Mortiis este proiectul norvegianului Håvard Ellefsen care şi-a început cariera muzicală ca basist în Emperor unde a zăbovit doar vreme de vre-un an după care de la începutul anilor ’90 s-a concentrat pe acest proiect şi alte trei proiecte paralele: Cintecele Diavolui, Fata Morgana, respectiv Vond.
În perioada 1993-1999 sub denumirea Mortiis a scos 7 albume, primele 6 fiind exclusiv create cu ajutorul sintetizatoarelor şi samplerelor şi conţin o muzică întunecată, ambientală. Turnura a reprezentat-o albumul „The Stargate” din ’99 pe care un aport semnificativ a adus şi solista Sarah Jezebel Deva (a furnizat voce şi pentru Cradle of Filth), dar şi introducerea mai multor instrumente între care şi chitara.
Următorul album, „The Smell of Rain” din 2001 are o orientare mai Electro-Pop, Ellefsen preia pentru prima oară şi microfonul iar în jurul său încet-încet se încheagă şi o formaţie chiar dacă cu excepţia lui nici un membru nu rămâne constant în trupă.
În 2004 este lansat următorul album, „The Grudge”, turnura finală din cariera grupului, Ellefsen se reorientează spre zona Rock-ului Industrial, riffurile solide de chitară sunt combinate cu zgomotele furnizate de samplere şi trupa chiar dacă îşi pierde o mare parte din fanii originali câştigă un public mult mai larg.
Bun. Până ieri seară habar n-aveam de Mortiis şi probabil numele cu rezonanţă Black nici nu m-ar fi atras în mod deosebit cu toate că anul acesta am ascultat câteva produse Black de excepţie.
Ce face Ellefsen este extrem de interesant, are ceva din sonorităţile sănătoase americane de pe segmentul Rock-ului Industrial, dar totodată se regăsesc şi elemente de sorginte britanică – vezi Killing Joke – şi, din fericire lipsesc notele germanice EBM de multe ori prea repetitive şi plictisitoare.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4AKg8iDLNgY]
Cele 8 piese de pe noul material sunt toate impecabile fie vorba de piese incisive cum e „Closer to the End” care deschide albumul, fie vorba de piese mai aerisite şi de atmosferă ca „Sensation of Guilt”.
Un disc foarte-foarte bun, are şanse mari să prindă clasamentul (meu) de final de an.
Vad ca la “look” inca nu a renuntat. :)) Mi-a ramas in minte de la “Parasite God” cu toate ca muzica lui nu mi-a placut. E buna si imaginea la ceva 🙂
masca mi se pare mai mult funny decât scarry, însă albumul acesta e chiar foarte bun şi îmi place.