Morcheeba – Blood Like Lemonade (2010)

Discul acesta l-am savurat pe la începutul lui iunie (a fost lansat pe 7 iunie), dar m-am luat cu altele, n-am apucat să scriu despre el şi în avalanşa de marfă, de discuri pe bandă rulantă şi de alte evenimente mai mult sau mai puţin tumultoase, am uitat de el. L-am „dezgropat” ieri seară, de fapt mi-am amintit de ideea cu „sângele ca limonadă”, e drept nu una rece, cu multă-multă gheaţă cum lasă de înţeles cei din Morcheeba, ci o limonadă caldă, uitată la soare aşa cum pare că este sângele nostru… Hai c-o ard (iar) aiurea!
Morcheeba au intrat în conştiinţa colectivă în 1999 cu „Rome Wasn’t Built in a Day” , primul single lansat ce prefaţa al treilea lor album „Fragments of Freedom” (2000).
Succesul pomenitei piese îi pune oarecum în ingrata postură de „one hit wonder”, dar Morcheeba au avut succes şi premergător acestui single şi în anii care au urmat au reuşit să se poziţioneze binişor în clasamente, cei drept mai mult acasă-n Anglia fără să penetreze topurile Americane şi „allmighty”-ul Billboard.
Morcheeba sunt pe undeva versiunea soft la Portishead. Nu au tensiunea americanilor, nu se avântă în experimentele sonore ale acestora, ambalează Trip Hop-ul într-o manta mult mai aerisită, minimalistă şi – de ce să nu-i spunem pe nume? – comercială. Au ceva şi din farmecul minimalist al francezilor din Air şi toate aceste elemente sunt totuşi modelate într-un mod britanic, ploios.
Cu toate acestea – sau fix din acest motiv 😀 – Morcheeba sunt o audiţie plăcută şi relaxantă, au atmosferă şi vocea lui Skye Edwards (înlocuită de Daisy Martey în perioada 2005-2009) are şarm.

Cred că am ratat penultimul lor album, „Dive Deep” din 2008, dar nu cred că lucrurile au diferit în esenţă nici pe acel album. Morcheeba livrează acelaşi soi de muzică minimalistă, elemente Soul şi Pop se amestecă cu ritmurile Hip Hop lente, apăsate, orchestraţiile rafinate şi ergonomice, infuzia de electronică subtilă, basul pulsant şi chitara cu un iz Jazzy. Este o reţetă foarte chill şi cum spuneam, o audiţie relaxantă şi plăcută, parcă mai potrivită acum la debutul toamnei decât a fost în iunie.
Cele 10 piese (plus un bonus iTunes „Straight Ahead”) sunt toate cam în aceeaşi zonă calmă şi diferă doar proporţia de amestec dintre elementele de bază, uneori predominante fiind construcţiile electronice, alte ori chitara acustică sau nuanţele Hip Hop bazate pe basul gros. În „Mandala” tema de bază este un Blues „tăiat” şi montat în formă de loop (pattern), îmi place nervul mai incisiv din „Cut to the Chase”, dar tot discul are şarm, se lasă ascultat.
Muzică de canapea sau pentru o seară calmă într-un bar, dar de calitate. 🙂 O limonadă vă rog, da’ cu multă-multă votcă! 😀

6 comments on “Morcheeba – Blood Like Lemonade (2010)

  1. ce sa zic daca au ajuns la ‘clipul cintat sub apa’, care pare a fi o faza in cariera multor ‘chanteuse de moment’, e ca si cum te apropii vertiginos de faza ‘best of..’ dar incerci sa o fentezi inca… ca nu ai prea mult de pus pe acel disk..

    Interesant poate e ca Morcheeba nu au mers mai departe pe pasii lui Soul II Soul … foarte respectati inca in theUK .. prefera doar sa-si faca lectiile la nivelul ca par detin licentze legale si folosesc soft-emulations a o groaza synthuri cunoscute care sunt bine in studio… deci daca cam vrei sa stii ce vibe-uri sunt IN si care sunt OUT asculti trupe de genul asta … relax feel the vibe.. votca evident ajuta!!

