Home › Posts tagged gânduri varză › Page 34

gânduri varză

momentul zero barat

Posted on by — 8 Comments ↓

După spectaculoasa arestare şi menţinere în arest pentru cercetări a lui Gigi Becali, DNA loveşte din nou: ieri l-au săltat pe Cornel Penescu, patronul echipei de fotbal FC Argeş. N-au scăpat nici Preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin, nici Liviu Făcăleaţă, director general al hipermarketului PIC şi Cristian Libertatu, fost director la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Argeş, au fost şi ei reţinuţi de tot mai vânosul DNA. Recunosc, fac parte din minoritatea – nu neapărat tăcută – care la fotbal nu mă prea pricep. Ţin minte că a existat un moment zero în fotbal nu cu mult timp în urmă, unde „matronii” cluburilor au hotărât că termină cu blaturile şi jocul să revină pe gazon „pe bune”. Să înţeleg că acum a venit şi momentul zero barat? Ce ştiu este că FC Argeş este un club aflat pe la mijlocul clasamentului (momentan locul 10 cu 34 de puncte) şi – ca să găsesc şi eu o paralelă cu Becali – nici cazul lui Penescu nu implică politicul. Am aşa o senzaţie că DNA joacă la intimidare şi la cacealma. Nu stă în picioare nici teoria „peştelui mic”. În opinia mea, infractorul este infractor, că a furat un portofel cu 10 lei sau că a comis o crimă, făptaşul trebuie prins, judecat şi condamnat iar locul lui este la mititica. Problema cu DNA-ul este că din ce vedem aşa spectaculos la televizor, pare mai de grabă o telenovelă trasă de păr şi marile capturi al DNA-ului sunt doar peştişori de acvariu. Cazuri flagrante cum a fost „bricheta” sau „valiza” care-l implică tot pe Becali, stagnează sau au fost îngropate elegant. Asta ca să nu vorbim de cazurile grave de corupţie care nici măcar nu sunt în fază de cercetare.
Pe de o parte cred că se vrea prostirea comisiei europene care monitorizează justiţia, pe de altă parte este spectacol pre-electoral şi circ de a distrage atenţia şi de la cazurile grave şi de la dezastrul economic şi social care macină societatea.

Barosanul Mircea Sandu dă din umeri: s-a acoperit cu hârtii şi derogări. „Naşu’” din vârful piramidei afirmă cu nonşalanţă că nu are nicio treabă. Bine, dacă nu are nicio treabă şi îşi ia salariul degeaba, eu zic să plece.
Dar de plecat nu pleacă nici Piţi care s-a baricadat în vestiarul Naţionalei şi îşi vrea toţi banii. La contra-performanţe şi nesimţire Piţurcă dă dovadă de consecvenţă.

09-04-09_1614

Meciul de rugby între Dinamo şi Farul Constanţa a durat nici 7 minute. Rezultat final: 9 sportivi răniţi, 9 sportivi suspendaţi. Unde-i sportul în toată povestea aceasta?

Îmbulzeală mai ceva ca-n 1992 pentru fotoliul de la Cotroceni: după Crin Antonescu şi Mircea Geoană, şi-au anunţat candidatura şi Principele Radu Duda şi Ioan Talpeş , fostul director SIE. Dar şi-au anunţat intenţia de a candida şi Miron Cozma şi Vadim Tudor. Ce o mai făcând fostul meu vecin, vraciul vracilor Mudava?

Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor l-a vizitat ieri, în arestul Direcţiei Cercetări Penale, pe Gigi Becali, declarând la ieşire că acesta are un moral bun. Vadim i-a dus finanţatorului Stelei câteva ouă încondeiate şi câteva cărţi. Nu, nu cărţi de joc ci cărţile sale cu autograf, publicistica lui Arghezi şi… „Groapa” lui Eugen Barbu. Ha ha ha! 😛 Inspirată alegere! Pentru tonus mergea şi… “Pădurea spânzuraţilor”… ha ha ha! 😛

Caricatură de Vali Ivan, Jurnalul Naţional
Caricatură de Vali Ivan, Jurnalul Naţional

Voronin a dat verdictul: nouă persoane din Serbia şi serviciile româneşti au dirijat violenţele din Chişinău. „Avem totul filmat şi putem identifica feţele tuturor fiarelor care au atacat poliţia. Le vom aresta şi le vom judeca.” – a mai spus preşedintele Moldovei.
În contra-partidă, Traian Băsescu merge azi în Parlament pentru a transmite un mesaj despre protestele de la Chişinău. În avanpremiera acestui mesaj, el l-a acuzat aseară pe preşedintele Voronin că încearcă să ridice o cortină de fier peste Prut şi că aduce acuzaţii nefondate României.
Realitatea este sumbră: sute de tineri care au participat sau au urmărit manifestaţiile violente din 7 aprilie de la Chişinău zac în continuare în subsolurile comisariatelor de poliţie unde sunt bătuţi şi torturaţi. Au fost săltaţi şi mai mulţi jurnalişti şi lăsaţi să aştepte ore în şir pe coridoarele comisariatelor ca să audă de după uşă cum sunt bătuţi manifestanţii arestaţi…
Poliţia patrulează nonstop străzile din Chişinău cu girofarurile pornite şi starea generală indusă este de frică şi teroare.

În săptămâna patimilor o ştire de ne-ratat: Isus a fost promovat şi pe Twitter de Biserica Sfintei Treimi din New York, cu sediul pe Wall Street, în inima districtului financiar. Timp de câteva ore, în Vinerea Mare, credincioşii au putut urmări o adaptare a „Patimilor lui Isus”, relatate în replici de maximum 140 de caractere. Credincioşii au primit update-uri şi prin SMS.
În Suedia, la Vaesteras, enoriaşii au donat 30.000 de piese Lego pentru realizarea unei statuia care reprezintă Învierea Mântuitorului.
Vaticanul îşi face canal pe YouTube şi prima pagină de pe WordPress arată tot timpul ca un conglomerat de sectanţi… Ce mai urmează?

Delfinii din Marea Neagra mor în plasele braconierilor la calcan. În doar doua zile, ecologiştii au descoperit cadavrele a şapte delfini ucişi de plasele montate în mare. Alţi zeci e posibil să fi murit…

3.546 de lei (35,4 milioane de lei vechi) este suma medie aferentă la ora actuală pensiei speciale de parlamentar. Pe lista pensionarilor speciali se află câţiva grei ai politicii postdecembriste: Ion Iliescu, Ion Diaconescu, Nicolae Ionescu-Galbeni, Gabriel Ţepelea, Gavril Dejeu, Adrian Păunescu, Nora Rebreanu, Ion Solcanu, Hildegard Puwak, Rodica Stănoiu, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus. Să mai zic „huo!” ?

Cam asta este-n presa de astăzi, cam aşa arată „normalitatea” noastră cotidiană.
Şomajul în unele judeţe a sărit de 6%, despre economie nu prea avem ce vorbii că este splendidă, dar inexistentă, agricultura a fost îngropată de mut şi cei aleşi să conducă par preocupaţi de orice altceva, numai de treaba pentru care au fost puşi în funcţii nu. Exemplul lui Mircea Sandu este elocvent…
Scormonind în groapa de gunoi, am găsit totuşi şi o ştire pozitivă în toată brambureala de astăzi: contrar tradiţiei mioritice, preţurile nu au mai crescut în săptămâna premergătoare sărbătorii, preţul unui kg de miel e de 15-16 lei. Miel sau după caz… câine comunitar.

09-04-12_2146

Prost cu „p” mic, mic, mic…

Posted on by — 26 Comments ↓

Sunt un prost. Mă consum prea des, prea mult, prea… prosteşte. Şi pentru cine şi ce? Vecinu’ meu tot manele ascultă, celălalt duminica tot grătar o să facă jos în faţa blocului lângă jeep, aleea din spatele blocului rămâne tot plină cu peturile de plastic golite şi dacă între timp nu ajunge preşedinte de partid, tot Vanghelie o să fie primar în sectorul 5 şi în 2020.
La fel şi cu blogul. Devine plictisitor şi inutil ca aceeaşi câţiva oameni să purtăm aceleaşi discuţii, dacă le mai purtăm şi pe acelea că uneori nici de asta nu ne mai arde. O fi şi sictirul de primăvară la mijloc, dar chiar îmi vine să trag jaluzelele şi să închid prăvălia. Vorba unui cântec care-mi place: „Dumnezeu e mort, ne vedem în iad!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2vr2ZjjuIQw]

Cum mă tot plimb „io” aiurea pe net, am dat ieri de asta:

„lasă-ne domne cu moldova asta.. s-a fumat subiectu. S-au descărcat băieţii şi de’acu se întorc la muncă, că protestu nu ţine loc de foame. Cât despre că faptul că-i arestează pe indivizii ăia care au vandalizat instituţiile statului, aşa se face într-un stat de drept (dacă ar fi fost dictatură ar fi fost împuşcaţi de mult). Aşa au făcut şi francezii cu vandalii din suburbii în 2007, da nu v-am văzut plângându-vă atunci. Spuneţi-ne mai bine de care-i treaba cu Radu Duda şi candidatura sa.” ( un comentariu anonim pe un blog)

Păi despre asta vorbesc: de proştii ăştia cu puţa mică, mică, mică. Au opinie pertinentă şi ştiu ei exact şi care-i treaba cu vandalii din suburbiile Parisului,

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fxs37SzUo7A&feature=related]

ştiu şi problemele oamenilor din Moldova şi soluţia când nu eşti de acord cu cineva este să-l împuşti – cum am şi spus acum câteva zile – şi de interesat, îl interesează mai degrabă o şotie gen candidatura prinţului Duda. Adică dude.
Ăştia sunt genu’ de oameni care dacă au prins revolta din decembrie ’89, au stat pitiţi cu burta goală sub caloriferul rece şi cu jumătate de ochi belit în televizor şi acum îşi amintesc că atunci a fost o revoluţie. Ba, majoritatea au şi certificat de erou. În acest caz singular „er” se citeşte „b”.
Problema este veche şi clasică: proşti da’ mulţi şi cu drept de vot. Şi în atare condiţii, mărimea chiar nu mai contează.

