Există iubire pe internet? Mulţi se întreabă dacă este ceva dincolo de virtual, de masca binară şi de nickname-urile confortabile, în spatele anonimatului aparent, dacă poţi să-ţi găseşti fericirea via internet. Romanţe…. 🙂
Trăim într-o lume strâmbă cu valori şi realităţi răsturnate, o lume în care creşte viteza şi scade timpul, o lume în care omul pare – sau este – situat împotriva naturii, nefirescul a devenit obişnuinţă şi totul este relativ în relaţie cu tot restul. Nu vă plictisesc – încă o dată – cu teoriile mele fragile despre criza morală. Nu acum. 😛
Tot mai mulţi oameni petrec tot mai mult timp conectaţi la internet. Refugiul a devenit dependenţă, relaxarea dependenţă.
Deschizi computerul, verifici mailurile – unde-s scrisorile scrise de mână, cu stiloul, scrisorile parfumate? – te conectezi pe Messenger, citeşti presa, asculţi radio de pe internet, socializez pe situri dedicate. Asta faci dimineaţa în timp ce-ţi sorbi cafeaua, asta faci pe ascuns şi la serviciu şi seara când ajung acasă te reconectezi rapid să continui o discuţie întreruptă la 6 sau să cauţi un nou prieten…
Am şi am avut şi eu la rândul meu zeci de conturi pe nici nu mai ştiu câte site-uri. Sau sait-uri cum se spune mai nou. 😀 Internetul părea o fereastră cu multiple privelişti, o „ţeavă” prin care săpatul unui tunel până-n China dura câteva secunde sau nici atât.
Am prieteni care şi-au cunoscut jumătatea prin intermediul internetului şi s-au căsătorit. Nu trăiau în aceeaşi ţară, internetul elimină graniţele, desfiinţează vama şi paşaportul.
Unii cred că-i „tarlaua” nimănui şi pot să facă ce poftesc, nu există nicio limită, nicio lege, cu atât mai puţin legea bunului simţ.
Dacă păţeşti două-trei glume proaste, inevitabil devii paranoic. Sufli şi-n mous şi scuipi nu-n sân şi direct pe monitor… 😛 😛 😛
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RyP24d8LHv8]
OK. M-am trezit cu un mail de pe un site de dating unde dracu ştie când mi-am făcut cont, mail care mă anunţa că am un mesaj nou. Recunosc, era o dimineaţă mohorâtă, nu aveam chef de nimic, nu ştiam ce să mai fac numai să nu fac nimic, aşa că m-am dus pe site-ul respectiv să văd despre ce este vorba.
După a 5-a, 6-a încercare am nimerit parola şi am găsit asta:
De la:Olgaxxxxx
Data:10/08/2009
Subiect:Buna
Mesaj:Salut!
„Numele meu este Olga. Eu caut aici pentru om pentru relatii serioase. M-am uitat chestionarul dvs. si-au
a decis de a face cunostinta cu tine. Aici e-mail meu: [email protected] . Comwrite I se asteapta raspunsul dumneavoastra. Eu am nu msn, astfel incat sa-mi scrieti pe e-mail meu. Ok?”
M-a amuzat mesajul, mai primisem câteva de genul acesta şi după ce le răspundeam pe mail, primeam tradiţionala scrisoare „nigeriană”… ha ha ha! 😛
I-am răspuns totuşi. Ştiţi că am căpătat o slăbiciune pentru rusoaice… 😛
Seara am primit acest mail însoţit de două fotografii:
„Buna ziua prietenul meu nou.
Sunt foarte multumit pentru a vedea scrisoarea dumneavoastra, ma bucur ca ati raspuns asa de repede pentru mine.
Numele meu este Olga, eu sunt o fata simpla. As dori sa stiu mai multe despre tine, vreau sa construiasca relatii cu tine.
Va trimit pozele mele, te rog trimite-mi fotografiile dvs. vreau sa te vad.
In scrisoarea urmatoare va voi spune mai multe despre tine, si vreau sa stiu despre tine cat mai mult posibil.
Noul dvs. prieten Olga.”
Va urma. 🙂
….parca erai insurat, nu?
exista SI romantism pe internet………
Mi se pare mie, sau doamna/domnişoara are tendinţa de a vorbi la persoana a3a? 😀
Cu ceva timp in urma, am descoperit “comunicarea pe internet”, intr-un moment foarte greu pentru mine (imi pierdusem si al doilea parinte in niste conditii dramatice…), in care ma zbateam sa ies de unde ma scufundasem – durere, disperare – si nimic din imediata apropiere nu-mi putea oferi un punct de sprijin, pentru a ma motiva si a putea merge mai departe… Vroiam sa aud, sa citesc, sa cunosc si alti oameni, sa inteleg mai bine ce se intampla cu mine (pentru ca mai tarziu sa pot intinde si eu o mana de ajutor cui a avut nevoie).
Am cunoscut astfel oameni foarte interesanti – cu unii am dezvoltat ulterior relatii mai apropiate, de prietenie sau chiar mai mult – despre existenta carora nu as fi avut cum sa aflu doar mergand la serviciu sau in mediul in care ma invart de obicei.
In criza tot mai acuta de timp, in vartejul evenimentelor in care ne lasam prinsi, internetul este un instrument comod, rapid si la indemana. Poate fi o arma cu doua taisuri. Depinde de fiecare sa-l foloseasca, pe cat de bine, pe atat de lipsit de “rani” colaterale.
Exista “iubire pe internet”! Cu putin fler si putin noroc o poti gasi. Dincolo de nickname-uri sunt oameni ca si noi.
In orice caz, e draguta Olga. 🙂
Pentru Roxanne: cred ca Olga nu stie prea bine sa vorbeste romaneste, dar are o scuza, doar e rusoaica, nu? 😉
fumat astea acum ceva timp cind aveam si eu slabiciuni … vezi ca te prajesti oricum !
e interesant cum la barbati putinza atentzie ne da peste cap… probabil fie ca nu o avem acasa fie ca ‘cerem prea mult’…adica suntem nesatuli…
bafta dar… scrisoarea e tip… (ca si cea nigeriana) chiar si dezacordurile din ea… pozele la fel (una de studio una pe afara una mai sexy alta mai putin) !!… si ce trebe sa te intrebi e cine intermediaza chestiile astea !!? Deci sa nu te miri daca aceleasi poze o sa le vezi si sub alt nume !
bafta oricum poate ai tu magnetul care trebe nu numai slabiciuni ca noi ceilalti masculi !
pentru rifeor – pentru a doua oară. 😛
şi-mi plăceau şi G’N’R
“nothin’ lasts forever
And we both know hearts can change
And it’s hard to hold a candle
In the cold November rain…” 😛 😛 😛
dar să rămânem la: “parcă”.
pentru Lizy – să vedem cum se termină povestea. 🙂
pentru Roxanne – stai să vezi când într-un final o dăm pe engleză….. Google Translate-ul ăsta…. ha ha ha! 😀
pentru Ruby – sunt şi oameni ok pe net, cum mai sunt şi păduri sau apă ne-poluată pe planetă, nu doar dealuri goale ca la noi, uscături pe ici-colo şi…. ha ha ha 😆
îmi pare rău pentru pierderea ta.
povestea aceasta e… doar o poveste adevărată. 😀
pentru UnSoricel – păi să ştii, m-am gândit la tine. 😀 (Unde ai ublat?!)
nu ieri mi-am făcut mail pe yahoo, man! ha ha ha! 😛 😛 😛
am moacă de fraier, da’ nu halesc tot ce zboară. 😀
am fost in Berlin… la 20 de ani de la ‘revolutie’.. mauerfall2009 .. probabil m-ai vazt pe tv … eram un pixel in multzime… Basescu insa se lipise bine de marimea unui timbru pe ecrane.. avantaj el ca-i presedinte !
pentru UnSoricel – aha…. fain.
dă-l în plm şi pe Băse şi pe toţi ceilalţi.
ai uitat?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
Si acum “te dai mare”, da? Olga…. 🙂 Asa cum si femeile primesc tot felul de mesaje, banuiam ca si barbatii primesc astfel de mesaje de la femei. Si le da curs, nu? Nu se limiteaza numai la virtual… Ca doar sunt barbati… Care e parerea ta, Brush? Ai zis tu bine odata, ca si netlogul este un site de dating, dar “cu perdea”…. Sper sa citeasca aceste randuri cineva anume, stiu eu cine, nu aiurea i-am spus eu ce i-am spus…
pentru Minelus – nu mă dau mare, povestesc povestiri întâmplate…. să nu spun adevărate. şi fiecare trage ce concluzie vrea la final. 🙂
de citit, mulţi de pe Netlog citesc…. nu-mi fac griji pentru asta cu toate că mi-am şters contul…. 😛 😛 😛
Stiu ca nu te dai mare, am glumit, doar ai vazut ca am scris intre ghilimele…. Ai facut o chestie buna, te felicit pentru a doua oara. De ce isi pastreaza un barbat contul pe netlog? Ce il “atrage” acolo?
pentru Minelus – cum de ce să aibe cont??! pentru câte o…. Olga! ha ha ha! 😆 😆 😆
Hahahaha! Sau mai multe…… Barbatii….
pentru Minelus – una bucată Olga e suficient de virală, crede-mă. ha ha ha! 😀
eheeee….normal ca exista iubire pe net….
citind comentariile ma gandeam cum de spun unii ca pe net poti doar sa te “prajesti”..:(
am avut in jur de doi ani in care petreceam pe net 6-7 ore pe zi iar de vineri pana luni mancam in fata calculatorului… 😀 ..
pot spune cu mana pe inima ca asta m-a ajutat (psihic) ..
dupa ce am cunoscut oamenii de pe net in realitate am fost intotdeauna incantata, fara exceptie …
deh..ori poate ar mai trebui luat in considerare si faptul ca obisnuiesc sa privesc oamenii si lucrurile mai “adanc” …si reusesc sa ii inteleg pe fiecare dintre ei…
plus legea atractiei aplicata gen : “de ce ti-e teama de aia nu scapi” sau “atragi (de fapt) ceea ce respingi”…
dupa ce am “coborât” in realitate si am acceptat ca virtualul e la fel cu realitatea (contine tot ce contine si realitatea) lucrurile s-au echilibrat , nu mai petrec atata timp pe net…
dar, subliniez, cu cat ne cunoastem mai bine pe noi insine (si aflam ca avem in noi defapt toate aspectele pe care le manifesta oamenii, difera numai masura in care le manifestam), cu atat realizam ca toti oamenii sunt ok…
@ pentru Minelus : un om isi face un cont pe un site atunci cand ii lipseste ceva , lucru pentru care nu trebuie condamnat , deoarece daca am privi cu sinceritate catre noi insine fiecare am recunoaste ca : nu exista om care sa fie implinit cu adevarat (total) intr-o relatie …decat (poate) pentru o vreme…si e normal sa fie asa…
peace…and love…(oriunde, virtual si/sau real… 😀 )
cadou …:)
pentru Adina Amironesei – am cunoscut şi oameni fain şi mi-am făcut prieteni, cum am dat şi peste demenţi – sau au dat ei peste mine…. ha ha ha! 😆
dar aici, cum ai văzut, este o altă poveste…. 🙂
Multumesc frumos, Adina. Peace and love!
bine ca mai sunt unii care vor sa faca/construiasca ceva, fie ele chiar si relatii.
..probabil ca este materie prima din plin.
ia sa vaz episodu’ 2..
pentru Marius – mai bine episodul 3…. ha ha ha. 😛
wow, ti-ai gasit rusoaica Brush? 😛
pentru lu – neaţa. citeşte tot serialul….. 😀 între timp am ajuns la capătul poveştii.
http://brushvox.wordpress.com/2009/11/15/scrisori-de-la-olga-3/
glezna? fotograf fara sens de glezna……………………………………..in fine.
pentru rifeor – te-ai blocat??! ha ha ha! 😛
lasă glezna…. ştii ce cred eu? în poză era toată glezna – şi tot ce vrei tu – dar probabil era un scris al site-ului de unde le-a copiat şi a fost nevoit să taie din poză. 🙂
salut. si eu am fost bombardat cu emailuri de la domnisorul asta
dar se pricepe la farse, am verificat adresa pe care mi.a dato intr.un email si e adresa unei banci din tatarstan si si.a luat si puncte de reper , exista si universitatea despre care vb , e chiar in fata banci. a mers cineva pâna la capat cum se termina povestea?
pentru black_piratu – din câte se pare – http://brushvox.wordpress.com/2009/11/15/scrisori-de-la-olga-3/ – n-a ajuns nimeni până la…. “capăt”, dacă există un capăt.
e o “farsă” proastă pusă la cale de cineva cu prea mult timp liber şi o minte dezechilibrată.