Am spus că nu o fac şi uite, îmi încalc cuvântul din nou.
Am scris ieri despre decembrie ’89 – şi nu numai – 2 articole. Unul aici, „22 – cine a tras în noi?” şi unul la Mahmuri, „22 – ce a rămas din noi?”.
Nu, nu mă simt ciuruit nici măcar acum, dar cum am admis fără rezerve, am pierdut două revoluţii: una în stradă în noaptea de 22 decembrie ’89, şi încă o (posibilă) revoluţie în anii care au urmat, pe scenă. Am pierdut toate bătăliile, dar nu voi înceta să mă bat. Chiar de o fi cum spun ei, „ne-am împuşcat singuri” atunci şi – urmare firească – mă bat singur acum.
M-am trezit suspect de vesel în dimineaţa aceasta – fără motiv precis – , mi-am făcut cafeaua, am dat drumul la muzică şi m-am aventurat pe Metalhead unde am găsit însemnarea „Revoluţia şi muzica rock” al lui Rockhour.
Mi s-a urcat sângele la cap, admit, sunt un tip impulsiv, mă enervez uneori aparent inexplicabil din „nimic”.
Îmi permit să citez tot articolul (nu e foarte lung):
„Muzica rock a reprezentat ,prin unele trupe ,vocea unei generatii care refuza constrangerile impuse de un regim uzat d.p.d.v. moral si material . Piese ca “Nori de hartie” Voltaj 1982 , “Trenul fara nas”, “Cei ce vor fi” Iris 1984 si multe altele care se regasesc pe compilatia “Cantece interzise” , au anticipat nevoia de schimbare . Printre primele victime la Bucuresti a fost un “roadie” caruia cei de la Conex 85 i-au dedicat melodia ” Tanar erou “. Muzica si versurile au constituit rezistenta in fata cenzurii regimului indoctrinat ideologic si militarizat care si-a pus lacheii inarmati contra dorintei de libertate . Regimul a fost inghitit de propriile rebuturi comuniste nomenclaturiste gen iliescu , p.roman sau brucan in timp ce generali senili razbunatori ca nicolae militaru (retrogradat in anii ”70 pt. colaborare cu kgb) incepea vanatoarea de vrajitoare omorand cu ajutorul unei armate indobitocite ( vezi masacrul de la Timisoara opera mapn ) si fara discernamant : civili nevinovati , trupe usla sau militari in termen…
Dupa 20 de ani timpul le-a rezolvat aproape pe toate . Generalii care au dat ordine sunt deja istorie sau in puscarii , executantii ordinelor sunt acum lacheii noii puterii in armata Romaniei democratice iar politrucii ca iliescu sau roman sunt in cosul de gunoi al politicii . Cel mai important lucru este ca libertatea de expresie e un fapt necontestat iar cenzura nu mai depinde decat de educatia fiecaruia .”
„Trenul fără naş” cântec interzis? Coooooaiiiee!!! Versurile piesei „incriminate” – atât de interzisă că se află pe albumul de debut al formaţiei scos la aceea vreme de „almighty” Electrecord – îi aparţin bardului (bufonului?) de curte al fostului cuplu dictatorial, Adrian Păunescu. A intrat într-o oarecare dizgraţie omul de la mijlocul anilor ’80, dar nu şi-a pierdut influenţa. Şi Păunescu, ca şi Vadim, celălalt pupincurist notoriu, s-au dovedit şi după ’89, supravieţuitori remarcabili şi nu şi-au pierdut nici influenţa. Nu, nu discut valoarea poetului Păunescu sau cultura lui Vadim. Vorbesc despre sistemul pe care l-au reprezentat, sistem care a supravieţuit bine merci şi funcţionează cu aceeaşi eficienţă şi acum.
O fi tot disidenţă şi piesa „Lumea vrea pace” de pe discul II scos în 1987: „Pace, lumea vrea, pacea o vom apăra!” ??! Cât despre povestea cu suspendarea/interzicerea formaţiei iris în 1988 după un incident la un concert din Miercurea Ciuc, aşa de tare i-au suspendat şi interzis că la fix 2 săptămâni după, Electrecord a lansat discul „iris III”.
Istoria se falsifică pe toate palierele fiindcă doar aşa lucrurile din perspectiva timpului devin credibile. Manipularea se foloseşte nu doar în chestiunile politice. Când ani de zile ţi se repetă obsesiv: iris, holograf, chiar începi să crezi că doar aceste trupe reprezintă “vârful”. Când un grup limitat de trupe are acces constant la media, începi să crezi că celelalte formaţii sunt de… “umplutură”. Avem trupe de valoare: Kumm, Byron, Blazzaj, Z.O.B., Brazda lui Novac – asta aşa la repezeală ce mi-a trecut prin cap – dar sunt ţinute, împinse în linia a doua, pe o linie moartă. Vrei mai “sus”, trebuie să intrii în “cerc”, să apleci capul, să faci compromisuri.
