Recesiune, recesiune, dar (şi) 2009 a fost un an plin pentru industria de entertainment şi evident noi, consumatorii. Şi treaba asta cu „noi consumatorii” este una din „chestiile” care nu-mi dau pace. Revin la versurile care au marcat debutul anilor ‚’80 şi la The Buggles:
„In my mind and in my car, we can’t rewind we’ve gone to far.
Pictures came and broke your heart, put the blame on VTR.
You are a radio star.
You are a radio star.
Video killed the radio star.”
Dacă Robbie Williams şi-a intitulat albumul „Reality Killed the Video Star”, eu rămân la ideea mea – MP3 Killed the MTV Star – şi cred că acest sfârşit de deceniu este marcat de mp3-uri, de descărcările ilegale de muzică şi filme de pe internet şi de IPod-uri.
Muzica a devenit un lucru mai banal ca ciunga. Ascultăm muzică de pe IPod, de pe telefonul mobil, în tramvai, în metrou, în maşină, în drum spre serviciu, la întoarcere sau chiar şi în timpul serviciului. Muzica a devenit un „zgomot de fundal” menit de cele mai multe ori să acopere celelalte zgomote, zgomotul urban. Se produce muzică pe bandă rulantă şi o consumăm pe bandă rulantă. Anul acesta am avut ceva mai mult timp ca anul anterior, dar fără să mă fi ocupat exclusiv de muzică – de ascultat muzică -, mi-au trecut prin player peste 330 de albume lansate doar anul acesta. Pe lângă acestea am mai ascultat albume ratate din anii anteriori, albume mai vechi ale unor trupe pe care abia anul acesta le-am descoperit şi am re-ascultat tot felul de piese sau discuri în funcţie de moment şi toane. Chiar şi pentru un ascultător antrenat – zic eu – şi „addicted” cum sunt, este mult.
Nu doar muzica Pop şi muzica de dans este supra-produsă ci este o avalanşă în toate genurile: Indie, Punk şi Metal inclusiv. Am mai spus că-n anii ’90 aşa numitul Grunge – termen cu care nici acum nu mă împac – a fost sufocat şi compromis de numărul mare de clone şi copii produse în serie. Acelaşi lucru se întâmplă acum şi cu celelalte genuri şi sub genuri. Bani… cu orice preţ. Şi preţul îl plătim noi toţi: multă „muzică”, tot mai puţină calitate. Şi de suferit, suferă şi toţi cei care mai cred că (şi) muzica este o artă, o formă de exprimare, cei care mai vor să facă ceva şi cei care mai caută ceva…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tnoATJ7SR5U]
Parcă anul trecut a fost mai simplu. Mi-am ales relativ uşor albumul anului (Kings Of Leon – Only by the Night), mi-a plăcut Metallica (Death Magnetic) – o revenire neaşteptată, a fost ok „Black Ice”-ul celor de la AC/DC şi o dezamăgire Guns’N’Roses cu mult amânatul lor „Chinese Democracy” (am scris „la grămadă” despre toate trei) şi au mai fost discuri bune, de exemplu dEUS „Vantage Point” şi un Peter Gabriel „Big Blue Ball” trecut – inexplicabil – aproape neobservat. Dincolo de preferinţele personale, la urma urmei profund subiective, 2008 a fost anul Coldpay.
2009 nu ştiu al cui an este. În ciuda multor discuri şi multor piese bune, cumva îmi scapă un „anthem” autentic, un „Viva La Vida” sau un „Use Somebody” – piesele din 2008 au dominat clasamentele de anul acesta, fapt oarecum firesc prin lansarea single-urilor…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-9tgyQriews&feature=related]
2009 a fost marcat de ţeapa concertului AC/DC, dar o să fie AC/DC pe 16 mai 2010 în Piaţa Constituţiei. N-au mai ajuns nici Depeche Mode, nici Biohazard şi n-a mai venit nici Iggy Pop şi Paul Di’Anno…însă de concertele care au trecut totuşi prin România, nu ne putem plânge. Eu am ratat din terţe motive o grămadă de concerte importante – Nine Inch Nails şi The Prodigy la Peninsulă -, l-am ratat din nou pe Jan Garbarek şi mă oftic că n-am fost la Kraftwerk şi am mai absentat la alte câteva concerte importante. Din ce am văzut, Faith No More au fost imperiali şi Limp Bizkit au fost plini de energie, convingători şi absolut profesionişti, a sunat concertul impecabil şi prestaţia lor a fost absolut corectă. Sper ca Fred se ţine de cuvânt şi să-i mai vedem. De la ambele trupe aştept cu nerăbdare şi discurile noi.
