Dulce amar

Mă trezesc şi-mi fac o cafea. Este un automatism, un viciu înşurubat adânc, este o tragedie dacă cutia cu cafea este goală. Cafeaua este amară, aceasta este esenţa, farmecul ei, totuşi îmi pun zahăr. Paradox?
Este „detergentul pentru rufe curate”. 😆

Mi-am amintit de versurile unui cântec vechi: „şi când loveam cu piciorul o piatră, încotro se rostogolea mă duceam şi eu”. Uneori atât de simplu este să iei o hotărâre, uneori chiar nu contează dacă apuci la dreapta sau la stânga sau dimpotrivă, schimbă totul. Uneori decidem noi pentru noi, alteori decide majoritatea sau ne lăsăm conduşi pur şi simplu. Decid alţii…

Una din ştirile de presă pe ziua de ieri a fost cea legată de primul caz de piraterie prin reţeaua de file sharing DC++. Utilizatorul ales la întâmplare a fost amendat cu 10.932 RON pentru punerea în reţea a unor piese muzicale pentru care nu avea drepturile de autor. Din toată povestea cel mai mult m-a „speriat” acest „ales întâmplător”. Îmi amintesc de inchiziţie, de nazism şi de comunism, de pedepsirea unui individ în public pentru a speria şi a pune presiune pe mase. Nu cred că milioanele de utilizatori începând de ieri au şters tot ce aveau copiat ilegal şi s-au deconectat. Nu cred că măsura este eficientă în lupta împotriva pirateriei şi nici artiştii sau statul nu s-au îmbogăţit din ăştia 3000 de Euro. Tot ce pot să spun este: poor bastard.

Pe de altă parte văd la televizor zilnic reclamele la tot felul de furnizori de servicii de internet cum descarci cu mega viteză… descarci ce?
Apropo, ieri nu mi-a mers netul toată ziua, n-am descărcat nimic! 😆

click_net_error

Este cam acelaşi lucru care se petrece în lumea mare: cazul Ridzi, Nemirschi sau Udrea. Se vorbeşte de câteva sute de mii de euro, totul se rezumă la un război politic ce are drept miză fotoliul de la Cotroceni, dar nimeni nu discută unde s-au dus banii mari, cum se evaporează miliardele… Loganu’ de 70.000 Euro totuşi tre’ să fie o maşină beton! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MZ3lXZT7PFY]

Fraudate, trucate, manipulate sau reale, primele estimări arată că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 45,9 la sută din voturi. Nu trebuie să uităm faptul că populaţia Moldovei preponderent este rurală şi există o tendinţă accentuată de îmbătrânire a populaţiei. Astfel vorbim despre o populaţie destul de rigidă şi conservatoare. Pe de altă parte, cum spuneam şi ieri, dansul pe sfoară între Occident şi Rusia nu poate merge la nesfârşit şi până la urmă câştigă cine dă mai mult. Şi cum UE n-a dat nimic…

Spunea (tot) ieri Un Soricel: „mă întreb dacă totuşi nu ţi se pare şi ţie poate măcar ipocrit faptul că România – o ţară care clar nu şi-a rezolvat trecutul comunist şi n-a condamnat pe mai nimeni pentru abuzuri şi violări ale drepturilor umane – face atâta caz de comuniştii de peste Prut care taie şi spânzură în stilul cunoscut şi aplicat cu mineri în Bucureşti…?”
Ipocrizia ţine tot de interesul personal şi dezinteresul pentru toţi ceilalţi. Nu cred că la Bucureşti vreodată ar fi fost comunişti adevăraţi, devotaţi ideologic ci doar oportunişti. Ideea de a-ţi vedea interesul este unica ideologie aplicată şi acceptată unanim… Numa Numa…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JLURgcbtMEQ&feature=related]

Dar cui îi pasă? Lumea noastră se termină la uşa apartamentului şi ce este dincolo de ea nu ne interesează de mult. Implicarea noastră rar trece de pragul formalului şi de cele mai multe ori se rezumă la stricta aparenţă: vrem să părem mai „buni” şi totul este un simplu joc de imagine. Undeva ne-am pierdut pe drum sau ne-a pierdut societatea? Ce reprezintă societatea dincolo de suma obscură a unor indivizi care rar au ceva în comun, dincolo de inerţia de conjunctură cu care uneori circulăm cu acelaşi tramvai, mergem o vreme în aceeaşi direcţie sau ne intersectăm la un colţ de stradă, nu este nimic. Uneori nici când împărţim acelaşi dormitor… Bun/rău, alb/negru, dulce/amar… Est sau Vest.

Nu cred că ar trebuii să aibă vreo relevanţă că trăieşti la Sanghai sau Seattle, dincolo de definiţia strict geografică nu cred că reprezintă ceva Estul sau Vestul. Împărţim – vrem nu vrem – aceeaşi planetă, trăim în aceeaşi lume… Şi dacă lucrurile o iau razna, înseamnă că noi am luat-o razna. Dacă nu ne mai pasă, nu ne mai interesează ce se petrece dincolo de geam, nu vecinu’ de la trei este de vină. Dacă ne punem termopane, nici măcar sunetele nu mai pătrund şi putem pretinde relaxaţi că nu se întâmplă nimic.

Mai dai cu piciorul într-o piatră, mai faci doi paşi la dreapta… te pierzi în mulţime.

Lumea ar trebuii să fie liberă, să poţi trăii şi circula de bună voie… Muzica ar trebuii să fie liberă… Dacă nu de noi, de cine depinde?

Ne împiedicăm de oportunităţi. (Ce mişto sună! 🙂 ) Sau… dăm cu piciorul. Zi de zi putem devenii un milion de alte persoane, de obicei nu vrem să fim noi. Ne transformăm, ne schimbăm, cu sau fără voie, admitem sau nu acest fapt. Mergem încotro se rostogoleşte piatra imaginară, ne schimbăm la faţă în funcţie de oglinda în care ne privim. În oglinda mea de azi nu văd pe nimeni.

Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Eu vreau să fiu mic. Vreau să rămân eu.

Îmi plac lucrurile imposibile. 🙂

Menaj A Trois? Nu! Dragostea din trei! 😀 Din trei în trei… 🙂

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=ZSRF5oERKzU]

Moldova alege?

Proptită între marţi şi joi, alegerile de miercuri sunt o invenţie menite să asigure victoria comuniştilor de la Chişinău. Este o victorie pe cât de previzibilă, pe atât de logică. Şi nu spun asta cu cinism ci cu un realism rece şi analitic. Ne-am obişnuit să ne ascundem după degete, vorbe umflate şi gesturi de paradă, să ne pierdem în sentimente şi formalităţi cu iz patriotic, în abordări romantice şi de duminică, dar refuzăm realitatea crudă: dincolo de podul de flori nu s-a făcut absolut nimic, în spatele cuvintelor n-a existat nicio acţiune concretă şi coerentă, nu reuşim să ne rezolvăm propriile noastre probleme, nici gând să putem întinde o mână Moldovei.
Criza a atins inevitabil şi ţara de peste Prut, o vecină săracă şi sărăcită, înghesuită între o Românie fragilă social şi economic şi o Ucraina dependentă de Mama Rusia. Tatonările UE au fost mai mult de curtoazie, ora exactă se dă la Moscova. Nici măcar nu trebuie să urmăreşti ştirile să ştii că la întâlnirea Obama-Putin s-a desenat noua hartă a Europei, s-au determinat zonele de influenţă şi noua hartă nu este cu nimic mai nouă ca harta de acum 20 de ani, chiar dacă la noi nici acest subiect nu se discută, ţările nordice, Polonia, Cehia sau Ungaria simt şi resimt un oarecare abandon din partea Americii şifonate, dar trebuie să privim realist şi rece şi ineficienţa de care dă dovadă UE, lipsa unei politici comune şi coerente, este timpul să recunoaştem adevărata faţă a UE, un UE în care ţările mari şi puternice îşi urmăresc şi impun propriile interese şi eventuala – şi previzibila – falimentare a „rudelor sărace” este trecută cu lejeritate la pierderile colaterale.

Republica_Moldova

În aceste condiţii, întâmplător sau nu, înaintea alegerilor de astăzi, ajutorul financiar fără de care Chişinăul nu are cum să se menţină măcar pe o linie de plutire, a venit de la Moscova şi China. 500 de milioane de dolari vin din Rusia în sprijinul guvernului Moldovenesc şi un miliard de dolari din China. L-am văzut ieri pe Emil Hurezeanu – pe care-l respect sincer – vorbind despre Moldova şi la un moment dat a spus că noi suntem în „tabăra bună”, Moldova… Se referea că noi suntem în UE iar Moldova cu siguranţă rămâne în zona de influenţă Rusă. Pe de o parte cred că este o abordare uşor nostalgică, uşor pueril-idealistă împărţirea lumii din nou în buni şi răi, Vestul fiind albul „by default” şi cel bun incontestabil iar Rusia eternul bau-bau. Eu văd un Occident în convalescenţă, într-o tranziţie ratată de la o societate de consum post-capitalistă spre un orizont incert şi nedefinit şi un Est revigorat, determinat şi potent. Atât Rusia cât şi China înfloresc dincolo de evidentele exagerări propagandistice şi tot atât de evident este că Occidentul şi-a consumat toate resursele economice şi ideologice şi se află într-o căutare prelungită ce deocamdată nu dă roade. Asta oarecum explică – dar nu scuză – şi incapacitatea noastră de a tranzita de la sistemul socialist abandonat la ceva ce nu există. Dar revenind la Moldova şi la situaţia ei actuală, lăsând pseudo-patosul la o parte, nu cred că opţiune mai viabilă ca cea pro-rusă există. Cât de „bine” e să fi membru UE şi cât de „rău” este să ai sprijinul Moscovei şi al Chinei, rămâne de văzut, timpul o să ne arate.
Nici România, nici UE nu au dat dovadă nici de interes, nici de susţinere reală în sprijinul dorinţei de apropriere a moldovenilor de Occident, aceasta este realitatea crudă pe care nimeni nu vrea să o pronunţe.
Divagând uşor de la subiect, cine mai crede că există „un plan”, că suntem martorii unei conspiraţii şi cineva din umbră controlează criza sau orice altceva, citeşte doar literatură şi… maculatură.

