Oraşul respiră greu, sudoarea curge-n valuri şi se lipeşte de noi, devorează tot. Mai bifez o staţie, o zi, un vis împuşcat, împănat, pus ca trofeu pe cerul negru şi indiferent. Dau mai tare muzica, înfig cât pot de adânc căştile-n urechi, urăsc dopurile acestea, urăsc transpiraţia, am o listă neîncăpătoare pentru tot ce urăsc şi am obosit tot urând totul.
„it’s not like I made my self a list
of new and different ways to murder your heart”
Jos, în burta oraşului ritmul este diferit, zâmbetele zugrăvite cu lumină de neon se reflectă prietenos pe pereţii pătaţi cu amintiri, stropiţi cu bere, zgâriaţi de dezamăgiri înecate-n fum…
„I’m just a painting that’s still wet,
if you touch me I’ll be smeared,
you’ll be stained
stained for the rest of your life”
Prima bere, prima ţigară, prima privire, prima atingere, prima firimitură dintr-o poveste neîncepută şi sortită sfârşitului, primul sunet, primul ciob, primul strigăt surd.
”So turn around ,walk away
before you confuse the way we abuse each other
you’re not afraid of getting hurt
and I’m not afraid of how much i hurt you”
The Legendary Pink Dots. N-ai ce povestii despre un concert Psihedelic într-o eră a consumului în care este mai şic să fi „post” sau „retro” prăfuit, să fi orice numai tu însăţi nu, când este mai important să fi văzut decât să vezi şi conversaţiile se termină inevitabil cu: „ce vremuri au fost acelea!”.
”I’m well aware I’m a danger to my self
are you aware I’m a danger to others ?
there’s a crack in my soul
You thought it was a smile”
Zâmbesc. Am bătut sistemul acum 20 de ani şi mi-am dat seama că am să-l mai bat. Coşuri de gunoi pline…
„whatever doesn’t kill you…
it’s gonna leave a scar…”
Mă uit la afişul cu The Amsterdams şi îmi amintesc de „Portocala Mecanică”, muzica lor (îmi) aminteşte de Midnight Oil şi Kaiser Chiefs în egală măsură, băieţii au strâns 11 piese pentru albumul lor de debut „Adolessons” şi-l lansează în seara aceasta la Silver Church la ora 20.30.
Intrarea costă 25 RON şi primeşti şi CD-ul pentru banii aceştia sau poţi cumpăra ultimul număr al revistei Sunete care conţine o invitaţie pentru spectacol.
ooh sexy cit curpinde… sa nu-mi zici ca era mai bine-n virf de munte… !
pentru Un Soricel – lăzile de gunoi de pe calea rahovei sunt sexy, măi?! ha ha ha! 🙂
am stat la poveşti cu trupa, cu fani Pansament care erau mai mulţi decât cunoscători legendary pink dots şi…era să bat un prost de la un post de radio. o noapte reuşită…. ha ha ha! 😛
fete…? hm…. 😛
frumoasa impletirea versurilor cu realitatea zilei de azi.
un weekend superb sa ai !
nu stiu nu cunosc lazile de gunoi de pe rahovei (inca)… dar cum se face pe cele care eu le stiu, dupa 3-4 beri si ceva picioare de femeie …iti spun sigur ca si lazile mi s-au parut sexy de un numar de ori … ha… ti-am zis si eu ca esti ‘Mr Punksament ‘ dar ai zis ca n-ar fi drept pt ceilalti … cu publicu nu te pui ..
🙂 muzica si fete , combinatie reusita nu ?;)
pentru iulia m – realitate, muzică, bere… 🙂
week-end fain şi ţie!
pentru Un Soricel – eu mi-am făcut un fix din a fotografia lucrărilor de artă modernă efectuată cu aceste coşuri… 🙂 şi nu doar în rahova.
beri au fost cam multe, fete suficiente (ha ha ha 😛 ) şi mda, am dat peste nişte băieţi care ştiau şi versurile de la unele piese de care eu am şi uitat… 🙂 fain.
brandul sunt eu… he he he. asta cu Mr. Punksament îmi place… ha ha ha! 😛
week-end fain!
pentru lu – muzică şi prea multă bere… ha ha ha! 😛