Să-l mai enervez puţin, între timp la Chişinău continuă vânătoarea de oameni, oficial au fost arestaţi circa 200 de oameni, între care şi jurnalista Natalia Morar, corespondent The New Times.

Jurnalista Natalia Morar arestată!
Jurnalista Natalia Morar arestată!

A fost o schemă simplă: Voronin a lăsat în primă fază manifestările să se desfăşoare ca ulterior să aibă justificare pentru arestarea şi eliminarea opozanţilor. Trăiască comunismul tovarăşi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DkfQ5KA3SBA]

Bun. Ce citeşte lumea? Acelaşi aberaţii: sinodu’ şi războiu’ sfânt cu sistemul antihristic. Tot apa-n piua o bate şi sucks succesiv şi pe aceeaşi temă: „dacă vorbim despre sfârşitul vremurilor, acesta nu poate fi amânat…” Cineva acolo sus doarme: de pe vremea lui Nero tot aşteptaţi sfârşitul vremurilor, şi ele al dracului, tot nu vin! M-a atenţionat un alt creştin crispat ieri: „să nu intri în panică pe 10 aprilie…discutăm după aia”. Calm frate, eu nu intru nici la McDonalds, nici în biserică, în panică cu atât mai puţin. Mi-am amintit de „Oastea Domnului” al cărui membrii acum ceva ani au ştiut exact ziua marelui final salvator şi şi-au donat purcelul, viţelul, casa şi pământul şi în ziua cu pricina s-au căţărat în pomi să vină Domnul să îi ia. După vreo două zile s-au dat jos şi s-au milogit să-şi recupereze bunurile…
„Elita globală anticreştină intenţionează să controleze oamenii, transformându-i în “cyborgi”! Mamă, nu mai da cu cipu’ în mine! Rămân la litera „p”: consultaţi medicul şi farmacistul, aveţi mare, mare nevoie de pastile şi pilule.

Nu ştiu cum se nimereşte, da’ în preajma sărbătorilor toată lumea brusc are erecţie creştinească. Apoi le trece. Revin la obiceiurile tradiţionale: mici, scuipat seminţe şi înjurat la meciu’ de fotbal cu berea la plastic într-o parte şi nevasta cu ochii învineţiţi în partea cealaltă. Mi-e silă.

Speranţa moare ultima? Nu…

Posted on by — 14 Comments ↓

Cu toate că numărul participanţilor este într-o simţitoare scădere, în ciuda faptului că autorităţile au început arestările şi procurorii studiază înregistrările pentru identificarea manifestanţilor, la Chişinău demonstraţiile continuă. Din nefericire, lucrurile spuse de mine ieri se adeveresc: dacă cu alte ocazii, posturile mari de televiziune axate pe ştiri, transmiteau orice încăierare dintre zece săteni din Africa sau Asia, despre Moldova n-a „scăpat” nicio ştire pe nici un canal media occidental. Graniţa Europei şi al NATO a fost stabilită, s-a bătut palma cu Rusia, fiecare îşi vede de treaba lui, fraţi-fraţi, dar gazu’ e la robinet. Represaliile de la Chişinău au început şi în condiţiile în care unicul stat care a luat o poziţie oficială (dură) a fost… Rusia. La unison cu declaraţiile lui Voronin, Rusia a acuzat manifestanţii şi ne-a urecheat şi pe noi pentru intervenţionism în treburile unui stat vecin şi suveran. În paralel ambasadorul României în Republica Moldova, Filip Teodorescu, a fost declarat persoană non grata, caz fără precedent în istoria UE. Şi Ministrul consilier al Ambasadei României în Republica Moldova, Ioan Gaborean, a fost declarat persona non grata. Tot de ieri, Moldova a introdus obligativitatea vizei pentru intrarea pe teritoriul ei al cetăţenilor Români, decizie unilaterală.
Cu toate acestea, la Bucureşti subiectul de top a fost candidatura anunţată a lui Gigi Becali pe listele PRM la Euro Parlamentare. Asistăm la o tentativă Prison Break în versiune dâmboviţeană: evadarea pe listă. Vreau să lămuresc două chestiuni:
1.    întrebarea nu este de ce Gigi e la bulău într-un dosar privind sechestrare de persoane şi vătămare corporală ci de ce alţi cercetaţi în cazuri similare sau mult mai grave sunt în libertate?
2.    n-am nimic cu Gigi, dar serios vorbind: ce să caute un analfabet în Parlamentul Europei şi cum cred alegătorii că prezenţa lui Gigi acolo ne va servii la ceva?

09-04-06_140609-04-06_1418

Înţeleg şi scârba şi sictirul şi plictiseala unora faţă de aceste subiecte, dar repet, cu cât facem noi mai puţin, cu atât o să le fie mai greu copiilor noştri şi să mă iertaţi, dar nu avem nicio scuză.

În tot talmeş-balmeşul acesta, uciderea încă unui militar Român în Afganistan, a trecut din nou aproape neobservat.

Nici occidentul nu stă mai bine cu democraţia: britanicul Ian Tomlinson, a fost bruscat de poliţiştii englezi în timpul summitului G20 şi a decedat. Omul nu avea nicio legătură cu manifestaţiile, poliţiştii l-au bruscat…by default.

09-04-06_1446

Cutremurul care a zguduit Italia ia şi nuanţe cinico-comice: Berlusconi a sfătuit sinistraţii să considere situaţia ca pe un camping de week-end. Ce am mai râs!

Dar la anunţul acesta chiar e de râs: „PlayCool anunţă cel mai mare festival de Rock organizat până în prezent îin România: Bucharest Rock Arena .” Până aici toate bune şi frumoase. Am văzut şi afişele prin oraş, s-a anunţat data şi locaţia – 30-31 mai la km 15 de pe Autostrada Soarelui -, s-a anunţat preţul unui bilet: 100, 200, 400, respectiv 800 ron, s-au anuţat şi formaţiile româneşti care vor cânta în deschiderea spectacolului: Celelalte Cuvinte, Vita de Vie, Altar, AB4, Grimus, The Pixels, The Moood si Persona, organizatorii mai au de rezolvat o singură problemă: încă nu ştiu cine va cânta la marele eveniment… ha ha ha! 😛 Frate, am cântat 15 ani, am văzut şi trăit multe, da’ una ca asta niciodată! Conform sitului evenimentului pe 15 aprilie vom afla răspunsul şi la această întrebare minoră. Până atunci vă mai puteţi încerca norocul şi la 6 din 49: duminică se pun în joc 7 milioane de euro.

09-04-06_143409-04-06_1460

Din toată presa de azi, o singură „fază” mi-a atras atenţia: ciocnire între Cristian Tudor Popescu şi Mircea Badea. Nu ştiu ce la împins pe „înainte să fiu executat, mai pot să fac un şpargat?”  ( 😛 ) să se ia de CTP, dar e ca şi cum m-aş duce „io” la penitenciarul din Rahova să-i dau un picior în gură lui Tolea. Asta ca să nu încurc nivelul de abordare şi să spun că-l provoc la o partidă de şah pe Gari Kimovici Kasparov.
Îmi permit să citez fragmente din articolul lui C.T. Popescu:
„Invitat marţi seara în emisiunea lui Adrian Ursu împreună cu Emil Hurezeanu, am explicat de ce consider că afirmaţia d-lui Badea relativ la cazul Becali „în Justiţie se judecă faptele, nu persoana”, repetată cu încăpăţânare de acesta, este falsă. Am spus exact aşa: de ce mai există un avocat pledant, dacă nu contează decât faptele, adică dosarul? Avocatul, atunci când susţine cauza clientului, poate face apel pentru a convinge instanţa, la descrierea vieţii învinuitului, a profilului său moral, a relaţiilor lui cu oamenii. Legea prevede asta. Există, de asemenea, un întreg capitol juridic despre circumstanţiere. Circumstanţe agravante, circumstanţe atenuante (…)Finalmente, am argumentat, prin reductio ad absurdum, că dacă n-ar conta persoana judecată, atunci procesele s-ar desfăşura fără oameni, numai cu dosare introduse în calculator, care ar tipări sentinţa pe bază de articole de lege. (…)
Mă gândeam că dl. Badea poate va replica folosind drept contraargumente teorii juridice pe care eu nu le cunosc. Sau va întreba un jurist profesionist şi, lămurit, va face o rectificare pentru public sau va tăcea. Ce-a făcut dl. Badea? A început prin a menţiona ca aspecte relevante pentru caz faptul că eu eram nebărbierit, că purtam un  trening şi că se vedea marca pe bluză, drept care dl. Badea a sesizat CNA-ul pentru publicitate mascată. Asta, probabil, în spiritul zicerii d-sale „faptele contează, nu persoana”. Ca fapt divers, neras şi în trening eram pentru că am fost invitat târziu, pe neaşteptate, în emisiunea la care am participat; în mod normal, eu apar doar vinerea cu dl. Hurezeanu. Cât priveşte „publicitatea mascată” pe care aş face-o, n-am cuvinte că calific gestul d-lui Badea.
Apoi, dl. Badea a înlocuit toată demonstraţia, desfăşurată pe 5 minute de emisie, pe care v-am prezentat-o mai sus, cu un singur cuvânt, pe care telespectatorii ştiu bine că eu nu l-am rostit nici măcar în treacăt: cazier. Pe care l-a calificat drept argument imbecil. Atât. Tânărul domn Badea a răspuns deci printr-o dezinformare ordinară, premeditată, pe care am mai întâlnit-o, desigur, dar la cutre bătrâne venind din vechiul regim. (…)
Rugămintea mea către dl. Badea, înainte de a înceta orice dialog, este să nu mai citească pe post nici un editorial de-al meu, nici măcar parţial. Pe cât posibil, să mă ignore, fireşte, exceptând cazul în care aş sucomba sau aş fi băgat în puşcărie, căci astea fac rating.”

