Combat Astronomy – Earth Divided By Zero (2010)

Un alt suflet contorsionat este şi acest James Huggett pitit sub titulatura Combat Astronomy. Avem de a face cu un Doom Industrial bine condimentat cu elemente Psihedelice şi infuzii de Jazz, fapt deloc surprinzător dacă ne uităm la lista artiştilor numiţi ca influenţe de James: Magma, Meshuggah, Miles Davis, Sun Ra, Hawkwind, Godflesh, Sunn O))), Soft Machine. Kate Bush, God, Black Sabbath, Can, Amon Duul, etc.
Pe lângă Huggett în studio în funcţie de album au lucrat Martin Archer, Elaine di Falco, Mick Beck, Charlie Collins, Mike Ward, iar live a beneficiat de suportul unor nume ca Anthony Poretti, John Davis, Myrriah Resneck, Nick Griffin, Dave Willey, Raoul Rossiter şi Grant Jackson.
Dacă primele trei materiale (1999-2002) sunt incursiuni Noise destul de abstracte şi neprietenoase, Huggett experimentează şi progresează de la material la material şi odată cu lansarea albumului „Dematerialised Passenger” din 2005, Combat Astronomy se conturează ca un proiect incisiv care combină cu mult nerv elemente Doom cu zgomote şi abordări Industriale şi introduce construcţii Psihedelice ce invocă Pink Floyd-ul condimentate cu infuzii incitante de Jazz. Chitara bariton – un instrument ce adaugă chitarei tradiţionale greutatea unui bas şi are un sunet mult mai consistent datorită acordajului diferit – folosită de Huggett bâzâie zgomotos, riff-urile au apăsare şi adaugă sonorităţi sănătoase de Heavy muzicii.

În 1999 este scos primul album demo, „Psychedelic Failure” – materialul poate fi descărcat gratuit de pe pagina Bandcamp – , 7 piese în manieră Noise, un disc experimental şi zgomotos care pune nervii şi răbdarea ascultătorului la grea încercare.
Lucrurile devin ceva mai digerabile ( 😀 ) cu lansarea albumului „Lunik” în 2001.
Cele 11 piese au un aer lunar, rece, se conturează notele Psihedelice şi împreună cu elementele Noise creează un ambient distinct şi mai solid, discul are un curs şi un puls al său chiar dacă Huggett rămâne încă într-o zonă abstractă.

„Solar Radiation” lansat în 2002 aliniază 13 piese mult mai bine definite şi conturate, elementele Noise revin în forţă însă ritmurile sunt mai incisive, mai pregnante, materialul respiră, experimentele inserate dau culoare, apar construcţiile Avangardiste şi primele inflexiuni Jazz, şi nu în ultimul rând bas-ul distorsionat care dă greutate şi puls.

Trecem rapid la următorul material, „Dematerialised Passenger” lansat în 2005, primul disc care iese din sfera abstractă, lucrurile se definesc şi se încheagă concret şi dinamic, participarea la imprimări alături de Huggett (bas, chitară, electronice, programare, producţie) a unor instrumentişti adevăraţi – Martin Archer – Saxofon Alto şi Soprano, bas, clarinet, vioară, electronice ; Mick Beck – fagot şi Charlie Collins – flaut – adaugă un suflu proaspăt şi viu muzicii. Elementele de Free Jazz aduse de aceştea în combinaţie cu experimentele zgomotoase ale lui Huggett deschid orizonturi noi muzicii. Piese ca „Time Stamp” sau „Collapsing Runways” sunt exemple de mariaj fericit între Jazz şi muzica Avangardistă. „Orion” combină incisiv nuanţele Psihedelice şi Space Rock cu chitară hârâită şi intervenţiile virile ale instrumentelor suflătoare. „Sulpur (mercurated)” şerpuieşte între Psihedelismul anilor ’70, apăsarea chitarelor distorsionate şi extravaganţa elementelor Free Jazz într-un puls pregnant. „Bad Phaser” alunecă pentru 10 minute într-o zonă mai abstractă, „Serpents” revine zgomotos şi contorsiunile sonore repopulează peisajul, se leagă un dialog intens de contre între Huggett şi Archer. „The Dematerialised Passenger” este o incursiune în zona Free Jazz ca finalul cu „Solar Guitars” să închidă discul într-o manieră Psihedelică cu nuanţe Space Rock.
Este un album experimental, dar bine închegat, inteligent construit şi cu puls.