MOLDOVA-VOTE-RALLY

Republica Moldova şi-a declarat pentru prima oară suveranitatea la data de 21 noiembrie 1917 iar la 27 martie 1918 s-a unit cu România. La data de 28 Iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice şi a redevenit parte a României între vara anului 1941 şi vara anului 1944 apoi din nou republică sovietică în perioada 1944-1991. Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent la data de 27 august 1991 şi membru al ONU.
După proclamarea independenţei, au ieşit la suprafaţă două orientări: o mişcare care sprijinea reunificarea cu România şi cele care sprijineau fie unirea cu Rusia, fie cu Ucraina. Conform statisticilor, populaţia ţării este de 70% moldovenească, 11% ucraineană şi 10% rusă, restul populaţiei fiind găgăuzi, români (?), bulgari şi alte naţionalităţi.
Politica proastă dusă la Bucureşti atât în ceea ce priveşte Moscova, cât şi Chişinăul, gesturile formale şi lipsite de conţinut şi consistenţă, lipsa unei politici coerente şi eficiente, au răcit şi treptat înrăutăţit relaţiile dintre cele două state. Nu pot să nu-l văd pe Ion Iliescu ca principal vinovat şi pentru ratarea startului spre democratizare şi o economie de piaţă reală şi sănătoasă, să nu-i văd zâmbetul formal în spatele dezastrului economic şi să nu-l învinuiesc pentru ratarea tuturor oportunităţilor ivite la începutul anilor ’90, între care a fost şi şansa unificării cu Moldova. Au fost momente favorabile în care Moscova era incapabilă să se opună mai mult decât formal iar Occidentul se arăta favorabilă oricărei mişcări spre democratizare. Istoria nu se repetă niciodată, noi repetăm greşelile cum şi momentele ratate se răzbună aproape tot timpul.
Indiferent de culoarea guvernelor aflate la putere la Bucureşti şi de orientarea mai pro-europeană sau mai pro-rusă a conducerilor de la Chişinău, relaţiile dintre statele noastre s-a înrăutăţit simţitor şi constant până s-a ajuns la deja celebrele scandaluri diplomatice de după alegerile anterioare din data de 5 aprilie 2009 şi manifestările de stradă care contestau victoria comuniştilor. România a fost acuzată de implicare directă în organizarea şi desfăşurarea protestelor de la Chişinău, diplomaţii români au fost expulzaţi ca şi majoritatea reprezentanţilor presei din România, s-a introdus unilateral obligativitatea vizei pentru intrarea în Moldova a cetăţenilor români, cursa feroviară între Moldova şi România a fost anulată şi scandalul diplomatic a culminat cu filmul în care consulul Ion Nuică a apărut întreţinând relaţii intime cu o tânără, film postat pe internet cu un ambalaj vădit propagandistic.
În prag de alegeri, apar noi dezvăluiri pe marginea subiectului: publicaţia Jurnal de Chişinău a venit cu noi dezvăluiri în acest caz ieri. Tânăra implicată se numeşte Cristina Ursol,are 23 de ani şi anul trecut a ocupat locul doi la concursul de Miss desfăşurat la Sighişoara „Lady Dracula”. În ceea ce priveşte filmul specialiştii afirmă că scandalul a fost o comandă a regimului Voronin, concretizată prin intermediul agenţilor de la SIS, cu ajutorul unei unelte folosite în cazurile clasice de spionaj, „amanta”, pentru a fi utilizată în scop politic în campania electorală.
Acest scandal a ţinut prima pagină a presei mai mult pentru conotaţiile sale sexuale şi în mod ciudat ştirile despre şi din Chişinău nu au stârnit prea multă vâlvă în presa românească. Este bizar şi amuzant că este scos pe tapet din nou povestea cu o zi înaintea alegerilor şi astfel interesul este canalizat din nou în zona porno şi implicit, distrasă de la alegerile în desfăşurare.
Apatia şi liniştea de la Bucureşti este încă o dovadă a lipsei de interes şi capacitatea României de a se implica în destinul ţării vecine la fel cum şi UE tratează evoluţia Moldovei cu indiferenţă.

Cristina Ursol - "Lady Dracula"
Cristina Ursol - "Lady Dracula"

Alegerile de astăzi probabil vor legitima un nou guvern comunist pro-rus în ciuda afirmaţiei majoritatea tinerilor: „mai bine să fii vacă în UE decât tânăr în Republica Moldova”.
Organizare într-o zi lucrătoare la mijlocul săptămânii a alegerilor anticipate face parte dintr-un complex plan pus la cale de regimul Voronin. În plină vacanţă, studenţii nu pot vota decât în centrele universitare unde studiază, deci nu acasă. Diaspora moldovenească care vota masiv împotriva comuniştilor practic este pusă în imposibilitatea de a-şi exercita votul, de exemplu la Paris unde există o comunitate moldovenească considerabilă, consulatul a fost închis iar cetăţenii moldoveni îndrumaţi să voteze la… Bucureşti. Potrivit cifrelor oficiale, circa 500.000 de moldoveni trăiesc în prezent în străinătate. Neoficial însă, se presupune că peste un milion de moldoveni au emigrat, ce reprezintă un sfert din populaţia totală a ţării.
Şi nu în ultimul rând, 87 de observatori europeni au fost refuzaţi pentru alegerile ce se desfăşoară astăzi… Sergiu Răcilă, vicepreşedintele Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti,  susţine că Partidul Comunist va încerca din nou să fraudeze alegerile prin mai multe măsuri anticonstituţionale. „Măsurile” sunt cele tradiţionale: trecerea pe liste a persoanelor decedate, dar şi aducerea la urne a persoanelor cu dezabilităţi psihice şi fără discernământ. Conform unor estimări doar 11% din listele electorale verificate sunt şi corecte.
Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul pare foarte bine pus la punct. Potrivit sondajelor, comuniştii sunt creditaţi miercuri drept favoriţi, dar vor întâmpina dificultăţi în întrunirea majorităţii necesare pentru a alege singuri, în Parlament, viitorul preşedinte.

MOLDOVA-VOTE-PROTEST

La Bucureşti continuă menaj a trois-ul pe bani grei, clasa politică rămâne orbită de obsesia de al înlătura pe Băsescu de la Cotroceni şi nimic altceva nu contează.

Moldova nu este a noastră ci a ruşilor şi chinezilor.
Veci pururi?

Iubiri Inaccesibile sau drama singurătăţii

De foarte multe ori spunem despre cineva că este nebun. Sau rezolvăm totul cu un dat din mână: ce lume nebună! Suntem toţi nebuni. Nebunie…. normalitate? Nu există nebunie la fel cum nici normalitatea nu există. Toţi avem o debara secretă cu schelete prăfuite, toţi ascundem ceva. Sub aparenţa nebuniei sau sub o fadă normalitate, în spatele unui zâmbet, amestecat într-un dialog banal, din colţ, în spatele veiozei, pitit după o umbră, nu ştim niciodată ce se ascunde.
Nu ştiu dacă sufletul unui om sau mintea lui este mai întortocheată? Cuvintele lui contează sau gesturile? Cine ar putea trage linia precisă dintre lumină şi umbră, dintre imaginar şi realitate? Ce transformă şoapta într-un ţipăt şi zâmbetul amar într-o lacrimă? O lume nebună plină de nebuni… priveşti pierdut spectacolul şi nu eşti cu nimic mai normal ca cel de lângă tine sau cel din faţa ta. Eşti la fel de singur şi la fel de… nebun.

IUBIRI INACCESIBILE

Ieri seară de la ora 21 s-a jucat piesa lui Paul Emond, „Iubiri Inaccesibile” la clubul-restaurant „La Scena”. Mutarea teatrului în spaţii neconvenţionale nu mai este un fenomen avangardist, devine… normalitate. Piesa jucată într-o încăpere mică, cu lumină proastă, dar în mijlocul publicului, are avantajele şi dezavantajele ei. Povestea sa derulat într-un bar, astfel punerea ei „în scenă” într-o încăpere de bar, n-a reprezentat o problemă. O mână de oameni a plătit biletul de 20 RON să urmărească drama celor trei personaje cărora le-au dat viaţă actorii Eugen Cristea, Carmen Ionescu şi Orodel Olaru în regia lui Răzvan Popa.
Într-o lume răvăşită, dominată de tensiuni sociale şi scandaluri politice, de nuditate şi nulitate, de ştirile de la ora cinci şi de fetele de la pagina cinci, lipsa de interes pentru orice fel de act cultural este tot atât de firesc şi normal pe cât este de nebunesc.
Drama celor trei personaje, o ospătăriţă trecută şi cu vise fragile, un măcelar tulburat şi copleşit sub povara moştenirii, dar aparent un om banal şi un artist expansiv şi exploziv îşi confruntă vieţile în jurul unei mese şi destinele interferează şi se ciocnesc într-un final uşor previzibil. Ca şi în cazul ştirilor de care pomeneam, nu faptele sunt determinante şi de ce-ul din umbra lor, semnele de întrebare agăţate-n fumul obscur din mintea şi sufletul omului. Enigma persistă: este mai determinant conştientul sau inconştientul, mintea sau sufletul? Uneori umbrele exprimă mai mult decât faţa de complezenţă afişată-n lumină. Adevărul ne înnebuneşte sau nebunia este adevărata normalitate? Se sting luminile şi suntem tot mai singuri…

(Cum spuneam, lumina difuză nu m-a ajutat deloc şi ca de obicei m-am încăpăţânat să lucrez fără blitz, mai ales fiind vorba despre un spaţiu mic, ar fi fost deranjant şi pentru actori şi pentru public, dar sper ca aceste câteva cadre să vă facă suficient de curioşi să vizionaţi spectacolul pe viu cu următoarea ocazie.)