09-04-06_1421

Lui Mircea nu o dată îi mai fuge preşul de sub picioare şi o dă de gard. Tot mai des. Aşa se întâmplă când crezi că popularitatea reflectă valoarea şi dacă eşti vedetă, ai şi dreptate, poţi face, poţi spune chiar ce vrei.  Aşa a crezut şi Gigi. Trist – cum a punctat şi CTP – este că Badea este exponentul unei generaţii (mai) tinere de la care (totuşi) speram altceva.

Nu speranţa moare ultima ci proştii.

09-04-07_1317

Revoluţia, bloggerii şi internetul: să-i împuşcăm şi să-l ştergem!

Posted on by — 14 Comments ↓

Cu siguranţă a gândit-o şi a mai spus-o cineva, cum am gândit-o şi eu ieri după masă, da’ tot am să o spun: în spatele revoluţiei de la Chişinău este Băsescu, este o perdea de fum să distragă atenţia de la Gigi, Gigi care la rândul său tot perdea – de fapt halat – de fum este să acopere problemele ivite-n sânul familiei Băsescu, scandaluri legate cu precădere de numele lui Popoviciu care tot perdea este pentru acoperirea casei de 1 milion de euro a Ioanei Băsescu sau salariul de la Luxten al Elenei Băsescu… Jos textila! 😛

Şi dacă nu Băsescu, atunci bloggeri. 🙂

Privită cu oarecare suspiciune, vrem nu vrem, la Chişinău se desfăşoară o revoluţie anti-comunistă. Inevitabil ne amintim de revolta noastră anti-Ceauşescu din ’89 şi comparăm situaţia. Consider un cinism ne la locul lui afirmaţia că revoluţiei române ia luat 20 de ani să ajungă la Chişinău…

Dacă ce s-a întâmplat în ’89 a fost cu acordul (tacit) al Moscovei, situaţia Chişinăului este cu totul diferită. Sistemul Sovietic a fost gândit şi construit la modul la care statele au fost subordonate şi s-a creat o stare de interdependenţă, ruperea din sistem este dacă nu imposibilă, cel puţin dureroasă şi dificilă. Tinerii din Moldova probabil în adâncul inimii lor speră la un sprijin dinspre Bucureşti, dar ştim bine, acel sprijin nu o să vină niciodată. Guvernul Român este incapabil să gestioneze multiplele crize interne, nici vorbă de capacitatea de a întinde o mână de ajutor. Gesturile noastre de apropiere de Moldova au fost strict sentimentale – uneori exagerate – şi teatrale, dar Podul de Flori a fost lipsit de consistenţă, nici un guvern de după ’89 practic nu a făcut nimic şi n-a avut un plan pentru o apropiere reală între cele două state.
Cred că frontierele extinderii U.E. şi N.A.T.O. au fost deja trasate, şi America, şi Europa se confruntă cu propriile crize şi probleme, nici ele nu au nici interesul nici capacitatea de a intervenii măcar formal în sprijinul demonstranţilor din Chişinău. Relaţia Americii şi a Europei cu Rusia este fragilă şi nimeni nu riscă perturbări în actualele condiţii.
Am comentat ieri pe undeva pe blog aiurea: n-am scăpat noi de comunişti şi securişti nici după 20 de ani, să nu ne îmbătăm cu apă rece nici acum.
Altfel spus, tinerii din Chişinău sunt pe cont propriu şi orice am spune, rămân (încă o dată) doar vorbe goale.

Mai zăbovesc un moment asupra paralelelor: dacă revolta din ’89 a fost prima televizată, actuala revoluţie din Chişinău este prima multi-media: ştirile au circulat mai mult pe internet, imaginile filmate veneau de pe YouTube, până când „a picat netul” dincolo de Prut.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MDjj9pJzeng]

În acest context citeam undeva pe WordPress despre un plan de închidere a internetului. Da, era o balivernă din seria conspiraţiei mondiale, scrisă şi pusă pe tapet de un idiot care degeaba doarme cu capul pe tastatură, n-a înţeles nimic nici despre internet, nici din cum funcţionează internetul în particular şi lumea în general. Internetul este nu doar un mediu de comunicare şi a devenit un pilon important al economiei mondiale şi în perioadă de criză economică nimeni nu are interesul să amputeze un organ viu şi sănătos. Este o altă discuţie controlul datelor şi informaţiilor care circulă şi se transferă pe calea internetului, dar nu este nici locul, nici momentul să discutăm acest aspect.  Dacă a existat o revoluţie victorioasă, acela a fost internetul.
Toată media a fost împărţită între Chişinău şi Gigi. Legat de Gigi s-a discutat mai mult despre listele lansate de Măgureanu, Vanghelie şi Năstase, liste ne-nominale, devenite nominale ulterior prin intermediul… internetului. Cu toată imunitatea (artificială) de care beneficiază distinşii domni, în secunda doi şi un sfert, trebuiau săltaţi de organele abilitate şi luaţi la rost ce liste, de unde şi cum. Nesimţirea cu care politicienii îşi permit să arunce câte o fumogenă – să nu zic pocnitoare – apoi să dea din umăr nonşalant a devenit mai enervantă decât neruşinarea cu care fură tot pe ce pun mâna sau ating cu gândul. Ideea scuipată de Năstase, precum nu el, ci internetul, bloggerii s-a răspândit ca un foc de pădure şi a prins rădăcini la fel de rapid.

09-04-08_01

Pisica moartă a fost aruncată de aproape toţi politicienii şi jurnaliştii – ca la un semnal – în curtea internetului şi a frustraţilor care probabil de la graffittiurile măzgălite pe pereţi au trecut (şi) pe paginile virtuale ale internetului. Şi nu vorbesc doar de bătrâneleul Ion Cristoiu (pe care eu nu-l stimez 🙂 ) pe care l-a pomenit Flavius („Ion Cristoiu (pe care altfel îl stimez) care preia şi el o subţirică şi… intelectualistă prejudecată şi vede în bloggeri tot nişte frustraţi care, nu au altundeva loc să scrie…”) şi de mulţi alţi jurnalişti mult mai tineri de la care parcă am totuşi alte pretenţii. Un astfel de „deştept” ieri a aruncat şi ideea că „internetul nu are un C.N.A.” şi sub acoperirea anonimatului fiecare spune ce vrea. Din ce am citit zilele acestea, listele cu nume au apărut la Dan Andronic – care nu? – numai anonim nu este. Şi nu este singurul blogger care nu se ascunde în spatele unui nick-name. În ceea ce priveşte responsabilitatea, oricând poate fi dat în judecată pentru răspândirea de informaţii false, calomnie sau ce mai vreţi dumneavoastră. În schimb politicienii beneficiază de această imunitate care-i ţine la adăpost indiferent de ce spun sau fac. Poate lucrul acesta nu ar fi aşa grav dacă stimabilii beneficiari n-ar profita la maxim şi dincolo de limitele maximului de această chichiţă legislativă şi nu am fi ajuns la situaţiile de nesimţire şi iresponsabilitate crasă la care am ajuns.

Pe de altă parte este amuzantă şi frustrarea eruptă ieri în rândul jurnaliştilor încadraţi. Nu este nici un secret că vânzările ziarelor în format tradiţional, pe hârtie, suferă o descreştere constantă şi alarmantă. Toate publicaţiile s-au reorientat treptat pe formatul on-line unde se duce o luptă acerbă pentru trafic şi implicit publicitate. La aceasta se adaugă şi aspectul aservirii mediei la interesele grupurilor politico-economice. Nu este de mirare că în acest context, bloggerii au devenit un ghimpe în coasta celor care pe de o parte îşi văd pâinea ameninţată, pe de altă parte văd în blog o zonă greu sau imposibil de controlat.

Am putea discuta şi despre cum stă treaba cu “dezvăluirea sursei” unei informaţii, dar nu acesta este subiectul şi eu nu mă consider nici în conflict, nici în război cu presa convenţională.

Am spus şi ieri şi voi mai spune de câte ori este nevoie: observ o dorinţă tot mai arzătoare de revenire la un sistem totalitarist cosmetizat. Ieri la Chişinău cineva a oprit internetul…

Se aruncă seminţe şi unele prind rădăcini.

09-04-08_02

Trăim în România şi conspiratu’ ne mănâncă zilele!

