Săptămâna în retrovizor (09.03.28)

S-a parafat acordul cu FMI-ul. Întrebarea de 20 de miliarde (de euro, of corse!) este dacă acest acord este o mână întinsă României sau o mână care ne împinge capul şi mai tare sub apă. Rămâne de văzut.

Deocamdată preşedintele Băsescu a prevestit o criză alimentară. La aceasta merită alăturată şi atenţionarea făcută de Mugur Isărescu conform căreia cu aşa numită „centură de siguranţă” să şi facem ceva, altfel când lumea va ieşii din criză, noi să nu rămânem în ea.
Putem pune problema şi altfel: avem nevoie de asfalt sau de agricultură?

Revine castana fierbinte „doi şi-un sfert”. În centru de această dată, probabil cel mai bogat om din România, dar şi cel mai discret: Puiu Popoviciu. Poveştile marilor corupţi par trase la xerox: cu surle, trâmbiţe, dar mai ales cu televiziuni este adus un acuzat la parchet, parchetul îl eliberează, scapă-n presă tot felul de informaţii şi mai devreme sau mai târziu dosarul se pierde undeva în hăţişul procedural.
Cei care nu înţelegeau la ce bun un serviciu secret la vremea când asta-şi dorea cel mai mult PSD-ul în negocierea pentru formarea guvernului cu PD-L-ul, acum au răspunsul. Mai un listing, mai o supraveghere,  se mai fabrică un dosar şi un scandal că niciodată nu se ştie unde dai şi unde crapă. Unde doreşte PSD-ul să crape, este evident la Cotroceni. Miza mare este capul lui Băsescu. Rămâne de văzut cât de bine s-a fabricat dosarul. Nu zic că Popoviciu ar fi un îngeraş, dar deocamdată nici nu s-a dovedit că ar fi un demon. Şi nu cred că are cineva interesul ca într-un final să dovedească acest lucru. Acesta şi este marele nod gordian în toate dosarele şi scandalurile acestea: nu poţi scufunda o navă şi să salvezi flota.  😛  Adică există aşa o mare cumetrie între toţi jucătorii de pe scena politico-economică, încât este imposibil să elimini un „adversar” (de circumstanţă) fără să-ţi creezi şi ţie însuţi daune fatale. Din acest motiv după câte un bum mediatic rămân toate dosarele prin sertare câte un mic fâs. Ei cu pâinea, noi cu circul.

Noua starletă mediatică este din Caracal, are 18 ani şi şi-a scos virginitatea la licitaţie pe internet. Mi-e rău!
Fata n-a prea avut oferte, dar m-am gândit că poate dintr-un gest strict patriotic, celălalt star al săptămânii, miliardarul Popoviciu ar putea să o salveze. Ar fi o lovitură mediatică! 😛

Din ciclul „Alien” am avut săptămâna aceasta mult prea mediatizata suferinţă a lui Cristi Minculescu: artistului i-au scos la Regensburg în Germania un extraterestru de 20 kg ce „funcţiona” pe post de ficat. Atât Miculescu cât şi soţia sa care i-a donat o parte din ficatul său par să se simtă bine după lunga şi dificila intervenţie chirurgicală. Chiar dacă Rockerul Minculescu nu reprezintă absolut nimic pentru mine, omului Minculescu şi soţiei sale Rodica, le doresc însănătoşire grabnică. Este trist că se face marketing pe seama suferinţei, dar asta face parte din etica jurnalismului şi al show bizului mioritic. Scopul scuză mijloacele şi audienţa aduce bani.
Acum cu un ficat proaspăt, pe când prima votcă (evident ereditară!), Cristi? Aşa, de rodaj… 🙂 Vorba unuia care insistă şi persistă să mă înjure pe această temă: la cap nu poţi fi operat. 😛

Trei nume grele ale Rockului românesc cântă la Braşov în Clubul Joy Art Cafe pe 28 martie 2009: Taine (Bucureşti), Spectral (Piteşti, Bucureşti) şi Lotul Naţional De HardCore (Braşov).
La Bucureşti, Sâmbătă de la ora 22 concert Kumm în Lăptăria lui Enache.
Tot la Bucureşti, la Live Metal Club avem Katabasis Festival: Opera IX,.
Duminică de la ora 22.30 în Art Jazz Club: Russian Music. Luni, 30 martie la Arenele Romane avem concertul In Flames de la ora 19, în deschidere: L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw. Preţul biletului este de 79 RON.

Naţionala de fotbal a României joacă la Constanţa în această seară la ora 20.45  (transmisiune directă pe Antena 1) împotriva Serbiei un meci decisiv şi dificil pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010. S-a vorbit iar despre scandaluri între jucători şi selecţioner… Noi (încă mai) sperăm într-o victorie aşa că: pe ei!

Începe şi noul sezon în Formula 1. Startul în prima cursă se va da mâine în Australia la Melbourne la ora 9 (transmisie directă pe TVR 1). Sezon de criză: doar 17 curse şi un nou regulament destul de neclar care deja a declanşat scandaluri. Lungimea circuitului Albert Park este de 5,303 km şi se vor parcurge 58 de tururi, un total de 307,574 km. Recordul pe tur este de 1’24”215 şi îi aparţine lui Michael Schumacher din 2004. Favoriţi par cei de la McLaren, dar calculele de pe hârtie nu s-au confirmat şi pe pistă la calificări.
Surpriza a furnizat-o defuncta echipă Honda, preluată de Ross Brawn  şi rebotezată în Brawn GP. Jenson Button va pleca mâine din poll-position urmat de coechipierul său, veteranul Rubens Barichello. Tot o surpriză este clasarea pe locul trei a lui Sebastian Vettle de la echipa Red Bull. Doar locul 10 pentru coechipierul său, eroul local, australianul Mark Webber. Robert Kubica de la BMW Sauber a terminat calificările pe un onorabil loc patru, urmat pe cinci de Nico Rosberg de la Williams. Rezultat dezamăgitor pentru Ferrari: Kimi Raikkonen locul şase, respectiv Felipe Massa doar locul şapte. Timo Glock de la Toyota pleacă de pe locul opt iar locul nouă a fost ocupat de coechipierul său Jarno Trulli. Reprezentanţii echipei campioane McLaren, Lewis Hamilton şi Hekki Kovalainen nu s-au calificat în primii zece.
Avem o grilă de start colorată şi sper să avem o cursă frumoasă mâine şi un campionat unde să conteze piloţii mai mult ca tehnica dezvoltării bolizilor.  🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=31jenMJ0UOc]

