Presa pe preş – 16.07.2010.

Nu-i număr poşetele Elenei Udrea şi nici metri pătraţi al vilei lu’ Videanu. Totuşi nu pot să nu-mi pun întrebarea cum familia unui bugetar ca Băsescu a devenit una de miliardari. Şi nu-i nimic rău în faptul că avem miliardari, ba, chiar ne-ar prinde bine să avem cât mai mulţi, însă nu ştiu cum se face, dar ai noştri ca brazii, toţi s-au îmbogăţit peste noapte în mod suspect şi majoritatea în urma unor afaceri (ţepe?) cu Stat-ul.
Nu-i vorba doar de cei aflaţi azi la putere – unii tind să uite că PDL-ul actual e bucăţică ruptă din PSD şi consolidată cu scursuri din PNL -, ci de toţi îmbogăţiţii din ultimii 20 de ani de la Năstase la Patriciu, de la Copos la Becali şi lista e lungă, poate mult prea lungă şi plină şi de personaje obscure, multe din ele apar rar sau niciodată în faţa opiniei publice.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, în schimb mă întreb cum de ea, colegul şi prietenul ei, domnul Boureanu şi mulţi alţii din distinsul anturaj au credite de milioane de euro de rambursat şi oricât ai socoti, nici garanţiile, nici veniturile lor (declarate) nu acoperă sumele respective.
O explicaţie desigur ar fi. Fostul „şef al mafiei personale” – ca să-l citez pe preşedinte – al fostului premier Năstase acuzat de grave fapte de corupţie a ajuns Ministrul Apărării. Militar înnăscut dacă ne gândim că în câţiva ani din plutonier a ajuns general…
Avem „Regii Asfaltului”, dar nici urmă de şosele, nici pomeneală de autostrăzi.
Şi exemple sunt fără număr, fără număr…

S-a furat şi se fură. Dar nu s-a pus niciodată nimic în loc.
Nu vreau să reiau discuţiile economice, dar sunt două mijloace prin care criza poate fi combătută: investiţiile în infrastructură şi dezvoltare şi o cât mai mare ocupare a forţei de muncă.
„Măsurile” luate de actualul executiv au rezultate – recul – fix inverse: investiţii zero – au spus-o chiar ei: nu-s bani, disponibilizări, firme falimentate, adică creşterea şomajului şi prin reducerea veniturilor şi creşterea taxelor o scădere a consumului şi implicit a producţiei şi – hai că nu-i aşa greu de anticipat! – noi falimente şi disponibilizări.

Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, sper să-i număr zilele.

Acesta este un pamflet şi Udrea un personaj generic, fictiv. („Învaţă-mă să suport mirosul de porc în haine de import”)

Jurista de la Turism şi Dezvoltare ameninţă publicaţia britanică Daily Telegraph cu un proces prin care va solicita „despăgubiri juste” fiindcă – consideră ea – a fost denigrată.
Articolul invocat „Flood victims given high-heeled shoes” din 13 iulie 2010 relatează incidentul cu pantofii cu toc oferiţi sinistraţilor din Săuceşti, pomeneşte şi de fotografiile în costum de baie al distinsei doamne, dar citează şi justificările ei de pe blog-ul său personal.
N-am ştiut, are şi Official YouTube Channel…. 😆 O informez, poate nu ştie, există şi un RedTube unde multe blonde de teapa ei se bucură de un real succes.
Revenind la articolul din Daily Telegraph, acesta se încheie citând o localnică: „Aş vrea să o văd pe ea în pantofi cu toc cum se descurcă prin noroaiele de la noi”.
Eu zic că este inadmisibil că şi presa din Occident duce campanii denigratoare şi vulnerabilizează instituţiile Statului Român – gen fratele lu’ băsescu – şi este imperativ să se ia măsuri având în vedere că un val întreg de critici s-a pornit asupra Preşedinţiei şi Guvernului. “France 24”, “The Telegraph”, “Der Spiegel” sau “Financial Times” au criticat în termeni duri activitatea Guvernului Boc, măsurile şi comportamentul preşedintelui băsescu şi extravaganţele şi ieşirile în decor ale ministrului Udrea.
Dacă Daily Telegraph este un tabloid, nu putem spune acelaşi lucru despre “Der Spiegel” sau “Financial Times”… Publicaţia britanică nota: „Traian Băsescu care se comportă precum un taur într-un magazin de porţelanuri” şi aceeaşi publicaţie a scris şi despre guvernul Boc: „are un guvern care este în cel mai bun caz disfuncţional şi, în cel mai rău caz, incompetent”.
Soluţii există. Alte state democratice asemenea nouă, Iran, China, etc, au restricţionat şi accesul publicului la internet…