Săptămâna-n retrovizor (25.07.09.)

Săptămâna a început cu desertul. Boc şi-a servit cabinetul cu fructe cumpărate de pe marginea drumului şi le-a sugerat colegilor de guvern să cumpere produse româneşti şi astfel să încurajeze agricultura, asta fiind şi o măsură anti-criză. V-am povestit despre banana românească şi ţăranu’ de oraş care vinde pe tarabe marfă turcească. Explicaţia importurilor de 70% a produselor agricole este rezultatul politicilor falimentare. Şi a lipsei politicilor.

În fiecare vineri se întâmplă câte ceva. Uneori lucruri pe care cei implicaţi vor să le facă pierdute din faţa ochiului public – câte o ordonanţă de urgenţă, o decizie a vre-unei instanţe, o eliberare sau un arest, o demitere sau o numire-n funcţie – sau ceva ce să spele, pieptene şi parfumeze evenimentele unei săptămâni, să servească drept perdea. Praf în ochi.
Ieri premierul Boc a anunţat pe un ton grav diminuarea salariilor cabinetului său cu 20%. Mai importantă este măsura diminuării cabinetelor cu 20% şi reducerea numărului agenţiilor guvernamentale cu 50%. În ceea ce priveşte diminuarea salariilor începând cu data  de 1 august, măsura este doar o propunere pe bază de voluntariat, un gest populist cum l-au caracterizat chiar unii din membrii cabinetului, cuantificat în cifre reale nu cred că reprezintă o economie semnificativă la buget şi fără un cadru legal – o ordonanţă de guvern – banii oricum până una-alta rămân doar blocaţi într-un cont. Pe de altă parte, anunţul lui Boc poate fi un semnal de alarmă pentru sectorul bugetar: urmează reduceri salariale şi de personal. Modul în care guvernul Boc risipeşte banii proveniţi în mare parte din împrumuturi, reflectă lipsa de idei şi soluţii al actualei clase politice. Se pompează banii în continuare doar în menţinerea pe linia de plutire a unui sistem bolnav şi defect şi nu eu, dar nici analiştii economici nu regăsesc nicio sumă în dezvoltare şi investiţii. Nu împovărarea generaţiilor următoare de datorii fabuloase este grav – un aspectul strict moral ce într-o ecuaţie economico-financiară n-are nicio relevanţă – ci faptul că nu se creează nici un cadru economic pe baza căruia generaţiile viitoare să aibă posibilitatea returnării împrumuturilor.
Pe de o parte mă înspăimântă lipsa viziunii şi a gândirii în perspectivă a celor care ne-au şi ne conduc, pe de altă parte mereu m-am întrebat dacă se poate fura suficient de mult să ajungă pentru 3-4 generaţii? Se pare că da…
În mod paradoxal, cred că actuala criză putea servii drept trambulină României. Era momentul optim pentru reformarea radicală al sistemelor vitale din stat: justiţia, educaţia şi sănătatea. Era un moment perfect pentru regândirea agriculturii şi reaşezarea ei pe un făgaş modern şi productiv în termeni reali. La fel şi economia putea fi relansată şi mai presus de toate, era momentul ideal pentru a gândii şi implementa o strategie de perspectivă pentru dezvoltare generală. Cu banii obţinuţi cu uşurinţă din împrumuturi, în 2-3 ani se putea dezvolta infrastructura şi adusă la un nivel European. Construirea de autostrăzi şi drumuri moderne pe de o parte crea un număr mare de locuri de muncă sigure şi o infrastructură esenţială pentru dezvoltarea ulterioară. La fel şi modernizarea aeroporturilor şi construirea unor aeroporturi noi în oraşe vitale cum este de exemplu Braşovul. Nu ţin minte de la primele alegeri din 1991 să fi avut o coaliţie atât de puternică – cel puţin pe hârtie – cum este actuala coaliţie cu o susţinere de 70% în parlament. Dacă aveau o strategie, o viziune globală şi un plan de perspectivă, puteau să treacă prin parlament toate legile necesare de a reforma şi redefinii tot sistemul actual împotmolit şi cu banii avuţi la dispoziţie se putea realiza reconstrucţia ţării din temelii. Dacă nu se poate face reformă în astfel de condiţii, nu ştiu când şi cum s-ar mai putea face. Îmi este imposibil să înţeleg dacă este vorba despre pură prostie şi nepricepere sau rea-voinţă. Momentul actual de criză, este unul aproape la fel de propice ca cel al revoluţiei din ’89. Dacă banii s-ar investii conform unui plan viabil de perspectivă şi nu s-ar risipii pe cheltuieli curente, am avea nu doar stabilitate ci creştere economică şi o relansare reală economică şi implicit socială. Şi atunci ca şi acum, conducerea de stânga ratează cu poarta goală şi ne serveşte… apă de ploaie.
Poate acest lucru l-au simţit şi liberalii. Fost ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, a ieşit vineri în faţă şi a cerut premierului Boc „pentru două săptămâni, conducerea Ministerului de Finanţe şi, împreună cu echipa mea, daţi-mi şi lista de proiecte de 3 miliarde de euro şi eu vă asigur că vă finanţez, din Fondul naţional de dezvoltare, toate aceste proiecte, pentru a demonstra dacă aceşti bani au fost risipiţi sau nu”. Vosganian se referea la acuzele venite de la Cotroceni, conform căruia guvernul Tăriceanu a risipit această sumă şi nu i-a folosit la… investiţii. Dincolo de tragicul real, situaţia este comică în condiţiile în care cum spuneam, guvernul Boc numai investiţii nu face ci doar astupă găuri. Şi dacă acum ne tratează cu apă de ploaie, după alegeri urmează potopul…

Faptul că liberalii au decis să treacă în opoziţie, dă roade. Conform ultimul sondaj, realizat de BCS, Băsescu rămâne în fruntea preferinţelor electorale cu 35,4%, urmat de Antonescu cu 21,5%, şi abia pe locul trei Geoană cu 19,1% – în continuare sub scorul partidului. PNL torpilează pe unde prinde PDL-ul în tandem cu PSD-ul şi PSD-ul cu aportul PDL-ului… 😆 E totuşi un joc periculos, poate că jocul duplicitar dă rezultate strict electoral, totuşi situaţia actuală necesită soluţii, nu perpetuarea bâlciului şi al faultărilor reciproce…

Astfel PDL scade în sondaje datorită scandalurilor din guvern şi anti-performanţelor guvernului condus de Boc. După ce comisia parlamentară şi-a dat verdictul în cazul Ridzi, Laura Kovesi a cerut începerea  urmăririi penale al fostei ministru. Veştile proaste nu se termină aici pentru democraţi: propunerea liberalilor pentru înfiinţării unei comisii similare şi pentru Elena Udrea a fost îmbrăţişată de PSD şi în ciuda ameninţărilor premierului Boc, luni probabil această comisie îşi va începe activitatea.
Dar nici pesediştii n-au cu ce se lăuda. Scandalul Spiru Haret şi prestaţia ministrului Andronescu le-a şifonat imaginea considerabil, Raportul pe Justiţie a scos în evidenţă corupţia şi implicarea politicului în Justiţie şi face referiri directe la Adrian Năstase, iar excentricul şi puerilul primar de Constanţa, Radu Mazăre a provocat cu uniforma de Wehrmacht un scandal internaţional ce poate avea repercusiuni grave asupra României. După ce Centrul Wiesenthal a cerut demisia sau demiterea primarului pesedist, Rusia a solicitat luarea unor măsuri la nivel internaţional. În timp de criză economică şi financiară este perfect să-ţi-i pui în cap pe evrei şi ruşi ca şi cum n-ai avea nevoie de bani şi bancheri şi nici de gaz la iarnă de la vecinii ruşi. Mazăre nu că nu intenţionează să demisioneze şi în loc să-şi ceară scuze, doar s-a justificat. Dacă gestul lui a fost taxat de preşedintele Băsescu ca fiind: „un teribilism de prost gust”, lipseşte orice reacţie la fruntea partidului său, fapt mai mult decât bizar având în vedere că este un partid de stânga… Dar PSD ne-a obişnuit cu protejarea personajelor dubioase şi nu Mazăre este singurul individ cu dosarele penale pierdute-n labirintul Justiţiei „independente”…

Amintitul Raport pe Justiţie ne menţine sub monitorizare în principal din cauza corupţiei şi ineficienţei datorată în primul rând interferenţei cu politicul.