Ţeapa

Nu cred că sunt mulţi oameni pe această planetă (se spune albastră) care să nu ştie cine este Bill Gates. Mult mai puţină lume însă cunoaşte numele lui Steve Jobs. Nu cred că este român care să nu fi auzit de vânătorul de la Balc, Ion Ţiriac sau de „luptătorul luminii”, oierul Gigi Becali. Despre omul de afaceri Gabriel Puiu Popoviciu nu cred că până ieri, alaltăieri ar fi auzit multă lume.
Gates sau Jobs sunt nişte tipi biloşi, care folosindu-şi capul au acumulat averi considerabile.
Când vine vorba despre îmbogăţiţii noştri, de cele mai multe ori apare şi cuvântul „ţeapă”.

ŢEÁPĂ ţepi f. 1) înv. Par lung şi ascuţit la un capăt, folosit ca instrument de tortură. A trage în ~. 2) Parte ascuţită a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea ce trebuie friptă (la grătar); frigare. 4) Fir lung, subţire şi ascuţit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascuţită a tulpinii de cereale rămasă după recoltare. 6) la pl. Păr aspru şi ţepos care acoperă corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formaţie tare şi ascuţită ce creşte pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. ţepii; Pl. şi ţepe] /Cuvânt autohton.
ŢEÁPĂ, ţepe, s.f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) ţeapă = a păcăli, a înşela, a escroca, a frauda; a ţepui. A lua ţeapă = a fi păcălit, înşelat, escrocat; a se ţepui. (DEX)

Nu intenţionez să despic firul în patru, dar ideea este că pentru „a trage o ţeapă” este nevoie de un şmecher, un băiat bilos care să o tragă şi de un fraier care să o ia. Onest vorbind şi analizând faptele la rece, la noi băieţi deştepţi n-au prea fost. Nici unul din miliardarii de carton n-au inventat vreo roată de rezervă sau pneu vulcanizat. Toate aşa zisele ţepe au fost şmenuri aranjate între un cetăţean X şi un un distins domn Y, predominant funcţionar public, menit să administreze, să gestioneze un bun al statului, adică bun comun. Despre bunurile comune nu s-a prea vorbit după 90 – bag seama intenţionat – dar vă asigur, n-are nicio legătură bunul comun cu comunismul.
Mai este un aspect. Toţi – sau aproape toţi – îmbogăţiţii au fost rude cu cineva sau au făcut parte din vechea nomenclatură comunistă. Nimeni de pe stradă n-a devenit şmecher peste noapte şi nu s-a ales nici cu fabrici, nici cu spaţii comerciale şi nici cu sute de hectare de teren în mijlocul Bucureştiului.
Şi mai este ceva. O să spuneţi că am un fix şi eu am să vă răspund că da, îl am. Toată treaba aceasta, tranziţia de la nomenclatura comunistă la miliardarii de carton, de la securişti şi activişti la “oameni de afaceri”  poartă un singur nume: Ion Iliescu. Puterea mereu are un preţ şi acesta este preţul pe care tovarăşul Iliescu l-a plătit să preia şefia-n stat: a înlesnit şi/sau a trecut cu vederea peste faptul că “băieţii deştepţi” au jecmănit şi devastat ţara în interes personal.
Partea proastă este că de plătit, plătim noi, zi de zi, 22 de milioane de fraieri un preţ mult prea mare.

Copyright 2008 News Group Newspapers Ltd
Copyright 2008 News Group Newspapers Ltd

Natalie Dylan, o studentă din SUA, în vârstă de 22 de ani, a anunţat că îşi vinde virginitatea la licitaţie, oferindu-se celui mai generos bărbat din lume. Iar doritorii nu au întârziat să apară. Peste 10.000 de bărbaţi au intrat în cursă iar licitaţia a ajuns deja la suma de 2,6 milioane de euro.
Alina Percea, în vârstă de 18 ani, din Caracal era o fată necunoscută până când a postat un anunţ pe un site german prin care îşi scoate la licitaţie virginitatea. Ea speră să împuşte doi iepuri deodată: are nevoie de bani pentru studii şi speră ca, prin această ocazie, să-şi găsească sufletul pereche. Până acum, cea mai mare sumă oferită este de 5.000 de euro, dar reprezentanţii site-ului spun că s-ar putea ajunge la peste 50.000 de euro. Suma nu o mulţumeşte pe fată. Dar nici Alina n-a inventat copy/paste-ul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RjTxZu1dHHM]

Debaraua din faţa blocului

Nu ştiu cum este pe altă stradă, în alt cartier, alt oraş sau… era să zic pe altă planetă. Rahova – unde vieţuiesc cu stoicism de imediat doi ani – este plină de rabla care zac pe trotuare şi în faţa blocurilor.
Maşini vechi, nemişcate de ani de zile, multe din ele utilizate pe post de debara sau semn de carte: este locul meu! Locul de parcare, evident.
Bucureştiul a devenit un oraş îmbâcsit şi neîncăpător. În faţa blocului în care locuiesc este un adevărat parc de maşini, spaţiile verzi, trotuarul, aleea şi strada este ticsită seară de seară cu maşini. Maşina personală, maşina de serviciu, maşina prietenului sau prietenei. De loc de joacă pentru zecile de copii nici nu se pune problema, uneori este un slalom spectaculos să ajungi la scara blocului printre maşinile parcate uneori şi la propriu una peste alta.
Scandalurile degenerează de multe ori la violenţe. Aproape în fiecare seară.

