“E posibil.
Fugi de-aici!
De ce? Majoritatea femeilor au simulat cel puţin o datã cândva.
Cu mine n-au fãcut-o.
Aşa e, am uitat, tu eşti bãrbat.
Nu crezi cã-mi dau seama care e diferenţă?”
(din filmul Pathology)
Simulăm prietenii.
Simulăm fericirea.
Simulăm interes.
Simulăm munca.
Simulăm setea.
Simulăm foamea.
Simulăm bunul simţ.
Simulăm tandreţe.
Simulăm devotament.
Simulăm nepăsare.
Simulăm dorinţa.
Simulăm orgasmul.
Simulăm tăria.
Simulăm blândeţe.
Simulăm emoţii.
Simulăm ura.
Simulăm viaţa.
Simulăm iubirea.
Simulăm convingeri.
Simulăm trăirea.
Simulăm violenţa.
Simulăm votul.
Simulăm romantismul…
chiar şi pornografia.
şi vorba unei prietene: lista rămâne deschisă.
Dupa ce se termina simularile,ne ia viata,de-a valma,sa vedem daca mai putem juca teatru sau chiar avem nevoie de suferinte,dureri ca sa putem trai?
…si putem face toate astea, disimulind durerea.
Nu vreau sa cred asta.Vreau sa cred ca, macar din cand in cand, suntem in “vacanta”, in Zion.