Pericolul social şi totalitarismul cu faţă umană

Posted on by — 15 Comments ↓

O nouă informaţie scăpată pe surse tulbură apele: urmează arestarea unor ziarişti şi al unor oameni de afaceri implicaţi în dezvoltarea infrastructurii. Numele vehiculate sunt: Alecu Racoviceanu (Gardianul), Sorin Roşca Stănescu (Ziua) şi Cornel Nistorescu (Evenimentul Zilei). Dacă într-o primă fază arestarea lui Gigi Becali m-a făcut să zâmbesc, acum lucrurile par să ia o întorsătură grotescă. Ieri seară la 22.40 instanţa a dat verdictul şi-n cazul recursului înaintat de avocaţii lui Gigi Becali: finanţatorul Stelei şi gărzile sale de corp rămâne în arest.
Nu strict ce păţeşte zilele acestea Becali mă îngrijorează ci matriţa speţei, funcţionarea sistemului, principiul care stă în spatele cazului. Conform ideii că nimic nu este întâmplător iar toate bombele media din ultima vreme duc într-un fel sau altul înapoi la „doi şi un-sfert”, mult râvnitul serviciu secret, lucrurile prind sens. Problema este că pe nesimţite, în spatele perdelelor de fum, ne întoarcem încet-încet la statul Miliţienesc şi la partidul unic cu cel mult două capete şi acelea doar de ochii lumii. Dacă privim înapoi la începuturile carierei politice a lui Becali, apare un nume sonor: Viorel Hrebenciuc, omul din spatele multor manevre PSD. Am fi naivi dacă n-am vedea că PSD are cei mai mulţi oameni „în sistem” şi chiar şi atunci când oficial nu s-a aflat la putere, PSD-ul şi-a păstrat un control substanţial în zone – iarăşi teoretic – independente cum este şi Justiţia. Alianţa surprinzătoare dintre PSD şi PD-L treptat s-a cristalizat: este o guvernare de uzură în care PSD-ul se poartă mai mult ca un partid de opoziţie, dar cu acces la fonduri şi resurse şi unicul său scop este erodarea sistematică a partenerului. Nu pot să trec cu vederea nici guvernarea PNL-PSD din ultima eră Tăriceanu cum este foarte vizibilă apropierea dintre o anumită parte a PNL-ului de PSD. Liberal-Socialismul este din punctul meu de vedere – cel mai diform avorton posibil în termeni politici. Am asistat la susţinerea lui Adrian Năstase din partea unor (presupuşi) Liberali, am asistat – uşor scârbit – la schimburi de amabilităţi între noul preşedinte PNL şi personaje cu greutate din conducerea PSD-ului. Cei doi şefi de partid au discursuri aproape la unison şi unica ţintă şi obsesie rămâne Băsescu. Dar să revenim la Becali: au fost multe momente în care prietenia Becali-Băsescu a ţinut prima pagină a ziarelor. Chiar dacă cel puţin aparent relaţia s-a răcit, nu prea se explică de ce să fi ales Băsescu distrugerea lui Becali, om al cărui carieră politică părea definitiv compromisă. Suntem totuşi într-un an electoral şi acest factor este determinant în fiecare manevră. Faptul că în urma arestării lui Popoviciu Băsescu a fost expus şi avea nevoie de ceva mult mai „gros” să preia atenţia mediei şi implicit al alegătorilor, parcă nu justifică în totalitate evenimentele actuale, cu toate că, indiscutabil Becali a fost şi rămâne un deliciu atât pentru jurnalişti cât şi pentru populaţie. Aici aş revenii puţin şi la numele celor trei ziarişti care – se zvoneşte –urmează să fie arestaţi. Toată lumea pare contrariată de apariţia lui Cornel Nistorescu pe lângă ceilalţi doi. Răspunsul cred că este foarte simplu: Evenimentul Zilei este singura publicaţia situată de partea preşedintelui Băsescu. Într-un an electoral acest fapt este foarte important. Dacă la alegerile precedente Băsescu a beneficiat de o presă pozitivă şi o largă susţinere a mass-mediei, acum lucrurile stau cu totul altfel şi „faultarea” aşa-numitului „oficios” poate fi o mutare decisivă. Faptul că Băsescu, cel care profita de orice subiect şi orice ocazie să-şi dea cu părerea, acum tace, este încă un fapt aproape inexplicabil.

Listele cu noi arestări şi arestaţi sunt furnizate tot din zona PSD: Măgureanu, Vanghelie, Năstase…

Nu pot să uit şi să exclud nici ideea unui război Becali-Popoviciu dacă tot l-am amintit şi pe celălalt om de afaceri săltat recent, e drept, mai mult formal şi “doar” pentru 24 de ore conform… “tradiţiei”. Totuşi, Popoviciu pare mai mult un pion şi nu un păpuşar…

Mult fum, multe semne de întrebare, scenarii peste scenarii…

2009-04-06_0201

Mă enervează toţi idioţii care se tem de cipuri şi de alte invenţii mai mult ale minţilor bolnave decât ale ştiinţei şi tehnicii şi deviază discuţiile de la subiecte grave şi iminente. Asistăm neputincioşi la revenirea subtilă la totalitarism, la Miliţia ci nu Poliţia politică, la zorii unui nou „orizont roşu”.

2009-04-07_0012

Se face acest lucru nu cu tehnica modernă ci cu mijloacele vechi şi bine testate. Arsenalul include atât situaţii, dosare şi probe contrafăcute cât şi tehnici de manipulare în masă.

Situaţia economică şi socială a României numai roză nu este momentan şi circul nu înlocuieşte pâinea…
Nu pot să scot subiectul nici din contextul general: duminică la Chişinău alegerile au fost câştigate de Partidul Comunist şi astfel fraţii noştri vecini pe care îi doream alături de noi în U.E. au devenit singura ţară europeană cu partidul Comunist la conducere. Într-un cadru mai larg vedem că America cu resurse teoretic nelimitate faţă de posibilităţile noastre nu reuşeşte să depăşească declinul economic şi să iasă din criză, cum nici Europa de altfel, vedem cum nord-coreean sfidează orice autoritate şi lansează rachete ameninţător, deloc surprinzător mai marii lumii nu reuşesc să ajungă la numitor comun nici în cadrul G20, nici în alianţa N.A.T.O., tensiunea din orient se prelungeşte la nesfârşit şi nici în fâşia Gaza, nici în Afganistan şi Irac lucrurile nu evoluează în mod pozitiv. În acest context cel mai grav lucru cred că este iresponsabilitatea de care dau dovadă cei ce orchestrează în interes personal scandaluri gen Becali, indiferent de cine ar fi aceştia. Sintagma „cu orice preţ” pe care o aplică politicienii noştri, acoperă un preţ mult prea mare plătit de noi toţi.
Dacă un personaj vizibil şi cu potenţial financiar ca Becali, apărat de o armată de 16 avocaţi, poate fi îngenuncheat, să nu ne mirăm dacă mâine dispare un jurnalist sau… un blog.
Nu justiţia paralelă în care cineva ocoleşte calea firească a autorităţilor şi preferă să-şi facă dreptate singur este periculoasă ci justiţia paralelă pe care o exercită oamenii influenţi în cadrul Justiţiei este periculoasă. Pasul spre totalitarismul mascat este foarte-foarte mic.

Şi nu vorbesc despre o eventuală “conspiraţie” a elitelor ci este conspiraţia proştilor…

Poate că autorităţile s-au decis să dea un exemplu… dacă asta s-a dorit, le-a ieşit pe dos. Cu un astfel de caz zgomotos nu vom scăpa de monitorizarea Justiţiei şi cred că vom fi şi mai atent monitorizaţi. Datu’ cu stângul în dreptul ne iest de minune tot timpul. Cei de la Uniunea Europeană nu-s chinezi care nu înţeleg nimic din “spectacolele” oferite gratuit de clasa noastră politică…

2009-04-06_01892009-04-06_0176

Nici nu ştii de unde să apuci actualul show Becali. Poate e bine să menţionez faptul că nu-mi este simpatic Becali. Faptul că Becali a decis să-şi facă dreptate singur este grav în primul rând sub aspectul încrederii cetăţeanului în funcţionarea eficientă a organelor abilitate şi al Justiţiei. Privind însă lucrurile şi puţin altfel, nu este prima oară când Becali se substituie statului: indiferent de motivaţia din spatele gesturilor, Becali a achitat factura de electricitate a unui întreg cartier din Bucureşti, a construit un sat sinistraţilor din urma inundaţiilor, a construit biserici. Nu pot să-mi şterg din memorie imaginea lui Becali alergând cu punga de bani după jucătorii unei echipe de fotbal cum nu pot să uit nici gesturile pompoase cu care Becali – ca un neaoş şi autentic ţăran – în diferite ocazii scotea cărămida de lovele şifonate din buzunar şi împărţea bancnote substanţiale în stânga şi în dreapta. Cu toate acestea, Becali s-a dovedit în multe cazuri altruist şi n-a ezitat să bage mâna-n buzunar şi să ajute şi când aceste gesturi nu erau publice şi nu i-au adus nici un fel de avantaj.

2009-04-06_02212009-04-06_0174

Lui Gigi Becali i s-a furat maşina şi omul a hotărât să-şi recupereze maşina prin mijloace proprii, nu să apeleze la Poliţie. Nimic ieşit din comun. Cu excepţia cazurilor în care hoţii de maşini au abandonat dintr-un motiv sau altul vehiculele furate, nu ştiu câte maşini a recuperat Poliţia. Vorbesc de recuperat maşini în urma unor anchete ci nu în urma unor intermedieri ale unor poliţişti între victime şi infractori.
Dar să revenim la povestea noastră: Becali a hotărât să-şi recupereze singur maşina şi dacă totul este adevărat, în 55 de minute a reuşit recuperarea, în concluzie, a luat hotărârea bună. Zic bună şi nu corectă. Strict teoretic, trăim într-un stat de drept în care instituţiile statului – tot strict teoretic – funcţionează. Problema este că ştim cu toţii că nu funcţionează nimic.