Discursul lui Băsescu a avut virilitatea de care de ceva vreme n-a prea mai dat dovadă preşedintele în funcţie şi cred că este un semnal pentru cei care deja îl vedeau gata învins în cursa pentru un nou mandat la Cotoceni. Dacă sondajele reflectă realitatea, singurul contra-candidat serios este Crin Antonescu. Cu toate acestea Băsescu s-a ocupat de Geoană şi Năstase într-un ton miştocar şi acidulat. În cazul preşedintelui pesedist a vorbit despre şefia peste bostani iar în cazul lui Năstase a amintit de bărbăţia şi nevinovăţia acestuia… 😆
Băsescu a supărat şi sindicatele din învăţământ cu afirmaţia conform căreia sunt vinovaţi de blocarea reformei din învăţământ. O abordare pe cât de curajoasă, pe atât de interesantă: fabrica de diplome şi brambureala din învăţământ convine atât profesorilor, cât şi celor care vor o diplomă… cu orice preţ.

Apropo Spiru Haret, în urma controlului efectuat la USH, s-a constatat că sunt câteva zeci demii de diplome puse sub semnul întrebării şi încă se caută o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. Pe partea cealaltă a baricadei, reprezentanţii USH au sesizat Comisia de abuzuri din camera deputaţilor cu privire la acţiunile ministerului educaţiei în scandalul diplomelor. George Neculau, purtătorul de cuvânt al universităţii, a declarat că scandalul a fost declanşat de un conflict de interese. Ce înseamnă cu exactitate acest lucru, încă nu s-a lămurit, cum nici Băsescu n-a intrat în detalii. Pe lângă procesul intentat de USH Ministerului Educaţiei, peste 20 dintre absolvenţii Secţiei din Deva a Universităţii “Spiru Haret”, care au fost scoşi din examenul de titularizare, au depus plângere penală împotriva Inspectoratului Şcolar Judeţean Hunedoara. Nici sindicatele nu stau deoparte: reprezentantul Alma Mater, Răzvan Bobulescu a afirmat că sunt dispuşi să examineze toţi studenţii USH care se simt nedreptăţiţi. Asta în schimb nu rezolvă problema absolvenţilor scoşi din sălile de examene la titularizarea pentru posturile de profesori… Scandalul este departe de a se fi terminat şi cum am mai spus, finalul o să fie determinat tot politic şi în nici un caz prin prisma revizuirii sistemului educaţional. Nici abordarea Rectorul Aurelian Bondrea de la USH nu duce nicăieri: „Nu dau socoteală nimănui. Harvardul cât e de Harvard are vreun antet al vreunui minister? Harvardul e Harvard. Nici nu există vreun minister”. De suferit, suferă în continuare studenţii şi absolvenţii până când cei de sus îşi rezolvă disensiunile…

Autostrăzile cresc doar cu centimetrii pe an, spitalele au rămas fără medicamente la jumătatea anului, banii nu sunt suficienţi nici pentru asigurarea salariilor din justiţie şi învăţământ, sunt instituţii rămase fără curent şi alte utilităţi în urma neplăţii facturilor curente, şomajul creşte alarmant în ciuda faptului că este vară şi se mai găsesc ceva slujbe sezoniere, oamenii rămân restanţieri şi pe timp de vară la întreţinere şi numărul celor care nu mai reuşesc să-şi achite datoriile la bănci creşte simţitor de la lună la lună.
Primul – şi deocamdată singurul – efect al mult trâmbiţatului program „Prima Casă” este umflarea preţului apartamentelor cu două camere…
Nu ştiu cum administrează guvernul banii, dar se tot duc şi nu se vede nimic. Până una-alta, România a primit, vineri, prima tranşă, în valoare de 1,5 miliarde euro, din împrumutul contractat de la Comisia Europeană. Floare la ureche, îi sparge guvernul şi pe aceştia! 😆

Nu pot să nu amintesc de criza care paralizează şi America: statul California nu mai reuşeşte să facă împrumuturi şi nu este singurul stat în această situaţie… Sunt semnale care ar trebuii să ne pună cu atât mai mult pe gânduri…

Eclipsa totală de soare din această săptămână – susţin unii astrologi – prevesteşte o perioadă tulbure şi grea.

Mai tulbure şi mai grea? 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1GA7tgvjfyY]

Ieri banană, azi mazăre, dar toţi cu morcovu’

Toată presa românească a privit cu amuzament gestul teribilist al şmecheraşului de Constanţa, primarul Radu Mazăre şi defilarea lui în uniformă militară germană din vremea celui de-al III-lea Reich. Presa internaţională însă a reacţionat vehement şi parcă trezită din mahmureala de week-end s-au mobilizat şi eticii şi moraliştii jurnalişti mioritici. După ce Centrul Wiesenthal a cerut demisia lui Mazăre, ieri Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse printr-un comunicat a catalogat gestul ca o provocare şi „aşteaptă o reacţie la nivelul comunităţii internaţionale faţă de acest gest”. Discuţia puerilă despre diferenţa dintre o uniformă militară al  Wehrmachtului şi o „uniformă nazistă cu însemne hitleriste” (?), este un fel de despicatul firului în 44 şi apă de ploaie.
N-a trecut foarte mult timp de când vorbeam despre necesitatea îmbunătăţirii relaţiilor cu Moscova şi lucrurile în loc să evolueze, se înrăutăţesc.
Scandalul venit din senin bagă la apă şi PSD-ul. Şifonaţi oricum de prestaţia doamnei Andronescu, avândul pe Adrian Năstase ca o piatră de moară în Raportul despre Justiţie, pesediştii se văd compromişi de proprii lor oameni, baroni locali, corupţi arătaţi ani de zile cu degetul, personaje pe care i-au protejat şi i-au scăpat de justiţie de câte ori a fost nevoie. Imaginea unui partid socialist, un partid popular şi deservit interesului cetăţenilor se destramă pas cu pas. Desemnarea unui „vulpoi bătrân” ca Hrebenciuc şef de campanie, dovedeşte încă o dată neputinţa PSD-ului în a se auto-reforma, incapacitatea de a face curat în propria ogradă.
Nu ştiu ce spun analiştii, dar discursul de ieri al lui Băsescu a fost o revenire-n forţă, a băut sau nu Red Bull, şeful PDL a prins aripi şi a captat atenţia. Asta nu salvează însă imaginea tot mai proastă a guvernului condus de Boc, Laura Kovesi a cerut începerea  urmăririi penale al lui Monica Iacob Ridzi, atât PSD-ul cât şi PNL-ul cer înfiinţarea unei comisii parlamentare şi pentru mininstrul Elena Udrea.
Ultimul sondaj, realizat de BCS, îl situează pe primul loc pe Băsescu cu 35,4%, urmat de Antonescu cu 21,5%, şi abia pe locul trei Geoană cu 19,1% – mult sub scorul partidului. Prinţu’ de muşama, Radu Duda este indicat doar cu 4,7% din intenţiile de vot. Eventualul candidat surpriză, Sorin Oprescu, are 5,4%, dar în continuare neagă posibilitatea de a-şi depune candidatura. Probleme ar putea avea Băsescu doar cu Antonescu, puţin probabil ca electoratul să-şi pună ştampila pe Geonă în cazul în care acesta ar ajunge-n turul doi.
Şansa este-n curtea PNL, dar cu toată simpatia mea pentru liberali şi dreapta, nu pot să nu continui să-l văd pe Crin Antonescu cu freza lui de şcolar chiulangiu, ca pe un mic secretar utecist…
Faptul că PNL-ul n-a intrat la guvernare a fost singura mutare inteligentă, dar cred că este nevoie de mult mai mult, măcar acest partid ar trebuii să dea dovadă de capacitatea de a se reforma, de a aduce tineri în faţă, oameni ne-compromişi şi capabili să aplice soluţii pentru ieşirea din situaţia de impas.

Asta s-ar întâmpla dacă am avea bun simţi, am fi civilizaţi şi am avea simţul responsabilităţii. Dar nu-l avem. Avem în schimb, mere, pere, caise, prune, pepene, banane de import şi… morcovul autohton în cur.

SUNT_VARZA_T_SHIRT

Banana românească

Spuneam că actuala guvernare aruncă banii pe geam – să-i fure sau să-şi servească clientela -, ziceam că nu are un plan viabil anti-criză şi în general un plan economic şi social de perspectivă şi afirmam că nu a luat nicio măsură concretă anti-criză. Ieri, premierul Boc boboc m-a contrazis. La şedinţa de guvern, premierul şi-a servit colegii de cabinet cu mere, pere, caise, prune şi pepene, achiziţionate de la ţărani de pe marginea drumului la sfârşitul săptămânii trecute şi şi-a invitat colegii să consume produse adevărate româneşti, asta fiind una din măsurile menite să scoată ţara din criză.
Este acelaşi premier Boc care săptămâna trecută se revolta că din foşti exportatori – interbelici – am devenit o ţară care importă 70% din produsele agricole.
Vă spun „io” o poveste din piaţă petrecută săptămâna trecută.
M-am dus în piaţa Rahova şi din puţinii bani pe care-i aveam am zis să-i cumpăr şi lu’ ăsta micul ceva fructe şi m-am orientat spre caise. Am dat o raită şi-n final m-am oprit la o ţărancă care avea nişte caise mai urâţele, mai că vedeai şi viermii în ei, cu gândul clar că sunt de grădină. Nu-s foarte vorbăreţ de felul meu, dar cumva treaba asta mi-a şi scăpat pe gură, la care femeia îmi spune:
– Româneşti pe dracu! Tot turceşti sunt domne, da’ ce? Nu-s bune? Nici bananele nu sunt româneşti, da’ ce, au ceva bananele?
😆 😆 😆
N-au nimic nici caisele, nici bananele. Treaba e că nu mai avem noi nici prea mulţi ţărani şi nici agricultură…
Nu o iau de la capăt cu povestea satelor abandonate din Bulgaria şi cu terenurile pustii şi pârjolite din ţara vecină, în cel mult 10 ani o să fim în aceeaşi situaţie, tinerii pleacă la oraşe, bătrânii mor, agricultură modernă – eficientă – n-ai cum să faci pe un hectar de teren… Ţăranii s-au mutat la oraş şi vând marfă turcească la tarabă, locuiesc la bloc… Dacă asta e tot ce poate guvernul Boc, e nasol, e naşpa rău…