debaraua_din_fata_blocului

Prin septembrie anul trecut, ajuns acasă de la serviciu, stăteam şi fumam ca tot ţăranul la bustul gol pe geamul de la bucătărie. Scuze mereu se găsesc cu mare uşurinţă, pe moment scuza mea era vara şi căldura semi-tropicală. În faţa blocului adunaţi părinţi şi copii ca-n fiecare seară obişnuită: beri, ţipete, discuţii, fum de grătar şi tot ce poate un om normal să-şi imagineze ori ba.
În toată hărmălaia de afară apare şi administratorul blocului, o doamnă trecută de 50 de ani cu micuţa s-a maşină şi o parchează pe locul ei obişnuit. Se dă doamna jos, moment în care unul din bărbaţii burtoşi şi cu berea-n mână se dezlipeşte de grup şi ţintă la femeie. Nu vreau să redau ce ieşea pe gură bipedului, dar ideea era că femeia i-ar fi zgâriat portiera cu uşa maşinii şi că nu ştie nici să parcheze, nici să se dea jos din maşină. Cârpa a tot înjurat femeia apoi a şi bruscat-o. Când biata femeie ajunsese aproape de scara blocului, animalul a aruncat cu berea după ea şi brusc înfuriat şi mai tare a alergat după ea şi i-a tras şi vreo doi-trei pumni. Nimeni din vecini nu a schiţat nici măcar un gest. Nici femeile care stăteau ca de obicei cu copii printre maşini şi bărbaţii cu berile-n mână.
A venit Poliţia şi tot conform tradiţiei dâmboviţene nu s-a întâmplat nimic. Era zi de încasat întreţinerea, femeia a stat şi şi-a făcut treaba, apoi s-a urcat iar în maşină şi a plecat.
A venit un alt dobitoc şi  şi-a parcat repede maşina pe locul proaspăt eliberat.
Între timp femeia a demisionat din administrarea blocului şi şi-a scos apartamentul la vânzare, o să se mute.
Acum se fac reamenajări, au mai tăiat un pom, doi şi pe spaţiul verde – egal o fâşie de pământ – se fac locuri de parcare.
Certurile au luat o altă tonalitate: „Ce pula mea vrei băi, eşti de doi ani în bloc şi acu’ vrei şi loc de parcare?!”
Hârburile rămân. Stau în faţa blocului nemişcate. Unele sunt ale unor pensionari care mai visează la o maşină nouă şi nu vor să-şi piardă locul de parcare, alţii mai ţin un bax de bere şi o cheie franceză-n portbagaj, să fie la îndemână la nevoie. Doar la scara unde stau sunt vre-o patru Dacii, un Mercedes ruginit şi un Trabant.
N-am maşină şi nu vreau loc de parcare. Mi-ar plăcea să văd puţină iarbă, două-trei flori şi o bancă, un leagăn sau un tobogan, nu doar griul blocurilor scrijelite şi mormanele de fiare vechi şi noi.

Vreau să respir.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BB9pQ6KajaQ]

Activ pasiv

Am o răceală de care nu scap de câteva luni bune. Mă mai lasă, mă ia din nou, mi-o dau singur sau i-o dau lui David şi o iau înapoi de la el. Sunt într-o spirală, tot în jos mă duc ca un lift stricat.
Am fost la medicul de familie care are o soluţie universală pentru toate bolile posibile şi imposibile: să mă las de fumat. Într-o zi dacă mor călcat de maşină şi mă voi duce la ea să cer ajutorul, o să-mi spună că m-a călcat maşina fiindcă am traversat strada să-mi cumpăr ţigări.
Mi-a dat Tantrum Verde şi Paracetamol Sinus. Frecţie la piciorul de lemn amputat. Am supt Tantrum de mi-a venit rău şi dacă nu mai găsiţi Paracetamol la farmacie, să ştiţi că eu le-am înghiţit pe toate. Bine nu m-am făcut, dar am un gust tot mai de rahat în gură.
Am încercat cu usturoi, vin fiert, ţuică fiartă şi toate variantele de aspirină. De la cele scumpe la cele la îndemâna omului sărac. Tot răcit sunt şi tot rău îmi este. Nu, nu întreabă moartea de mine…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=p1UdfgVogJk]

Am o răceală şi este ca o leapşă.
M-am procopsit cu o leapşă şi de la Moretta. “Ti-am lasat o leapsa de dus la indeplinire… E in legatura cu sinestezia, stiu ca le ai cu simturile… Sper sa-ti placa pt a o prelua.” Niciodată nu le-am avut cu astea, nu ştiu cum se procedează şi ce să fac cu ele. Din instinct am vrut s-o pun în frigider sau s-o duc pe balcon, dar poate că n-ar fi fost cel mai frumos gest aşa că… Omu’ mai face şi lucruri care nu erau în calcul. 🙂

Dacă eram o lună, aş fi fost Septembrie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1NX0II7JAGY&feature=related]
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost Miercuri (la mine este Miercuri zi de zi).
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost cinci dimineaţa (îmi plac să stau liniştit cu mine).
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un căluţ de mare.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost cea care indică o înfundătură.
Dacă eram o virtute, aş fi fost raţiune.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost…soldatul Svejk. (istoria e tot o ficţiune, nu?)
Dacă eram o planetă, aş fi fost Mercur (la naiba, Mercur mă mănâncă pe mine-n…)
Dacă eram un lichid, aş fi fost apă.
Dacă eram o piatră, aş fi fost granit.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost corb.
Dacă eram o plantă, aş fi fost un ficus (am şi „io” fixurile mele, ce vreţi!).
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost un răsărit de soare (cafea la nisip pe plajă…).
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost un bas (mârâit).
Dacă eram o emoţie, aş fi fost dorinţă (subscriu).
Dacă eram un sunet, aş fi fost un ţipăt.
Dacă eram un element, aş fi fost cu siguranţă al cincilea.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Low Rider.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8iffDvXTcm8]
Dacă eram un film, aş fi fost Falling Down.
Dacă eram un serial, nu aş fi fost (gen) sud-american. Ha ha ha! (Bulevardul Paulista!)
Dacă eram o carte, aş fi fost „De veghe în lanul de secară”.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost C-3PO.