Eu îmi amintesc ce scârbă mi-au provocat holograf – trupa patronată de UTC (Uniunea Tinerilor Comunişti) – la începutul anului 1990 când au avut tupeul să lanseze o piesă intitulată „Good bye Lenin”… Dar cam asta exemplifică „rezistenţa” şi „disidenţa” multora. Nu, nu dau cu piatra, nu vreau nici să judec, cu atât mai puţin să condamn pe cineva. Te naşti cu vertebră sau nu te naşti, eşti vertical sau nu, ai sau nu… coaie. Nu întâmplător, Păunescu, Vadim, alţi poeţi, scriitori, pictori, sculptori şi muzicieni, s-au dat la fund o vreme – prea scurtă – la începutul anilor ’90. Apoi iliescu şi regimul său, treptat a dat semnalul că totul rămâne cum au stabilit, şobolanii au scos iar capul la suprafaţă. păuneştii, partoşii, moculeştii se pare că nu mor niciodată.
Nu sunt disident, victimă, revoluţionar şi departe de mine să mă consider „vedetă”. Am povestit istoricul formaţiei Pansament, cum repetam cu duba Miliţiei la colţul casei şi cum nu eram lăsaţi nici să ne apropiem de vreo scenă. Aşa au fost vremurile, am fost şi arestat în ’88, putea să se termine episodul mult mai urât, am scăpat, mi-am şi ne-am văzut de treabă, de cântat. Impresarul cântăreşte mai mult decât “artistul”.
Nu repet povestea, dar în ’90 Rock-ul autohton era în cel mai fericit caz un amalgam de Hard Rock şi Heavy Metal, copie palidă şi de cele mai multe ori nereuşită a muzicii din Vest. Îmi cer scuze să spun, dar ce făceam noi şi Tectonic a fost în felul său revoluţia din muzica Rock românească. A fost multă muncă, o şansă şi o conjunctură favorabilă că am ajuns din underground în mainstreem, am ajuns pe scenă şi nu în ultimul rând la televizor. Şi după noi am reuşit să atragem şi să tragem un val întreg de trupe noi, nu în ultimul rând, publicul vroia „altceva” decât ştruţo-cămila-oaie de până atunci.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Eff7d4uHvT0]
Revoluţia s-a ratat şi-n muzică ca şi-n societate. Tranziţia a fost gâtuită, structurile vechi s-au dovedit a fi şi structurile noi, minerii n-au bătut doar pletoşii prinşi la înghesuială în piaţa Universităţii, ci au redat puterea lacheilor din tot sistemul, regimul iliescu a dat semnalul clar că nu se schimbă nimic.
Spune Rockhour: „Cel mai important lucru este ca libertatea de expresie e un fapt necontestat iar cenzura nu mai depinde decat de educatia fiecaruia .” Fals!
Cenzura a supravieţuit, dar ca şi securitatea, are altă faţă, este mai subtilă şi mai perversă.
Exceptând 1-2 emisiuni de pe TVR 1 şi 2 unde mai au acces şi formaţii noi sau „mai mici”, acestea n-au acces în mass-media nici la alte posturi de televiziune, nici la radiouri şi nici în presă. Cumetria – despre care am tot scris – a supravieţuit şi funcţionează impecabil: contează pe cine cunoşti – şi pupi în cur – şi mai puţin ce şi cum cânţi. Există o mafie exclusivistă, aceleaşi nume apar când este vorba de concertele câmpeneşti unde trupele iau „caşcavalul” de la sponsori, aceleaşi trupe prind scena când vine vorba de a deschide concertele unor nume sonore ce ne vizitează. Este o reţea cu circuit închis.
„Generalii care au dat ordine sunt deja istorie sau in puscarii.” Greşit prietene. Mai sunt octogenarii Chiţac şi Stănculescu care ba sunt în Spitalul Penitenciarului – care este un loc de lux faţă de orice spital şi – mai grav – faţă de modul şi nivelul la care trăim majoritatea în libertate – ba sentinţa este suspendată şi se tratează-n libertate.
Spuneam şi ieri, nu că n-a fost condamnat nici un terorist, dar nici măcar nu există o singură persoană acuzată de terorism legat de evenimentele din decembrie ’89 iar în ceea ce priveşte posibilii vinovaţi – capii măcelului de după 22 decembrie, nici vorbă să se fi întâmplat ceva.
