Freud a spus: „Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”. O discuţie despre religie este dificil de imaginat fără pietre şi înjurături. Omul religios nu o dată s-a dovedit fanatic orbit de furie şi exponent al intoleranţei. E oarecum paradoxal, având în vedere că religiile impun anumite coduri morale care ar trebuii să-l facă pe om mai docil, mai supus. Dar latura cealaltă, întunecată a religiei îl face pe om manipulabil. Dacă credinţa s-a născut din frica de supranatural, religia a explorat teama omului pentru al controla. Puţine religii fac excepţie de la acest fapt, dacă sunt asemenea religii. Religia este vânzătorul de umbrele, când umbrelele sunt la tot pasul şi pe toate gardurile gratuit. Ne naştem cu umbrela în suflet dar o rătăcim.
Şi vine religia şi ne oferă o altă umbrelă. Nu, nu este umbrela noastră, dar ei spun că a lor e mai bună, este umbrela adevărată. O umbrelă super-turbo. Teleshopping. Totul trebuie să fie „super” sau „turbo”. Dacă e super-turbo ai dat lovitura…
Religia este o formă de explicare a lumii, în condiţiile lipsei unei cunoaşteri sau explicaţii ştiinţifice. Religia s-a născut din teamă, nu din dorinţa de a cunoaşte şi a găsii explicaţii. Niciodată n-am înţeles sensul expresiei „frică de Dumnezeu”. Mie nu îmi este frică. Dacă Dumnezeu este bun, de ce m-aş teme? Dacă el este Creatorul, Tatăl nostru, de ce mi-ar fi frică de el? Pe taică-meu îl respect şi îl iubesc, dar nu mi-a fost frică de el niciodată. Nu cred într-o relaţie bazată pe frică. Cred în relaţiile bazate pe comunicare şi respect reciproc. Cred.
Când plouă îmi place aerul proaspăt, îmi plac umbrelele. Mii de umbrele colorate pe străzi. O privelişte minunată. „Am două umbrele, fac ce vreau cu ele…” Am o umbrelă albă şi am o umbrelă neagră. Aleg calea dreaptă. Calea mea. Calea Rahovei. Tramvaiul roz. Un tramvai numit dorinţă. „…în ori ce situaţie, îmi dau satisfacţie!” O joacă. Viaţa. Credinţa. Sex fără lumânărele, beţigaşe parfumate şi prezervativul tras pe cap. Prea multă rigiditate în tot ce facem şi spunem.
„Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio – a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înţelesului vieţii. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine socotesc cuvântul “religie” ca “legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu”. (Wikipedia)
„Religia se explică din perspectiva biologiei şi antropologiei prin existenţa unor baze biologice identificabile ce caracterizează specia sapiens. Din perspectiva biologiei, se pot identifica două mari clase de factori care acţionează întru apariţia şi persistenţa religiei, anume factorii proximali (neurologia, genetica, endocrinologia) şi factorii ultimi (numiţi şi “evoluţionişti” ) ; aceştia din urmă ţin de natura socială a speciei. Ei sunt ultimul palier explicativ al comportamentului religios.” (Wikipedia)
Succesul religiei se datorează în principal faptului că omul se teme şi crede în supranatural, îi plac ritualurile (ceremoniile) şi doreşte să aparţină unui anume grup.
Ne naştem şi suntem botezaţi. Practic ni se ia dreptul de a alege. Comunitatea ia o decizie majoră în ceea ce ne priveşte. Cred că fiecare om are dreptul de a-ş alege singur credinţa. Credinţa este o opţiune extrem de intimă. Doar religia a exteriorizat-o. Purtăm cruci şi ne facem cruci…
Biserica interferează nesănătos cu lumea laică. Agăţăm icoane în şcoli, biserica îşi extinde influenţa în şcoli, văd preoţi parlamentari. Banii se risipesc în proiecte grandomane cu iz ceauşist, gen Catedrala Neamului, cânt tot mai mulţi cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei în mizerie…
Ministrul sănătăţii se sfătuieşte cu patriarhul în legătură cu avorturile. Îmi amintesc de controversatul Osho: la avort, ucidem trupul, nu şi sufletul. Simplu.
Văd vile şi jeepane. Făţărnicie şi somptuozitate. Lipsesc însă modelele morale. Le-am fixat pe cruci.
