Jaguar Love – Hologram Jams (2010)

Urechile mele nu s-au intersectat cu între timp defuncta gaşcă Post-Punk The Blood Brothers şi am ratat şi întâlnirea cu Jaguar Love cu albumul de debut „Take Me to the Sea” din 2008 al noii trupe al solistului Johnny Whitney – veriga dintre cele două formaţii, însă noul „Hologram Jams” lansat pe 2 martie 2010 a alunecat în CD playerul meu şi nu-mi vine să-l mai scot.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cGovcXvmbU0]

Vocea lui Johnny Whitney mi-a amintit de Taime Downe şi trupa sa Faster Pussycat care s-a bucurat de un mare succes dincolo de ocean mai ales la sfârşitul anilor 80.
Recunosc, la prima audiţie am crezut că la microfon este o tipă, nu o ameţită a la Britney Spears, ci ceva gen Wendy O. Williams (Plasmatics), o femeie cu nerv şi atitudine. Timbrul, abordarea aminteşte şi de Cindy Lauper… cum bine observa o prietenă. 🙂
Alături de Whitney (voce, pian) din gaşcă mai face parte doar Cody Votolato (chitară şi bas), bateristul Jay Clark a părăsit grupul, live băieţii apelează la serviciile lui Zach Richards (tobe) şi Craig Bonich (bas), dar pe disc au folosit samplere şi drum-machine-uri ce au influenţat simţitor sunetul noului material.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-ZA2PH7fl6M]

De la rădăcini Punk, gaşca s-a abătut spre o zonă mai dansantă, cu ceva infuzii electronice zgomotoase, însă în esenţă au rămas şi zgomotoşi şi melodici, au nerv şi dinamică şi degajă o energie (pozitivă) copleşitoare.
„I Started a Fire” este imediat un imn incontestabil, incită la bâţâială şi zbenguială, e de pogo şi de discotecă în egală măsură.
„Polaroids And Red Wine” menţine ştacheta ridicată, piesa este ceva mai lentă, dar refrenul la fel de nimerit şi puternic, bâzâielile şi armoniile fac pereche bună, şi „sleeping in the sunshine” rămâne bine întipărit în urechi.
„Cherry Soda” – piesă ce conţine şi „Hologram Jams”-ul din titlul albumului – ne aruncă într-o zonă mai Electro-Disco, dar totul este zgomotos, chitara nu lipseşte nici o clipă, energia, elanul rămâne la nivel încins. Mi-au amintit puţin (şi) de The Veronicas, au nimerit un sunet la fel de incisiv, echilibrat, reuşesc să redea energia la fel de concis. Dar unele secvenţe mi-au amintit şi de atmosfera degajată a celor din OK Go.
Momentele mai zgomotoase, fazele mai Punk se amestecă cursiv cu cele mai electronice şi dansante, discul are dinamică, puls, refrene puternice şi lipicioase, inserturi şi găselniţe colorate şi interesante.
După cele 11 piese avem şi un track ascuns, o reinterpretare incisivă la piesa lui Janis Joplin „Piece Of My Heart”. Vorba cântecului: “…it makes you feel good!” 🙂
Un disc modern şi inspirat. Are ceva din feelingul anilor 80, dar sună foarte proaspăt, murdăriile de garaj s-au suprapus perfect cu avantajele digitalului. Băieţii şi-au făcut treaba le mai trebuie doar puţin noroc (şi promovare) să rupă şi clasamentele. Mă las dus de muzică şi…. “sleeping in the sunshine!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iVbN2Ym3qUY&feature=related]