Dar premierului îi arde de glumiţe, a mai scos o măsură din mâneca cămăşii la semnarea contractelor pentru investiţii mari din cadrul Programului Operaţional Sectorial privind creşterea competitivităţii economice, Boc a văzut pe lista firmelor beneficiare de fondurile UE şi o firmă din industria textilă şi făcând referire la firma proaspetei ministru al Tineretului şi Sportului, Luminiţa Plăcintă, a spus: „Să ne cumpărăm haine. Să nu ne cumpărăm numai de la doamna Plăcintă, să cumpărăm haine şi de la alţii”.
Nu vreau să-l supăr pe domnu’ Boc, dar tot în Rahova am văzut că vreo două firme de marfă second-hand au dat faliment şi au închis prăvăliile. Păi dacă nici acestea nu mai rezistă, o măsură salvatoare ar fi să încurajăm cultivarea de… frunze. 😉 Că tot ele vor devenii noua modă – retro – vestimentară…

Şi… că tot venii vorba,  guvernul (probabil tot preventiv 😆 ) stă şi… taie frunze le câini. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UWALdYlRsIk&feature=related]

Din presa de azi – fără să-mi sparg computerul şi să dau cu spray lacrimogen! 😆 … Gândul ne vorbeşte despre tachinarea dintre Hrebenciuc-Udrea în care doamna Udrea a afirmat că pesedist-ul a fost desemnat şef de campanie pentru Mircea Geoană fiindcă „ştie să strângă bani” iar Hrebenciuc – simţind aluzia la faptul că este un cunoscut „trăgător de sfori” – i-a răspuns: „Îi recomand doamnei Elena Udrea, sexy buzoianca, o apropiată a domnului preşedinte Traian Băsescu, să se ocupe de turismul ecumenic de care PD-L va avea nevoie în campanie electorală”. Nu îmi e dragă doamna Udrea, dar dacă discursul politic şi pseudo-argumentarea este coborâte de pe acum la acest nivel, prevăd o campanie „colorată”. Cu învăţământul în corzi, tovarăşul Hrebenciuc dă şi un bun exemplu de educaţie şi civilizaţie, au tinerii ce învăţa de la el!

Tot ştiri legate de doamna Udrea am găsit şi-n Jurnalul Naţional. Ştiri politice cumpărate pe bani publici. Pe de o parte doamna Udrea aruncă pe fereastră sume substanţiale pentru un an de criză, pe de altă parte este prezentă în mod suspect de mult în presă, predominant la televiziuni. Doar „În perioada 9 ianuarie-19 iulie, acţiunile Elenei Udrea au fost prezentate asiduu de posturile de televiziune, potrivit unei analize rea­lizate de Jurnalul Naţional, în urma consultării scripturilor furnizate de o agenţie de monito­rizare a presei. Realitatea TV a prezentat 109 ştiri unice în care apare numele ministrului Elena Udrea, din care 44 au fost pozitive, 62 neutre şi doar trei negative. Antena 1 a difuzat 34 de ştiri, din care patru pozitive, opt negative şi 22 neutre, TVR1 – 32 de ştiri, reprezentând 15%, din care şase pozitive, nouă negative şi 17 neutre.” Dacă stau bine să mă gândesc, pe bani publici cred că şi eu aş putea fi sexy. Sexy braşoveanu’! 😆

Şi tot Udrea – ce mai, am o slăbiciune evidentă pentru blonde! 😆 – aflăm din Evenimentul Zilei: „Ludovic Orban, este propunerea liberalilor pentru şefia unei eventuale comisii de anchetă parlamentare în cazul „Elena Udrea. Nominalizarea lui Orban a fost făcută ieri de preşedintele PNL, Crin Antonescu, la finalul şedinţei în care conducerea partidului a decis începerea demersurilor pentru formarea comisiei de anchetă.” Liberali speră într-un nou succes după modelul comisiei Ridzi şi evident mizează din nou pe sprijinul PSD. Mie tovărăşia aceasta PSD-PNL înfiripată încă de pe vremea guvernării Tăriceanu îmi displace profund. Speram ca prin venirea unei persoane tinere în fruntea PNL-ului, cumetria dreptei cu stânga să dispară, dar domnul Crin Antonescu dă dovadă de tot mai multe afinităţi cu stânga şi liderii acesteia şi astfel compromite poate ireparabil ideea de dreapta şi liberalism…Nu că n-ar trebui doamna Udrea anchetată.

În Ziua am remarcat un articol legat de supermarketuri, în speţă filiera franceză: Carrefour-Auchan. „Politicienii francezi au făcut intervenţii pe căi politice la Bruxelles în sprijinul supermarke­turilor cu capital francez, pentru ca acestea să capete avantaje compe­tiţio­nale în România. Guvernul României a cedat presiunilor şi, în urma unei scrisori primite de la Directoratul General pentru Competiţie (DGC) din cadrul Comisiei Europene a renunţat să mai publice în Monitorul Oficial o Ordonanţă deja adoptată. OG reglementa activitatea supermarketurilor şi adopta “Codul bunelor practici”, convenit de supermarketuri ţmpreună cu producătorii, furnizorii şi sindicatele din industria agroalimen­tară. Textul va fi probabil modificat după dictarea Carrefour.” – afirmă publicaţia, care mai publică şi un fragment dintr-o scrisoare de la DGC către guvernul – la aceea vreme Năstase – din care se sub-înţelege  că „Guvernul s-a angajat informal” să susţină poziţia supermarketurilor vis a vis de producătorii interni şi să faciliteze în dauna acestora importurile. „Angajamentul informal” se referă evident la o înţelegere „off the record”, ne-oficială şi se pare păstrată şi transferată de la guvernare la guvernare.
Cum rămâne cu caisele româneşti domnule Boc?

Cotidianul publică în format PDF raportul complet de monitorizare al Comisiei Europene. Nu ştiu dacă era necesar să pună pe toate cele 8 pagini scrisul cu Cotidianul.ro pe care în Acrobat Writer îl şterge oricine oricum dintr-o mişcare, dar în fine, e doar un detaliu uşor enervant!
Una din motivele menţinerii monitorizării este marea corupţie despre care Ponta mai-mai afirma că nici nu este aşa mare şi referiri directe se fac în primul rând la cazul (cazurile, dosarele) lui Adrian Năstase (n-şpe case, de nici el nu mai ştie…câte ouă).
Nu vreau să trag de subiect, foarte pe scurt: cea mai importantă problemă ridicată de Comisia Europeană este că în ultimii 3-4 ani s-a modificat, dar nu s-a schimbat nimic în Justiţia noastră. În raport parcă nu apare explicit, dar de exemplu CEDO are mari probleme şi riscă să-şi blocheze activitatea din cauza invaziei de dosare din România.
Mai mulţi politicieni au dat glas ieri ideii că această monitorizare nu se justifică şi ar trebuii ridicată. Nu vreau să-i supăr pe dragii noştri aleşi, dar fără această monitorizare, lucrurile erau şi mai grave, corupţia – inimaginabil cum – dar ar fi fost şi mai profundă. Nu doar „măsurile” luate-n privinţa Justiţiei sunt total ineficiente ci – părerea mea – şi Comisia Europeană ar trebuii să găsească măsuri mult mai drastice decât simpla monitorizare fiindcă este evident că fără constrângere noi de la sine voie nu vom face curăţenie niciodată în ograda proprie… Next case!

fabricat_in_romania

Colaps: ieri învăţământul, azi justiţia. Mâine?