2009-04-06_0209
Furtul şi recuperatul s-a desfăşurat pe 25 ianuarie 2009. Becali a fost arestat abia pe 1 aprilie. Cei trei presupuşi făptaşi sunt în libertate şi acum. Becali a spus ieri Becali în sala de judecată, sună bine, dar nu este chiar aşa: „Eu sunt în boxa acuzaţilor, iar hoţii sunt liberi”. Becali n-a raportat niciodată furtul, autorităţile în ceea ce priveşte furtul nu s-au auto-sesizat, ba mai mult, Becali şi-a recuperat maşina în timp record iar cei trei presupuşi înfăptuitori afirmă că a fost vorba despre o confuzie şi ei n-au nicio legătură cu dispariţia Mercedesului lui Becali. De aici şi „farmecul” cazului: Becali şi gărzile sale de corp „intră la apă” fără să tragă după ei pe absolut nimeni! Genial! Poate… prea genial.
Cine este Sandu Geamănu? Pe numele lui Alexandru Ilie este un personaj din zona interlopă cu un trecut spumos. De factură mai recentă, numele lui a apărut predominant în cazuri de furturi de maşini de lux. În data de 15 octombrie 2007, cu mare tam-tam şi desfăşurare de forţe, mascaţii de la trei servicii speciale ale Poliţiei şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au organizat 18 des­cinderi simultane la locaţii situate în sectoarele 1, 3, 4 şi 5 ale Capitalei, fiind capturarea şi anihilarea grupării lui Sandu Geamănu. Pe parcursul anului 2007, gruparea condusă de Geamănu a dat mai multe lovituri spectaculoase, între care furtul a două maşini de lux, în valoare totală de 170.000 de euro, furtul unei genţi ce conţinea 33.000 RON, 5.100 de euro si 4.900 de dolari dintr-o maşină sau tâlhărirea unei femei care avea în poşetă suma de 10.000 de euro. Ultima „ispravă” a fost tâlhărirea fostei ziariste Gilda Lazăr de către unul din membrii bandei. Atunci, alături de Sandu Geamănu au mai fost arestaţi fraţii Daniel Simion (zis Dani) şi Ionel Simion (zis Tupac), Alexandru Chira (zis Rocky), Mihai Olaru precum şi alţi câţiva membri ai bandei. Dacă justiţia funcţiona, Geamănu în mod normal şi acum ar fi trebuit să fie după gratii şi tot incidentul ce-l implică pe Becali n-ar fi avut loc. Acest fapt nu justifică nicidecum hotărârea lui Becali de a-şi face singur dreptate, dar reflectă cu exactitate starea de fapt a siguranţei cetăţeanului şi a funcţionării Poliţiei şi a sistemului juridic.
Numele lui Geamănu a fost pus în legătură şi furtul maşinii lui Vasile Turcu de la Dinamo, caz nerezolvat nici până în ziua de azi. Şi lista nu se termină aici.

2009-04-06_0178

Şi în ceea ce o priveşte pe judecătoarea Nicoleta Cristuş, preşedinta judecătoriei Sector 1, lucrurile nu sunt chiar curate. Îmi permit să citez dintr-un blog găsit astăzi dimineaţă şi unde găsiţi toate datele legate de această doamnă judecător: „(…) grav este că judecătoarea-şefă împarte dreptatea la Judecătoria Sectorului 1 în dosare penale aflate pe rolul instanţei, care au ca obiect tocmai infracţiuni de genul aceleia comisă şi de mama-magistrat, ea însăşi fiind cercetată penal de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.” Tot numele judecătoarei Nicoleta Cristuş apare şi într-un scandal politic: „Preşedintele Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 25 Ilfov, judecătoarea Nicoleta Cristus, a încălcat legea în mod grosolan prin decizia abuzivă de înfiinţare a unor secţii de votare speciale, în scopul favorizării turismului electoral” – reclama în 2004 de Alianţa D.A. – aflăm tot din acelaşi blog. Şi numele judecătoarei mai apare şi în alte cazuri controversate…

2009-04-06_0107

Cazul Becali aduce la suprafaţă o întreagă încrengătură între politic şi economic, între Poliţie şi infractori, între politic şi Justiţie, între politicieni şi… lumea interlopă. Marea şi minunata cumetrie care n-a ratat nimic şi nicio faţetă a societăţii noastre zdrenţuite.
Nu ştiu cu ce este mai periculos Becali ca Popoviciu sau ca indivizii care terorizează Mall-urile, ca violatorii sau ca toţi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în stare de libertate.
Reversul medaliei – fiindcă mereu există şi un revers – este noua martirizare a personajului Becali care acum poate poza în ipostaza haiducului care se ia la trântă cu un sistem ticălos… Telenovela continuă, dar mă tem că cineva o să stingă lumina.

2009-04-06_0077

Mi-am imaginat o săptămână cu multe-multe flori, cu parfumul dulce-călduţ al primăverii… Încercarea mea de astăzi de a împăca şi capra şi varza pare o misiune imposibilă fără aportului chipeşului Tom Cruise. Deh, măcar m-am străduit… Tocăniţa de astăzi probabil nu are gustul gulaşului dar mereu sunt şi munci murdare şi ele trebuie făcute de cineva… M-am găsit “io” deştept! 😛

Mimez, ademenesc, sunt porno

Posted on by — 19 Comments ↓

Sunt un observator (şi un obsedat :P) , un watcher ci nu un highlander cu sabia sub parpalac, care privesc din umbră cu un zâmbet suspect în colţul buzei. Mă uitam la gulaşul meu de „criză” care numai de criză nu este, mă uitam la vecinii dintre blocuri şi la ştirile populate cu oamenii care profitând de vremea blândă au invadat spaţiile verzi cu sfârâitul grătarelor. Nici urmă de criză, nici vorbă de post. Toate lucrurile se situează între formalitate, obişnuinţă, mimare şi o supra doză de spirit de conservare care cel mai des este soră cu nesimţirea. „Las’ că merge şi aşa” sau „când o fi rău să ne fie tot aşa”.
Mă gândeam la Gigi că dacă l-am scoate, nu, nu de la răcoare ci din fluxul de ştiri, mare lucru n-ar mai fi ce să ţină prima pagină. Partidul comuniştilor a câştigat alegerile-n Moldova, Coreea de Nord a lansat o rachetă cu rază lungă de acţiune, nu mai este zi în care în America câte un dezechilibrat să nu măcelărească măcar 2-3 oameni, nici G20, nici întâlnirea de vârf al NATO nu cred că au reuşit să ajungă la un numitor comun şi nu (mai) cred că iese ceva bun din toate adunările acestea unde unii (ca noi) rămânem figuranţi şi deciziile le gândesc şi le iau alţii şi pentru noi. Ce bine e în NATO să i-o spuneţi familiei căpitanului Petre Tiberius şi al celorlalţi militari căzuţi la datorie mult prea departe de ţară.
Ştirile de la noi sunt şi mai jalnice: se hârâie Boc cu Antonescu sau cu cine se (mai) cuplează Anna Lesko…
Nici măcar interes nu mai pot mima pentru aceste lucruri.
În schimb cu aparatul foto atârnat de gât am mai agăţat câteva cadre care sper să vă însenineze ziua şi săptămâna dintre floriile catolice şi cele ortodoxe. M-am (re)calificat: sunt ademenitorul primăverii.

09-04-03_084209-04-03_081209-04-03_084409-04-03_080209-04-03_079909-04-03_080509-04-03_085209-04-03_088809-04-03_0854

Nici pe blog nu e mai roz: aceeaşi obsedaţi de cipuri sau de Delia Matache filmată goală-n baie. Azi merg să-mi fac paşaport nou şi cine (doamne iartă-mă, era să nominalizez un organ) mai e şi Delia Matache şi ce mare şmecherie este într-un om care face baie? Extind vorba unui fost coleg de serviciu de la firma la care lucram la toată populaţia ţării (ca să nu zic al întregii planete): numai cine ar trebuii nu ia pastile.
Viaţa nu este suficient de lungă şi eu sunt un prea mare păcătos ca să-mi permit să o ratez.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2PBeKzVhWHY]

Săptămâna în retrovizor (09.04.04)

Posted on by — 6 Comments ↓

Becali a monopolizat mass-media în ultimele două zile. Menţinerea lui în arest a surprins toată lume şi scenarita este ocupaţia de bază de la mic la mare. Dacă până acum câteva zile toată lumea se pricepea la fotbal, acum văd că şi în legislaţie şi drept ne-am „deşteptat”. Nu ştiu cât de şifonat o să iasă Gigi din acest scandal, dar dacă acum o săptămână el şi partidul său erau în afara calculelor, cred că acum Becali are şanse reale să prindă un loc în parlamentul european.

În tot acest circ mediatic s-a găsit Geonă să-şi anunţe candidatura pentru Cotroceni, forţat oarecum de şmecherii din partid. Mi-am amintit de un titlu genial de la OTV de acum câteva luni: „a fost omorât sau a fost sinucis”? 😛

09-03-29_1212

Barbie Băsescu a adunat semnăturile necesare pentru a-şi depune candidatura ca independent pentru parlamentul european. La conferinţa de presă a recitat o poezie bine învăţată, s-a împotmolit o singură dată pentru un moment. PD-L-ul pare uşor îngrijorat de faptul că fata marinarului le poate fura din voturi. Păi dacă nu lor, cui?

Mai importante decât toate mondenităţile şi fumogenele cred că au fost în această săptămână întâlnirea G20 şi NATO. Deciziile importante se iau sus şi peste capul nostru, da’ pe pielea noastră. Azi la Summitul NATO va fi ales noul secretar general. Subiecte fierbinţi: Afganistan şi relaţia cu Rusia.

Şi la Londra, şi la Strasbourg violenţele şi-au pus amprenta pe evenimente. ‘raţi ai draq de capitalişti! 😛

Noi am mai pierdut un militar:  Cpt. Petre Tiberius.