C-3PO
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost foarte picant.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Budapesta (sau Praga).
Dacă eram un gust, aş fi fost iute.
Dacă eram o aromă, aş fi fost…mentă (că tot o frec 🙂 ).
Dacă eram o culoare, aş fi fost albastru.
Dacă eram un material, aş fi fost lemn (să nu zic direct “bâtă”, ha ha ha!).
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost cuvântul „tăcut”.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost… ochii.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost stingher.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost ora de desen.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi Şniţel (ha ha ha!).
Dacă eram o formă, aş fi fost un cerc.
Dacă eram un număr, aş fi fost numărul unu (One Is the Loneliest Number…).

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r5DHquP1HWU&feature=related]
Dacă eram o maşină, eram Ferrari.
Dacă eram o haină, aş fi fost un fular vara.

O păstrez. N-am cui s-o dau…

N-am avut aşa o grămadă de “dacă” în viaţa mea. 🙂

Stan şi Bran şi ce mai e în presa de azi

Surfând cu telecomanda de pe un canal pe altul ieri seară, m-am împiedicat de Geoană şi Boc pe Realitatea vorbind despre avantajele acordului cu FMI. Erau doi bărbaţi în toată firea, speriaţi de bombe ca şi cum poporul furios ar fi ajuns la porţile palatului şi până la ghilotina din Piaţa Constituţiei n-ar mai fi o cale foarte lungă. Poporul nu bate la porţile palatului, dar cei doi seamănă jenant cu Stan şi Bran. S-au lăudat că au făcut rost de bani pentru plata bugetarilor, şomerilor şi pensionarilor, dar pe mine mă îngrozeşte imaginea stânjenită pe care o afişau. E rău şi o să fie tot mai rău, cam asta ne-au transmis.

Şi datele susţin teoria: Marian Sârbu a cerut o suplimentare a bugetului MMFPS cu 500 de milioane de lei, bani necesari pentru susţinerea şomajului, în condiţiile în care numărul de 525.00 de şomeri estimat iniţial pentru acest an va fi mai mare cu aproximativ 200.000 – 300.000. Asta înseamnă că numărul şomerilor la sfârşitul anului o să ajungă la 800.000 sau chiar un milion. Şi acestea sunt doar cifre oficiale. Ce omit guvernanţii să spună este faptul că foarte multă lume şi-a pierdut slujba şi în zona neagră a economiei, omeni care nu figurează în aceste cifre. La aceştia se mai adaugă românii care vor rămâne fără slujbe în Italia, Spania şi Irlanda şi mai devreme sau mai târziu tot acasă o să se întoarcă.

Caterincă a la Băsescu: încă nu s-a hotărât dacă candidează sau nu la prezidenţiale.

Crin Antonescu devine antipatic. Nici un om de dreapta, nici un liberal nu are voie să spună aşa ceva: „De la Iliescu din ’90 la cel din 2008 e o evoluţie pe care n-ai cum să n-o respecţi.” Iliescu, cel din 90 ar fi trebuit să evolueze la Rahova sau în Jilava, nu pe scena politică şi nu la căldura pensiei de demnitar. Şi Iliescu a declarat că l-ar fi dorit pe Antonescu în PSD… Minunat! Antonescu l-a susţinut şi pe Oprescu în cursa pentru primăria Bucureştiului, deja devine recidivist… Obama de Dâmboviţa? Să  fim serioşi!
Apropierea de stânga a multor tineri liberali este mai mult decât înaltă trădare. Tot pe Realitatea l-am văzut pe Ghişe sărind în apărarea lui Năstase.

Noi împuşcături la Braşov: Un taximetrist a fost împuşcat în mandibulă de un necunoscut care, sub ameninţarea unui pistol, voia să îi fure banii proveniţi din încasările din ziua respectivă. Vestul sălbatic frate!

Am râs ce am râs, dar noul cod civil ne taie şi din raţia de distracţie: „Folosirea numelui, a imaginii sau a vocii cuiva în alt scop decât informarea este atingere adusă vieţii private”. Gata cu pamfleturile, gata cu măscăreala, gata cu Divertis, Mondenii sau cu Cârcotaşii. Articolul 80, litera I din Codul Civil „este un căluş pus în gura presei.” –  a declarat Mircea Toma.