Amintea de iliescu şi roman. iliescu pare mai viril şi mai activ ca niciodată, este din nou pe val şi roman este un tătic fericit şi fără de griji.
Eu îmi asum faptul că am ratat revoluţiile, am pierdut bătăliile consecutiv, dar… „I’m still standing” şi nici căcat nu-mi curge din colţul gurii…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
Poate se juca cu *uta in nisip la vremea aia, de nu prea stie care a fost treaba cu muzica si cam care erau poetii promovati… dar nu are scuze, pentru ca se putea informa… In ceea ce priveste insa cine a fost pedepsit si cine nu pt faptele de la revolutie, despre formele cenzurii in societatea romaneasca… asta credeam ca o stie tot boboru’ care mai citeste, macar si numai ziarele… (Bine ca te-ai trezit vesel, n-are sens sa-ti strici ziua acum… pen’ ce?)
Foarte bine zis. Imi plac de mor asa-zisii critici ulteriori, care stiu intotdeauna mai bine ce s-a vrut a se zice atunci. Si, sa fim seriosi: niciuna din trupele…”mari” din acea vreme nu a avut nimic, dar nimic de zis fatis impotriva sistemului. Le mergea bine, vara la mare, iarna la nunti, si cu asta basta. Din pacate, influenta lor a fost oarecum minima. Ca unele piese, sau chiar albume au avut chestii interpretabile, sau denumiri de gen…va asigur eu: nici un moment nu a fost vorba de protest sau chestii de gen. Toata situatia creeata de asa-zisii critici specialisti la chestia asta se aseamana mult cu fazele din cartile de istorie de pe vremea lui Lae. Daca nu venea revolutia, am ficitit in urmatorii 10 ani ca Burebista a format primul stat socialist din lume, futui!
De “dastepti” de gen mi-e plin podul, mai ales ca la anii aia se cam jucau piticot.
pentru Papillion – nu-mi stric ziua şi nici altcineva nu o să mi-o strice. 🙂
fac puţin curat prin casă şi mă înfig în clape să mai lucrez ceva… 🙂
însă este dezarmant cum minciuna devine “adevăr”, cum cei care măcar ar trebuii să-şi ţină gura închisă, pozează-n disidenţi, se ridică şi sunt ridicaţi la rang de modele.
tocmai modelele ne lipsesc cu desăvârşire.
pentru The Wolfman – dacă la vremea aceea se jucau piticot sau cum spune Papillion, “cu puţa-n apă”, cum tot ea spune, poate mai au o scuză. poate.
însă sunt foarte mulţi care erau maturi atunci şi “traduc” realitatea distorsionat şi asta – consider eu – este şi mai grav.
P.S. vine Crăciunul, azi iar am să culeg buchete de… “cârnaţi”. M-am scos! 😛 😛 😛
oooo, da!
pentru The Wolfman – facem chef cu “marfa”? 😛 😛 😛
Salut,
Tinand cont caci astazi e ultima zi de munca pe anul asta, si nu o sa mai intru pe net decat in 2010, iti doresc Sarbatori Fericite si mult spor pentru recenziile muzicale ale anului viitor.
Relu.
pentru Relu – mulţumesc. cum am promis, am revenit la muzică. 🙂
sărbători fericite şi un an nou fericit.
stiu ce zici ..
1. macar daca vorbea de trupe mai cu ummmpf gen Celelalte Cuvinte. trupe cu ceva de trash in ele (nu in sensul clasic) Magneton, Metropol … dar cred ca asta e sindromul de bucuresti… Poate asta taie mai adinc dinou cum pentru mine revolutia inseamna Timisioara si data de 17 Decembrie trebuia sa fie zi nationala la orice popor care isi respecta mortii inocentzi … Dar e bucuresti uber alles … fuduli ca-nu bucuresti nicaieri nu gasesti !…si nici revolutzionari mai nou !!
