Criză? M-am săturat de criză!
Toată lumea vorbeşte despre criză, la televizor, la radio, în tramvai şi la piaţă, pe terasă la bere, poate chiar şi-n patul conjugal… Criză despre care anul trecut se spunea că e imaginară, ba, unii şi acum afirmă acelaşi lucru. Întrebarea este cum s-a ajuns aici.
Am mai vorbit despre asta, despre moartea capitalismului. Nu vreau să vă plictisesc. 🙂
În mod aparent accidental, sistemul socialist şi cel capitalist au ajuns într-un punct mort concomitent. Asta a făcut practic posibilă căderea Zidului de la Berlin. Nu argumentele ideologice au condus la aşa-zisa democratizare, ci strict factorii economici: capitalismul se împotmolise (ca şi socialismul) şi avea nevoie de noi pieţe de desfacere. Da, suntem nişte termite, consumăm, epuizăm şi strategia este expansionistă. Nu cred că nimeni n-a preconizat criza, doar nu s-a calculat dimensiunea ei exactă şi nu s-au luat măsuri eficiente.
Practic măsurile au fost două: prima, amintita expansiune, a doua, scăderea calităţii produselor şi astfel creşterea consumului. Un Mercedes de acum 20-30 de ani era o maşină aproape garantată pe viaţă, un Mercedes fabricat acum, funcţionează impecabil exact cât are garanţia, adică undeva la 5 ani, respectiv la x mii kilometri parcurşi. Admit, nu le am cu maşinile, m-am referit la Mercedes şi în ideea că este un brand care vindea exact pe acest criteriu al calităţii.
Strategiile aplicate n-au condus la evitarea crizei ci doar la amânarea ei.
Am mai spus şi asta, nu ne confruntăm cu o criză (strict) economică şi financiară ci cu una morală şi etică. Partea economică a crizei este – în opinia mea – doar vârful icebergului, altfel spus, degeaba tratăm strănutatul, dacă răceala rămâne netratată în adâncuri.
Nu vreau să mă pierd în teorii economice – nici nu sunt punctul meu forte – dar schema oricărui produs este sinusoidală: fiecare produs nou lansat pe piaţă are într-o primă fază o linie ascendentă, îşi atinge apogeul de creştere apoi urmează căderea. Unele produse se menţin pe o anumită linie relativ constantă: margarina se va vinde oricând ca şi săpunul sau alte câteva produse alimentare şi de larg consum, predominant casnice, dar majoritatea produselor după un timp dispar de pe piaţă şi sunt înlocuite cu altele noi. Multe produse au ajuns la acel punct mort simultan. Mai grav este că sistemul de bază, sistemul de funcţionare, capitalismul, a expirat şi el: şi-a epuizat toate resursele, nu mai are nimic de oferit, nu mai funcţionează şi nu are nicio perspectivă. Însă – cel puţin deocamdată – nu s-a găsit nicio alternativă viabilă pentru schimbarea ei. Aşa numitul „consumism” este doar o extensie către… extincţie.
– Dar unde sunt banii? – se pune întrebarea. Înainte să discutăm despre bani, trebuie să avem în vedere evoluţia preţului. Teoretic, criza a plecat din sectorul imobiliar. Ce s-a întâmplat în America, s-a întâmplat şi la noi. Practic o ne-concordanţă între valoare şi preţ. Preţul şi valoare unui teren era de 1 leu şi primul cumpărător la achiziţionat la acest preţ. Fără să-i aducă nicio îmbunătăţire, a vândut după un timp x aceeaşi proprietate cu 2 lei unui cumpărător care ne având banii, s-a împrumutat de la o bancă. După încă două-trei astfel de tranzacţii s-a ajuns cu preţul la 10 lei, valoarea reală a terenului însă a rămas neschimbată. În final, ultimul cumpărător ajunge să nu-şi mai poată achita ratele iar banca – creditorul – se alege cu proprietatea care pe hârtie valorează 10 lei, dar în realitate tot leu şi nu mai poate să-l valorifice, nu mai există cumpărător. Este pe de o parte aceeaşi schemă piramidală care caracteristică multor afaceri, pe de altă parte, avem de a face cu bani virtuali, inexistenţi, fără acoperire reală.
