se plătesc taxe, dar toată lumea îşi ia partea. Pentru fete cred că este cel mai nasol, dar cine se gândeşte la fete? Aşa le trebuie, curvele dracului! – vor spune mulţi. Bleh!
Dacă noul Cod Penal trece de hăţişul Parlamentar ne-ciuruit cum păţesc mai toate legile, s-ar putea să avem şi prostituţia legalizată în doi-trei ani. Ideea ar fi pe de o parte să se recunoască prostituţia ca meserie şi să se reglementeze atât din punct de vedere medical cât şi financiar, pe de altă parte se doreşte eliminarea proxeneţilor. Pe hârtie sună bine, practica ne omoară!
[polldaddy poll=1439857]
(legat de vot, prefer să citesc şi argumente… eventual. chiar şi sub anonimat.)
Legalizarea prostituţiei nu elimină nici riscurile îmbolnăvirii, nu cred că toate fetele vor fugii să-şi plătească impozitele când la ce taxe şi impozite avem toată lumea jonglează cât poate legislaţia să plătească cât mai puţin şi nici proxeneţii nu ştiu cum vor fi identificaţi şi eliminaţi.
Cum se vând ţigările netimbrate în toate pieţele, aşa o să rămână şi fetele din faţă de la Gara de Nord…
Prostituţia nu este o meserie uşoară sau plăcută. Cine spune că se fac banii uşor cu curul, merită să încerce. Vai de curul lui! Ha ha ha!
Serios vorbind, cred că este o meserie riscantă: te expui şi unor posibile boli, nici nu ştie o fată ce client îi intră pe uşă sau unde nimereşte într-o deplasare. Astfel, peştele se transformă în bodyguard şi nu se schimbă nimic… De acest „nu se schimbă nimic” mă tem cel mai mult. Deja abordarea lui Emil Boc este cel puţin dubioasă…
Ce zice premierul? „Nu ştiu dacă un lucru care nu este sănătos pentru societate trebuie neapărat încurajat de dragul de a face bani. Societatea românească nu ştiu dacă este pregătită pentru o asemenea decizie şi nu aş vrea să preluăm formula lui Machiavelli «Scopul scuză mijloacele prin care trebuie să facem bani».” Boc nu doreşte legalizarea prostituţiei şi evident a găsit şi formula perfectă de a arunca castana fierbinte: v-a consulta Biserica Ortodoxă Română. Calule, vrei ovăz? Sau „nu-i aşa că nu…”
Şi când vorbim despre prostituţie, cred că discuţia trebuie pornită de la educaţie şi de la problemele sociale care împing o fată să calce pe acest drum. Ca şi în cazul infracţionalităţii, nu pedepsele, nu întărirea şi înmulţirea forţelor de ordine este soluţia ci ar trebuii să ne concentrăm asupra prevenirii fenomenului. Nu vorbesc despre eradierea ei… ci aducerea ei într-un cadru… normal. Ignoranţa nu conduce nici în acest caz nicăieri…
Domnilor, aţi fost vreodată la o prostituată? Eu recunosc, da, am fost.
Până una alta, internetul, mica publicitate şi cluburile sunt pline cu fete. Cauţi o escortă, mergi la un „masaj”, piaţa există şi funcţionează. Nereglementarea ei încurajează traficul cu fiinţe vii şi exploatarea unor fete care merită şi ele o soartă mai bună… şi în spiritul momentului, merită şi ele un zâmbet şi o floare.
Mereu rămân lucruri nespuse. Unele importante, altele haioase, iarăşi altele uitate pur şi simplu.
La mesajul de ieri spunea o Doamnă/Domnişoară: „Mulţumesc mult pentru floare. Poate nu crezi, dar e prima floare pe care o primesc pe ziua de azi. Şi cred că singura…” Nu pot să cred! Şi nu a fost singura persoană care a spus asta. Încă nu m-am dumirit dacă este vorba de nepăsare sau nesimţire…
Aşa mi-am amintit de Braşov, de Schei unde am stat o vreme şi unde mai tot timpul vedeam femeile cum cară sacoşele de la piaţă, cum urcau dealul anevoios, singure sau pe lângă ele cu bărbatul cu mâinile-n buzunar sau fumând nepăsător. Apoi mi-am amintit de o altă fază din tramvaiul 32, a urcat un tip cu o tipă, tineri, tipul cu mâinile tot în buzunare, fata căra o geantă mare de voiaj şi o sacoşă. Băiatul (de băiat) a văzut un loc liber, s-a înfipt cu viteza luminii, s-a trântit pe scaun şi şi-a scos telefonul mobil şi a început să butoneze. Fata a stat lângă el în picioare şi cu bagajele-n mână. Au coborât la Gara de Nord… Un voiaj de vis…
Poveşti mărunte, poveşti de lângă noi. Cotidianul aşa cum este, nefardat, cu cearcăne la ochi şi cu uşor damf de brânză cu ceapă.
