Presa pe preş – 16.07.2010.

Nu-i număr poşetele Elenei Udrea şi nici metri pătraţi al vilei lu’ Videanu. Totuşi nu pot să nu-mi pun întrebarea cum familia unui bugetar ca Băsescu a devenit una de miliardari. Şi nu-i nimic rău în faptul că avem miliardari, ba, chiar ne-ar prinde bine să avem cât mai mulţi, însă nu ştiu cum se face, dar ai noştri ca brazii, toţi s-au îmbogăţit peste noapte în mod suspect şi majoritatea în urma unor afaceri (ţepe?) cu Stat-ul.
Nu-i vorba doar de cei aflaţi azi la putere – unii tind să uite că PDL-ul actual e bucăţică ruptă din PSD şi consolidată cu scursuri din PNL -, ci de toţi îmbogăţiţii din ultimii 20 de ani de la Năstase la Patriciu, de la Copos la Becali şi lista e lungă, poate mult prea lungă şi plină şi de personaje obscure, multe din ele apar rar sau niciodată în faţa opiniei publice.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, în schimb mă întreb cum de ea, colegul şi prietenul ei, domnul Boureanu şi mulţi alţii din distinsul anturaj au credite de milioane de euro de rambursat şi oricât ai socoti, nici garanţiile, nici veniturile lor (declarate) nu acoperă sumele respective.
O explicaţie desigur ar fi. Fostul „şef al mafiei personale” – ca să-l citez pe preşedinte – al fostului premier Năstase acuzat de grave fapte de corupţie a ajuns Ministrul Apărării. Militar înnăscut dacă ne gândim că în câţiva ani din plutonier a ajuns general…
Avem „Regii Asfaltului”, dar nici urmă de şosele, nici pomeneală de autostrăzi.
Şi exemple sunt fără număr, fără număr…

S-a furat şi se fură. Dar nu s-a pus niciodată nimic în loc.
Nu vreau să reiau discuţiile economice, dar sunt două mijloace prin care criza poate fi combătută: investiţiile în infrastructură şi dezvoltare şi o cât mai mare ocupare a forţei de muncă.
„Măsurile” luate de actualul executiv au rezultate – recul – fix inverse: investiţii zero – au spus-o chiar ei: nu-s bani, disponibilizări, firme falimentate, adică creşterea şomajului şi prin reducerea veniturilor şi creşterea taxelor o scădere a consumului şi implicit a producţiei şi – hai că nu-i aşa greu de anticipat! – noi falimente şi disponibilizări.

Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, sper să-i număr zilele.

Acesta este un pamflet şi Udrea un personaj generic, fictiv. („Învaţă-mă să suport mirosul de porc în haine de import”)

Jurista de la Turism şi Dezvoltare ameninţă publicaţia britanică Daily Telegraph cu un proces prin care va solicita „despăgubiri juste” fiindcă – consideră ea – a fost denigrată.
Articolul invocat „Flood victims given high-heeled shoes” din 13 iulie 2010 relatează incidentul cu pantofii cu toc oferiţi sinistraţilor din Săuceşti, pomeneşte şi de fotografiile în costum de baie al distinsei doamne, dar citează şi justificările ei de pe blog-ul său personal.
N-am ştiut, are şi Official YouTube Channel…. 😆 O informez, poate nu ştie, există şi un RedTube unde multe blonde de teapa ei se bucură de un real succes.
Revenind la articolul din Daily Telegraph, acesta se încheie citând o localnică: „Aş vrea să o văd pe ea în pantofi cu toc cum se descurcă prin noroaiele de la noi”.
Eu zic că este inadmisibil că şi presa din Occident duce campanii denigratoare şi vulnerabilizează instituţiile Statului Român – gen fratele lu’ băsescu – şi este imperativ să se ia măsuri având în vedere că un val întreg de critici s-a pornit asupra Preşedinţiei şi Guvernului. “France 24”, “The Telegraph”, “Der Spiegel” sau “Financial Times” au criticat în termeni duri activitatea Guvernului Boc, măsurile şi comportamentul preşedintelui băsescu şi extravaganţele şi ieşirile în decor ale ministrului Udrea.
Dacă Daily Telegraph este un tabloid, nu putem spune acelaşi lucru despre “Der Spiegel” sau “Financial Times”… Publicaţia britanică nota: „Traian Băsescu care se comportă precum un taur într-un magazin de porţelanuri” şi aceeaşi publicaţie a scris şi despre guvernul Boc: „are un guvern care este în cel mai bun caz disfuncţional şi, în cel mai rău caz, incompetent”.
Soluţii există. Alte state democratice asemenea nouă, Iran, China, etc, au restricţionat şi accesul publicului la internet…