U2 va primi Discul de Platină în România pentru vânzările celui mai recent album al formaţiei, “No Line On The Horizon”, au declarat reprezentanţi ai casei de discuri Universal Music România. Până în prezent, materialul a înregistrat vânzări de peste 3,3 milioane de exemplare, U2 obţinând Discul de Platină în 22 de ţări. (MEDIAFAX)

Am fost uşor urecheat de un cititor că am omis anumite concerte din agendă.
Păi concertele curg, buzunarul să ne ţină!
In Flames vor cânta luni, 30 martie 2009 la Arenele Romane din Bucureşti de la ora 19. În dechidere vor cânta L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw.
Pe 28 martie, la Live Metal Club (tot la Bucureşti) avem Katabasis Festival-ul. Din lista participanţilor: OPERA IX (black metal – Italia),  SINCARNATE (doom death metal – Romania), THE ENOCHIAN (hellenic black metal – Grecia), LOUDRAGE (groovy death metal – Romania), N.O.X (grinding death metal – Romania) şi CYBORG (thrash metal – Romania).
Biletele la festival costa 40 de lei si se pot comanda la email: [email protected] sau tel. 0732 419 972. Pentru Bucuresti, biletele se pot livra imediat ce au fost comandate – am aflat de pe site-ul Metalhead.
Pe 6 aprilie, tot la Live metal Club vin canadienii de la Quo Vadis. În deschidere: Spectral şi Taine.
Iar i-a scos cineva de la azilul de bătrâni şi pe veteranii de la Nazareth: pe 26 aprilie ei vor concerta la Hala. Noua locatie HALA este o sala noua de concerte moderna, ce dispune de toate facilitatile unei sali de concert europene, o cladire situata pe Bd Mihai Bravu 475, situate in vecinatatea statiei de metrou Mihai Bravu.
Pe 23 aprilie, de data aceasta la Cluj, avem Cradle of Filth şi Moonspell. Numărul biletelor este limitat la 1200 şi vor exista trei categorii de preţuri. Prima categorie, cea ofertă promoţionala pentru primii 500 de cumpărători, este la preţul de 85 RON, suma sub media preţurilor practicate în Europa pentru acest concert.
Bilete sunt disponibile deja în reţeaua Eventim, adică în aproape toate magazinele Germanos din ţară. La epuizarea primelor 500 de bilete preţul „sare” la 100 RON iar 110 RON va costa biletul la intrare.

Blogroll de luni

Mă trezesc tuşind, dar asta nu mă împiedică să-mi aprind o ţigară înainte să fie gata cafeaua. E luni – cred – e martie cu siguranţă, am „cules” ieri alte flori şi zâmbetul lor mă face şi pe mine să zâmbesc, să mă pun pe prag şi să aştept soarele rătăcit după bloc, să privesc cerul printre crengile uscate, să trag în piept aerul rece cu gândul la primăvara care sper că nu ne-a uitat şi ne v-a mângâia cu seninătate.
Partea proastă când eşti disponibilizat e că uiţi de tine cu mare uşurinţă. Trec zilele aiurea, nu mai e marţi, nu mai e vineri, nu te mai bărbiereşti, nu te înghesui în metrou, nu ţipă şefu’ la tine şi nu mai ieşi cu colegii la bere. Totul devine ceţos, nu contează la cât te trezeşti sau la cât te culci sau dacă la zece dimineaţa vrei să mai tragi un pui de somn, nu te împiedică nimeni şi nimic. Verifici mailurile, mai trimiţi un CV undeva, dai o tură de net, mai fumezi o ţigară şi-ţi mai faci o cafea, mai vorbeşti cu cineva 5 minute pe mess, da’ lumea e ocupată, munceşte, tu, tu n-ai nimic de făcut…şi mai trece o zi.
Mi-am găsit de făcut o grămadă de treburi. Lucrez la un nou proiect muzical, am împrăştiat pe la cunoştinţe o piesă promo şi am avut un feed-back neaşteptat de pozitiv. E şi nu e foarte diferit de ce fac în mod normal,  o să vă ţin la curent şi probabil am să fac o pagină separată pe MySpace.
Am şi pictat, dar acum m-am cam lipit cu degetele de clape. Îmi place să pictez, altfel nu aş face asta, dar… Mori de foame cu pensula-n mână! Ha ha ha!

Bun, poate mai târziu scriu şi (alt)ceva… acum prefer să hoinăresc puţin.
M-am dus pe la Curvette – sunt un depravat, asta e! am mintea setată pe un singur lucru! ha ha ha! – şi am citit despre sex şi vicii în timp de criză şi un swap party. Mi-a plăcut o frază: „Oamenii au nevoie de senzaţii noi şi încearcă să le obţină plătind mai puţin.” Fain…
La grămada de bobi am lins puţin din cratiţa cu suflete. „Simţurile noastre nu pot fi graniţe decât pentru temerilor celor din jur.” Mă tem că nu mai simt nimic şi că s-au şters toate graniţele. „Cerem involuntar irealului. Crezând apoi, că poate aşa, ne înfrumuseţăm realul…” Da, suntem captivi în coliviile pe care singur le-am creat să ne protejăm de cei din jurul nostru… Dar fix de cei din jur avem nevoie câteodată.
Iren (mintea de ceai) mi-a amintit de cubul lui Rubick şi de faptul că eu am fost leneş şi cred că mi-am îngropat creierul în cutia cu cuie.
Moretta s-a trezit mai târziu şi mai veselă, deschide fereastra larg şi s-a gândit să scrie un roman pe blog. Roman să fie! Până atunci să vedem şi ce zice bunica-n zaţ.
Anna m-a delectat cu o imaginară conversaţie, dar problema de fond rămâne: până nu pui punctul unde trebuie, nu poţi începe o frază nouă. Am o grămadă de puncte de pus şi cu toate acestea deschid noi şi noi propoziţii. Sunt varză.
Anestisia m-a întâmpinat cu seriozitate  , dar m-am dumirit repede că nu-i grav, e doar puţină melancolie de ploaie.
La blondă m-a distrat titlul: „Bloggerii scriu pe prezervative”. Este vorba despre concursul LovePlus şi despre viaţa dincolo de blog, adică….după bloc.
Ultimul Unicorn tot tristă este şi asta mă enervează, îmi ajunge tristeţea mea! Ha ha ha! „De unde mă cunoşti? De unde te ştiu? (…) Suntem aici dar în acelaşi timp suntem şi acolo… acum şi atunci… Din nou îmi arunci lumile in aer…” Nu despre mine-i vorba, eu sunt expert doar să-mi tai craca singur. Şi de atâtea ori m-am dezamăgit încât nu mai vreau să dezamăgesc pe nimeni…
Zappy nu scrie azi, da’ în general e haioasă.
Thanata în obişnuitul ei stil m-a amintit de Fuckutură… Ha ha ha. „Io” la faza asta scot nişte Sepultura că tot am fost lunea trecută la Soulfly şi-mi mai crestez creierul puţin! Ha ha ha!
Am terminat plimbarea la verzi şi uscate şi concluzia este una: „O să fie bine. Ce bine sună asta. O să…”

Am fost doar pe la fete, ce chestie!  “O să” vizitez şi băieţii…. Ha ha ha!