“Diplomele tuturor studenţilor de la Spiru Haret sunt valabile, până la clarificarea situaţiei”, a declarat ieri Ecaterina Andronescu. E bine, putem merge liniştit la vot. Unu: diplomele sunt valabile, doi: la noi nimic niciodată nu se clarifică. Cum spuneam, problema s-a rezolvat politic fără să se ţină cont de situaţia şi de problemele reale din învăţământ. Dacă ministrul sau orice alt politician mai pronunţă cuvântul „reformă”, vomit pe el. Intervenţia de ieri al preşedintelui Băsescu n-a fost altceva decât încă o acţiune politicianistă şi populistă. Chiar dacă aparent Băsescu s-a aliat opiniei şefilor de la PSD, în fapt cred că viza cele afirmate şi de cotidianul Ziua: „PSD falimentează şcoala privată”. Datele puse cap la cap de jurnaliştii publicaţiei sunt elocvente: „Universităţile de stat şi-au calculat locurile în funcţie de numărul absolvenţilor la Bac: pentru cei 170.000 de promovaţi au fost puse la bătaie 108.000 de locuri cu taxa, plus 62.000 de locuri bugetate.” Aici bătea Traian Băsescu în intervenţia sa de ieri: „’În momentul de faţă este un blocaj pe două paliere. Este o luptă între cei care vor să diminueze învăţământul privat, pentru că pâinea şi cuţitul este în mâna celor de la stat, sindicate şi oameni politici, iar pe de altă parte este o luptă pentru blocarea proceselor de modernizare a sistemului de educaţie, dusă în tandem de sindicate şi Ministerul Educaţiei. Se pare că s-a luat decizia să se dea satisfacţie sindicatelor, pentru discreditarea sistemului privat.” Nu-s fan Băse, dar omul are dreptate: Staul în nebunia sa, sugrumă sectorul privat şi tot sistemul este blocat, nu se doreşte reformă sub nicio formă. Nimic nou, însă situaţia generală este cu totul alta ca acum 3-4 ani, contextul este altul. Coaliţia PSD-PDL nu funcţionează, guvernul Boc nu a reuşit să pună cap la cap un program anti-criză şi practic nu s-au luat măsuri anti-criză de nici un fel. Banii împrumutaţi se împrăştie fără cap sau sunt deturnaţi în interese proprii sau politice, şomajul creşte alarmant, cum am mai spus, este vară, se mai găsesc slujbe sezoniere şi cu o pâine şi un pepene omul îşi mai umflă burta, întreţinerea este mică, dar în ciuda celor aproape 40 de grade din termometre, să nu uităm că iarna-i după colţ şi am da dovadă de naivitate să nu prevedem creşterea tensiunilor sociale. România va avea în trimestrele 2 şi 3 o scădere economică mai mare decât cea din primul trimestru şi nu va putea respecta ţintele convenite cu Fondul Monetar Internaţional. Deficitul bugetar o să ajungă la 7% din produsul intern brut, iar economia este într-o scădere de 6%. În ceea ce priveşte şomajul, cifrele oficiale sunt mult sub cele reale.

Oficial, la ora 14 va fi prezentat şi raportul pe justiţie al Comisiei Europene: am scăpat de clauza de salvgardare, rămânem cu monitorizarea.
Din tot ce a spus pe marginea ciornei Victor Ponta ieri, mi-a atras atenţia un singur aspect: Ponta era revoltat că mereu se aduce în discuţie subiectul corupţiei, dar în fapt doar 1% din activitatea justiţiei reprezintă cazuri legate de acest delict. Păi ce dovadă mai mare a corupţiei am putea avea atâta timp cât conform Comisiei Europene suntem catalogaţi ca ceea mai coruptă ţară membră U.E.?

Am dat o tură cu foarfece şi prin presa de azi. Editorialul lui Ovidiu Nahoi din Adevărul prezintă patru adevăruri dureroase:
„1. Procentele de simpatie pentru Radu Mazăre vor creşte după ce acesta a purtat uniforma de ofiţer nazist.
2. Numărul simpatizanţilor echipei Steaua va creşte printre tinerii imberbi lipsiţi de educaţie, după ce câţiva suporteri inconştienţi au arborat acel banner infam în timpul meciului cu Ujpest – cel în care întrebau în limba maghiară câte luni stă un rahat în burta unei unguroaice.
3. Dacă Elena Băsescu nu avea procente de simpatie câte voturi a strâns la europarlamentare, acum poate sta liniştită. Situaţia s-a schimbat în favoarea ei. Mii şi mii de tineri, orbiţi de modelul copiilor de bani gata, cărora viaţa nu le refuză nimic, vor visa să fie ca ea.
4. Ministrul Ecaterina Andronescu va deveni o persoană cât se poate de antipatică printre tinerii români cu educaţie pe sfert (majoritari), fiindcă a îndrăznit să ceară anularea diplomelor date cu toptanul de Universitatea „Spiru Haret“. Şmecherul care se descurcă este cel simpatizat, nu fraierul care învaţă.”

„Producţia de grâu s-a redus semnificativ faţă de 2008 din cauza secetei, la 3,1 milioane tone pe 60% din suprafaţa cultivată, iar recolta de orz din acest an a fost de 570.000 de tone, nivel similar cu cel de anul trecut.” Putem citii din Curierul Naţional. Ei titrează „Agricultura, la pământ”. Corect este, sub pământ.

Din Gândul am aflat cine este cap de listă la profesorii de la USH: Adrian Păunescu. Pe listă mai sunt: „fostul procuror general al României, Gheorghe Mocuţa, fostul şef CNSAS, Gheorghe Onişoru, Răzvan Teodorescu, fost ministru al Culturii, Costică Voicu, fost rector al Academiei de Poliţie, Gheorghe Uglean, fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie.”

Nou scandal sexual la Chişinău: „Un film in care apare candidatul din 2007 la Primăria Chişinău, Veaceslav Iordan, în timp ce făcea sex cu două tinere, a fost postat ieri pe mai multe site-uri moldoveneşti.” – aflăm din România Liberă.  Se simte aproprierea alegerilor… 😆

Gardianul anunţă cursul leu/euro preconizat după alegeri: 5 RON.

În Evenimentul Zilei aflăm de ultima afacere a doamnei Ridzi în calitate de ministru: „Până la demisie, Ridzi a reuşit să dea fără licitaţie alţi 880.000 de euro unor firme datornice la stat, dar abonate la bani publici.” Nu pot să nu rămân constant fascinate cum guvernanţii cu o mână aruncă banii pe fereastră şi cu cealaltă încearcă să strângă şi ultimul bănuţ de la contribuabili şi storc economia până o sufocă.

Din Cotidianul am aflat despre alţi 27.000 de euro băgaţi în nemurirea sufletului: „Palatul Cotroceni a decis să cumpere, pentru biserica din incintă, o serie de 10 obiecte de cult.”

Sfânta treime din sistemul românesc este: haos, incompetenţă şi corupţie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k8cYDnthloI]

Cine aruncă primul… piatra?

Sâmbăta mă distram pe seama premierului Boc, fiind ţinta unui atac cu ouă, unde altundeva decât la Timişoara. Spuneam că încă e bine, omu’ mai avea ouă (şi boaşe! 😆 ), din toamnă s-ar putea să trecem la pietre.
Lucrurile n-au rămas aşa. Sâmbăta Traian Băsescu într-o mişcare electorală menită să atragă voturile românilor din Transilvania i-a provocat la huiduieli pe ungurii adunaţi la Tuşnad iar tot sâmbăta seara, Elena Udrea şi-a luat şi ea porţia de huiduieli la festivalul de Jazz de la Gărâna. Nu ştiu dacă mai este vre-un guvern/preşedinţie cu asemenea performanţă în nici 24 de ore. Cei din PSD îşi freacă mânuţele stângi, dar la ce „simpatii” a atras şi doamna ministru Andronescu tot anul acesta culminând săptămâna trecută cu balamucul Spiru Haret, aş fi mai rezervat.
E brambureală şi-n PSD: dacă şefu’ mare, Geoană susţine că absolvenţii n-au nicio vină şi n-ar trebuii să dea examene de re-evaluare şi licenţa din nou, doamna Andronescu se mai încăpăţânează să-şi susţină poziţia anterioară. PSD-ul a realizat riscul de pierdere a unor voturi importante şi-n final doamna ministru o să ajungă pe făraş. Trist este că nu datorită dezastrului la care în mare parte a pus umărul şi pe care l-a perpetuat în învăţământ ci strict din calcule politice, dar până la urmă, rezultatul scuză motivaţia… 😆
Anul electoral îşi pune amprenta nejustificat de puternic pe actuala guvernare mimată. Este aproape fascinant cum cu o mână se aruncă banii pe fereastră iar cu cealaltă nu mai ştiu de unde să mai adune mărunţişul. Ar fi fascinant dacă nu ar fi banii noştri şi nu viitorul nostru ar fi miza. Este uşor nefiresc să afirmi că te-a scârbit politicul, că nu te mai interesează ce se întâmplă, atâta timp cât la mijloc este viaţa şi viitorul tău… ❗ Şi nu al meu mă îngrijorează ci al copilului meu.
Nu-mi iese din cap nici cele spuse de taximetrist săptămâna trecută, ideea că era mai bine înainte de ’89 şi indiferent de ce se mai întâmplă, de acum încolo votează PSD-ul. Păi PSD a guvernat indirect şi în ultima eră Tăricianu/PNL, este şi acum la guvernare alături de PDL… Jocul duplicitar pe care-l fac se pare că dă rezultate, clasa politică în continuare se bazează pe votul negativ al populaţiei care a condus la toate schimbările din fruntea ţării de până acum şi în continuare nimeni nu are nici program, nici nu se gândeşte la soluţii.
Ne tot lamentăm că nu avem nici noi soluţii. Pe de o parte tot aud aceleaşi clişee cu ne-am născut poeţi, suntem primitori, harnici şi inteligenţi, pe de altă parte persistă datul din umeri şi veşnicele scuze cu „nu ştiu, nu pot, n-am ce face”. Să înţeleg că de fapt suntem nişte proşti conduşi de proşti? Am tot auzit-o şi pe asta cu „avem conducătorii pe care îi merităm”…  ❓  Eu merit altceva, copilul meu merită altceva.
Nu-s eu nici mai frumos, nici mai deştept, nici fără păcate – din fericire! 👿

Dar dacă nimeni nu se simte suficient de bărbat, cu mare plăcere arunc eu primul cu piatra.

2009 Jun 11_9219

Mi-a plăcut ce a spus rifeor legat de ţepe: „toţi suntem înţepaţi …vrei nu vrei …unii cu excursii la ierusalim alţii cu altele…..suntem o naţie de înţepaţi ….
cred că face bine la psihic să fi înţepat din când iîn când …..e ceva necesar …ce te trezeşte ….
şi sunt convins că şi ţeparii au fost înţepaţi la rândul lor şi de aia au devenit ţepari …….au învăţat …..din greşeli.”