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MDrtvnBmZBQ&fs=1&hl=en_GB]

    • pe mine Soul II Soul nu m-au impresionat foarte tare niciodată. însă apropo de ce spui tu, anul acesta a început să mă enerveze segmentul Indie, toate produsele par trase la şablon, totul este extrem de gri, excepţiile sunt rare şi parcă accidentale. apoi am constatat acelaşi lucru legat de trupele Metal (vezi ce-am scris despre Disturbed). omul – consumatorul – a devenit tot mai comod, haleşte tot ce primeşte pe tavă de la radio, eMpTyVee, media în general… şi producătorii furnizează pe bandă rulantă produse pentru toate gusturile…. că seamănă fiecare cu ceva sau cu fiecare, pare să nu conteze la marea masă de consumatori…
      între timp am găsit ceva mai fain – http://www.myspace.com/atomica – dacă apuc, probabil scriu şi despre discul ăsta… 🙂
      relax, da. am alergat toată ziua să-i cumpăr sandale, pantofi şi alte alea lu’ D, începe grădi săptămâna viitoare. 😀
      cu votca sunt uşor certat de aproape 20 de ani, rar mai duc la gură un Bloody Marry….. 😛 dar nu-i cazul azi. 😀

      şi thanx! ( http://626.plug-u.net/media/309/Mr._Pan%5Bk%5Dsament_-_All_the_Best,_from_Bucharest/ )
      (ce înseamnă “fiddles”?)

  2. uite aici :
    e parafraza la experisa ca Roma arde ca Nero sa cinte…
    http://www.phrases.org.uk/meanings/fiddling-while-rome-burns.html

    fiddle e de la vioara dar e mai mult scripca in romaneste (de multe ori scripca irlandeza care o auzi in folkloru lor)… to fiddle e a cinta la scripca dar si a ‘surubarii’ a ‘fitza ceva’…
    http://hyperdictionary.com/search.aspx?define=fiddle

    ca tot veni vorba de irlanda si rock sablon:
    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nxLUUQdqA0I&fs=1&hl=en_GB]

    banuiesc ca bucurestenii nu E irlandezi sa nu fie impresionatzi de jungla lui Axl…

    • danke, m-am lămurit: sunt Nero. 😀 sau…. greierul? am cântat juma’ de viaţă şi n-am adunat nici un grăunte…. ha ha ha! 😆

      irlandezii……… şi în general idioţii care merg la un concert să…ce? adică what’s the fuckin’ point? urăsc irisu’, da’ în viaţa mea nu o să dau bani pe bilet să merg să arunc în minculescu cu pişat sau orice altceva… la AC/DC ca să-i evit, m-am prezentat la 9 fix, am ratat Down fiindcă au cântat înainte de iris, da’ măcar nu mi-au stricat seara.
      din ce văd aici, G’N’R nu sună rău, dacă îţi plac te duci la concert, dacă nu – stai acasă. cred că e simplu. ca şi cumpăratu’ de CD-uri, îţi place ceva, dai banu’, nu-ţi place, nu cumperi, nu asculţi.
      ce văd aici e ca hooliganismul din stadioane, tot o distracţie foarte britanică…. ca şi bătaia în pub seară de seară. o fi rezultatul insularismului şi al faptului că toţi sunt veri şi verişoare, adică deşeuri genetice?

      • nu pot sa zic ca n-ai dreptate … dar scandalul s-a iscat ca Axl face pe ‘garofitza’ si a intirziat la concert cit vrea muschii lui … etern vine cind vrea el … iar irlandezii nu au inghitzit chestia si i-au tras-o inapoi … Cumva videou e mai interesant decit concertul in sine si asta m-a surprins …. concertul parea previzibil chiar si inceputul .. da nu par sa sune rau … dar chestia e ca nu stiu ce te faci cind citeva mii de oameni te huiduiesc si nu stii sa-i faci sa te placa !! impresionant … dar prea ne-am obisnuit cu idea sa-i idolam gratuit (ca pe dictator) sau ei s-au obisnuit cu ea prea mult … ca gluma sur-realista culmea era sa-i aresteze pe cei ce huiduiau…. !!!

        • mda….. eu urăsc decalajele şi întârzierile şi din sală şi din spatele scenei, niciodată n-am agreeat ideea de a “creşte aşteptarea, tensiunea”. dar Axl a fost mereu un excentric, probabil face parte din “pachet”. şi asta o ştiu şi eu, şi tu şi irlandezii şi toţi cei care (mai) merg la un show G’N’R. pe de altă parte da, i-am obişnuit şi s-au obişnuit prost. face parte din showfuckingbusiness…. ei se fac că ne furnizează muzică, noi că ne place….. 😆 😆 😆

Leave a Reply

Your email address will not be published.