Există şi contra exemplu: bricheta care se vinde la ultima mână la preţul de 1 leu cu amănuntul şi nici acest 1 leu nu cred că acoperă costul de producţie…
Ar merita o analiză amănunţită fenomenului China, cel mai mare furnizor de damping şi cu o creştere economică artificială subvenţionată paradoxal exact de Vest şi capitalism din raţionamente politice şi economice, dar şi din perspective mai obscure, dar intrăm într-o zonă mult mai complexă. Ca factor însă China este unul extrem de important în actuala ecuaţie economico-financiară.
La noi (dar nu numai) se resimte foarte puternic şi sistemul de creditare scăpat de sub control – credit doar cu buletinul – cu alte cuvinte sume importante de bani virtuali, inexistenţi, neproduşi puşi în circulaţie.
Nu s-a diminuat suma banilor, doar cash-flow-ul şi a ieşit la suprafaţă gaura creată de banii virtuali.
Cei care au bani acum au anumite oportunităţi. Căderea bursei le permite să cumpere acţiuni la companiile importante la preţuri mult diminuate sau chiar cumpărarea integrală a unor companii. Dacă o acţiune valora 10 lei, acum preţul lui este în multe cazuri sub jumătate. Chiar dacă continuă căderea, stric teoretic, la redresarea pieţei şi al economiei, aceste acţiuni şi companii ar trebuii să revină la valoarea lor anterioară.
Însă aici – cred eu – ajungem încet-încet la miezul problemei: sistemul s-a auto-devorat, trebuie înlocuit, este momentul schimbărilor în profunzime ci nu a soluţiilor de suprafaţă.
Momentan creşterile le au afacerile legate de internet şi telecomunicaţii, în special telefonia mobilă. Este oarecum ciudat, dar explicabil: lumea iluziilor şi virtualitatea reprezintă o fugă la fel de „salvatoare”, dar comodă şi la îndemâna ca şi credinţa… Pe termen scurt – vorbind de 10 ani – aceste afaceri sunt şi vor fi extrem de profitabile, dar nu cred că vor scoate omenirea din criză ci este doar încă o amânare, o prelungire a agoniei.
Din acest motiv cred şi afirm că înfruntăm în primul şi-n primul rând o criză morală şi etică, partea financiară şi economică este doar vârful de lance.
Suntem în punctul minus al sinusului, creşterea vine, dar depinde şi de noi. Am interferat în mod negativ cu natura, am perturbat circuitele naturale…
Încerc să gândesc pozitiv. Admit că nu sunt deşteptu’ pământului şi n-am soluţia minune nici în buzunar, nici undeva în întortocheatul labirint al creierului. Sau – mai exact – încă n-am ajuns acolo. Unii spun că ne folosim numai 3 % din creier, speranţe (resurse) ar mai fi… 🙂 Deocamdată mă simt doar prins undeva la mijloc…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EC76b0VZQog&feature=related]
“Admit că nu sunt deşteptu’ pământului şi n-am soluţia minune nici în buzunar, nici undeva în întortocheatul labirint al creierului. ”
Dar macar gandesti. Observi problemele. Iar asta te bucura si te tine in viata. (printre altele 😉 )
Si … In definitiv nu prea ai de ales. Tu asa te-ai nascut: sa-ti mearga bibilica.
Sunt sigura ca daca ai renunta la asta, ti-ar fi sila de propria-ti persoana.
Cred ca deja se contureaza tot mai acut doua tabere (atit in est cit si vest).
1. O tabara care e partizana idei capitalismului ciclic… adica ca downturn-u (ca sa nu-i zica recesiune) e inevitabil in capitalism in idee ca ce s-a intimplat era inevitabil si ca se va iesi iar din el din moment ce guvernele au bagat bani… adica ca nu e nimic nou sub soare care sa motiveze o nevoie de schimbare radicala…. Partizanii acestei idei evident sunt in principal bancherii care cum housing marketul da o mica zvicnire zic ca totul e OK.. mai recent desi au luat bani de la guvern bancherii cam pe peste tot si-au tras bonusuri serioase…
2. A doua tabara este cea care crede si zic eu stie ca ceea ce s-a intimplat nu este un fenomen ciclic ci este demisia capitalismului insasi si ca este necesar sa pornim in directii noi cu o etica noua si idei noi !…
Din pacate guvernele au luat putin din ambele idei si au facut sau urmeaza sa faca o ciorba mai lunga sau mai scurta … adica sa introduca legi noi de a controla bancile .. care din pacate afecteaza si pe muritor daca nu numai pe muritori !… se pare insa ca sincer nici guvernele nu vor sa declare oficial demisia capitalismului si probabil nu o cred… in idea ca au investit atitia bani din banii nostrii publici in ce in alt context ar fi fost o nationalizare oficiala a multor banci. Se pare ca singura intentie clara ce guvernele o au este sa-si recupereze banii si cu o dobinda substantiala, deci sa fie un shareholder foarte agresiv ce detine majoritatea !
