Rotting Christ – AEALO (2010)
Aproape 2 decenii de activitate şi 10 albume este cartea de vizită a probabil celei mai faimoase formaţii din Grecia. Plecaţi la drum în 1987 pe linia dură a Black Metal-ului, trupa şi-a nuanţat treptat abordarea, elemente din zona Dark şi-au făcut treptat loc şi de la Black-ul radical au evoluat spre o zonă mai melodică cu elemente de Heavy şi Thrash.
N-au lipsit nici scandalurile, cel mai recent – în 2005, proaspăt (re)creştinatul Dave Mustaine (Megadeth) a insistat ca grecii să fie scoşi de pe afişul concertului Megadeth de la Atena…
În ciuda numelui, trupa nu este o „cruciadă anti-creştină”, textele lor au un conţinut întunecat, ocultist, într-o formă mistică, dar chiar de ar fi vorba despre Satanism înverşunat, în lumea occidentală este atât de făţarnic să vorbeşti despre democraţie, libertate religioasă (spirituală) şi toleranţă blamând constant tot ce este altfel, tot ce este diferit de creştinism.
Însă ne este mereu la îndemână să judecăm la prima vedere şi în necunoştinţă de cauză să emitem păreri…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZEBn_E7lUew]
„Aealo” este transcrierea în latină a unui cuvânt grec ce desemnează aproximativ distrugerea. Noul set de 11 piese au fost lansate pe 15 februarie 2010 şi constituie al 10-lea album de studio al formaţiei.
Discul combină dinamic elemente de Heavy şi Black Metal cu influenţe Dark şi mici condimentări greceşti – coruri tradiţionale („Necron Lahes”) – ce dau culoare aparte materialului. Tot pată de culoare este cover-ul („Orders From The Dead”) şi prezenţa lui Diamanda Galas.
Mi-au mai plăcut „Aealo”, „Dub-Saĝ-Ta-Ke”, „…Pir Threontai” şi „Thou Art Lord”, dar tot materialul este compact, incisiv, are o cursivitate şi alternanţele sunt ingenioase, dau atât culoare cât şi greutate materialului.
Rotting Christ au livrat un album de calitate, accesibil şi celor care poate în mod curent se feresc de zona aceasta mai întunecată a Metal-ului.
Rotting Christ site oficial
Rotting Christ pagină MySpace
Dark Fortress – Ylem (2010)
Tot din zona de Black melodic, cu infuzii de Doom vin şi germanii Dark Fortress ajunşi cu acest „Ylem” lansat la sfârşitul lunii ianuarie la al 6-lea album de studio.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ArTvcL2WzKM&feature=fvst]
Mai brutali, mai tradiţionali decât Rotting Christ, Dark Fortress ne propun un material foarte incisiv, însă colorat şi cu pasaje lente, misterioase, ce adaugă o notă de atmosferă întunecată discului.
Nu ştiam formaţia în prealabil şi a fost o surpriză realmente plăcută acest „Ylem”.
Piesa de titlu care şi deschide noul material are peste 6 minute, combină momentele brutale cu pasaje mai Doom, mai de atmosferă, sunt şi tehnici, elaboraţi, au şi greutate, pregnanţă.
Şi majoritatea pieselor au peste 6 minute, unele chiar trec şi de 8, dar combinaţiile inspirate, piesele/pasajele mai lente alterate cu momentele rapide şi în forţă fac materialul foarte dinamic şi tot odată cursiv.
Sunt peste 70 de minute de muzică, nu există momente de umplutură, materialul are o construcţie impecabilă şi sună foarte-foarte curat şi incisiv. Iar trebuie să spun că mi-a plăcut tot discul şi în ciuda duratei sale mai întinse, l-am ascultat cu interes cap-coadă.
Mi-a plăcut poate ceva mai mult „Ylem” , „As the World Keels Over” , „Osiris”, „Redivider” şi „Wrath”.