„Dreams No Longer Hesitate” apare în octombrie 2008 şi este imprimat într-o formulă extinsă, duo-ul James Huggett/Martin Archer este completat de vocea lui Elaine di Falco care cântă şi la pian şi este membra formaţiilor Caveman Shoestore, respectiv Thinking Plague, dar şi de contribuţiile aduse de Mick Beck- fagot, Myrrhia Resneck – saxofon şi Mike War – flaut.
Poate şi datorită prezenţei vocale muzica este mai asimilabilă, compoziţiile sunt mai aerisite, mai aşezate, predomină elementele Psihedelice şi Ambiamentale („Lightning In Her Eyes”, „Touch The Moon”, „Fragmented Degrees”, „Ordinary Miracles”), însă din fericire Huggett nu renunţă nici la experimente şi avangardism („I Can’t Breathe”) şi nici la incursiunile în zona Free Jazz („Alive Inside Eternity”) sau colajele creative în care toate elementele favorite ale lui Huggett sunt combinate cu succes. („Sentinel”).

În luna mai anul acesta a fost lansat proaspătul material, „Earth Divided By Zero”, 8 piese noi ce aduc proiectul mult mai aproape de zona Rock-ului Industrial cu pregnantă amprentă Doom şi coloraturile deja caracteristice de (Free) Jazz şi Psihedelic, respectiv Space Rock.
Alături de Huggett şi de această dată se află Martin Archer şi excelent integrata Elaine di Falco.
Infuziile de Metal au adăugat o vână consistentă experimentelor făcute de Huggett, compoziţiile noi se leagă extrem de organic, combinaţiile de Doom, Industrial, Jazz şi Psihedelic fac casă bună.
Discul are atmosferă, degajă o energie primară, tobele bubuie obsesiv, chitara lui Huggett are apăsare, sonorităţile Psihedelice/Space Rock adaugă şarm şi şerpuiesc halucinant, saxofonul completează peisajul cu inserturi intrigante.
Albumul are un curs firesc, o construcţie inteligentă şi echilibrată, secvenţele sonore se succed într-un şir natural, se leagă şi încheagă materialul. Uneori bizar sau abstract, alteori incisiv, Huggett şi amicii săi fac lucruri interesante, explorează necondiţionat.

Combat Astronomy sunt un nume de reţinut, un proiect de urmărit şi o muzică de ascultat, sunt o pată de culoare într-o lume tot mai uniformizată şi… alienată. Sunt o poartă spre un univers care aşteaptă să fie explorat şi îmbrăţişat. Sunt o evadare-n spaţiu pe care-l putem face oricând fără costum de astronaut, sunt suficiente nişte boxe sau căşti. 🙂

Combat Astronomy  – Blog Oficial
Combat Astronomy  – Pagină Bandcamp
Combat Astronomy  – Pagină MySpace
Combat Astronomy  – Pagină SoundCloud

2 comments on “Combat Astronomy – Earth Divided By Zero (2010)

  1. asta pentru marele poet…. de ce dat !… ?

    big brother-ul culturii romanesti vaz ca e plin de virtute chiar si cind nici tzarina nu i s-a asezat… care rimeaza bine cu pute… si mirosa urma draga .. si pupe pe catafalc… iar daca ce fac astia este bunatate, cultura, dragoste si dreptate s-aiba ei parte de ea ca in Marquis de Sade!!

    ah iara uit ca am plecat !…

    • nu mă bag în zootehnie, nu le am cu porcinele…
      tovarăşu’ păunescu poate a fost un mare poet, poate nu, timpul va decide. după ce în decembrie ’89 lumea l-a fugărit prin Bucureşti şi a fost salvat cu tab-ul, cu consolidarea regimului iliescu a fost şi păunescu reactivat. treaba asta cu dizidenţa s-o halească fraierii. sistemul a funcţionat perfect şi aplicând schema cu “cea mai mare şmecherie a diavolului”, regimurile totalitariste prefere să creeze şi controleze proprii săi dizidenţi şi să-i discrediteze pe cei adevăraţi. a ce-ţi sună ţie “cenaclur flacăra”? mie inevitabil îmi aminteşte de adunările naziste nocturne cu flăcări de pe stadioane. doar cine n-a văzut acele imagini nu face legătura. şi în fapt asta a şi fost: o reinterpretare a adunărilor naţional-socialiste. să nu zic de faptul că juma’ de sală erau securiştii care-şi notau tot. 😀 şi pe ce artişti a sprijinit porcu’? pe iris! aha, ăia de cică “e” rock şi au fost şi ei dizidenţii lu’ peşte prăjit: pace lumea vrea, pacea o vom apăra! cool dude, excelent. sincer, merită să ne pişăm pe mormintele lor.

      deci!!! revenind la oile mele, „Dematerialised Passenger” este un album genial!

Leave a Reply

Your email address will not be published.