Cam putin ar zice multi… si se simte ca lumea de sus cam merge pe burta in idea ca furtuna o sa treaca iar bancherii deja au redevenit aroganti sa ne zica de la obraz .. hai domne lasa-ne in pace ca nu stii despre ce vorbesti !…
In alta perspectiva anacronismul vestului si al societatilor capitaliste se vede tot mai clar …in refuzul de a schimba ceva si cit au evitat aceasta schimbare din 90 incoace si tot o ascund sub idea boomului economic ! .. Tot ce putem schimba aparent e a face ‘revolutii tehnologice’…
China Rusia India si tarile din Estul Europei deci si Romania practic au trecut prin schimbari mari in ultmii 20 de ani mai mult decit toate tarile vestice in ultimii 50 de ani. in idea lor aceste tari cauta sa-i ajunga … realitatea e insa diferita … schimbarea e esentiala si nu e vorba de a ajunge pe cineva ci de a fi ceva nou … si aici China pare a triumfa prin schimbarea radicala care a facut-o si cit de NOI sunt in tot ce fac !!
Desi capitalismul are pretentii ‘darwiniste’ de cind exista … este ultimul care pare a alege a se adapta la NOU… poate Obama va reusii sa-i convinga desi are un munte care nici el nu cred ca poate sa-l urce in fatza lui ! Idea ca Obama exista e fie pur ‘opium’ am mintzii sau poate cu adevarat capitalismul e de data asta ingropat nu doar ‘muribund corupt si decandent’…
pentru Petra – ‘neaţa. caut răspunsuri pentru mine, gândesc cu voce tare cum s-ar spune, mă gândesc mai mult la fi-meu, la ce lume are de cunoscut, de înfruntat, în ce lume o să crească…
când aud “n-avem ce face” mi se face rău… 😆 probabil 3% este prea puţin şi cu aia chiar n-ai ce să faci… 😆 dar cred că dacă n-avem bun simţ (şi spirit civic), măcar datoria faţă de copii noştrii o avem…
poate că am prea puţine idei şi acelea fixe… 😆 de asta nu renunţ… 🙂
pentru Un Soricel – I’m just a little bit cought in the middle… 🙂 cam aşa a juns piesa în coada blogului… ciorba mai lungă sau mai scurtă şi frica – oarecum firească şi umană – a omului şi implicit a societăţii de schimbare…
şi eu cred că nu e doar un simplu downturn al capitalismului ci este ultimul downturn…
şi da, sunt mulţi care prevăd creşterea din est şi vorbesc de ţări ca românia… unii sunt lunatici clar, dar probabil nu toţi. 🙂
fain ce ai scris, mulţumesc.
stii care e chestia, atunci cand s-a intrevazut o alta organizare sociala , politico-economica , s-au gasit niste oameni care au enuntat niste teorii , s-au aplicat, chiar daca nu au fost viabile , vezi socialismul ,in cele din urma , dar acum parca nici ganditori de valoare nu mai sunt, nu mai vad emitandu-se nici macar o teorie cat de cat plauzibila , care sa dea de gandit . incptro oare evolueaza lucrurile?
pentru lu – cred că oamenii au multe-multe capacităţi nefolosite şi cred că noile generaţii vor fi mult mai conştiente de asta… dar depinde şi de noi şi de asta şi tot vorbesc despre reforma-n educaţie…
unde şi cum o să ajungem, rămâne de văzut. 🙂
In ritmul acesta si ….cu atitudinea pe care o avem fata de perspectiva….nu cred sa ne miscam bine in vreo directie..Nu sunt o pesimista insa ma ingrijoreaza faptul ca lucrurile cred ca sunt scapate de sub control mai mult decat avem noi curajul sa o spunem sau sa recunoastem ..
Ne-au cam fugit de sub nas cam multe si nu stiu de ne-a mai rmas macar ceea ce ne-ar putea asigura o existenta decenta ..
pentru miruna – ‘neaţa. nu ştiu… o să se aşeze lucrurile, dar şi eu zic că durează mai mult decât preconizează specialiştii…