Ce face un insecticid dintr-o proastă?
Wădălina Wanole ţine prima pagină mai ceva decât dacă ar fi spart topurile (internaţionale) şi ar fi obţinut un Grammy. Cea mai mare aberaţie pe care am auzit-o este aia cu „sinuciderea a fost un ultim act artistic”. Mass-media care nici n-o mai băga în seamă de ani buni, acum a profitat la maxim să o elogieze şi s-o plângă. Ipocrizia a adus la suprafaţă un şir jalnic de (pretinşi) prieteni şi apropriaţi transformaţi ad-hoc în psihologi, duhovnici, filozofi şi specialişti, care toţi îşi dau cu părerea şi ştiu ei cu precizie ce s-a întâmplat în mintea, sufletul decedatei. Greaţă la pătrat. Am spus-o şi ieri ( 1 , 2 ), Wădălina era un produs perisat, neinteresant. Păstrând proporţiile, şi familia încearcă să profite de pe urma cadavrului cum a făcut-o acum un an şi familia lui Michael Jackson.
Colegi de breaslă – şi generaţie – au profitat şi au răbufnit: nici ei n-au loc la radio, la televizor şi nici pe scene, şi-au dat voce propriilor insuccese şi eşecuri.
Dincolo de grotescul creat, uităm că media a impus şi noi am consumat fără rezerve toţi maneliştii şi toate fufele „guriste”, playbackiştii şi măscăricii, activ sau pasiv am contribuit şi noi (şi) la noul val de „valori” promovate. Am înlocuit un set de non-valori cu altul, greu de spus care mai lipsit de gust…
N-am citit nimic în presa românească şi fac pariu că 99,9% din oameni n-au auzit niciodată de Edward Maya şi Vika Jigulina, de Inna sau de Anya, artişti români care sparg topurile Occidentale la ora actuală (vezi articolul de pe Reuters).
Probabil şi aceştia ar trebuii să comită acte extreme să fie măcar menţionaţi de presa autohtonă…

Boc a fost huiduit pe centură la Mogoşoaia. Evident, cei care l-au fluierat au fost puşi de cineva – Chiliman – a explicat ulterior premierul. „Aginturili, agenturili” – obsesie veche. Nemulţumirile oamenilor sunt absolut nejustificate, astfel de incidente sunt complet izolate şi în spatele lor se află mereu „forţe obscure” şi „duşmani”, eventual moguli. În fapt ţara merge brici, totul este minunat, presa denaturează realitatea.
Boc – cocoş în cămaşă mov şi bine protejat de oastea de SPP-işti – a contraatacat: „Băieţi, munca e soluţia!”
Corect! Dacă aceşti nefericiţi au fost sau urmează să fie disponibilizaţi, problema aceasta nu-i afectează pe secretarii de stat şi subprefecţii restructuraţi care unul câte unul şi-au găsit posturi călduţe în acelaşi sistem bugetar, presupus supus reducerilor.
Diferenţe există: sunt lăsaţi pe drumuri nenorociţii care munceau pe te miri ce lefuri mărunte şi rămân „cei cu mapa” plătiţi gras.
Reformarea Statului se dovedeşte la fel de eficientă ca măsurile economice şi strategia anti-criză.