Azi creşte iarba?
Habar n-am, vă las cu florile mele, să fiţi cuminţi!

09-03-22_0409-03-22_0509-03-22_0309-03-22_0209-03-22_01

Unde-s escortele?

Postarea despre dame de companie, escorte mi-a adus o grămadă de vizitatori şi inevitabil, înjurături. Omu’ caută şi el, ca tot omul ( 🙂 ), o fată de ocazie şi în loc de ofertă serioasă, dă peste un blog de rahat. Nu prea înţelegeam eu, totuşi de unde atâta disperare? Doar am văzut site-uri una peste alta… cum de atâta lume naufragia fix pe pagina mea?
Aşa că… am intrat şi eu pe un site să văd care-i treaba. Apoi am  pus mâna pe telefon… şi am înţeles.

x-host1

Violeta, Lory, Alexa, Luana, Andreea, Sonia, Roxana, Olivia,  – „pentru moment abonatul (companiei X) nu poate fi contactat, vă rugăm…”  Laura, Monica, Mihaela, Simona, Corina, Nicole, Diana, Raluca – „număr nealocat”. Mona, Julia, Alina, Claudia, Laura – „eşti în reţeaua….” Lavinia, Alexandra, Amalia, Adina, Mariana, Lumi, Elena, Ana – nici un răspuns. Frate! Până dai de o fată, îţi cheltuieşti banii alocaţi distracţiei pe cartele telefonice şi başca, se termină şi week-endul!
Mai că ai impresia că toate conturile-s făcute de companiile de telefonie mobilă… ha ha ha!

Dar unde-s fetele??! (aştept… provincia.)

Suni, nu suni, vremea trece… şi nici codrul nu-ntinereşte că l-a defrişat Verestoy. 🙂

Speranţa moare ultima…dar totuşi, unde-i Tanţa?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AfD_gMipO-8&feature=related]

Săptămâna în retrovizor

Scorul săptămânii: 873 la 546. Crin Antonescu este noul preşedinte P.N.L. iar prim-vicepreşedinte a fost ales Ludovic Orban. Roxana adeptă al fostului premier este evident supărată: „Deci, după peste patru ani în care Băsescu s-a chinuit din răsputeri să-l dea jos pe Călin Tăriceanu, a reuşit cu mâna liberalilor. PNL a înfrânt în această zi. (…) Oricum, PNL a ratat şansa istorică pe care a avut-o, aceea de a propulsa candidatul capabil să devină preşedintele-simbol al despărţirii de comunism, după 20 de ani de la despărţirea teoretică de regimul comunist. Păcat. Liberalii şi-au anulat realizările fără precedent din perioada guvernării. De aici înainte, falsa imagine a “grelei moşteniri” va deveni noul brand al PNL.” Eu nu aş dramatiza. Tăriceanu nu avea nicio şansă în confruntarea cu Băsescu pentru fotoliul de la Cotroceni. Patru ani de guvernare i-au şifonat imaginea inevitabil şi realist vorbind, popularitatea domnului Tăriceanu în rândul alegătorilor n-a trecut pragul celor 25 de procente niciodată. Este drept, nici Antonescu nu are şanse reale în acest moment. Am mai vorbit despre asta, toate partidele lasă impresia că nu cred în posibilitatea de a-l învinge pe Băsescu. Imediat s-a terminat şi luna martie şi încă nici un posibil contra-candidat n-a început campania electorală. Nu este imposibil să-ţi construieşti o strategie şi un discurs în câteva luni, dar este total neprofesional. Parcă toată lumea speră ca „independentul” Oprescu să reuşească pe ultima sută de metri să-i tragă preşul marinarului la Cotroceni. Nici un partid nu caută şi propune un profil de preşedinte apt pentru această funcţie, potrivit pentru acest rol ci toate partidele vorbesc exclusiv de un contra-candidat al lui Băsescu, lucru care din punctul meu de vedere – ca simplu alegător – este şi nefiresc şi incorect.

Sper ca P.N.L. să nu se sfărâme cum a făcut-o P.N.Ţ.-C.D. şi să lase România şi fără ultimul bastion al dreptei. „Alternanţa” la putere a unui singur partid de stânga cu două capete mă înspăimântă.
Preşedinţia lui Antonescu începe cu stângul, el a declarat în dimineaţa aceasta: „Ne sfătuim dacă renunţăm la prezentarea listei candidaţilor pentru PE în faţa Congresului. Nu avem lista. Sunt doar 20 de candidaţi şi nimeni nu ar înţelege nimic, în Congres”. Sincer, nici eu nu înţeleg cum vine treaba asta…

(sursa Mediafax)
(sursa Mediafax)

Vorbeam cu un vecin, noul administrator al blocului, care are o pensie de 700 ron şi acum doi ani s-a gândit să-şi cumpere o maşină, i-au calculat rata la 500 ron. Acum rata a ajuns la 750 ron… Mai ia şi pentru administrarea blocului ceva bani, dar pare nefiresc cum au săltat băncile ratele şi vor să ne ia şi banii pe care nu-i avem… Poziţia lui Băsescu pro-bănci nu cred că-i aduce prea multă popularitate. Băsescu are dreptate – din nefericire – este cel mai mare şi singurul său adversar.