Dark Fortress site oficial
Dark Fortress pe MySpace
mare magar mustaine asta…..am tot citit despre comentariile lui via metallica , slayer ……e magar mare……
pentru rifeor – cam cretin uneori, in deed. 😀 se (mai) crede dumnezeul Metal-ului şi cam toţi au trecut pe lângă el şi l-au depăşit… şi atunci se ceartă cu toată lumea.
sunt chiar curios cum draq o să iasă concertele Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax… 😛 😛 😛
ai vazut pe… a kind of monster(movie)ce bou e mustaine? handi asta inca mai sufera ca taticul hatfield ia zis aufiedersehen……in fine …..
pentru rifeor – mie îmi place Megadeth, “Countdown…” este un disc genial şi îmi place şi “Peace Sells…” foarte mult, dar Dave mereu a rămas ofticat că Metallica s-au descurcat mult mai bine fără el şi s-a certat şi în rest cu aproape toată lumea… toţi suntem măcar uşor paranoici, dar el ne cam întrece…. 😛
Rotting Christ mi-au placut mai mult in perioada gotica (Sleep Of Angels), stilul lor de black nu prea m-a prins.
Dark Fortress – Am auzit de ei acum multi ani (cred ca pe la primul album), dar nu m-au impresionat. Se vede ca au progresat, dar zilele astea nu prea mai votez eu cu blackul 😀
Daca iti place Megadeth nu rata sub nici o forma Endgame. Desi banuiesc ca l-ai ascultat deja.
pentru Garm – am scris anul trecut despre “Endgame”, un disc bun, probabil cel mai bun al lor din ultima vreme, dar nimic deosebit… adică nu m-a dat pe spate.
Dark Fortress chiar mi-au căzut bine şi nici eu nu sunt Black-er… îmi plac în schimb chestiile interesante.
Pentru mine Endgame a fost albumul anului, iar pe locul 2 au fost Heaven And Hell (ma rog prima jumatate de album)
pentru Garm – eşti un conservator…. ha ha ha! 😛
mi-am scris lista de preferinţe pe 2009, dar realizez că 10-15 poziţii sunt insuficiente. 🙂
Se pare ca tu ai ascultat mult mai multa muzica buna ca mine. Sincer mi-a fost destul de greu sa incropesc topul pe 2009. Adica chiar daca am ascultat destul de multe albume, au fost putine cele pe care le-as fi inclus fara probleme intr-un top 10.
Au mai fost in top: WASP (sunt mare fan), Amorphis (album tare, concert si mai tare), Alestorm, Daughtry si The Last Vegas (revelatii pe 2009), Dream Theater (nu prea se putea fara ei) si, ca sa completez topul: Vains Of Jenna si Lacrimosa.
pentru Garm – hm… păi am tot calculat şi re-calculat. pe 2009 am 430 de albume “roase”, de scris n-am apucat să scriu de toate şi lista cu preferatele ( http://brushvox.wordpress.com/2009/12/30/2009-pe-platane-partea-a-ii-a/ ) mi-am dat seama că este ne-încăpătoare. m-am apucat să fac o listă cu albumele importante din 1970 până-n prezent şi după multe frământări am decis că nu o să-mi impun o cifră fixă pe ani fiindcă n-ar fi corect….
acum preferinţele nu se discută…. 🙂
Rotting Christ e o trupa excelenta daca doresti sa asculti ceva black metal si n-ai experienta in a alege ceva.E o trupa cu multa melodicitate iar incepatorul nu va avea parte de un impact prea brutal cu acest gen muzical ce are multe trupe care-s greu de inghitit pt publicul larg.Daca ar veni cineva la mine si mi-ar cere sa-i dau ceva black metal sa vada cum e i-as da fara rezerve Rotting Christ si nu Mayhem de ex..Mie mi-au placut totdeauna baietii astia in primul rand pt ca au un sound f bine inchegat si stiu sa imbine agresivitatea cu melodia
pentru dave – RC este o formaţie interesantă, dar nu neapărat reprezentativă pentru genul Black. Cred că aş apela la Ov Hell. 🙂 Mi-au plăcut mult.