De ieri au devenit obligatorii asigurările pentru locuinţe. Poliţa obligatorie, care urmează să fie încheiată prin Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID), costă 10 respectiv 20 de euro pe an, în funcţie de tipul locuinţei şi nu acoperă decât trei riscuri: inundaţiile, cutremurul şi alunecările de teren, iar valoarea despăgubirii este de 10.000, respectiv 20.000 de euro. Proprietarii de locuinţe trebuie să îşi încheie poliţa obligatorie în următoarele şase luni, în caz contrar urmând să plătească o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei.
Problema mea este că nu pre îmi pare o hotărâre democratică şi conformă pieţei libere. Asigurările – ca definiţie – sunt predominant ţepe – părerea mea – şi e uşor nefiresc să obligi omul să se ţepuiască. Asta în contextul în care n-are cineva interesul să mai ia o piele de pe oameni, să le mai bage într-un mod original mâna-n buzunar.

Să trăiţi bine!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1Xhdy9zBEws]

8 comments on “Presa pe preş – 16.07.2010.

  1. Cand naiba vom intra si noi in normal ? Ce mult ii iubim pe cei ce nu mai sunt ! Iar cand sunt printre noi nu ii vedem…nu ii auzim . Pacat ca a clacat nervos …..pacat de acel sufletel care nu va mai cunoste mangaierea mamei .
    Baselu s-a gandit ca nu a dat destule tepe populatiei si acum vine cu asigurarea obligatorie . Acum 4 ani agricultorii din Tulcea au asigurat culturile , au venit inundatiile ….si ,,ciuciu” despagubiri . Firmele de asigurari au spus ca nivelul pagubelor e prea mare si nu pot da despagubiri. Teapa la greu . Acum daca investitorii din agricultura s-au saturat de teapa ai sa obligam si restul fraierrilor. Unde esti tu Tepes ??????

    • din păcate aceasta este “normalitatea” noastră.
      copilul are 2 ani, mare lucru nu înţelege din ce se întâmplă, dar este foarte trist că a rămas fără mamă şi… de neînţeles. nu vreau să fiu rău, dar sunt curios cât de repede va căpăta o mamă vitregă…? este totuşi ciudat ca soţul să nu fi ştiut, simţit nimic din ce urma…

      ţepe după ţepe, asta chiar nu mă mai surprinde.

  2. uitindu-ma la Elena locului …. tot pig pig piggy pig … .. imi bine in cap … pacat ca nu le ai mari acele poze – sau daca le ai mari te aresteaza ? – si vad ca nu mai sunt acesabile pe siteu pe care aparent erau…

    “Piggy”

    hey pig
    yeah you
    hey pig piggy pig pig pig
    all of my fears came true
    black and blue and broken bones you left me here I’m all alone
    my little piggy needed something new
    nothing can stop me now
    I don’t care anymore
    nothing can stop me now
    I just don’t care
    hey pig
    nothing’s turning out the way I planned
    hey pig there’s a lot of things I hoped you could help me understand
    what am I supposed to do I lost my shit because of you
    nothing can stop me now
    I don’t care anymore
    nothing can stop me now
    I just don’t care
    nothing can stop me now
    you don’t need me anymore

    • în aşa hal te-a impresionat de te-ai întors la Reznor…. 😆 😆 😆 (era faină versiunea de pe DVD-ul cu All That…. dar n-am găsit-o, e bună şi asta, nu o ştiam. 😀 )
      mă leagă, mă leagă. life is full of…. pigs. 😛

      [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NEDOb5W4v5s]

  3. asigurarile evident ca-s tepe , unii trebuie sa plateasca pt a trai bine altii , o forma de jecmaneala si contributie a iobagilor catre boieri .

  4. Pacat de ea, a fost o femeie frumoasa. Avea ea ceva pe suflet, nu se simtea fericita, asta-i sigur. Chiar daca din afara se vedea altceva, avea un sot care o iubea enorm, un baietel scump de numai un anisor si o casa pt. care a muncit, ea nu-l iubea pe sot, asta-i sigur. Pe ea a tras-o ata dupa Georgescu. O femeie care iubeste, e iubita si fericita se simte frumoasa, iubeste viata, zboara! Mie mi-e greu totusi sa inteleg de ce a recurs la asta, din cauza micutului, ceva nu se leaga aici. Si l-a dorit o viata intreaga, a facut tratamente peste tratamente pt. a-l avea, si acum, la cateva zile dupa ce a implinit un anisor sa-l paraseasca?!
    Numai ea stie ce era in sufletul ei si nimeni nu are dreptul s-o judece!
    Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

Leave a Reply to lu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *