Cu 14 albume la active, un sunet unic şi o abordare complexă, greu de catalogat, norvegienii din Motorpsycho fac parte din categoria trupelor cult din underground, se adresează unui public mai exclusivist, adică… pour les connaisseurs.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iQEGObdk0Kg]
Jørgen Munkeby din Shining i-a numit pe compatrioţii săi ca principală influenţă de la cotirea din zona Jazz spre Rock şi Metal şi oarecare paralele între cele două experimente muzicale există. Motorpsycho amestecă la fel de la Jazz la Rock tot ce le vine la mână, însă sunt aşezaţi într-o zonă mai relaxată, mai impregnată de spiritul (şi sound-ul) Pshidelic al anilor ’70.
Lucrurile nu stau foarte diferit nici cu acest nou produs, „Heavy Metal Fruit” lansat pe 18 ianuarie 2010.
Au livrat şi de această dată un fruct colorat, zemos, deloc Heavy Metal în percepţia modernă, ci mai de grabă undeva în zona Space Rock – Heavy Metal de la sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70, amintesc de găşti ca Iron Butterfly, Captain Beefheart and his Magic Band, Traffic, Soft Machine, Procol Harum sau Hawkwind, însă soundul lor conţine şi multe elemente proaspete, infuzii contemporane.
Discul conţine „doar” 6 piese, însă una singură, „Close Your Eyes” are numai puţin peste 3 minute, celelalte compoziţii depăşesc toate cel puţin 6 minute iar piesa care închide discul, „Gullible’s Travails” este compusă din 4 părţi şi are peste 20 de minute.
Trioul compus din Bent Sæther – voce, bas, chitară, clape; Hans Magnus Ryan – voce, chitară, clape şi bateristul Kenneth Kapstad, au o abordare aerisită, în ciuda compoziţiilor destul de lungi, nu se complică excesiv, nici nu plictisesc, au un balans, un echilibru natural şi sănătos.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yyltMQFEi9E]
Riff-ul din „Starhammer” ce deschide albumul este suficient de Heavy şi murdar, piesa are apăsare, apoi se prelinge într-o zonă degajată, experimentală în care nuanţe de Jazz se îmbină cu elemente de Rock Progresiv şi totul pare un jam relaxat ce se prelungeşte aproape 13 minute.
„X-3” porneşte la fel de zgomotos, amprenta anilor ’70 rămâne pulsantă şi pregnantă, este o capsulă a timpului rătăcită prin secolul XX şi regăsită în secolul XXI.
„The Bomb-Proof Roll and Beyond” pleacă tot de la un riff pulsant smuls de undeva din anii ’70 şi la asta adaugă o construcţie vocală cu uşor iz medieval.
Amintitul „Close Your Eyes” este o piesă introvertită, cu uşoare note melancolice axată pe pian şi voce.
Cele aproape 10 minute ale piesei „W.B.A.T.” sunt un experiment Jazz cu infuzie de Rock Progresiv, pleacă de la o temă improvizată ca lucrurile să se aşeze pe parcurs şi băieţii să se întoarcă la sonorităţile Psihedelice şi Rock al anilor ’70.
Finalul cu „Gullible’s Travails” este încă o călătorie colorată în note Retro cu uşoare condimente din zona Rock-ului Alternativ şi diferite experimente revigorante.
Ne-am obişnuit ca din Norvegia să vină exclusiv hoarde Black… lucrurile însă nu stau deloc aşa.
Shining şi Motorpsycho experimentează în direcţii diferite, dar o fac cu inspiraţie şi mult simţ muzical. Nu fac produse de consum în masă, ci muzică de calitate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C4vuRo5PEMs&feature=related]
Nu-i stiam. Absolut geniali. Merci!
Relu.
luat si savurat fructele proaspete din cosuletul tau muzical, oferit ca de obicei cu atata generozitate 🙂
ascultat sfatul („Close Your Eyes”) inchis ochii si plecat intr-o frumoasa plimbare de seara (“Abendspaziergang”) incheiata cu superbul „Gullible’s Travails”…
multumesc, Brush!
pentru Relu – i-am “prins” la începutul anilor 90, au avut relativ succes cu albumul “Demon Box”, dar i-am mai pierdut şi eu din vizor… 🙂
mă bucur că ţi-au plăcut. 🙂
pentru Ruby – servit cu mare plăcere. 🙂
e revigorizant să găseşti pe “tarabe” şi altceva decât mainstream şi produse xeroxate, trase la indigo, asamblate strict din prefabricate.
şi mă bucur că se bucură şi alţii de “găselniţele” mele. 🙂