Câte case atâtea obiceiuri – se spune, la mine este şi mai grav, de câte ori gătesc ceva… iese altceva. Este rezultatul faptului că nu am citit cărţi de bucate, nu m-a învăţat nimeni să gătesc şi nu ţin cont nici măcar de „reţetele” proprii.
Şi uite aşa sar de la Big Mac la ceva mult mai neaoş: tocăniţa de cartofi cea de toate zilele. Sigur am mai făcut, sigur nu la fel, parcă am pus şi pe blog. 😛 Şi ştiu sigur că am un prieten care se linge pe bot Read more recurs la tocăniţa de cartofi
bla bla bla
Indicele Big Mac
Muncim ca să mâncăm sau mâncăm să avem forţă de muncă?
Cu ce se măsoară pofta şi care este paritatea corectă?
Euro este supraapreciat cu circa 17% vis a vis de moneda americană şi paritatea celor două monede ar putea ajunge la 1 la 1. Asta arată Big Mac Index-ul, o găselniţă din septembrie 1986 al celor de la „The Economist” prin care se calculează paritatea dintre diferite monede. Indicele a fost lansat mai mult ca o glumă, ci nu ca un instrument economic exact, însă s-a dovedit reprezentativ în timp şi lista este publicată anual şi include 32 de ţări.
Calculul este simplu: în America preţul unui Big Mac este de 3,10 dolari, se ia preţul calculat tot în dolar al produsului dintr-o anume ţară apoi se calculează diferenţa de preţ vis a vis de cursul oficial de schimb. Cei care contestă acurateţea instrumentului au în vedere argumentele solide: costul ingredientelor, al forţei de muncă şi taxarea diferă de la un stat la altul şi nici volumul vânzărilor nu este acelaşi, toţi factorii aceştia influenţând preţul produsului.
Dar să vedem un calcul concret. În Elveţia – de exemplu – un astfel de hamburger costă 6,30 franci asta rezultând un curs al dolarului de 2,03 franci vis a vis de cota oficială care este de 1,21. Astfel indicele Big Mac arată o supraevaluare a francului elveţian de 68 la sută.
Preţul mediu al unui Big Mac în Uniunea Europeana este de 3,58 dolari, de aici s-a dedus supraaprecierea monedei europene cu 17%.
Chiar dacă luăm în considerare şi diferenţa de costuri, de taxare, de vânzări şi a forţei de muncă, indicele arată Read more Indicele Big Mac
Evadare în decor
Au fost câteva zile toride în capitală iar eu mă încăpăţânez să nu pornesc aerul condiţionat – detest invenţia!
Dimineaţa vă povesteam de Facebook şi încă nu-mi explic cum reţelele de socializare virtuală creează dependenţe. Este tragi-comic şi faptul cum unii reuşesc să exploateze şi slăbiciunile umane şi efectele crizei şi fac bani mulţi pe seama celor mulţi şi… fără bani. Dar asta e o altă poveste! E bine, încă nu este obligatoriu să ai profil Facebook şi să-l utilizezi zilnic cum o altă scamatorie financiară prin care unii fac avere pe seama celor mulţi şi pricăjiţi – asigurarea locuinţelor – a devenit prin lege obligatoriu. Dar şi asta este o altă poveste. 🙂
Ce vreau să vă spun este că dă-l dracu de internet, televizor, canapea şi telecomandă!
După ce mi-am terminat treburile ce vreau-nu vreau mă leagă de computer şi internet, mi-am pus aparatul foto de gât şi Read more Evadare în decor
Facebook, cafea şi ţigări
Aveţi o cerere de prietenie: Adriana – 2 prieteni în comun. Confirmă sau ignoră…
Dacă confirmi te trezeşti în faţa unui test IQ, este o reclamă tip spam, ingenioasă, dar tot spam şi denotă interesul mare pentru Facebook şi numărul mare de utilizatori.
Facebook impune noi exigente pentru protejarea datelor utilizatorilor; Peste 30.000 de oameni au parasit Facebook in semn de protest; Facebook vrea sa aiba un miliard de utilizatori; Facebook a avut venituri de 800 de milioane de dolari in 2009; O treime dintre femei intra pe Facebook imediat ce se dau jos din pat; Seful Facebook ar putea sa fie condamnat la moarte in Pakistan; 2,5 milioane de musulmani ameninta ca isi sterg contul de pe Facebook; Fiecare al 13-lea roman e pe Facebook – sunt doar câteva titluri din mass-media care au atras atenţia legate de această reţea virtuală de socializare.
Criza a afectat tot globul şi pe fundalul Read more Facebook, cafea şi ţigări
Vita e servită!
Nu înjur, mă, am gătit. O supă de vită şi vită pe varză. 😀
Adevărul este că am tot gătit, n-am făcut nici foame-foame, nici greva foamei, dar fiind prins cu tot felul de treburi, n-am mai şi fotografiat procedeul de gătire. Ce-i drept, am bucătăria minusculă şi gătesc de obicei concomitent felul unu şi felul doi, să mai şi tot fac poze uneori este peste mână.
Acestea fiind spuse, să fiu concis! Am cumpărat un kg de carne de vită, două pungi de legume congelate – amestec de morcovi, mazăre şi unul de ardei roşu şi verde, o varză, cartofi, ceapă, usturoi şi verdeaţă (pătrunjel, mărar, leuştean). Am mai folosit condimente, smântână, pastă de ardei, Delikat şi puţină sare. Read more Vita e servită!
Presa pe preş – 16.07.2010.