Seara mea de B’Estfest cu Motorhead/Moby a fost ok, sonorul a fost infernal de tare şi nu neapărat de calitate, pe Lemmy l-am mai văzut, Moby a fost la înălţimea aşteptărilor mele. B’Estfest a aliniat un program colorat şi a adunat un public pestriţ cu: The Killers, Ayo, Klaxons, Gabriella Cilmi, Franz Ferdinand, Orbital, The Ting Tings, The Charlatans, Santana şi cu un Aftershock cap de afiş Manowar şi cu Hollyhell şi Thunderstorm. Am fost la Soulfly însă am ratat Sepultura… A fost diva Madonna, Tito And the Tarantulas, veterani ca Nazareth, ZZ Top, Jon Lord şi greii Kreator şi W.A.S.P. S-au întors Placebo, Leonard Cohen şi Gogol Bordello.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6vvKnCbyp98]
Sunt câteva lucruri însă care mi-au sărit în ochi. La Saga/Queensryche/Limp Bizkit abia de s-au adunat cu puţin peste 1000 de persoane – şi asta cu presă şi invitaţi cu tot şi cu un astfel de afiş care teoretic ar fi trebuit să aducă la olaltă fanii diferitelor sub genuri Rock – şi la Faith No More cred că nici 1000 n-au fost, plus un cretin i-a mai aruncat şi un pahar de bere în capul lui Patton…
Rock-ul este o muzică de breşă, nume ca Metallica şi AC/DC strânge mase, însă la celelalte formaţii abia se adună 1000 de rockeri din toată ţară şi asta spune mult… Conjunctural am devenit ţară de tranzit – vezi concertele de luni şi miercuri – şi numărul redus al publicului „consumator” nu ne face foarte atractivi ca destinaţie.
Cu toate acestea în 2010 se anunţă nume mari, Ten Years After, Eric Clapton, AC/DC, Metallica, Anthrax, Slayer, Rammstein…
Ce se ştie deja cu siguranţă este: Marduc şi Vader la Cluj, 13 ianuarie; Bobby McFerrin, 30 ianuarie, Sala Palatului; Chris Rea 6 februarie, Sala Palatului, Air 11 februarie, Sala Polivalentă, Paradise Lost la Cluj, 15 februarie; Ten Years After 22 februarie, Sala Palatului… Să vedem ce iese şi din anunţatul duplex Istambul – Bucureşti în cadrul festivalului Sonisphere …
Despre discuri, trupe şi piese… la rotirea următoare (2009 pe platane – partea a II-a).
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=efIxCkwT0vg]
vaz ca nu-i vorbesti de rau pe nici unii (si am destui pe limba) … nu stiu atit cit sunt macar trupele alea incearca sa vina in Romania … deci e un investment.. iar daca publicul nu vine … probabil ca o sa o lase mai moale… in final am aflat ce stiam… Nu stiu cum se compara cu alte locuri ca Beograd de ex… unde multi romani s-au dus la U2…
pt banii mei 123… pe linga Kings of Leon… am ajuns aici:
1. Preliminaries a lui Iggy super supriza misto ma intreb de unde le tot scoate mai….
2. NY Doll – Cos I Sez So…
si
3. Dead Weather (ca in idea mea fac rockul cel mai rock) clipul asta ma rupe la cit de simplu si misto e …
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M7QSkI6My1g&hl=en_US&fs=1&color1=0x2b405b&color2=0x6b8ab6]
La concerte Neil Young m-a rupt la Glastonbury (versiunea oficiala o tine BBCu sub cheie si e de peste 9minute) … n-am crezut ca e posibil un om sa poata sa arda in felul asta pe scena cu un Gibson in mina are o atitudine de ‘God at Work’… ca tot veni vorba de multe trupe ce se dau ‘nelinistitzi’ dar sunt doar ‘panselutze’ … Pacat ca Pitis n-a apucat sa-l mai vada….
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=doX6_GKAJ4E&hl=en_US&fs=1&color1=0x2b405b&color2=0x6b8ab6]
da, vedem cum tot mai multi isi vara capul intre urechi si asculta tot mai tare si tot mai multa muzica de orice fel, unii doar ca sa acopere zgomotul de fond al lipsei oricarui continut de idei din mintea proprie.
calitatea muzicii? cati mai au timp si chef sa discearna?
uneori se bucura de singura “calitate” – aceea ca exista si le e servita “din plin si in multe randuri” de posturile radio si nu numai.
din pacate, in lumea tot mai grabita de azi, putini mai au dorinta, rabdarea si harul de a educa si tot mai putini se lasa educati – ce nevoie mai au? e usor sa intinzi mana si sa iei din zbor preparatul gata ambalat, etichetat si pre/digerat de altii, pentru ce sa-l mai treci prin filtrul propriei gandiri, propriului eu, sa vezi daca ti se potriveste sau nu, daca e util sau, dimpotriva, daunator?
ca sa nu mai spun ce aud in ultimul timp: “cine a fost X (cantaret, actor, scriitor)? nu stiu si nici nu ma intereseaza, nu eram nascut/a pe vremea aia”…
in acest context, cu atat mai mult este de apreciat timpul acordat de tine, Brush, tuturor cronicilor muzicale pe care ni le prezinti, deosebite prin forma si continutul lor.
multumesc!
sper ca 2010 sa fie cel putin la fel de prolific pentru muzicienii mai vechi sau mai noi (imi place ca nu faci discriminari nici pe acest criteriu), iar tu sa te bucuri de cat mai multe concerte ale trupelor preferate. 🙂
in alta ordine de idei, multa bafta si tie cu toate proiectele muzicale si nu numai!
pentru UnSoricel – azi am aruncat doar câteva generalităţi şi am reamintit câteva discuri de anu’ trecut (Kings of Leon, dEUS, Gabriel… şi ar mai fi fost de menţionat Soulfly-ul genial!)… cu ce am rămas de anu’ ăsta, povestesc mâine. 😀
The Dead Weather sunt şi la mine. 🙂
P.S. şi vin şi vorbe de rău. 👿
pentru Ruby – sărut-mâna şi… plăcerea e de partea mea, altfel nu făceam/scriam nimic.
1. no more fuckin’ politics.
2. rămâne muzica, o să “bag” filme şi în funcţie de toane, câte o chestie personală…
asta apropo 2010 şi… from now on.
revenind strict la muzică, 2010 cred că o să ne aducă tot aşa a avalanşă de discuri – s-au anunţat deja destul de multe şi o să fie şi surprize – şi de concerte.
proiectele mele s-au cam ofilit – ca şi mine – să vedem de unde mai stroc chef şi energie să fac ceva.
Salut,
Ai uitat de concertul Agalloch, pe care e posibil sa fie pentru prima data si ultima data in Romania. Motivul din 100 de rezervari actuale, vreo 80 sunt din afara Romaniei (sursa http://www.kogaionon.com/ ).
pentru Relu – n-am uitat, habar n-am cine sunt Agalloch, acum aud de ei pentru prima oară… ha ha ha! 😛
Eu am crescut – pe zona asta de muzică – cu Sisters of Mercy şi Fields of the Nephilim şi sincer, prea puţine trupe bune am ascultat care să fi făcut ceva mai original şi semnificativ în această direcţie… Man, nu le ştiu pe toate, niciodată n-am pretins asta, am şi eu limitele mele. 🙂
(Salut şi un An Nou fericit!)
La Multi Ani ! si Un An Nou Plin de Impliniri !
si tie.
Nu voiam sa bag asta cu la multi ani aici, ca data la care a fost scris era dinainte de 2010, dar acum treaca mearga.
Americanii de la Agalloch, mi se par originali, si chiar merita ascultati. Canta ceva cu folck, cu metal, cu voce black, cu voce clean, nu are rost sa fie catalogati, trebuie doar ascultati.( iti recomand si francezii de la Alcest cu albumul Souvenirs d’un autre monde – o sa cante si ei cu Agalloch).
Relu.
pentru Relu – danke.
sunt multe chestii faine care merită ascultate, uneori n-am timp nici de ce-mi propun să ascult… ha ha ha! 😛
dar am reţinut ideea – chiar dacă nici Folk-ul, nici Black Metal-ul nu sunt pe lista mea preferată de ascultat – şi dacă dau de ele, am să le ascult… şi-n Black Metal, pe lângă producţiile mediocre, sunt multe chestii faine. 🙂 iar de scris, scriu nu neapărat şi exclusiv de preferinţele mele.
(m-am ţinut de cuvânt, am scris numai despre muzică. 😀 )
Am vazut ca te-ai tinut de cuvant, si ma inclin in fata ta. Astazi de dimineata pana acum am citit incontinu ce ai scris din 23 dec. pana acum. Ai avut ceva inspratie. Felicitari si tine-o tot asa.
Nu vreau sa fiu obositor, asa ca las un link la o melodie de pe, penultimul album, si inchei “publicitatea” facuta. :))
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gYMaIzFq1Iw]
Relu.
pentru Relu – sună interesant, merci. l-am făcut vizibil, să nu se “plimbe” lumea, să fie la îndemână.
păi ai ce citii…. in deed. ha ha! 😛 (şi merci de răbdare şi timp.)