De 1 aprilie nu m-am ţinut de şotii ci am încercat să ademenesc din nou primăvara. La ce soare este afară acum, se pare că a ţinut vrăjeala.

09-04-03_0916

Adevărul vrea să strângă 1 milion de mesaje de încurajare pentru Cristi Minculescu. Azi dimineaţă scorul era de 0,012,127 mesaje. Asta să nu mai aud că am ceva personal cu el. N-am. Eu zic, mai bine strângeau de votcă…se bucura mai mult Cristi.

Cum vă spuneam pe 11 iunie la Arenele Romane vine Sinéad O’Connor şi tot acolo pe 28 iunie Limp Bizkit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aHnO_e-IChg&feature=related]

Pleacă Piţi, vine Hagi? O să avem un răspuns săptămâna viitoare. Cu tot respectul pentru Rege, un mare-mare jucător, dar ca antrenor n-a convins şi n-a dovedit. Nimic. Ajungem iar la…. cumetrie. Nici când vine vorba despre interesul Naţional nu ne dezminţim de apucăturile împământenite, devenite reflex şi… normalitate.

În Formula 1 am avut o cursă destul de agitată în Australia. Câştigători detaşaţi au fost „debutanţii” de la Brawn GP: Button şi Barichello. Barichello a ratat startul lamentabil, dar cu 3 tururi înaintea finalului, Kubica şi Vettle, ocupanţii loculurilor 2 şi 3, s-au ciocnit copilăreşte şi astfel brazilianul a prins podiumul. Locul trei i-a revenit altui veteran: Trulli de la Toyota, urmat de coechipierul său Timo Glock. Alonso a prins un nesperat loc 5 pentru Renault, Nico Rosberg a smuls şi el 3 puncte pentru Williams şi Buemi cu Bourdais au câştigat ultimele puncte puse-n joc pentru echipa mică a celor de la Ferrari. Nici Raikkonen, nici Massa, dar nici rivalii de la McLaren, Hamilton şi Kovalainen n-au intrat în puncte.
Azi se joacă calificarea în Malaiezia, la Sepang şi mâine este cursa de la aceeaşi oră: 12 (transmisiune în direct pe TVR1). În antrenamentele libere cei mai rapizi au fost cei doi Ferrarişti, urmaţi de Vettle, Rosberg, Webber, Barichello şi Button. Barichello v-a pierde 5 locuri pe grila de start faţă de poziţia pe care o să o câştige în calificări: a schimbat cutia de viteză ieri în antrenamente.
Circuitul de la Sepang are 5,543 km lungime, se vor alerga 56 şi tururi, distanţă toatală 310,408 km. Cel mai rapid tur de pistă l-a parcurs Montoya în 2004 în 1’34”223 faţă de cel mai bun timp înregistrat ieri de Raikkonen: 1’35”707.
De 1 aprilie – şi (cică) nu este o glumă – Doru Sechelariu a fost chemat de BMW Sauber in Formula 1. Astfel Doru devine al 3-lea pilot al echipei şi poate o să-l vedem şi-n cursă anul acesta. 🙂

09-03-30_1147

În Liga I la fotbal ieri s-a consumat partida Farul Constanţa – Poli Iaşi încheiat cu scorul de 0-3.
Azi avem:
Unirea Urziceni – CS Otopeni, ora 12.00
FC Timişoara – Gloria Buzău, ora 14.00
CFR Cluj – FC Vaslui, ora 16.00
FC Argeş – Pandurii târgu Jiu, ora 18.00
Steaua – Gloria Bistriţa, ora 18.30
Dinamo – Rapid, ora 21.00 (Antena 1)
Şi mâine (duminică): Oţelul – Universitatea Craiova, ora 17.00 respectiv FC Braşov – Gaz Metan Mediaş, ora 20.30.

Rahova nu este un mic colţ de paradis… programul “Rabla” n-a lovit în sectorul lu’ Alma Nahe. 😛

Şi vorba’ lui lu: maşinile astea zac pe trotuar de ani de zile şi nu le fură nimeni! 😛

09-04-01_1065

Şifonărie: în fundu’ curţii, în spatele sifonăriei

Posted on by — 14 Comments ↓

Nebunie, mare nebunie: Gigi Becali a fost arestat. Parcă ieri şi compostorul din tramvai asta „ciripea” şi ieri n-am fost cu tramvaiul. În schimb la televizor numai pe Cartoon Network nu s-a vorbit de Becali. Cu toate că filmul evenimentelor se încadrează perfect în cel al desenelor animate. Gigi în papuci şi halat la şapte dimineaţa, apoi la prânz plecând la volanul maşinii personale, vorbind la telefon şi însoţit de trei mascaţi… Numai a justiţie nu arată tot acest film. Cum nici celelalte n-au fost decât acte de… şifonare publică. M-am săturat să văd diferite personaje aduse cu multe bliţuri şi camere la DNA, la Parchet sau la Judecătorie, cu sau fără cătuşe ca a doua zi respectivii să iasă pe fereastră, uşa din dos sau gura de canal şi toată afacerea să rămână în coadă de peşte. Gigi Becali a dat nu una şi o mie de motive şi ocazii să fie arestat şi n-a fost arestat. Povestea Mercedesului a relatat-o chiar el în ianuarie şi cel puţin aparent, nu s-a întâmplat nimic. A avut cineva interesul să ţină acest scandal-spectacol la sertar până la momentul oportun? În lipsă de date şi informaţii exacte, scenarita loveşte necruţător şi evident fiecare speculează subiectul conform simpatiilor şi intereselor sale. Mulţi s-au grăbit să-l arate cu degetul pe Băsescu în timp ce alţii vorbesc despre o confruntare Becali-Popoviciu. Ori care ar fi adevărul cred că şi pâinea şi cuţitul este-n altă parte iar nouă ni se serveşte doar ceva circ. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată dispare cireaşa de pe tort…

Până una alta, ultima ştire: BECALI arestat pentru 29 de zile. Avocaţii au făcut recurs…

În toată nebunia asta şi-a anunţat Geoană candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni. Cineva l-a sfătuit tare prost din nou pe şefu’ paiaţă al Social-Democraţilor. Anunţul a fost patetic, formal şi optimismul afişat stângaci şi transmis cu jumătate de gură m-a convins de un singur lucru: după pierderea încă o dată a cursei pentru preşedinţie, urmează debarcarea lui Geoană şi implicit sfârşitul carierei sale politice. Şi la ce faţă avea Geonă ieri, ştie şi el foarte bine acest lucru. Până una-alta şi lui Geoană i se pregăteşte crema de ghete: şi el se vrea Obama de Dâmboviţa.

Şi-a anunţat candidatura şi Vadim. S-o fi plictisit de apariţiile exclusive la OTV…

Piţurcă şi-a anunţat demisia şi a jurat răzbunare pe Dumitru Dragomir. Piţurcă nu pleacă cu mâna goală, din clauza de reziliere din contract de 600.000 euro, se pare că s-a înţeles cu federaţia la 300.000. Merită toţi banii Piţi! Ha ha ha! 😛
Noii favoriţi la ocuparea cârmei de la echipa Naţională sunt Răzvan Lucescu, Cosmin Olăroiu şi Gheorghe Hagi.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LjpEpJkGP6c&feature=related]

Şi dacă tot e week-end precoce cu premeditare, am tras o tură pe la Playboy unde am dat peste nuci greu de spart…

„Prietena mea are o fantasmă care a devenit enervantă: visează să fie violată, dar, în acelaşi timp, nu vrea să fie violată pe bune. Am încercat diverse scenarii, însă calităţile mele de actor lasă mult de dorit. Nu reuşesc să intru în starea de ferocitate şi erecţie care ar mulţumi-o pe prietena mea care, de fiecare dată, îmi recomandă să mă port mai brutal cu ea, să nu o menajez. Eu nu ştiu cum să procedez, pentru că, pe măsură ce devin mai brutal, îmi scade erecţia, lucru care o înfurie pe prietena mea care mă face prostănac şi începe să plângă. Care este soluţia?
CONSILIERUL RASPUNDE
Aşa sunt toate femeile: vor bărbaţi pu­ternici, dar, când aceştia îşi dovedesc forţa în registrul biologic (aceea de a însămânţa mai multe femele), nu le convine. Eternul feminin conţine foarte multe astfel de paradoxuri: vor să fie violate, dar, de fapt, nu vor. E foarte simplu, ce nu înţelegi?”

„Prietena mea refuza sexul oral, însă îl practică fără rezerve pe cel anal. De fapt, de când ne-am cunoscut, mi-a dat de înţeles că ar vrea să facem sex, dar anal. Am acceptat cu bucurie. Sex normal am făcut abia după ce ne-am cunoscut mai bine, la câteva săptămâni. Am observat că sexul normal este ţinut de prietena mea la loc de cinste, în timp ce pe cel anal îl practicăm în orice împrejurare, uneori ca preludiu. Cât despre sexul oral, prietena mea e cât se poate de categorică: este o practică murdară pentru care mama ei, dacă ar afla că o face, ar dez­moş­teni-o pe loc. Nici nu ştiu ce să fac: un ochi plânge şi celălalt râde.
CONSILIERUL RASPUNDE
În fapt, dacă stai mai bine să te gân­­deş­ti, plânge un ochi şi râd doi. Al doilea de la tine şi al treilea de la ea. Iată cum, în mod democratic, sexuali­tatea prie­tenei tale a întrunit mai mulţi ochi pentru decât contra.”