Elena Băsescu a demisionat din PDL şi candidează ca independent la Euro Parlamentare. „Sunt conştientă că nu am şanse reale de a ocupa un loc în Parlamentul European, mai ales că legea prevede ca până la 7 aprilie să adun un număr de 100.000 de semnături, lucru aproape imposibil de realizat, aşa că există posibilitatea ca nici măcar să nu strâng acest număr de semnături, dar o să încerc”, a declarat ea. Abordarea pozitivă este tot ce contează! Ha ha ha!

Este săptămâna în care am aflat că se moare tot mai de tânăr în România şi pragul de pensionare creşte. Cu alte cuvinte, sunt şanse mari să nu mai apuci pensia. Asta da protecţie socială!

Tot de protecţia socială ţine şi următoarea ştire alarmantă: 12.000 de angajaţi CFR vor fi disponibilizaţi. Rata şomajului a atins deja nivelul prognozat pe tot anul în curs şi este evident că falimentele şi implicit disponibilizările nu se vor oprii aici.

Rompetrol a majorat cu şapte bani, preţul unui litru de benzină, după ce Petrom şi Lukoil, principalii competitori ai companiei pe piaţa distribuţiei de carburanţi, au operat creşteri similare pentru acest sortiment. Am mai spus-o: pe biciclete fraţilor!

Cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu a murit joi, în locuinţa sa, ca urmare a unui stop cardiac. Trupul neînsufleţit al lui Ion Dolănescu va fi depus, sâmbătă, la Ateneul Român, unde, începând cu ora 11.00, cei care l-au admirat pe celebrul cântăreţ de muzică populară îi vor putea aduce un ultim omagiu. Artistul va fi înmormântat duminică, la ora 14.00, la cimitirul Bellu din Capitală.

Un tânăr, masterand în anul întâi la specializarea Bănci şi Pieţe Financiare din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor din Iaşi, este acuzat că a spart serverele Departamentului de Apărare al Armatei SUA. Suntem şmecheri. Păcat că ne duce capu’ numai la ilegalităţi.

A fost săptămâna în care iar am dat cu flori în fete profitând de şmecheria cu 8×2 martie, am fost la concertul Soulfly şi am făcut o schiţă a câtorva evenimente muzicale de bifat lunile următoare, am fost naşul cuplului perfect, v-am povestit despre fatalitatea cifrei 27 în lumea muzicii şi am schiţat schema comunicării prin sex în ideea că dacă nu faci, măcar să vorbeşti! Ha ha ha!

Zâmbiţi, e tot mai naşpa. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K5EoTU4oj8Q&feature=related]

Sex doar sex (comunicare prin sex, partea 2

N-am mai scris introducere ca ieri fiindcă mulţi s-au împiedicat de el şi n-au mai apucat să treacă pragul… Ha ha ha.

Nu sunt nici micul Einstein – adică un tip inteligent -, nu sunt nici Freud sau măcar canapeaua lui. Sunt doar un tip comunicativ. Îmi place sexul.  Şi nu mă feresc niciodată să vorbesc despre lucrurile care mă interesează. 🙂 Ce atâta tura-bura? Jos textila! Ha ha ha!

Cercetările ne arată că în comunicarea interumană, doar 7% se face prin transmitere verbală iar 38% este transmis prin elementele para-verbale. 55% din totalitatea mesajelor pe care le comunicăm sunt transmise prin limbajul trupului – elementul non-verbal. Elementele para-verbale sunt: tonul, ritmul şi volumul vocii.
Elementele non-verbale încep de la aspectul fizic, contactul vizual, expresia feţei (mimica), gesturile, poziţia şi orientarea corpului, proximitatea (distanţa şi poziţia persoanelor implicate) şi se termină cu contactul direct, corporal. Într-un cadru intim la acestea se adăugă şi factorii externi (ambientali) care pot accentua pozitiv sau negativ demersul nostru: contează ce parfum „purtăm”, este importantă lumina, contează muzica. Toţi ştim cât de mult contează prima impresie, dar cu toate acestea nu ţinem cont de acest fapt. Se vorbeşte şi despre limbajul tăcerii, limbajul spaţiului.
Tăcerea se leagă de ascultare şi de recepţionarea corectă a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilitatea de a-şi exprima ideile sau sentimentele care, altfel, ar fi rămas ascunse. O comunicare eficientă se bazează pe alternanţa rolului de receptor – emiţător şi pe interacţionare. Este ca un dans în care rolul conducătorului se schimbă aleatoriu.
Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este denumită „metacomunicare” (cuvântul grecesc „meta” înseamnă „dincolo” sau „în plus”).

Dar n-am să scriu nici de data aceasta un referat şi nici nu sunt în măsură să dau sfaturi. Poate toată discuţia este aiure atâta timp cât sunt oameni care nu ştiu nici să răspundă civilizat la telefon. Dar să nu confundăm educaţia fiecăruia cu limbajul corporal (body language) pe care-l avem toţi şi care ne trădează.
Cercetările arată existenţa unei legături directe între nivelul de pregătire, statusul social şi disponibilităţile de vorbire ale unei persoane  şi numărul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj.
Chiar şi atunci când nu vorbim, trimitem mesaje în exterior, uneori neintenţionat, alteori controlat.
De foarte multe ori una spunem şi alta gândim sau nu suntem atenţi la ceea ce ni se comunică.
Există corelaţii între mesajul verbal şi cel non-verbal transmis de individ. Când între cele două mesaje există discordanţă, oamenii au tendinţa să se bazeze pe mesajul non-verbal întrucât este, de regulă, mai sincer şi mai puţin supus controlului conştient.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=6n6zO_FnnIw]

