sau… Colesterol! Numele tău e Brushvox. 😛
Să-ţi faci o oală cu fasole chiar nu este nici o mare ghiduşie.
Treaba cu fasolea este că pregătirea ei este minuţioasă, dacă vrei să iasă ca la carte – carte de bucate pe care eu n-am citit-o – consumă mult timp.
S-o fi comprimat timpul, habar n-am, dar când vine vorba de dragoste şi/sau mâncare: timp am berechet. 😀
Bucătăria se transformă în front. 😀
Ce am amestecat de data aceasta Read more Oala cu fasole
Iarna nu-i ca vara, avionul nu-i ca tancul, boul nu-i ca vaca.
Salata orientală nu-i ca salata boeuf.
Între iarnă şi vară Read more Salata intermediară
Înapoi la ziua de ieri. 🙂
Nu e vorba neapărat de lene, de lipsă de inspiraţie, poate puţin din toate acestea şi ceva în plus.
Căscând gura prin magazin Read more Puiul anti-stres
…cu maioneză şi fără ceapă dacă se poate…
„Am karmă proastă frate!” sau „dă-l dracu’, are karmă proastă!” – de câte ori (n-)am auzit fraza aceasta?
Mda. Sunt un geniu la flacără de veghe cu o carmă dietetică, cu E-uri. 😀
Bun, e duminică, vă arăt acuşica ce am mai copt prin bucătărie, dar – ca de obicei – vă mai fierb o leacă. 😛
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AXQw1DCtPf4]
Karmă sau destin? Pizda mă-si, nu-i tot aia?! Read more O Karmă light vă rog
Vă povestesc cu poze, condimente și cu tot tacâmul imediat și ce am gătit ieri, dar vă mai fierb puțin cu țăcănelile mele curente… Marketing și PR frate!
Cum spuneam: Sărbători Fericite! Read more Sărbători Fericite! Cu Triferment.
N-am dispărut premeditat, intenționat, s-a întâmplat pur și simplu. Din nou.
Mama lui David a plecat din oraș pentru câteva zile și evident băiatul a rămas în grija mea. Și un ștrengar plin de energie cum este (și) Micul Vrăjitor îți necesită toată atenția, îți consumă toată energia. Bunicii ca de obicei își iubesc nepotul doar prin telefon, în fotografii și eventual o oră-două la masa de prânz duminica. Dar nici nu mă plâng, nici nu asta este discuția. Și nici nu sunt eu „tăticul anului”… dar cum eu am petrecut cel mai mult timp cu micul ștrengar în ultimul an, este firesc să avem o relație (mai) bună.
Am și gătit ceva, „rețeta” și pozele le găsiți mai jos. 😀
Am intrant ieri să văd ce se mai petrece pe blog și am rămas surprins de un link lăsat de Șerban la o postare pusă (de el) pe Netlog.
Sincer m-a emoționat. Read more Disecție pe un cadavru viu
De la viaţa de pe o zi pe alta, anul acesta ne-am adaptat la „de la o tranşă la alta”. 😆
Dar se termină şi cu tranşele şi… ne „mănâncă” gripa porcină!
Până nu demult mă obişnuisem cu reclama: „pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi”.
De câteva zile ne-a lovit o nouă atenţionare: „pentru sănătatea dumneavoastră, consumaţi zilnic cel puţin doi litri de apă”.
Am înţeles: vin vremuri (şi mai) naşpa, nici după ce să bem apă nu o să mai avem! 😆
Da’ de unde 2 litri de apă? Foame mare…
N-am mai gătit de mult ceva demn de pomenit. Cam de la odiosul meu „Gulaş de criză”.
Reţeta de azi este cam la fel de „porcească”, din câte ştiu eu, originile ei sunt de pe vremea campaniilor epuizante ale lui Napoleon. Dacă soldaţii adunau ingredientele prin jecmăneală, acasă o facem “pe apucate” din ce găsim prin cămară… 🙂
Reţeta este simplă şi eficientă, militărească aş putea spune, uşor de preparat pentru oricine.
Cum şi atunci – ca şi acum – foamea era mare iar resursele limitate, mâncarea poate fi preparată din ce ai la îndemână. Este o mâncare colorată, adecvată sezonului şi tonurilor toamnei. 🙂
Eu am folosit ingredientele de bază, dar reţeta este suficient de flexibilă şi în funcţie de resursele şi gusturile fiecăruia, poate fi modelată.
Am fiert nişte cartofi roşii în coajă, atât cât să rămână totuşi tari. În paralel am călit nişte varză proaspătă în multă-multă ceapă şi o căpăţână de usturoi.
Tot simultan am fiert şi nişte paste.
Cartofii i-am tăiat cuburi şi i-am aşezat într-o tavă, am pus varza călită şi pastele fierte peste, am adăugat condimente – piper, boia, curry, etc – şi tava – pentru omogenizare şi rumenire – am introdus-o în cuptor la foc potrivit. (Ador expresia asta cu: „foc potrivit”! ha ha ha 😆 )
Strict de design am adăugat la final nişte verdeaţă mărunţită. 🙂
Cum vă spuneam, nu e mare şmecherie, dar obţinem o mâncare cu gust colorat şi – deloc neglijabil – ceva săţios. Nu neapărat şi sănătos, dar mie nu mi-a ieşit schema cu sufletu’ în rai, bani în bancă, amanta-n dormitor şi maşina la scară!
Merge înnobilată reţeta şi cu puţin caşcaval ras sau ceva carne, preferabil tot un amestec de cuburi de carne de porc, bucăţi de pui şi felii de cârnaţi, dar asta deja este varianta boierească! Eu am avut buget suplu de austeritate…. 😆
Nu ştiu ce e mai bun: capra sau varza vecinului?
Poftă Bună! 🙂