Nu prea învăţăm, părerea mea. Dar până să dăm cu pietre, până să tragem şi noi ţepe, hai să tragem un… playlist comun. 🙂

Bun. Cititorii mei sunt tot timpul mai inteligenţi decât mine, afirm şi reafirm asta cu mare plăcere. Şi merg (din nou) pe mâna lui Un Soricel:
„Şi că tot veni vorba de playlisturi … poate am putea face una la comun cu toţii pe aici .. la criză şi de criză. (songs for … when the shit hits the fan)… şi după aia votăm nr 1…”
OK. Am săpat în setările site-ului şi am activat posibilitatea de a nota/puncta comentariile. Şi postările fiindcă altfel pare treaba uşor unilaterală şi cu toate că devin pe zi ce trece tot mai fascist, undeva în adâncul sufletului meu întunecat mai există un sâmbure rătăcit de liberalism şi o speranţă mică-mică de societate liberă şi democratică. Ştiu, sunt mulţi idioţi care se distrează de minune cu depunctatul în lipsă de argumente, dar îi dezamăgesc de pe acum: mă distrează atitudinea asta de anonimi care aruncă cu pietre de după gard. Între “steluţe” şi metoda “Nero”, am ales varianta a doua… aşa se pot contoriza exact voturile.
Acum treaba e simplă: fiecare poate să propună o piesă, o caută pe YouTube şi o postează la comentariu pe această pagină. Este simplu: tastezi [ youtube =  introduce adresa url:  http://www.youtube.com/watch?v=WVQhfDwqifY şi adaugi paranteza de închidere ] – fără pauză (space) între ele. Dacă apar totuşi erori, intervin şi corectez. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WVQhfDwqifY]

Dacă-i criză, merg pe mâna celor din Faith No More: Midlife Crises. Ca idee, este “jocul” vostru, eu nu particip.  🙂
Apoi puteţi vota fiecare piesă propusă şi vedem ce iese. Sincer sunt uşor sceptic, dar poate de această dată mă contraziceţi. 😆 Mă tem că rămân (iar) singur ca prostu’ şi cu piatra-n mână… 😆 😆 😆

Săptămâna-n retrovizor (18.07.2009.)

O femeie se căsătoreşte cu patru bărbaţi simultan, oamenii circulă călare pe zebre, peştii cresc în copaci. O spun Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi  Gică Hagi, este „The Land of Choice”, spotul care are menirea să promoveze România în lumea largă. S-au cheltuit 13 milioane RON pentru promovare, rămâne de văzut cu ce rezultate. Sau cum a fost aleasă agenţia de publicitate. Ţin minte că legat de filmul „Borat” au existat reacţii destul de revoltate din partea oficialităţilor. Din noul spot înţeleg că femeile sunt curve, bărbaţii impotenţi, că viaţa e grea şi veniturile mici: să întreţii o femeie trebuie să muncească patru bărbaţi, înţeleg că zimbrii au dispărut, dar avem zebre şi dacă câinii nu umblă cu covrigii-n coadă şi nici gardul nu-i din cârnaţi, peştii se crăcesc din belşug în copaci. Branding pentru o ţară în care 70% din produsele agricole sunt din import, directorul unei firme care aparţine Consiliului Local Hunedoara şi-a aprobat un act adiţional la contractul de muncă în care se stabileşte dreptul la 180 de salarii compensatorii (salariul pe 15 ani în valoare de peste un milion RON!) în cazul în care contractul lui de muncă este desfăcut unilateral, este ţara în care zeci de mii de absolvenţi s-au trezit cu diplomele anulate peste noapte, guvernul în an de criză şi cu dificultăţi în a-şi respecta promisiunile, programul şi achitarea drepturilor salariale are totuşi bani şi suplimentează bugetul Ministerului Culturii cu 7,3 milioane RON pentru finanţarea cheltuielilor unor lăcaşe de cult, Ministerul Finanţelor se războieşte cu Justiţia şi pierde în instanţă, este locul unde sute de oameni au leşinat ieri din cauza căldurii toride şi autostrada Soarelui se blochează în fiecare sfârşit de săptămână indiferent de codul galben.
La ce să facem brandig? Sau cum?

Suntem ţara paradoxurilor, o ţară pe cât de delăsătoare şi relaxată prin abordarea „lasă, merge şi aşa”, pe atât de rigidă şi refractară la orice schimbare.  Să se facă reformă, da’ să rămână totul cum a fost înainte! 😆

Dintr-o amorţeală pseudo-socialistă ne-am convertit într-o societate pseudo-ortodoxă, am şters însemnele, dar am păstrat cu stricteţe mentalităţile, am schimbat semnul, dar aşteptăm sacrificiul altuia pentru mântuirea noastră.
Nu pot să nu-mi amintesc nevinovăţia şi mirarea cu care toată clasa politică vorbea vara trecută despre criza globală: „Criză? Ce criză domne? Aaaa….în America? E problema lor, la noi economia bubuie!”
Un prieten din diasporă îmi spunea că citind ştirile din ţară, citind blogurile româneşti care s-au înmulţit ca ciupercile nebune după ploile acidulate şi toată lumea scrie, nimeni nu mai citeşte, şi-a pierdut orice apetit să mai vină în vizită acasă. Cumva mă simt stânjenit că pun şi eu umărul la dezastru. Nu odată mă gândeam să scriu numai despre lucruri pozitive, de la noi, de aiurea, nu contează, dar să fie numai ştiri bune. Apoi m-am gândit să nu mai iau în serios toată brambureala din jurul meu: suntem trataţi la mişto, să-i tratez cu mişto. Un fel de: mişto faci, mişto găseşti. Citeam adineauri undeva că PIB-ul o să scadă la anul cu 6%. E bine – zic „io” – ţin minte din şcoală că minus cu minus dă plus şi uite aşa am aflat pe ce se bazează Guvernul Boc când vorbeşte de creştere economică în 2010! Bun mişto-ul, dar nu duce nicăieri şi recunoaştem realitatea sau o refuzăm cu încăpăţânare: ne scufundăm încet, dar sigur. Şi revin la ideea de la care am plecat: pseudo-socialism, pseudo-ortodoxism. Totul este pseudo, de la aşa zisa revoluţie din ’89 până la veşnica reformă şi interminabila tranziţie. Avem pseudo economie de piaţă, pseudo guvernanţi cu pseudo rezultate şi ne cam pseudo doare-n bască de tot şi de toate.

PSEUDO – Element de compunere care înseamnă „fals” şi care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. (DEX)

Problema este că a venit criza care nu mai este nimic mimat, este o problemă globală şi cu pseudo măsurile pseudo guvernanţilor ne-au băgat la apă cât se poate de real. Lenea şi hoţia fac un cuplu exploziv cu eterna cumetrie. Şi dacă azi pică lumea pe stradă din cauza căldurii, la iarnă o să moară de frig miile de debranşaţi. Şi ajungem să ne dăm în cap, dar tot degeaba, o să fim tot mai mulţi desculţi de nici pantofii rupţi în talpă nu o să avem să ne luăm unul altuia. Sună alarmant? O nu! Este cald şi vară, iarna-i tare departe, cri-cri-cri, toamnă gri…

Scandalurile se ţin lanţ. Am obosit să mai cred că un scandal este menit să îngroape altul. Am pierdut şirul, nu mai ştiu care scandal e menit să îngroape care scandal. Cazul Ridzi a fost îngropat de scandalul „porno” al consulului Ion Nuică la Chişinău. Noile relatări spun că fata din film (versiune porno la „Fata din Vis” 😆 ) este o animatoare care a lucrat prin tot felul de cluburi de noapte şi de peste tot a fost dată afară pentru „comportamentul libertin”. Fata identificată ca fiind protagonista filmului, neagă că ea ar fi în imagini. Dar scandalul diplomatic a fost rapid uitat cu izbucnirea grevei din Justiţie. Magistraţii au decis în instanţă că magistraţii îşi merită sporurile. Vorbim despre Justiţie şi se şopteşte că urmează un Raport din partea Comisiei Europene în care suntem nominalizaţi ca fiind ceea mai coruptă ţară din Europa. Dar ce contează şi care deficit bugetar domne?! Păi parlamentarii nu-şi votează tot singur salariile, sporurile şi pensiile speciale? Cine poate, poate! Exact: cine nu, nu. Dumnezeu dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă, mai bagi şi tu mâna-n sac dacă ai oportunitatea şi eşti… potent. 😆 La începutul anului, în Letonia parlamentarii au votat reducerea salariilor … La noi conform grilei de salarizare votată în luna mai senatorii si deputaţii şi-au mărit lefurile ajungând la un venit lunar care este echivalentul a 13 salarii minime pe economie… Criza-i pentru fraieri! 😆
Meciul Pogea – Magistraţi este-n plină desfăşurare. Ministerul de Finanţe a pus în executare hotărârea Curţii de Apel Bucureşti de joi, acordând, vineri, Consiliului Superior al Magistraturii, drepturile salariale, inclusiv sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, aferente lunii iunie. De cealaltă parte, însă, Finanţele neagă că au plătit sporurile solicitate de CSM. Stop cadru: la cine-i mingea? A încercat Ministerul Finanţelor să le închidă gura magistraţilor pe şustache sau am eu… halucinaţii?
Elena Băsescu, Vadim şi Gigi Becali s-au prezentat la Bruxelles să-şi ia în primire proaspăt obţinutele slujbe de euro-parlamentari. Şi noi, şi presa occidentală se amuză pe seama lor, dar nu-s singurii bufoni de acolo.
Subiectul cel mai fierbinte este conflictul dintre Stat şi Spiru Haret. După ce au fost acceptate dosarele (şi taxa de examinare) pentru concursul de titularizare al profesorilor şi de la absolvenţii USH, în ziua examenului aceştia au aflat că diplomele lor nu mai sunt valide şi au fost scoşi din sălile de examinare cu jandarmii. De aici până la ordonanţa de urgenţă ce urmează să facă – se presupune – ordine-n învăţământul din România este doar un pas. Nu pot însă să evit cuvântul „scandal” nici în acest caz. De la Geoană la Vanghelie, toată lumea din partidul care o susţine începe să se dezică de doamna Andronescu. Vanghelie – încă o dată – a pus punctu’ pe „i”: „Cred că răspunsul ministrului Educaţiei trebuie să fie că diplomele vor trebui să fie recunoscute”. 😆 Până una-alta, o comisie de la Ministerul Educaţiei a început vineri să verifice câte diplome nerecunoscute au fost eliberate.
Dacă pun toate ştirile cap la cap constat că Statul – cu mâna Guvernului – în lipsă de alte idei şi a unei viziuni de perspectivă, strânge de gât sectorul privat din care se alimentează. Altfel spus, parazitul îşi omoară gazda şi inevitabil comite sinuciderea. Mă tem că nu rămâne nimeni să stingă lumina.