2. poate n-ar fi rau sa se puna problema pe dos .. OK astia au fost revolutionarii care zic ei … pai cu asa oameni asa revolutie ! de aia a iesti asa nasol din cauza ca am avut IRIS HOLOGRAF PAUNESCU ca revolutionari … un argument in puls pt a lasa noi revolutionari sa ia microfonul…
3. legat de cenzura e o discutie larga si dureroasa .. in UK in BBC este cunoscut ca exista self-censorship .. personal este forma de cenzura cea mai abjecta si definitiv a fost una dintre surprizele cele mai neplacute despre societatea vestica … acest self-censorship tradus de multe ori in political correctness … cind defapt filonul e cenzura ! pupatul in cur cum zici si a nu supara pe cei mai mari care dau banu !!
pentru UnSoricel – vezi, aşa devine tot mai clar de ce fix casetele cu Pansament au ars la mineriadă şi cele care au scăpat atunci, cam tot ce am imprimat cu Pansament şi Slum, peste 30 de clipuri, ulterior au fost şterse fiindcă au “reciclat casetele” din lipsă de materie primă… cică ieri a fost o emisiune comemorativă “Revoluţia şi muzica Rock” pe TVR 1 şi au dat… Cargo. 😛 😛 😛
sunt oameni pe care-i cunosc din ’90, tineri (atunci), acum angajaţi la radio la tv, dar pentru slujba călduţă la stat – la propriu şi figurat – toţi preferă să întoarcă capul…
de asta nici eu, nici mulţi alţii nu (mai) existăm, de asta ce fac acum – muzică – pare atât de lipsită de şanse. şi la Cybermental, a fost invitată toată presa şi n-a venit absolut nimeni…
revoluţia lor, rock-ul lor. pula mea. (că tot vorbeam de auto-cenzură). 😀
pizda masii … cu televiziunea lor arsa se pare ca arde cind e convenabil …
altfel ce sa zic cica e legea firii in societate sa ne pervertim cu virsta si sa le vindem la pusti idealuri false sa fie ei buni, drepti si sa nu minta… insa sa asculte evident de noi !!!
ma duc sa iau pom ca e mai bine !.. sincer imi pare rau ca nu te-au dat in idea ca au facut foc din voi sa se incalzeasca mineru la el !
pentru UnSoricel – ia-o altfel. 🙂 când mă gândesc că-n ’88 au adus un colonel de securitate de la Bucureşti să mă ancheteze şi ca să fiu arestat au golit tot liceul şi l-au umplut cu miliţieni cu mitraliere; dacă mă gândesc că au ars filmările cu mine şi ce a mai scăpat au fost şterse ulterior înseamnă că sunt mult mai periculos decât aş crede… 🙂
da, cred că merg şi eu să cumpăr un brad, ăsta mic sigur o să fie fascinat. 🙂
da , ma bag si eu cu pizda masii si pula mea …..eu nu iau pom …..plastic fantastic.
din pacate in muzica da conteaza pe cine cunosti mai mult decat ce poti sa canti. La noi . Nu stiu cat e cenzura sau influenta dar stiu ca regula asta a pilelor , relatiilor , cunostintelor e prea impamantenita .
Se apropie Craciunul, un Craciun fericit Brush ,cu mai multa liniste in suflet, sperante implinite , darurile dorite , bucurii impartasite cu cei dragi ai tai.
Cand ma gandesc ca acum deschid teleul si-l vad pe Guta, Minodora, Naomi, Nichita, Adi-cum l-o mai fi chemand, Doamne astept cu nerabdare Revul!, parca Iris, Holograf si grohaielile lui Paunescu nu mi se mai par asa de groaznice.
Si, apropo, acu chiar pe bune: vin AC/DC pe meleagurile mioritice? sau iara sparg pusculita lu bunicu degeaba 😀
pentru rifeor – man, îţi poţi imagina că-n piaţa Rahova (şi nu numai) se vând brazi din Olanda şi Norvegia?
asta pe lângă sarea de bucătărie importată din Grecia, Grecia care n-are sare… avem noi saline, da’ ce folos?
man, am ajus să spun: totul e de căcat în ţara asta.
nu, n-am luat brad. am 2 în faţa blocului, pe unul au pus şi instalaţie… ha ha ha! 😛
pentru Amalia – mie mi-e tot una guţă sau minculescu… ha ha ha! 😛
AC/DC: Data: 16 Mai 2010
Loc: Bucuresti , Piata Constitutiei
Pret: 120, 250 si 450 RON
da, uite: http://www.metalhead.ro/concerte/Concert_AC_DC_in_Romania_la_Bucuresti_pe_16_mai_2010-aid76783-l-1
e deja plin oraşul cu afişe mari şi colorate. 🙂
şi vin încă o grămadă de trupe şi artişti… a rămas o întrebare: cu noua schemă guvernamentală, 5 ore de lucru pe zi, 4 zile pe săptămână şi 2 săptămâni pe lună, de unde bani?
pentru lu – să vină crăciunul, apropo, poate-mi pune cineva vre-o pilă să-mi “iasă” şi mie ceva. 😀
sărbători fericite! 🙂