Nikki Sixx (basistul din Motley Crue) spunea despre un album de-al lor că este ca o târfă cu care ţi-ai trage-o 24 de ore din 24, dar n-ai duce-o niciodată acasă s-o prezinţi mămicii. Femeile de obicei neagă cu vehemenţă ideea de „sex doar sex” şi argumentează că ele sunt mai emoţionale, mai sentimentale şi mai cerebrale. Poate că au dreptate, dar există şi excepţii. Asta ştiu sigur. He he he.
Totuşi nu există sex doar sex. Cred că avem o problemă de comunicare (hi hi hi), mai exact, de definiţie. Sexul implică un ansamblu complex de comunicare, un schimb de mesaje la toate nivelurile, implică emoţii şi reacţii chimice. Există sex fără marea iubire, fără a te îndrăgostii, fără întrebări şi conflicte gen „cine duce azi gunoiul?”. Pentru a face sex este totuşi nevoie cel puţin de atracţie. Simplul fapt că vrei să i-o tragi sau să ţi-o tragi cu cineva este o emoţie. Cu siguranţă nu putem neglija nici factorul strict animalic, instinctiv, dar nu cred că putem trece pe seama lui toate atracţiile pe care le avem atâta timp cât există şi fenomenul invers, sunt persoane pe care nu le agreăm şi cu care cu siguranţă nu ne dorim nici un fel de contact şi acest fapt nu mai are legătură cu animalismul.
Cum nu există Făt Frumos, nu există nici Femeia Minune gospodină, inteligentă şi „curvă” în pat. Există o mai mare sau mai mică potrivire dintre parteneri şi aceste punţi sau obstacole pot fi ajustate prin comunicare. Lipsa de comunicare conduce la rutină, monotonie şi plafonare iar sexul este doar una din punţile ce leagă două persoane. Sau dezleagă. De la un sex „bun” poţi ajunge la o relaţie mai complexă, dar de la un sex „prost” (să zicem nesatisfăcător) niciodată relaţia nu va evolua.

Vorbeam despre alfabetul comun. Acesta se „învaţă” şi se dezvoltă activ prin schimbul de mesaje. Plăcerea sexuală nu este doar orgasmul, împlinirea finală ci explorarea, parcurgerea drumului la orgasm şi acest parcurs este presărat de aceste schimburi de mesaje uneori verbale, dar mai ales non-verbale care ne fac plăcere. Trupul vorbeşte, totul e să-i acordăm atenţia cuvenită, să-l ascultăm şi să-i răspundem.
Putem să ne ascundem în spatele cuvintelor sau chiar şi a gesturilor, dar nu la nesfârşit.

Plus, primăvara încinge hormonii… ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ROnXv7Z7v28]

Mojo (comunicarea prin sex, partea 1)

Vreau să mă dau cu preşul pe linoleu, să stau cu nasul în mochetă, să adulmec zambilica, să dau la lopăţică până behăi şi când mă satur de dat la elicopter să trec la scufundat corabia, barbadeală frate! în seara asta am s-o proptesc, o bubui rău de tot, dau la geantă până nu mai pot şi când nu mai pot, tot îi mai rup coloana încă o dată. De control. Doar sunt un macho de mioriţa. 🙂

Dicţionar obligatoriu:
a te da cu preşul pe linouleu
mochetă
zambilică
lopăţică
a da la elicopter
a scufunda corabia
barbadeală
a o propti cuiva
a bubui (pe cineva)
a da la geantă
a rupe coloana

Mojo…  Şarm, magnetism personal, atitudine. Un complex de comunicare, ce transmitem, cum şi cui. Este important modul, forma în care comunicăm, abordarea, conţinutul mesajului şi receptorul, relaţia noastră cu el.
Ne „trădează” mimica, gesturile, limbajul folosit.
Nu mă pot decide dacă-i dulce limba ce-o primim sau pe care o dăm, nu reuşesc să vorbesc de fiecare dată cu fiecare interlocutor „pe limba lui” şi uneori „fiecare păsărică  pe limba ei piere”.  🙂
Treaba dracului comunicarea asta!

„Now roll it up and smoke it again.
Now light me up and snort it again.
Now fix it up and shoot it again.
I can’t believe I did it again.

Keep haunting me, taunting me,
but they’ll never get through to me

It’s my party, but I’m waiting for someone to start it…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9pcvBFFflEc]

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii în interiorul perechii emiţător – receptor. Astfel comunicarea presupune prezenţa a cel puţin 2 interlocutori.
E drept, mă mai trezesc vorbind şi de unul singur. În acest caz îmi aleg prost mijloacele sau partenerul, am mesajul nepotrivit sau forma în care-l transmit este inadecvat.  🙂 Pentru o comunicare eficientă avem nevoie de un „alfabet” comun.
Esenţiale pentru actul de comunicare sunt: relaţia, schimbul şi modificarea. Când o informaţia este transmisă se produce o acţiune asupra receptorului şi un efect retroactiv asupra persoanei emitente.

COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică. v. anunţare. 2. (concr.) anunţ, aviz, încunoştinţare, înştiinţare, mesaj. (Am primit acasă o ~.) 3. (concr.) informaţie, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 4. v. transmitere. 5. v. declaraţie. (DEX)

Sexul este comunicare. Într-o formă rafinată, subtilă, într-un mod special de a da şi de a primii, de a împărtăşii.
În percepţia generală, sexul este pus în legătură mai cu seamă cu dragostea, cu iubirea şi mai puţin cu o formă complexă de comunicare.
Sexul implică atât comunicarea verbală cât şi cea non verbală. Practic, sexul constituie ansamblul proceselor psihice şi fizice prin care două persoane relaţionează, interacţionează.

(va urma) 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2gR6zB3-Cr8]