Tot vineri, preşedintele Băsescu a semnat decretele de promulgare a Legii privind Codul Civil şi a Legii privind Codul Penal. La toamnă Parlamentul mai are de votat şi codurile de procedură… E timp pentru toate!

Băsescu pare-n cădere liberă.  Discursul confuz legat de schimbarea ministrului Ridzi a surprins toată lumea.

Pe de altă parte, constat încă o dată că la noi votul a fost şi este mereu unul negativ. Îmi spunea un taximetrist că s-a săturat şi că era mult mai bine înainte (de ’89) şi el de acum în colo votează cu PSD-ul indiferent ce se mai întâmplă. (de parcă PSD-ul nu ar fi şi acum la guvernare… 😆 ) Mi-am amintit că aşa a venit Constantinescu la putere, apoi tot în urma unui vot negativ a revenit PSD-ul, a urmat votul negativ acordat PSD-ului şi venirea la putere a alianţei “DA” şi urmează un nou vot negativ dat de această dată “dreptei” şi readucerea “stângii”… Nu se votează niciodată nici oameni, nici idei ci sunt sancţionaţi cei aflaţi la putere… E un joc ce nu duce nicăieri şi ne mai mirăm că nu există rezultate…

Şi tot ieri am asistat la primul atac cu ouă asupra premierului. Numai Boc susţine că n-a văzut nimic, dar cu toate acestea Poliţia şi Jandarmeria s-a mobilizat exemplar să-l prindă pe făptaş. Eu zic că-i (încă) bine: omu’ mai avea ouă cu ce să arunce. Din toamnă s-ar putea să treacă populaţia la pietre şi o să fie mult mai interesant! 😆
Semnale sunt: ieri la Braşov a avut loc un jaf armat eşuat asupra unei bănci, în timp ce la Bolintin Vale nişte hoţi au reuşit să plece cu 420.000 RON dintr-un bancomat. Noroc că Banca Mondială a aprobat joi un prim împrumut, de 300 milioane euro (423 milioane dolari), dintr-un program propus de finanţare pentru România în valoare de un miliard de euro. 😆 Cu ştrampii pe meclă, la treabă fraţilor!

Şi revin la „the land…off”. Ieri am văzut iar autostrada Soarelui blocată şi imagini cu plajele arhipline de pe litoralul Românesc. Conform sitului SETimes.com oficial turismului îi merge bine: de pe locul 30 anul trecut din clasamentul celor mai vizitate ţări din Europa, anul acesta am ajuns pe poziţia 26.

Cum observam şi la începutul săptămânii, ştirile externe sunt îngropate de spectacolul interminabil cotidian. De menţionat ar fi faptul că Parlamentul islandez a votat joi in favoarea depunerii candidaturii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Cum spunea Un Soricel: „stirea zilei… Islanda (Iceland) a facut cerere sa fie acceptata in UE… Frantza si GErmania au zis ca nu mai vor sa accepte pe nimeni pina tratatul de la Lisabona nu e ratificat (la care se opun majoritate celor care vor independentza de UE)… adica legat ce se va intimpla cu constitutia UE…. ca analiza se spune ca primul lucru pe care islandezii o sa-l piarda daca intra in UE sunt dreptul la pescuit si procesarea pestelui cum il fac ei acuma !! adica o sa li se zica de la Bruxelle cum sa pescuisca si cit !!!… parte ce o vor insa e ca aparent UE o sa le dea bani sa iasa din rahat cu economia … get the picture ! Pana mea zi si tu ce lume nebuna !”

Lume nebună, in deed. 🙂

La noi par mai de interes ştirile legate de Michael Jackson… 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_eyFiClAzq8]

Summer Breeze, Playlist de vară

De când m-am întors din concediu am tot vrut să fac un playlist de vară, dar ba m-am luat cu o bere, ba cu treaba, mi-a luat-o înainte şi Roxanne şi playlistul meu nu-i nicăieri, trece domne vara, eu mi-am consumat de mult şi concediul – nu că nu aş fi în vacanţă permanentă obligat-forţat – şi playlistul nu-i. Sau cum spune Roxanne: “16 Iulie, şi mie acum mi-a trecut prin cap să fac un  playlist pentru vară!” 😆 Inventez o treabă nouă: playlist tip leapşă! 💡  Sau leapşă tip playlist. 🙂 Să văd cui o dau… ❓
Mi-am suflecat tastatura, mi-am încordat memoria, am derulat filmul verilor risipite, am dat o scanare după cuvinte cheie ca „summer”, „sun” şi „sunshine” şi toate clişeele inevitabile ce-mi amintesc de vară şi concediu.

Nu pot pornii la drum decât noaptea şi nimic nu este mai răcoros ca briza sănătoasă dinspre mare, întuneric şi partea umbroasă a sufletului venită prin translaţia făcută de Peter Steel (Type O Negative) – nicio legătură cu vre-un alt Steel din domeniul hardcore al entertainmentului 😆 ! Ştiu ce am făcut vara trecută (am muncit), mai ştiu ce am făcut la începutul verii, dar habar n-am ce să fac cu restul de vară şi cu atât mai puţin cu vara viitoare… cu restu’ vieţii mele.

“Summer breeze makes me feel fine
Blowin through the jasmine in my mind…”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0-G5T0Fn-Dc]

Şi dacă tot am luat-o tare cu Rock-ul, profit şi mai scap o piesă din aceeaşi zonă umbroasă, concediu’ de criză … sau criză de concedii. 😆 Dracu’ nu-i aşa negru, dar vara?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0kRtTtpG8Ls]

Dar e concediu, e vară, ce draq! Mă las pe spate, aprind o ţigară şi privesc spre amintirea şezlongurilor şi fetelor întinse la bronzat… Of! Cine-mi fură visele?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UMl2QtZmLEQ]

Raza de soare mă duce cu gândul tot la raza de soare, la Reggae şi la o piesă veche, dar de drum lung.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mPjIC0TRstY]

Soare, Raggae, un „Sex on the Beach” şi inevitabil iubirile de-un răsărit sau apus, de o vară… Nu-s fan Bob Sinclair, dar piesa asta are un ritm fain, are groove (o expresie de netradus!) şi te împinge la dans.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v0NSeysrDYw]

Dar ultimul lucru pe care ştiu să-l fac este să dansez. Ţopăi ca o capră… 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hGI2d31M7Ns]

M-am dat de gol (din nou): sunt un bătrânel nostalgic. Am totuşi şi ceva noutăţi. Tot din concediu m-am ales cu noi favoriţi: maNga. Piesa „Dünyanın Sonuna Doğmuşum” s-a lipit de mine definitiv ca tot albumul de altfel. Türkiye Rocks! 😎 De la Punk la “all inclusive”… vara asta a fost doar un pas. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aBaXFrXPkGI]

Am tot săpat să găsesc clipul, dar ce vă povesteam în postare Corporate Crap se dovedeşte, nu că ar fi fost nevoie de confirmări suplimentare: clipul cu The Veronicas este şters de câte ori apare pe undeva. OK, mie-mi place piesa, îmi plac fetele şi dacă fetele m-au atins mai puţin anul acesta, criza mă pipăie tot mai insistent! 👿 E “moca” criza? Păi atunci vreau două! 😆 Gemene. 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TMpE1WCHxj0&feature=related]

Îmi este dor de serile de pe plajă, de linişte, de un pahar de whiskey preparat cu Sprite şi suc de lămâie verde, de relaxare şi uitare… de insula pe care pot să-mi trag uneori sufletul. Visez. Să stau acolo 11 luni şi 2 săptămâni pe an şi să revin în realitate pentru 2 săptămâni să mai rezolv una-alta, eventual să muncesc… 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tCFU5l6-j2k]

Faci ce faci, la dus sau la întors, undeva tot rămâi blocat în trafic, este inevitabil. ❗ Răbdare şi…tutun. Viaţa-i grea, noroc că se termină repede, dar în chinuri. Scapă cine poate… 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BB9pQ6KajaQ]