Râd şi eu ca prostu’: atelier de deflorărie, în fundu’ curţii, în spatele florăriei. 😛

tot din cartierul Rahova...
tot din cartierul Rahova...

de la una la alta

Posted on by — 2 Comments ↓

Păcăleala cea mai mare pe ziua de ieri a tras-o selecţionerul Piţurcă prin jocul Naţionalei de fotbal. Omu’ cu faţă acră constantă, se pare că are totuşi umor: „Nu s-a întâmplat nimic deosebit în afara faptului că am pierdut jocul.”  😛 Ce nu ştiu este dacă a fost o farsă sau bătaie de joc.

Şi guvernul pare glumeţ. De 1 aprilie a crescut punctul de pensie cu 3%. Conform datelor statistice, abia în 2008 salariul mediu a revenit la valoarea de cumpărare din 1990 iar pensiile (teoretic) vor revenii anul acesta. Şi aşa datele sunt triste, dar dacă ne gândim şi la faptul că aceste calcule au fost făcute pe un salariu şi o pensie medie, adică-n calcul au fost incluse şi salariile şi pensiile foarte-foarte mari, realitatea din „teren” este alta. Ca să nu mai amintim faptul că în ’90 prăpastia dintre salarii, respectiv pensii era infimă.

Tot de glumă proastă ţine şi mărirea accizelor la tutun şi alcool. Nu este prima oară când afirm că aceste măsuri nu vor aduce venituri suplimentare la buget ci vor încuraja contrabanda.
Confirmarea vine chiar de la Guvern. Potrivit execuţiei publicate de ministerul Finanţelor, bugetul general consolidat a înregistrat în primele două luni un deficit de 3,3 miliarde lei, respectiv 0,63% din PIB, pe fondul unor venituri totale de 25,98 miliarde lei, în scădere cu 6,8%, şi al unor cheltuieli de 29,32 miliarde lei, în creştere cu 10,1%. Pe partea de venituri se mai observă reduceri semnificative la încasările din TVA, cu 7,6%, de la 7,21 miliarde lei la 6,66 miliarde lei, şi din impozitul pe profit, de 13,4%, de la 2,29 miliarde lei la 1,99 miliarde lei. Cu toate acestea, guvernanţii iau în calcul o majorarea a veniturilor prognozate cu 0,25%, adică sunt cu pluta.

Simbolul capitalismului din anii ’90, fast-food-ul Sheriff’s de la Unirii, închiriază jumătate din spaţiul restaurantului. Între timp la Londra circa 4000 de manifestanţi au atacat Banca Angliei şi sediile Royal Bank of Scotland (RBS). Este clar că şi capitalismul este pe ducă, ce nu ştiu însă este ce punem în loc? Tendinţa este revenirea la  diferite forme mai mult sau mai puţin mascate de dictatură…

sursa: mediafax
sursa: mediafax

În urma unor probleme cardiace, actriţa Marga Barbu în vârstă de 80 de ani, a încetat din viaţă ieri la Spitalul Floreasca.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rO8JWbG6bVw]

Sinéad O’Connor o să concerteze la Arenele Romane, pe 11 iunie, informează organizatorul concertului, Events. Biletele au fost puse în vânzare la preţul de 79 de lei, până pe data de 17 aprilie. Între 17 aprilie şi 10 iunie, acestea vor putea fi cumpărate la preţul de 109 de lei, urmând ca în ziua spectacolului să coste 129 de lei şi pot fi achiziţionate şi on-line prin Ticketpoint.
Artista a debutat în 1986 cu single-ul „Heroin”, o colaborare cu chitaristul U2 The Edge şi probabil cel mai de succes album al ei este „I Do Not Want What I Haven’t Got” din 1990, disc ce include celebra preluare după Prince „Nothing Compares to U”, dar şi piesele „The Emperor’s New Clothes” şi „Three Babies” şi vândut în peste 7 milione de exemplare.
Foarte temperamentală şi controversată, artista a fost în centrul multor scandaluri culminând cu un conflict intens mediatizat cu Biserica Catolică. Chiar dacă a intrat într-un oarecare corn de umbră, artista a rămas activă, ultimul ei disc fiind „Theology” din 2007.

Siteul formaţiei americane Limp Bizkit anunţă revenirea formaţiei în formula originală, un noul album şi datele turneului care includ şi Bucureştiul, Arenele Romane pe 28 iunie.
Trupa lui Fred Durst a debutat în 1997 şi până în prezent din cele 5 albume de studio au vândut peste 50 de milioane de copii. Ultimul produs, „The Unquestionable Truth, part 1” datează din 2005.

limp_bizkit_tour_2009

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bPD6YiBFG1Q]

Ieri am “scris” un prea frumos blog…  Am păstrat spiritul lunii martie şi v-am oferit încă un rând de flori.  🙂

N-a fost o farsă de 1 aprilie, fotografiile au fost făcute ieri dimineaţă în Rahova… Ai tendinţa să crezi că este un colţ de rai… 🙂 Da’ nu e.

Cumetria, ştruţo-cămila şi nesimţirea srl

Posted on by — 24 Comments ↓

Nici nu ştiu de unde să încep să nu vă plictisesc, dar să nici nu omit ceva.
Mă întreabă lumea ce am cu Iliescu, Minculescu, Bălaşa sau mai ştiu eu cine… Păi am, adică n-am. N-am nimic cu ei personal, am cu sistemul, am cu ceea ce reprezintă.
Într-o altă discuţie glumeam pe seama faptului că am şi uitat de ce am ieşit în stradă în decembrie ’89. Aaaa….pentru libertate! Parcă, parcă îmi mai amintesc ceva vag. Ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=q_Dg-uzcUIY]

Pe 22 decembrie (’89), la TVR Ion Iliescu ne explica cu nonşalanţă faptul că nu partidul comunist a fost rău şi nici comunismul sau comuniştii ci doar clica lui Ceauşescu care şi-a însuşit partidul şi la folosit în scopuri personale. Tentativa de a prelua nu doar conducerea ţării, dar şi a partidului (unic) şi al sistemului, aproape că a reuşit. Chiar dacă eram proşti şi naivi, eram prea furioşi pe Ceauşescu şi comunismul pe care-l reprezenta ca o astfel de încercare să reuşească pe faţă. Iliescu a revenit ulterior, a vorbit despre „comunismul cu faţă umană” şi-n final forţat de împrejurări, despre un sistem pluripartidic. Am mai spus asta, preţul de a accede la conducere a fost salvarea sistemului şi mai ales a oamenilor din vechiul sistem. Şi Iliescu s-a achitat onorabil de datorii. Poate că nu el este singurul vinovat, dar cu siguranţă este principalul.
Legat de proaspătul scandal Popoviciu am spus şi faptul că nimeni de pe stradă nu s-a trezit peste noapte nici cu spaţii comerciale, nici cu fabrici, nici cu clădiri sau hectare de teren sau cu alte afaceri la cheie. Nu, toate acestea au fost privilegiul celor din vechiul sistem şi al rudelor acestora. „Democraţia originală” – cum a numit-o acelaşi Ion Iliescu – a fost o cumetrie al activiştilor care au preluat controlul. S-a profitat de necunoaşterea şi naivitatea noastră, am fost păcăliţi şi manipulaţi după cum le-a fost interesul. Iliescu şi noua putere a mimat reforma şi a asigurat tranziţia vechiului sistem într-o conjunctură nouă. Sub sloganul ingenios „nu ne vindem ţara” şi-au împărţit bunurile sub nasul nostru.
În ’90 habar nu aveam nici ce înseamnă democraţia, nici ce este şi cum funcţionează capitalismul sau ce implicaţii are. Majoritatea a crezut că libertatea este tot, se termină cu „raţionalizarea” alimentelor şi al resurselor, în rest lucrurile rămân cum au fost, adică o să persiste siguranţa locului de muncă, în continuare o să mergem la muncă şi o să ne facem că muncim şi viaţa o să fie numai lapte şi miere, câinii vor alerga cu covrigii în coadă iar gardul o să fie din cârnaţi şi salam. Repet, nu vreau să plictisesc pe nimeni, dar tot ce s-a întâmplat în perioada regimului Iliescu, practic ne-a compromis în mare măsură viitorul şi asta doar pentru a asigura un viitor confortabil aceleaşi nomenclaturi „reformate”.
Este suficient să ne uităm la marii îmbogăţiţi de după ’90 şi cine sunt ei, ce au făcut înainte. Oameni ca Popoviciu sunt peste tot, mai bogaţi sau mai săraci, mai discreţi sau mai exhuberanţi.
Dar vechea nomenclatură şi cei apropiaţi de ea, precum şi securiştii, nu s-au reorganizat doar în FSN ci s-au înfiltrat în toate partidele politice, au preluat controlul şi conducerea peste tot. Şi politicul nu poate fi disociat de economic. Am mai spus şi acest lucru: chiar dacă de dragul spectacolului se mai ceartă-n Parlament un PSD-ist cu un PNL-ist, asta nu înseamnă că oamenii n-au afaceri împreună, nu au interese comune şi nu îşi fac treaba departe de ochiul public. Avem un balaur cu mai multe capete care de dragul spectacolului se mai muşcă uneori şi singur. Cei incomozi au fost şi sunt înlăturaţi sau pur şi simplu nu au acces în poziţii importante. A fost aproape haios Băsescu când într-un moment mai mult sau mai puţin regizat de sinceritate a recunoscut că tot comuniştii sunt la putere. Dar avem exemple şi mult mai recente: simpatia reciprocă între Crin Antonescu şi Iliescu sau tovărăşia dintre Antonescu şi Oprescu. Ce alte dovezi sau confirmări ale marii cumetrii mai doriţi?
Este trist ca la 20 de ani după evenimentele din decembrie ’89 să ajungem să regretăm faptul că ne-am dorit o schimbare fără violenţă, să regretăm că n-am fost mult mai determinaţi şi radicali atunci. Pe 22 decembrie întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu 2 din securiştii care m-au arestat şi anchetat cu un an în urmă şi i-am lăsat în pace. În nebunia de atunci un strigăt gen „securiştii!” era suficient ca respectivii să fie linşaţi de mase. Dar nu căutam răzbunarea.