Nu-i număr poşetele Elenei Udrea şi nici metri pătraţi al vilei lu’ Videanu. Totuşi nu pot să nu-mi pun întrebarea cum familia unui bugetar ca Băsescu a devenit una de miliardari. Şi nu-i nimic rău în faptul că avem miliardari, ba, chiar ne-ar prinde bine să avem cât mai mulţi, însă nu ştiu cum se face, dar ai noştri ca brazii, toţi s-au îmbogăţit peste noapte în mod suspect şi majoritatea în urma unor afaceri (ţepe?) cu Stat-ul.
Nu-i vorba doar de cei aflaţi azi la putere – unii tind să uite că PDL-ul actual e bucăţică ruptă din PSD şi consolidată cu scursuri din PNL -, ci de toţi îmbogăţiţii din ultimii 20 de ani de la Năstase la Patriciu, de la Copos la Becali şi lista e lungă, poate mult prea lungă şi plină şi de personaje obscure, multe din ele apar rar sau niciodată în faţa opiniei publice.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, în schimb mă întreb cum de ea, colegul şi prietenul ei, domnul Boureanu şi mulţi alţii din distinsul anturaj au credite de milioane de euro de rambursat şi oricât ai socoti, nici garanţiile, nici veniturile lor (declarate) nu acoperă sumele respective.
O explicaţie desigur ar fi. Fostul „şef al mafiei personale” – ca să-l citez pe preşedinte – al fostului premier Năstase acuzat de grave fapte de corupţie a ajuns Ministrul Apărării. Militar înnăscut dacă ne gândim că în câţiva ani din plutonier a ajuns general…
Avem „Regii Asfaltului”, dar nici urmă de şosele, nici pomeneală de autostrăzi.
Şi exemple sunt fără număr, fără număr…
S-a furat şi se fură. Dar nu s-a pus niciodată nimic în loc.
Nu vreau să reiau discuţiile economice, dar sunt două mijloace prin care criza poate fi combătută: investiţiile în infrastructură şi dezvoltare şi o cât mai mare ocupare a forţei de muncă.
„Măsurile” luate de actualul executiv au rezultate – recul – fix inverse: investiţii zero – au spus-o chiar ei: nu-s bani, disponibilizări, firme falimentate, adică creşterea şomajului şi prin reducerea veniturilor şi creşterea taxelor o scădere a consumului şi implicit a producţiei şi – hai că nu-i aşa greu de anticipat! – noi falimente şi disponibilizări.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, sper să-i număr zilele.
Acesta este un pamflet şi Udrea un personaj generic, fictiv. („Învaţă-mă să suport mirosul de porc în haine de import”) Read more Presa pe preş – 16.07.2010.
Presa pe preş – 15.07.2010.
Putem pretinde că trăim în lumea noastră, un pseudo glob de sticlă, că nu ne interesează politica, economia, evenimentele din jur, că nu deschidem televizorul, nu citim ziare pe net, n-avem radio şi în general când ieşim pe stradă nu vedem, nu auzim nimic. O doză de autism este utilă şi chiar necesară, dar ignoranţa nu este o binecuvântare niciodată.
Şi indiferent cât de rupţi de realitate am pretinde că suntem, TVA-ul mărit se regăseşte şi-n uleiul, zahărul şi berea noastră, deciziile politice ne afectează direct vrem-nu vrem. Read more Presa pe preş – 15.07.2010.
Dincolo de nor(o)i
Fără a generaliza, omul este om cu defectele, calităţile sale.
Lăsând la o parte patriotismul, adevărul este că nu suntem mai buni, dar nici mai răi, nu suntem poeţi, nu suntem cine ştie ce ospitalieri şi nici hărnicia nu dă pe afară, adevărul este că suntem superficiali, comozi şi nepăsători ca omul la modul general.
Spun asta fiindcă trăim într-o lume în care clişeele şi mentalităţile, ideile preconcepute şi apucăturile domină în faţa raţiunii şi a evidentului.
Neamţul – de exemplu – n-a fost corect, nici civilizat şi a fost constrâns să fie astfel.
Este o chestiune de educaţie şi constrângere.
Un exemplu: dacă aruncai gunoiul pe jos erai amendat cu câteva sute de Mărci – factor constrictiv – şi evident părinţii te învăţau de mic să nu faci asta fiindcă amenda îi ustura pe ei la buzunar.
Dar nu despre nemţi şi nici despre gunoaie vreau să Read more Dincolo de nor(o)i
Presa pe preş – 13.07.2010
’neaţa.
Am fost ieri la mici cumpărături şi m-a străfulgerat o treabă: clasicul „six-pack”, baxul de 6 beri la 0.5 l costă 15,24 RON şi mi-am luat o pastă de dinţi mai acătării pe care am plătit 17,11 RON. Adică, fuck! o fi berea catalogată drept aliment, dar de ce un produs de igienă devine marfă de lux??!
Era să zic că ceva nu este-n regulă, dar clar, nimic nu este-n regulă. Read more Presa pe preş – 13.07.2010
Presa pe preş – 10.07.2010
Probabil n-am s-o fac zilnic, dar pe lângă muzică şi alte subiecte aleatorii, mă gândesc să livrez şi „presa pe preş”.
Făceam asta constant la începuturile blogging-ului meu prin 2007.
Ce-i drept, presa s-a subţiat simţitor, şi nici Băsescu, nici Magda Ciumac nu mai sunt ce au fost…. 😆
Poate ar fi timpul să schimbe rolurile: Băse să danseze pe masă la OTV şi Magda să înfiinţeze un partid. 😛 Eventual după modelul Partito dell’Amore al Annei Elena Staller, mai cunoscută ca Cicciolina.
Tot suntem o naţiune porno… Şi f_tuţi, şi cu banii luaţi.
Nu e o noutate, dar e la modă:
Apropo presă,tricou, furt: nici Caţavencu Read more Presa pe preş – 10.07.2010