Naturaleţea cu care aruncăm biletul perforat după coborâre pe jos se reflectă în naturaleţea cu care se defrişează bezmetic pădurile din toată ţara. Adică nu prea ne putem înjura conducătorii atâta timp cât sunt la fel ca noi, atâta tot, joacă cu mize mult mai mari. Nu poţi pretinde de la alţii lucruri pe care nici tu nu le ai sau nu le faci. Ei bine da, unii pot, dar intrăm în alte poveşti!
Doamnelor şi Domnişoarelor, vă ofer şi astăzi o floare, să fiţi iubite şi să aveţi o primăvară senină şi frumoasă. Eu vă respect şi vă ador în continuare cu încăpăţânare.
Apropo de „nu rupeţi florile”, Geoană visează să culeagă ghiocei în grădina de la Cotroceni. Vise plăcute prostănacule! Ha ha ha! Nu pot să cred! Adică ţara-i praf şi Geoană vrea să culeagă floricele! Vă zic eu, nici pe el nu o să-l vedem cărând sacoşele de la piaţă!
Întâmplător am auzit la radio-n autobuz ieri o dezbatere despre cursa pentru Cotroceni. Ce m-a surprins (sau nu chiar) a fost faptul că toate partidele căutau un contra-candidat pentru Băsescu, analizau şi schiţau presupusul portret robot al celui care ar putea să-l bată pe marinar. Idiot cum sunt, mie mi se pare nefiresc. Adică ideea e să-l bată cineva pe Băsescu sau să avem un preşedinte capabil, responsabil, o persoană adecvată funcţiei? Este cam aceeaşi situaţie ca şi cu alegerile pentru Parlament: toţi vorbeau despre preluarea puterii, nimeni despre guvernare şi asta se şi vede acum în fapt: bugetul s-a făcut anapoda, banii s-au împărţit după interese şi criterii politice şi aşa zisele măsuri anti-criză sunt simple cârpeli de moment, nici acum nu există o viziune generală şi o strategie pe termen lung pentru remedierea problemelor care macină toată societatea şi tot sistemul românesc.
Lucrurile nu stau pe roze nici în dreapta, nici în stânga. PSD se agaţă de Geoană sau Năstase, nici unul din cei doi nu prea se bucură de popularitate sau aprecierea electoratului. În dreapta, la liberali, îl avem pe Crin Antonescu şi pe Tăriceanu. Tăriceanu niciodată n-a sărit în sondaje de 25%, şanse să ajungă la Cotroceni sunt minime iar Antonescu nu este nici măcar prezent în conştiinţa şi ochiul public. Habar n-am ce strategi şi ce şefi de campanie au partidele, dar suntem deja în martie şi încă nimeni n-a desemnat un candidat, de promovarea acestuia nici nu poate fi vorba! Sunt doar două posibilităţi: 1. nimeni nu s-a gândit serios că ar putea să-l învingă pe Băsescu, 2. cei din fruntea partidelor nu sunt doar incompetenţi, dar sunt şi proşti şi rupţi de realitate.
Ar mai fi şi o a treia variantă, dar nici nu vreau să mă gândesc! În secret toţi speră ca Oprescu (candidatul surpriză independent) să-i fure fotoliul pe ultima 100 de metri lui Băse. Un bătrânel amorţit şi adormit ne lipseşte de la Cotroceni! Autostrăzi tot nu o să avem, da’ poate de Crăciun anul acesta, Oprescu ne trage un cârnat de la Baia Mare la Constanţa…
Blog. Vorbim despre socializare, despre relaţionare sistematică. 
În rest…cea mai populară a fost mama lu’ VisUrât. Ha ha ha! Numai cuvinte de laudă am citit şi de pe Twitter 