Vorbeam despre falsificarea istorie… se face sub nasul şi cu acordul nostru tacit.

iliescu

Sabin Bălaşa. Nu discut despre pictura sa, nu mă interesează şi nu sunt critic de artă să mă pronunţ despre valoarea sau non-valoarea lucrărilor sale. Bălaşa a fost pictorul de curte al familiei Ceauşescu, un pupincurist notoriu şi implicit unul din marii profitori de pe urma sistemului.
Am o singură întrebare: chiar nu există şi alţi artişti valoroşi care ar merita atenţie şi promovare?
Şi la uniunea artiştilor de plastic şi plastilină a existat o mare cumetrie şi acea cumetrie s-a conservat şi s-a perpetuat.

sabin_balasa

Să vedem puţin şi cum stă treaba cu Rock-ul. Mergeam la concerte Iris fiindcă mai cântau un „Back in Black” şi un „Living After Midnight”, Holograf mai scăpau un „Jump” şi Compact un “You Give Love  A Bad Name”. Cine neagă acest lucru este un mincinos sau nici n-a trăit epoca.
Am tot auzit şi basmul cu disidenţa. Să fim serioşi! Iris – de exemplu – au activat sub aripa protectoare a poetului de curte Adrian Păunescu, erau cap de afiş la Cenaclul Flacăra. Aveau contract de disc la Electrecord, de bine, de rău erau difuzaţi la radio şi la televizor. Sau să vorbim despre cum cântau Iris an de an pe litoral la cârciumă pe bani frumoşi şi nu ori unde şi la Neptun, locul de reşedinţă al familiei Ceauşescu? Disidenţă ziceţi? Să râd sau să mă piş direct? Ei, a fost un mic incident cu Iris la Miercurea Ciuc, dar a intervenit şi aplanat problema… Adrian Păunescu.
Şi toate formaţiile acestea au activat ba sub aripa UTC-ului, ba sub aripa sindicatelor sau la o casă studenţească… Se găsea un sistem de amplificare, mai venea măcar un amplificator Vermona.  Am tot auzit poveşti despre sacrificiile făcute şi iar nu pot decât să… râd. Să nu discutăm despre valoarea sau non-valoarea muzicii făcute de unii sau de alţii, gusturile nu se discută, faptul că-ţi plac sau nu-ţi plac manelele – de exemplu – nu face nici genul, nici pe unul ca Salam un artist mai valoros sau mai puţin valoros. Poate că ce am făcut nu valorează nici o ceapă degerată, dar cu trupele mele am repetat încă din 1987 în spaţii particulare unde ne plăteam singuri curentul şi atât echipamentul cât şi instrumentele ni le-am cumpărat exclusiv din banii proprii. Am cântat de plăcere, n-am cerşit şi n-am pupat în cur pe nimeni niciodată. E o chestiune de principiu.
Mai este un aspect: mass-media. Mulţi se trezesc vorbind despre tot felul de lucruri, dar habar n-au despre ce vorbesc. După ’90 nici în media sau la Electrecord nu s-a schimbat nimic. Cineva neavizat sau neinteresat, neimplicat în mod direct în fenomen, nu are de unde să ştie, dar pun şi eu întrebarea ca prostul, cum de 30 de ani avem numai Iris, Compact şi Holograf? Adică alte formaţii nu s-au mai găsit să facă ceva? La ce se difuzează la majoritatea posturilor de radio şi televiziune, la ce poţi citii în presă, ai tendinţa să crezi că altceva nu a existat şi nici nu există.

Întâmplător, da la una din mineriade, la asaltul televiziunii exact arhiva emisiunii lui Magdin şi înregistrările cu formaţiile româneşti de la începutul anilor ’90 a ars.  Ce a scăpat atunci, a fost şters ulterior: s-au refolosit casetele. 🙂

Gusturile nu se discută, dar ar putea fi educate. Nu este cazul. Suntem bombardaţi cu aceleaşi “valori”: nişte ramoliţi şi nişte fufe care pecesc şi play-backul. Uneori ai senzaţia că avem doar 2 compozitori: Moga şi Moculescu… şi manelele curg şi din robinet. Şi nu doar manelele ci o grămadă de sunete dubioase sau ciordite…
Şi aici au rămas aceeaşi oameni în sistem şi evident s-au păstrat legăturile, relaţiile şi cumetria. Acelaşi set de artişti este difuzat la radio, la televizor, aceeaşi artişti cântă la evenimentele corporatiste şi în deschidere la concertele artiştilor de dincolo. Este un sistem cu circuit închis la fel ca în politică: la vremuri noi, tot noi.  Unde e rost de ceva bani, cărţile sunt făcute între aceeaşi jucători.

Pentru o scurtă perioadă, anii 1990-1994, sistemul a fost uşor scurtcircuitat şi nume noi au pătruns şi spart puţin tiparele, dar „minunea” nici aici n-a ţinut mult şi am ajuns înapoi de unde am plecat.

http://viewmorepics.myspace.com/index.cfm?fuseaction=albumPrintPreview&friendID=83074918&albumID=109419
http://viewmorepics.myspace.com/index.cfm?fuseaction=albumPrintPreview&friendID=83074918&albumID=109419

De ce mă enervează Cristi Minculescu? Păi vă explic şi asta. Omu’ e alcoolic, şi-a distrus sănătatea de bună voie şi cu bună ştire, ce să zic? Să fie sănătos! Corect şi de bun simţ ar fi fost să-şi rezolve problema tot aşa, discret şi pe… barba lui. Dar nu, ştiţi vorba cu fudulia… Cu un ingenios artificiu, alcoolismul s-a transformat în boală ereditară şi astfel Cristi a obţinut sponsorizare naţională pentru intervenţia chirurgicală. Nu s-a mai apelat la mila publică, la chetă fiindcă acestea nu-s soluţii garantate 100% ci s-a scurtcircuitat frumos sistemul şi pe banii noştri, dar fără să mai fim întrebaţi, s-a înfăptuit minunea. Ingenios şi simplu. Şi tot… cumetrie. Nu contează nici cine contribuie sau nu la fondul de sănătate, nu contează nici câtă lume se află pe lista de aşteptare, nu contează nici gravitatea cazurilor, cunoşti pe cine trebuie, îţi rezolvi treaba. Poate n-ar fi aşa enervantă toată faza dacă oamenii după ce s-au mânjit cu căcat, nu şi-ar fi făcut şi mediatizare pe măsură. Dar când eşti artist, publicitatea este totul, nu?
Ştiu alţi artişti mult mai grav bolnavi care suferă în tăcere. Sunt foşti sportivi de performanţă uitaţi şi ajunşi la prăpastia sub-existenţei sau bătrâni, bolnavi şi abandonaţi. Sunt oamenii simplii, oameni care muncesc şi îşi plătesc dările şi doamne fereşte să ajungă vreodată la mâna sistemului!

Şi dacă am amintit de relaţia Iris – Păunescu, să revin la Păunescu. Poet, poet, da’….vă mai amintiţi accidentul soţiei poetului (senator)? Trei morţi şi un rănit grav. Sentinţa? Doi ani de închisoare cu suspendare. Păi sunt oameni care au luat 2 ani fără suspendare fiindcă au plecat cu bicicleta vecinului beţi de la cârciuma din sat seara şi au fost condamnaţi pentru furt chit că dimineaţa au returnat…vehiculul. Asta să nu amintesc de octogenarii băgaţi la zdup pentru smulsul de ţăruşi…

Adică asta-i buba cumetriei. Nu poţi închide un ochi aici şi să dai cu pietre dincolo… Rectific: sunt eu un idiot imbecil şi nu pot. Alţii pot.
Văd că sunt persoane care îşi asumă veleităţi divine şi cu gura plină strigă că omul acesta merită mai mult ca omul celălalt.

Sau să vorbim despre copii bolnavi care n-au nici vină, dar nici şansă şi se sting din viaţă zilnic în umbra nepăsării sistemului obosiţi de aşteptarea unei decizii… nu fac parte din marea cumetrie, nu le vine rândul niciodată.

Este un teren cam alunecos…
Este subiectul unei alte discuţii ce ar fi menit statul să facă pentru oamenii de valoare care ne-au reprezentat sau ne mai reprezintă şi care din terţe motive ajung la în situaţii dificile. Dar deocamdată nu există un astfel de cadru legislativ bine definit şi ori ce intervenţie este profund subiectivă.

Lucrurile interferează, sistemele nu funcţionează în paralele ci se suprapun. Nu poţi reforma clasa politică fără să investeşti în agricultură, nu poţi reforma sistemul sanitar fără să susţii învăţământul, etc.

(Ce-i de făcut? Habar n-am… ne rămâne vorbitul… măcar atât sper că am câştigat în decembrie ’89. Şi puteţi să mă înjuraţi cât poftiţi. Din câte se vede, accept şi comentariile anonime, n-am şters nici înjurăturile primite şi nici nu am blocat accesul nimănui (pe bază de IP pot face asta pe WordPress).)

Petecitul nu duce nicăieri şi dacă faci un compromis, inevitabil urmează şi altele şi în final ajungi să spui ca fostul preşedinte Constantinescu: ne-a înfrânt sistemul. Ăla ticăloşit, vorba altui preşedinte….
şi încă o dată, rămânem cu vorbitul.ill_be_back