Ca să alegi corect, e necesar să cunoşti toate răspunsurile posibile. Ce şi cât cunoşti despre religia ta? Ai ales-o sau ai „nimerit” în ea fiindcă aşa „trebuie”?
Umbrele şi umbreluţe colorate. Creştinismul ester fragmentat în biserici şi bisericuţe. Dar există Islam, Hinduism, Taoism, Budism, Sikhism, Iudaism, Bahá’í, Jainism, Shintoism, Zoroastrism, Asatru, Wicca, Satanism şi Druidism. Şi există multe altele. Nu vreau să mănânc mere toată viaţa fără să fi gustat vreodată o pară. Nu ştiu dacă e mai bună para. Sau pruna sau…banana. Vreau doar să le gust înainte să…înjur.
Daţi cu pietre fraţilor, am banana tare!
Sâc! Nu dau cu pietre.E o discutie lunga, interesanta si grea, de oriunde as incepe-o ajung cu ea in balarii si din balarii fie in paduri tropicale, fie in desert, fie in largul oceanului , in orice caz constat ca mi-am ratacit busola si trebuie sa gasesc altcumva Nordul… dar nu dau cu pietre…
pe scurt ( in traducere libera: “acum, pe fuga” ) religia a insemnat dintotdeauna un instrument de manipulare; indiferent in ce religie “te-ai nimerit”.
alegerea individuala poate fi o optiune nimerita, dar numai intr-un moment sublim din viata fiecaruia, fie el si de crancena durere.
…………………………………………..
gg – alegem pe ne-pusă masa… un fel de baba-oarba. momentul optim este sublim, dar inexistent. intrăm în belea…întindem mâna după Dumnezeu…
Anna – Nordul, în mod evident este situat la…Sud. South of heaven…. http://www.youtube.com/watch?v=k5ESQtRMPww
Tocmai vizionam alataieri “The Name of the Rose”, dupa Umberto Eco… 🙂 Si mi-a ramas in minte replica: “Try to mortify your inteligence”…
O fi bine, o fi rau? O fi un pacat inteligenta sau un dar? Un blestem sau o favoare? O cale de a crede precum Toma Necredinciosul, cu mintea, ceea ce ar trebui sa credem cu inima sau doar o piedica in calea manipularii?
De replica asta mi-a amintit blogul tau. 🙂
Stii ce? Cred ca scopul religiei in sine este… sa ne dam batuti, fiindca nu exista raspunsuri. Ca si viata… stiintific vorbind, ne nastem ca sa murim… nu?
Deci, cred ca asta inseamna replica aia (si raspunsul la blogul tau): viata trebuie traita, iar religia crezuta. Si… gata. 🙂
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=706521
momentul/ele sublim/e ni le aduce in viata chiar dumnezeu.
in fond, nici nu conteaza sub ce semn patroneaza.
cand cineva se duce, ne doare si il vrem pe dumnezeu mai aproape; pentru o idee de alinare.
cand atingem inefabilul, crezind ca nu ni se poate intampla tocmai noua asta, il vrem pe dumnezeu aproape, pentru ca sa-i impartasim sublimul clipei.
si, da!, cand ‘intram in belele’ il vrem pe dumnezeu aproape; pur si simplu.
……..cat despre incartiruirea religiei sau, mai exact, propria ei definire raportata la nivelul maselor, ramane intr-o zona meschina, in care dumnezeu intra, vede si zambeste ingaduitor.
Ca sa putem convietui avem nevoie de reguli.Regulile create de oameni sunt oricand pasibile de a fi “rediscutate” de alti oameni. Si atunci, intervine necesitatea regulilor create de “supraomenesc”. Binele si raul se cer a fi stabilite de o instanta superioara noua. Asa ca… avem Raiul si Iadul sau alte variante in acest sens.Suntem animale sociale complexe si complicate…dar nu ma “intind” cu teoria, spun doar ca imi pare ca necesitatea religiei provine din omul insusi. Cineva imi spunea : “poate ca minciuna este ca si religia si anume necesara”. Valabil si invers, nu? Poate ca religia este ca si minciuna si anume necesara…Hm, as mai avea de “batut campii”, dar inchei cu niste lyrics:
Is Heaven just for victims, dear?
Where only those in pain go?
…………………
If you’re in Heaven then you’ll forgive me, dear
Because that’s what they do up there
If you’re in Hell, then what can I say
You probably deserved in anyway
(Nick Cave &TBS, Idiot prayer)