Omleta Punk – Close Your Eyes, Alkaline Trio si Story of the Year

Am promis omletă Punk, omletă (neo) Punk livrez. 😀
Are de toate, ingrediente proaspete, dar nu este nici prea piperat, nici foarte-foarte condimentat, Punk-ul nu mai înseamnă pentru foarte mulţi creastă roşie, cocteiluri Molotov şi anarhie. Din ce am avut la mână – şi urechi – am folosit ce era mai bun.
Îmi amintesc de Henry Rollins într-un reportaj MTV de prin ’94, imprimau albumul „Weight” undeva într-o cabană uitată în mijlocul pădurii, era iarnă, ningea şi Henry se bălăcea într-un jacuzzi cu apă fierbinte şi multă spună undeva afară lângă cabană, fredona Sex Pistols “Anarchy in the U.K.” şi se juca cu bulele de săpun apoi a spus zâmbind: „asta a rămas din Punk”… Moşu’ avea dreptate.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=yLkIB5l-OlM]

Azi am spart în tigaia de dimineaţă discurile de la dinamicii Close Your Eyes, o gaşcă de care cred că o să tot auzim în următorii ani, (aproape) veteranii Alkalin Trio şi Punk-ul lor senin, relaxat şi Story of the Year care au şi ei un nume deja, sunt însă reprezentanţii liniei noi, Post-Punk/Screamo al genului.

Close Your Eyes – We Will Overcome (2010)

Shane Raymond – voce; Brett Callaay – chitară şi voce; Andrew Rodriguez – chitară; Sonny Vega – bas şi David Fidler – tobe vin din Abilene, Texas şi acest „We Will Overcome” este albumul lor de debut lansat de Victory Records.
Au elanul tinereţii, amintesc de vâna celor din The Offspring de la începutul anilor ’90, au acelaşi abordări Heavy, ritmurile alerte, degajă energie şi prospeţime, sunt undeva la interferenţa dintre Punk şi Emo/Screamo, sună la zi ceea ce fac, dar au totuşi credibilitate. Vin din Texas, dar au aerul de California, chitarele au atac, vocea este predominant melodioasă, dar nu are totuşi iz de ciungă, Shane scapă şi câte un urlet de coloratură, au vână şi valul de energie te ia cu el.
11 piese, un disc bun, sunt multe momente foarte bune, piesele sunt bine închegate, nu au nici momente plictisitoare, nici umplutură. Mi-a plăcut foarte mult „The Body” în care combină sonorităţi Metal aproape extreme (grohăială şi riff-uri tăioase) cu pulsul Punk/Screamo şi armonii mai prietenoase. Tot mai modernă este şi „Song for the Broken” sau „xChet Steadmanx”. „A Proclamation” are vână Punk, ca şi „Friends Are Friends Forever”.
Băieţii sunt în turneu, se pot mândrii cu un disc reuşit şi doar puţin-puţin noroc le mai trebuie să ajungă foarte departe. Poate fi debutul anului pe felia aceasta.

Close Your Eyes pe MySpace

Alkaline Trio – This Addiction (2010)

(Pentru cine nu ştie) Alkaline Trio sunt tot americani, înfiinţaţi în ’96 şi cu acest „This Addiction” ajunşi la al 7-lea album, pot fi consideraţi deja veteranii noului val.
Cei trei: Matt Skiba – voce şi chitară,  Dan Andriano – voce şi bas şi bateristul Derek Grant, abordează un Punk mai degajat, aerisit, au mici infuzii de Ska, mai scapă câte o trompeţică, dar per ansamblu sunt mai tradiţionali, mai conservatori, prim-planul îl au liniile melodice, armoniile, au un puls pozitiv, sună plăcut şi se fac plăcuţi.
Colecţia proaspătă – iarnă/vară – de 11 piese arată parcă o faţă şi mai prietenoasă – cuminte – a formaţiei, materialul are un aer cald, familiar şi micile tonuri de tristeţe amestecate pe ici-colo accentuează acest sentiment de relaxare, degajare.
Mi-a plăcut „Dine, Dine, My Darling” – referinţă directă la Misfits (Glen Danzig) şi clasicul lor „Die, Die, My Darling”; „Lead Poisoning”, uşor tristuţa „Draculina”, „Eating Me Alive” şi „Piss And Vinegar”, dar şi acest disc este organic, nu are momente moarte, curge firesc, pulsează plăcut.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d0GsfMB0j1o]

Alkaline Trio Site oficial
Alkaline Trio pagină MySpace

Story of the Year – The Constant (2010)

Rămânem tot în America, Story of the Year vin din St. Louis, Missouri şi activează cu consecvenţă din 1995.
„The Constant” este al 4-lea lor album de studio, lansat pe 16 februarie, aduce 11 piese noi într-un ton mai degajat, dar incisiv, elementele Hardcore şi Post Punk s-au mai estompat puţin, trupa are o abordare ceva mai melodioasă, şi-au făcut loc influenţe Post Grunge şi Rock Alternativ, dar au rămas suficient de consistenţi, dinamici, au nerv, şi-au păstrat abordarea energică, dinamismul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AyIrInZp49U]

În “The Children Sing” inevitabil mi-au amintit de P.O.D. şi imnul „Youth of the Nation”, au elemente de Rock modern, au dinamica anilor ’90, pregnanţă şi greutate, este un Post Punk foarte adus la zi, are note Screamo şi (Post) Grunge, chitarele zgârie, basul şi toba au balans şi oferă un fundament solid şi dinamic, vocea trece de la liniile melodice la strigăte cu flexibilitate şi totul sună compact, loveşte în plin.
Nu este un disc revoluţionar, dar este un album absolut corect.
Mi-a mai plăcut foarte mult piesa „The Buriel” – un posibil imn incisiv, foarte bine combinat şi aşezat, extrem de dinamic; tot o piesă cu greutate mare este „Won Threw Ate” şi „Eye For An Eye”. Din piesele mai lente, mai aerisite mi-a plăcut „Holding On to You” acompaniată şi cu pian.

Story Of the Year Site oficial
Story Of the Year pe MySpace
Story Of the Year YouTube Channel

Punk’s Not Dead. Just… tired. 🙂