Ce face un insecticid dintr-o proastă?
Wădălina Wanole ţine prima pagină mai ceva decât dacă ar fi spart topurile (internaţionale) şi ar fi obţinut un Grammy. Cea mai mare aberaţie pe care am auzit-o este aia cu „sinuciderea a fost un ultim act artistic”. Mass-media care nici n-o mai băga în seamă de ani buni, acum a profitat la maxim să o elogieze şi s-o plângă. Ipocrizia a adus la suprafaţă un şir jalnic de (pretinşi) prieteni şi apropriaţi transformaţi ad-hoc în psihologi, duhovnici, filozofi şi specialişti, care toţi îşi dau cu părerea şi ştiu ei cu precizie ce s-a întâmplat în mintea, sufletul decedatei. Greaţă la pătrat. Am spus-o şi ieri ( 1 , 2 ), Wădălina era un produs perisat, neinteresant. Păstrând proporţiile, şi familia încearcă să profite de pe urma cadavrului cum a făcut-o acum un an şi familia lui Michael Jackson.
Colegi de breaslă – şi generaţie – au profitat şi au răbufnit: nici ei n-au loc la radio, la televizor şi nici pe scene, şi-au dat voce propriilor insuccese şi eşecuri.
Dincolo de grotescul creat, uităm că media a impus şi noi am consumat fără rezerve toţi maneliştii şi toate fufele „guriste”, playbackiştii şi măscăricii, activ sau pasiv am contribuit şi noi (şi) la noul val de „valori” promovate. Am înlocuit un set de non-valori cu altul, greu de spus care mai lipsit de gust…
N-am citit nimic în presa românească şi fac pariu că 99,9% din oameni n-au auzit niciodată de Edward Maya şi Vika Jigulina, de Inna sau de Anya, artişti români care sparg topurile Occidentale la ora actuală (vezi articolul de pe Reuters).
Probabil şi aceştia ar trebuii să comită acte extreme să fie măcar menţionaţi de presa autohtonă…

Boc a fost huiduit pe centură la Mogoşoaia. Evident, cei care l-au fluierat au fost puşi de cineva – Chiliman – a explicat ulterior premierul. „Aginturili, agenturili” – obsesie veche. Nemulţumirile oamenilor sunt absolut nejustificate, astfel de incidente sunt complet izolate şi în spatele lor se află mereu „forţe obscure” şi „duşmani”, eventual moguli. În fapt ţara merge brici, totul este minunat, presa denaturează realitatea.
Boc – cocoş în cămaşă mov şi bine protejat de oastea de SPP-işti – a contraatacat: „Băieţi, munca e soluţia!”
Corect! Dacă aceşti nefericiţi au fost sau urmează să fie disponibilizaţi, problema aceasta nu-i afectează pe secretarii de stat şi subprefecţii restructuraţi care unul câte unul şi-au găsit posturi călduţe în acelaşi sistem bugetar, presupus supus reducerilor.
Diferenţe există: sunt lăsaţi pe drumuri nenorociţii care munceau pe te miri ce lefuri mărunte şi rămân „cei cu mapa” plătiţi gras.
Reformarea Statului se dovedeşte la fel de eficientă ca măsurile economice şi strategia anti-criză.

De ieri au devenit obligatorii asigurările pentru locuinţe. Poliţa obligatorie, care urmează să fie încheiată prin Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID), costă 10 respectiv 20 de euro pe an, în funcţie de tipul locuinţei şi nu acoperă decât trei riscuri: inundaţiile, cutremurul şi alunecările de teren, iar valoarea despăgubirii este de 10.000, respectiv 20.000 de euro. Proprietarii de locuinţe trebuie să îşi încheie poliţa obligatorie în următoarele şase luni, în caz contrar urmând să plătească o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei.
Problema mea este că nu pre îmi pare o hotărâre democratică şi conformă pieţei libere. Asigurările – ca definiţie – sunt predominant ţepe – părerea mea – şi e uşor nefiresc să obligi omul să se ţepuiască. Asta în contextul în care n-are cineva interesul să mai ia o piele de pe oameni, să le mai bage într-un mod original mâna-n buzunar.

Să trăiţi bine!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1Xhdy9zBEws]